Plangere impotriva ordonantei procurorului prin care s-a dispus prelungirea masurii obligarii de a nu parasi tara. Admisibilitate pe temeiul stabilirii incorecte a obligatiilor.

Ministerul Public a fost reprezentat de doamna procuror CC, de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Teritorial Tg.Mureş

Pe rol fiind  judecarea cauzei penale având ca obiect plângerea formulată de inculpaţii PR, PA şi TCC, împotriva ordonanţei procurorului din data de 9 ianuarie 2012 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Teritorial Tg.Mureş.

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu se prezintă inculpaţii PA, PR şi TCC, asistaţi de apărătorul ales, domnul avocat Majai Laszlo.

Procedura de citare nu este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constată acoperită lipsa de procedură scrisă cu inculpaţii, aceştia fiind prezenţi în faţa instanţei. 

De asemenea, se constată depusă la dosar prin mijlocirea registraturii o cerere prin care domnul avocat solicită strigarea cauzei la ora 11.30 având în vedere că dezbaterile în cauzele la Tribunalul Harghita s-au terminat la ora 9.00.

Domnul avocat Majai Laszlo depune la dosar împuternicirea avocaţială.

Se procedează la identificarea inculpaţilor, ocazia cu care instanţa constată că datele furnizate de aceştia corespund cu cele inserate în cuprinsul actelor dosarului.

Se constată că instanţa este sesizată cu plângerea formulată de inculpaţii PR, PA şi TCC, împotriva ordonanţei din data de 9 ianuarie 2012 dată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT – Serviciul Teritorial Teritorial Tg.Mureş, în dosarul nr.31/D/P/2010; ordonanţă prin care s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi ţara.

Totodată, se constată că plângerea a fost formulată în termen legal şi este motivată în scris, iar instanţa este legal sesizată şi este competentă sub toate aspectele să soluţioneze această cauză.

La întrebarea instanţei, atât doamna procuror cât şi domnul avocat, având cuvântul pe rând, precizează că nu au cereri de formulat.

Nefiind formulate alte cereri, instanţa apreciază dosarul în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri, asupra plângerii formulate de către inculpaţii PR, PA şi TCC.

