Regimul străinilor. Contestație decizie de returnare

Potrivit art. 11 alin. 1 din OUG 194/2002, străinii aflați temporar în mod legal pe teritoriul României pot rămâne pe teritoriul statului român numai în scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau a rămâne și, în lipsa unei prelungiri a dreptului de ședere temporară dispusă în condițiile Cap. IV, Secțiunea I  - Prelungirea dreptului de ședere temporară în România, din OUG 194/2002, numai până la data încetării dreptului de ședere stabilit prin viză sau permisul de ședere.

În condițiile în care reclamantul nu a înțeles să formuleze o cerere de prelungire a dreptului de ședere înainte de expirarea duratei legale de ședere, acesta nu poate invoca în contestarea deciziei de returnare împrejurări ce ar fi putut, eventual, justifica admiterea unei cereri de prelungire sau verificarea condițiilor de soluționare a unei astfel de cereri.

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 13.12.2019 şi înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova – Secția Contencios Administrativ şi Fiscal sub nr.1683/54/2019, reclamantul  MAA a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări-Serviciul de Imigrări al judeţului Dolj să se dispună anularea deciziei de returnare de pe teritoriul României cu nr.556618/04.12.2019.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este student în anul I la Universitatea X, iar la data de 04.12.2019 i-a fost înmânată decizia  de returnare contestată prin care i se prezintă o motivație lacunară, întemeiată pe dispozițiile art. 11 alin. 1 din Legea 194/2002, în sensul că nu ar fi respectat aceste prevederi.

Reclamantul a menţionat că nu-i aparține culpa legată de prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul României, având în vedere că, anterior acordării dreptului de ședere, procedura se desfășoară între facultate și Ministerul Educației care trebuia să emită scrisoare de acceptare în baza căreia să se emită permisul de ședere. Universitatea X a emis adresă în vederea obținerii scrisorii de acceptare abia la data de 19.11.2019, deci după data expirării dreptului său de ședere și nici la data depunerii contestației nu cunoaște dacă această scrisoare a fost sau nu emisă.

Față de corespondența deficitară între facultate și Ministerul Educației, reclamantul a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei de returnare, cu obligarea pârâtei la emiterea unui nou permis de ședere în vederea continuării studiilor.

În susținerea cererii, reclamantul a depus la dosar, în copie, decizia de returnare contestată, adresa Universității  X, legitimație de student.

Pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări-Serviciul de Imigrări al judeţului Dolj a solicitat prin întâmpinare respingerea contestației, arătând, în esență, că reclamantul a intrat legal în România în baza pașaportului și a permisului de ședere în scop de studii, în vederea înscrierii la UMF Craiova, ca absolvent al anului pregătitor însă, ca urmare a depunerii cu întârziere a actelor necesare în vederea continuării studiilor, nu i-a fost emisă scrisoarea de acceptare la studii până la data expirării permisului de ședere la data de 01.11.2019.

Potrivit adresei Universităţii X și a mențiunilor de pe aceasta, până la data de 04.12.2019, orele 9,30, reclamantului nu i-a fost emisă o scrisoare de acceptare la studii.

Reclamantul nu a respectat art. 11 alin. 1 din OUG  194/2002, rămânând pe teritoriul României după expirarea dreptului de ședere fără a se află în vreuna din situațiile de acordare a tolerării pe teritoriul României, conform art. 106/1 din OUG 194/2002, într-unul din cazurile de interzicere a îndepărtării prevăzute la art. 82 alin. 1 ori într-unul din cazurile de suspendare a îndepărtării prevăzute la art. 96 din același act normativ, și nici nu a solicitat prelungirea dreptului de ședere.

Prin urmare, la data de 04.12.2019, în urma reanalizării situației reclamantului din noua perspectivă, s-a constatat că acesta a intrat sub incidența art. 11 alin. 1 din OUG nr. 194/2002, privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv devine subiectul măsurii de îndepărtare de pe teritoriul României.