Domnul avocat Majai Laszlo arată că având în vedere că s-a lecturat motivele invocate în scris privind plângerea formulată nu le mai reiterează. Menţionează că ordonanţa a fost dată de un organ necompetent, în condiţiile în care în sarcina inculpaţilor s-au reţinut şi infracţiuni de corupţie, respectiv luare şi dare de mită. Într-adevăr în cazul în care este vorba exclusiv de infracţiuni foarte grave, cu consecinţe de peste un milion de euro atunci organul care a fost mai întâi sesizat este cel competent a efectua actele de urmărire penală însă în cazul în care aceste infracţiuni sunt asociate cu infracţiuni de corupţie atunci consideră că competenţa aparţine Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Tg.Mureş. În cazul în care inculpaţii nu erau urmăriţi şi pentru infracţiuni de corupţie atunci ar fi acceptat că s-a schimbat într-adevăr procedura şi organul sesizat mai întâi este cel competent. Ca atare, consideră că această ordonanţă de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi ţara este dată de un organ necompetent. Privind cuprinsul ordonanţei, arată că pe inculpaţi nu-i deranjează foarte mult faptul că s-a prelungit măsura obligării de a nu părăsi ţara deoarece nu există intenţia acestora de a părăsi ţara, ci faptul că este extinsă această ordonanţă prin text, în sensul că s-a interzis inculpaţilor PR şi PA să i-a legătura cu inculpata TCC în condiţiile în care inculpatei T nu îi este oprită această posibilitate. Arată că având în vedere această măsură se pune în imposibilitate ca cei doi foşti administratori să efectueze orice în cadrul societăţii. Menţionează că aceştia sunt de mai mulţi ani administratorii societăţilor comerciale, în nume propriu nu pot desfăşura activităţi comerciale, ceea ce se cunoaşte din vechiul cod comercial, care sunt acele fapte pe care nu le pot desfăşura, însă consideră că măsura este exagerată şi nu corespunde situaţie actuale deoarece cei doi administratori nu vor putea desfăşura activităţi comerciale şi în acest mod nu vor putea recupera prejudicia, ceea ce nici statului nu ar fi benefic. Privind fondul ordonanţei, respectiv dacă există sau nu indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit acele infracţiuni arată că în opinia sa acele fapte nu au fost săvârşite de către inculpaţi iar pe de altă parte unele dintre fapte nici nu există. Arată că nu poate vorba nici despre tăieri ilegale de arbori şi nici despre furt deoarece nu inculpaţii erau cei care tăiau arbori iar din actele contabile rezultă că au lucrat în regulă. O altă problemă este că nu rezultă din ordonanţă că se creează greutăţi, respectiv nu se poate depune bilanţul pentru lunile noiembrie şi decembrie 2011, deoarece toate actele se află la DIICOT. În cazul în care nu se vor restitui aceste acte practic intervine aceea consecinţă pentru care s-a extins urmărirea şi împotriva societăţilor comerciale, care în cazul în care se va ajunge la condamnarea inculpaţilor vor ajunge la desfiinţare. Consideră că şi în acest moment societăţile sunt desfiinţate pentru că nu-şi pot desfăşura activitatea. Pentru aceste motive consideră că măsura este exagerată, inculpaţii nu vor pleca din ţară, dar a explicat care sunt măsurile cele mai deranjante pentru inculpaţi.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi de natură să ducă la revocarea măsurii restrictive de libertate, aceea a obligării de a nu părăsi ţara. În ceea ce priveşte excepţia invocată, arată că aceasta a fost ridicată şi la momentul la care parchetul a făcut propunere de arestare preventivă şi a fost respinsă. Odată cu modificările aduse Codului de procedură penală prin Legea nr.202/2010 s-a stabilit foarte clar că în caz de conexitate sau indivizibilitate între cauze care atrag competenţa D.N.A şi D.I.I.C.O.T rămâne competent organul de urmărire penală mai întâi sesizată. Există la dosarul cauzei o adresă din partea D.N.A. în sensul că la aceea structură de parchet nu exista o sesizare în ceea ce-i priveşte pe inculpaţi. În privinţa plângerii formulate arată că aşa cum a menţionat nu au intervenit elemente noi de natură să ducă la revocarea acestei măsuri, este adevărat că dosarul este unul complex, necesitând o perioadă mai lungă de timp pentru administrarea probatoriului, prin aceasta a nu se înţelege doar audierea inculpaţilor, care au fost audiaţi. Arată că s-a invocat în plângerea formulată faptul că de la momentul în care a fost luată această măsură inculpaţii nu au fost audiaţi, dat menţionează au fost efectuate alte acte de urmărire penală. Precizează că inculpaţii au fost audiaţi la momentul la care a fost pusă în mişcare acţiunea penală. De asemenea, solicită a se avea în vedere faptul că infracţiunile pentru care inculpaţii sunt cercetaţi sunt deosebit de grave, chiar prin modalitatea în care au fost săvârşite. Apreciază că luarea şi prelungirea acestei măsuri faţă de inculpaţi este proporţională cu gravitatea acuzaţiilor formulate împotriva lor şi în concordanţă cu dispoziţiile CEDO nefiind încălcat principiul prezumţiei de nevinovăţie de care beneficiază inculpaţii.

Inculpata TCC având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele susţinute de apărătorul său.

Inculpatul PR având ultimul cuvânt, arată că susţine concluziile domnului avocat.

Inculpatul PA având ultimul cuvânt arată că au fost audiaţi în momentul în care erau după 30 de ore de nesomn şi nu au fost audiaţi la parchet. De asemenea arată că au o fabrică mare şi nu pot lucra deloc.

INSTANŢA

Prin cererea înregistrată la data de 16 ianuarie 2012, la această instanţă, sub număr de dosar 419/102/2012, inculpaţii PA, PR şi TCC cercetaţi în dosarul 3/D/P/2010 al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Tg. Mureş, au formulat fiecare o plîngere împotriva ordonanţei procurorului, din data de 9 ianuarie 2012, prin care s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, solicitînd instanţei,

- în principal, revocarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara;

- în subsidiar, ridicarea obligaţiei impuse faţă de fiecare din inculpaţi, aceea să nu desfăşoare nici o activitate comercială, iar faţă de inculpaţii PA şi PR şi a interdicţiei de a comunica sau intra în legătură, în mod direct sau indirect, şi cu inculpata TCC.