Analiza cazului s-a realizat și din perspectiva obligatorie a incidenței art.82, respectiv art.96 din OUG 194/2002, constatându-se că reclamantul nu beneficiază de protecția oferită de aceste prevederi normative.

Orice eveniment ulterior emiterii Deciziei de returnare contestată în prezenta cauză este fără relevantă, potrivit principiului de drept tempus regit actum.

Nici la data depunerii contestației la Curtea de Apel Craiova, reclamantul nu se afla în posesia scrisorii de acceptare la studii în România, iar instituția de învățământ nu poate înmatricula un student străin fără a fi în posesia acestei scrisori, fapt pentru care șederea pe teritoriul României a reclamantului este ilegală, fiind nevoit să părăsească tara și să solicite o nouă viză de studii, în baza scrisorii de acceptare la studii emisă de Ministerul Educației Naționale, conform art.45, alin.1 și 2, lit. a, pct. i, din O.U.G nr.194/2002, privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru toate aceste motive, a considerat că actul administrativ contestat a fost emis în deplină concordantă cu prevederile legale în materie, respectă toate condițiile de fond și de formă cerute de lege şi a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

În dovedire: înscrisurile care au stat la baza măsurii contestate.

În baza art.223 alin.3 Cod procedură civilă, a solicitat judecarea cauzei și în lipsa.

În apărare, pârâtul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: referat cu propunere de acordare a deciziei de returnare pentru cetățeanul din S – MAA cu nr.860079/04.12.2019, proces verbal de verificare încheiat de Serviciul pentru Imigrări Dolj, proces verbal de depistare nr.556618/04.12.2019, încheiat de Serviciul pentru Imigrări Dolj, adresa nr.2253/27.11.2019, emisă de Universitatea X  la solicitarea Serviciului pentru Imigrări Dolj, declarația reclamantului MAA

Prin susținerile orale de la termenele de judecată din data de 08.01.2020 și 22.01.2020, reclamantul, prin apărător, a învederat faptul că neemiterea scrisorii de acceptare la studii de către Ministerul Educației Naționale de datorează neconcordanțelor privind numele și data nașterii generate de traducerea documentelor de identitate.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reţinut că reclamantul, cetățean străin, a beneficiat de ședere temporară în România începând cu luna februarie 2019, în baza permisului de ședere temporară nr. RO 0525368 emis la data de 12.02.2019, cu valabilitate până la data de 01.11.2019, în vederea efectuării anului pregătitor de limba română la Universitatea X și înscrierii la studii la Facultatea Z din cadrul acestei Universități.

După absolvirea anului pregătitor, reclamantul nu a respectat termenul de înscriere la Facultatea Z ( 19.08.2019), întorcându-se în România la data de 23.09.2019, astfel că, urmare a solicitării cu întârziere, până la data expirării valabilității permisului de ședere nu au fost eliberate de către Ministerul Educației Naționale documentele necesare continuării studiilor în cadrul Universităţii X, respectiv scrisoarea de acceptare la studii.

De asemenea, din înscrisurile cauzei, Curtea reține că nici anterior expirării, nici după expirarea permisului de ședere, reclamantul nu a formulat o cerere de prelungire a dreptului de ședere.

La data de 04.12.2019, în urma verificărilor efectuate de S.I. Dolj, s-a constatat că reclamantul se află în ședere ilegală pe teritoriul României, totalizând un număr de 33 de zile de ședere ilegală.

În consecință, constatând că nu sunt întrunite condițiile art. 11 alin. 1 din OUG 194/2002 și în cauză nu este incidentă niciuna din ipotezele reglementate de același act normativ pentru tolerarea rămânerii pe teritoriul României, interzicerea îndepărtării ori suspendarea îndepărtării reclamatului, pârâtul a emis decizia de returnare contestată prin care acestuia i s-a pus în vedere să părăsească teritoriul României în termen de 15 zile.

Contestând în instanță decizia de returnare menționată, reclamantul susține, în esență, că nu se află în culpă pentru neemiterea scrisorii de acceptare la studii, înaintarea cu întârziere a documentelor necesare eliberării scrisorii și corespondența deficitară dintre Universităţii X și Ministerul Educației Naționale neputându-i fi imputată acestuia.

În raport de cele anterior reținute Curtea a constatat nefondată contestația formulată.

Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 din OUG 194/2002, republicată „străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere”, iar potrivit art. 4 alin. 4 din același act normativ,  „străinii aflați pe teritoriul României sunt obligați să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, precum și să depună toate diligențele necesare pentru a ieși din România până la expirarea acestei perioade”.

 Așa cum se desprinde din dispozițiile legale anterior citate, străinii aflați temporar în mod legal pe teritoriul României pot rămâne pe teritoriul statului român numai în scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau a rămâne și, în lipsa unei prelungiri a dreptului de ședere temporară dispusă în condițiile Cap. IV, Secțiunea I  - Prelungirea dreptului de ședere temporară în România, din OUG 194/2002, numai până la data încetării dreptului de ședere stabilit prin viză sau permisul de ședere,.

În speță, după cum s-a reținut anterior, la data verificărilor efectuate de S.I. Dolj reclamantul se afla pe teritoriul României în baza unui permis de ședere expirat de 33 de zile, fără ca în termenul de valabilitate a permisului să solicite prelungirea acestuia în vederea continuării studiilor.

Ca atare, fiind într-o situație de ședere ilegală, nu exista niciun temei pentru tolerarea în continuare a acestuia pe teritoriul României, îndepărtarea sa impunându-se în raport de dispozițiile art. 81 din OUG 194/2002, potrivit cărora „Inspectoratul General pentru Imigrări dispune returnarea împotriva străinilor pentru care constată șederea ilegală, prin emiterea deciziei de returnare”.

Din această perspectivă, obținerea de către reclamant a acordului de principiu pentru înscrierea la Universitatea X, ca urmare a absolvirii anului pregătitor de limba română, eventuala culpă a acestei instituții în înaintarea documentelor necesare pentru eliberarea scrisorii de acceptare la studii de către MEN și pretinsa eroare în care această instituție s-ar fi aflat cu privire la neconcordanțe existente cu privire la numele și data de naștere a reclamantului, ce a împiedicat eliberarea acestei scrisori, constituie împrejurări irelevante în cauză atât timp cât, la data emiterii deciziei de returnare acesta nu poate să justifice în mod legal rămânerea sa pe teritoriul statului român.

Intenția reclamantului de a-și continua studiile în România impunea diligențe din partea  acestuia atât pentru respectarea termenului de înscriere la forma de învățământ vizată, cât și pentru obținerea documentelor necesare înscrierii și lămuririi eventualelor confuzii determinate de traducerea actelor sale de identitate, dar mai înainte de toate, pentru formularea unei cereri de prelungire a dreptului de ședere înainte de expirarea valabilității permisului de ședere temporară, cerere în analiza căruia ar fi putut pune în discuție eventuala culpă a instituției de învățământ și a autorităților române în emiterea documentelor necesare continuării studiilor.

Or, în condițiile în care reclamantul nu a înțeles să formuleze o astfel de cerere de prelungire a dreptului de ședere înainte de expirarea duratei legale de ședere, acesta nu poate invoca în contestarea deciziei de returnare împrejurări ce ar fi putut, eventual, justifica admiterea unei cereri de prelungire sau verificarea condițiilor de soluționare a unei astfel de cereri.

În consecință, reținând că în privința reclamantului nu este incidentă niciuna din împrejurările de acordare a tolerării rămânerii pe teritoriul României reglementate de dispozițiile art. 106/1, art. 82 alin. 1 și art. 96 din OUG 194/2002, precum și faptul că la data depistării sale, la 33 de zile de la expirarea permisului de ședere nu există niciun document care să-i permită rămânerea pe teritoriul statului român, Curtea a constatat că decizia de returnare este emisă cu respectarea dispozițiilor legale, așa încât, în temeiul art. 18 din Legea 554/2004 coroborat cu art. 85 din OUG 194/2002, a respins contestația formulată.

Domenii speta

Spete similare