În motivarea cererii, inculpaţii au arătat că solicită admiterea plîngerii lor, deoarece temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri preventive nu mai justifică restrîngerea dreptului lor la liberă circulaţie, întrucît pe durata anterioară cît măsura dispusă de instanţă a fost în fiinţă, ei au respectat toate obligaţiile ce le-au fost impuse, astfel încît la acest moment nu există nici date că, odată lăsaţi în stare de libertate, ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau să comită alte infracţiuni, astfel că, raportat la prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, inculpaţii nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

De asemenea, au mai arătat că, printre motivele invocate în scris privind plângerea formulată, se regăseşte şi cel vizând excepţia necompetenţei materiale a organului de urmărire penală, în condiţiile în care în sarcina inculpaţilor s-au reţinut şi infracţiuni de corupţie, respectiv luare şi dare de mită, sens în care DNA era structura parchetului competentă să efectueze acte de urmărire penală, iar nu DIICOT. S-a mai susţinut că, în cazul infracţiunilor foarte grave, cu consecinţe de peste un milion de euro, doar atunci organul care a fost mai întâi sesizat este cel competent în a efectua actele de urmărire penală, însă în cazul în care aceste infracţiuni sunt asociate cu infracţiuni de corupţie, atunci competenţa aparţine Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Tg.Mureş. Ca atare, inculpaţii au apreciat că această ordonanţă de prelungire a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, a fost dată de un organ necompetent.

În ceea ce priveşte fondul chestiunii, inculpaţii nici nu au avut vreun moment intenţia acestora de a părăsi ţara, deci prelungirea măsurii preventive nu se justifică şi, mai mult, această ordonanţă extinsă prin text, în sensul că s-a interzis inculpaţilor PR şi PA să i-a legătura cu inculpata TCC în condiţiile în care inculpatei T nu îi este oprită această posibilitate şi, de asemenea, au mai criticat şi interdicţia de a desfăşura o activitate comercială, ce le-a fost instituită.

Relativ la această din urmă critică, inculpaţii au arătat că, practic, îi pune în imposibilitate pe cei doi foşti administratori să efectueze orice în cadrul societăţii, în condiţiile în care aceştia sunt de mai mulţi ani administratorii societăţilor comerciale, iar în nume propriu nu pot desfăşura activităţi comerciale, măsură exagerată şi care nu corespunde situaţiei actuale deoarece cei doi administratori nu vor putea desfăşura activităţi comerciale şi în acest mod nu vor putea recupera prejudiciul ce li se impută a fi fost cauzat, ceea ce nici statului nu ar fi benefic. În plus, ei au arătat că prin faptul că toate actele contabile ale societăţii le-au fost ridicate de către organele de urmărire penală, nu se poate depune bilanţul pentru lunile noiembrie şi decembrie 2011, iar în cazul în care nu se vor restitui aceste acte, practic intervine aceea consecinţă pentru care s-a extins urmărirea şi împotriva societăţilor comerciale, respectiv în cazul în care se va ajunge la condamnarea inculpaţilor, societăţile vor ajunge la desfiinţare.

Privind fondul ordonanţei, s-a susţinut că nu există indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit acele infracţiuni, ei arătînd că acele fapte nu au fost săvârşite de către inculpaţi, iar unele dintre fapte nici nu există; în speţă nu poate vorba nici despre tăieri ilegale de arbori şi nici despre furt, deoarece nu inculpaţii erau cei care tăiau arbori, iar din actele contabile rezultă că au lucrat în regulă (filele 1-11).

În faţa instanţei, inculpaţii nu au dorit să facă noi declaraţii, aceştia susţinîndu-şi doar oral plîngerile împotriva ordonanţei procurorului.

Din actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, în raport cu dispoziţiile legale incidente în materie – art. 1402 Cod procedură penală, instanţa reţine următoarele:

Inculpaţii PA, PR şi TCC sunt cercetaţi în dosarul 3/D/P/2010 al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Tg. Mureş, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor, astfel:

 -  inculpatul PA pentru comiterea infracţiunilor de:

- „constituire a unui grup infracţional organizat”, prev. şi ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu modificările şi completările ulterioare (cap. I);

- „complicitate la fals intelectual”, prev. şi ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (cap. I);

-  „complicitate la fals intelectual”, prev. şi ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal(cap. I);

- „instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice”, în formă agravată,  prev. şi ped. de art.25 Cod. Penal rap. la art. 248 Cod penal raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000 ( cap. I);

- „ spălare de bani” prev. şi ped. de art. 23 alin 1 lit. c din Legea 656/2002( cap. I);

- „înşelăciune în formă agravată şi continuată”, prev. şi ped. de art 215 alin. 1, alin. 2 şi alin. 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 din C.p. ( cap. I);

- „constituire a unui grup infracţional organizat”, prev. şi ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu modificările şi completările ulterioare(cap.II);

- „evaziune fiscală” prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu modificările şi completările ulterioare(cap.II);

 - „ evaziune fiscală” în formă continuată prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu modificările şi completările ulterioare cu aplic. art. 41 alin 2 din cod penal (pct. 3-10, 12, 16, 18-20, 23-27, 29, 31-34, 36, 40-42, 45, 46, 49-51, 54-56, 59, 61- 70, 72-74, 76, 78-82, 84, 91, 92, 96-98, 100, 101, 105-107 , 109-115) (cap.II);

-  „spălare de bani” în formă continuată, prev. şi ped. de art. 23 alin. 1 lit. b) din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal (cap.II);

-„ dare de mită” în formă continuată prev. şi ped. de art. 255 C.p. rap. la art. 7 alin 2 din Legea 78/2000 şi artr. 9 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin 2 C.p.

- cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal privind concursul real de infracţiuni ;

-  inculpatul  PR pentru comiterea infracţiunilor de:

-  „constituire a unui grup infracţional organizat”, prev. şi ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu modificările şi completările ulterioare (cap. I);

-  „complicitate la fals intelectual”, prev. şi ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal(cap. I);

- „complicitate la fals intelectual”, prev. şi ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal(cap. I);

- „instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice”, în formă agravată,  prev. şi ped. de art. 248 Cod penal raportat la art. 132 din Legea nr. 78/2000(cap. I);

- „ spălare de bani” prev. şi ped. de art. 23 alin 1 lit. C din Legea 656/2002(cap. I);

- „înşelăciune în formă agravată şi continuată”, prev. şi ped. de art 215 alin. 1, alin. 2 şi alin. 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal (cap. I);

-  „constituire a unui grup infracţional organizat”, prev. şi ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu modificările şi completările ulterioare (cap.II);

-  „complicitate la evaziune fiscală” în formă continuată, prev. şi ped. de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu modificările şi completările ulterioare cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal (cap.II);

-  „complicitate la  evaziune fiscală” în formă continuată prev. şi ped. de art.26 Cod penal rap. la art. 9 alin. 1 lit. a din Legea nr. 241/2005 cu modificările şi completările ulterioare cu aplic. art. 41 alin 2 din cod penal (pct. 3-10, 12, 16, 18-20, 23-27, 29, 31-34, 36, 40-42, 45, 46, 49-51, 54-56, 59, 61- 70, 72-74, 76, 78-82, 84, 91, 92, 96-98, 100, 101, 105-107, 109-115) (cap.II);

-  „evaziune fiscală” în formă continuată , prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu modificările şi completările ulterioare cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal (cap. II);

- „tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional” în formă continuată, agravată şi sub forma participaţiei improprii, prev. şi ped. de art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la art. 108 alin.1 lit. d) alin. 2 lit. a) şi alin. 3 din legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 13 Cod penal referitor la art. 97 alin. 1, alin. 3 şi alin. 4 lit. a) din legea nr. 26/1996. ( pct. 11, 17, 37, 38, 39, 43, 44, 52, 60, 75, 88, 89, 95, 103) (cap.II);

- „instigare la tăiere ilegală de arbori din fondul forestier naţional” în formă continuată şi  agravată, prev. şi ped. de art. 25 Cod penal raportat la art. 108 alin.1 lit. d) alin. 2 lit. a) şi alin. 3 din legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 13 Cod penal referitor la art. 97 alin. 1, alin. 3 şi alin. 4 lit. a) din legea nr. 26/1996. ( pct. 1, 2, 13, 14, 15, 21, 22, 28, 30, 35, 47, 48, 53, 57, 58, 71, 77, 83, 85, 86, 87, 90, 93, 94, 99, 103, 104, 108, 116 şi 117) (cap.II);

- „spălare de bani” în formă continuată, prev. şi ped. de art. 23 alin. 1 lit. b) din Legea 656/2002 cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal (cap.II);

-„ dare de mită” în formă continuată prev. şi ped. de art. 255 C.p. rap. la art. 7 alin 2 din Legea 78/2000 şi artr. 9 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin 2 C.p.

- cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal privind concursul real de infracţiuni ;

- inculpata TCC pentru comiterea infracţiunilor de:

-  „constituire a unui grup infracţional organizat”, prev. şi ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu modificările şi completările ulterioare (cap.I)

- „fals intelectual”, prev. şi ped. de art. 289 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (cap.I);

-  „constituire a unui grup infracţional organizat”, prev. şi ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 cu modificările şi completările ulterioare (cap.II);

-  „complicitate la evaziune fiscală” în formă continuată , prev. şi ped. de art. 26 cod penal rap. la art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu modificările şi completările ulterioare cu aplic. art. 41 alin 2 din Cod penal (cap.II);

-  „fals intelectual” prev.  de art. 43 din Legea 82/1991 republicată şi ped. de art. 289 alin 1 Cod penal (cap.II);

- cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal privind concursul real de infracţiuni.

Relativ la excepţia invocată, instanţa reţine că, la data de 22 aprI 2010 PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Tg. Mureş s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că, pe raza jud. Mureş şi Harghita, s-a constituit un grup infracţional organizat, ce-şi desfăşoară activitatea în domeniul exploatării ilegale a materialului lemnos, sumele de bani obţinute din aceste activităţi ilegale, reintrând în circuitul activităţilor desfăşurate de membrii grupului, aceştia ajungând să deţină averi considerabile şi sume importante de bani, cu ajutorul cărora şi-au asigurat şi sprijinul necesar, din partea unor reprezentaţi ai instituţiilor statului. După o verificare de specialitate a informaţiilor deţinute, sesizarea a fost înregistrată ca dosar penal, la data de 27 aprI 2010 primind nr. 31/D/P/2010.

La data de 6 mai 2010, după solicitarea şi analizarea dosarului nr. 64/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Topliţa (care a fost înregistrat la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Tg. Mureş sub nr. 36/D/P/2010), prin rezoluţie motivată s-a dispus, conform art. 32 Cod procedură penală, reunirea acestui dosar la dosarul 31/D/P/2010 (existând mai multe acte materiale ce alcătuiesc o singură infracţiune, fiind îndeplinit cazul de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit.c Cod procedură penală, constatându-se că în baza art. 37 alin. 3 Cod procedură penală era obligatorie reunirea celor două cauze).

La data de 7 noiembrie 2011 organele de poliţie judiciară din cadrul S.C.C.O. Harghita se sesizează din oficiu cu privire la existenţa unui grup infracţional organizat constituit pe raza judeţelor Harghita şi Mureş, respectiv în bazinele Topliţa, Borsec, Lunca Bradului şi Gheorgheni în scopul săvârşirii de infracţiuni grave referitoare la exploatări ilegale de material lemnos, evaziuni fiscale, spălare de bani şi infracţiuni de corupţie.

Din primele date obţinute de ofiţerii de poliţie judiciară, a rezultat faptul că, începând cu anul 2004 s-a pus bazele acestui grup infracţional organizat în scopul obţinerii, pe căi ilegale, a unor sume importante de bani rezultate din exploatări ilegale de material lemnos şi din sustragerea de la plata unor taxe şi impozite, sumele astfel obţinute fiind reintroduse în circuitul financiar prin intermediul firmelor SC „Industrial Grup2 SRL, SC „XX” SRL şi SC „Autostar Decebal” SRL cu sediul social în sat Hodoşa, com. Sărmaş, jud. Harghita, o parte din aceste sume fiind folosite apoi pentru cumpărarea sprijinului de specialitate a unor persoane cu funcţii de conducere şi control din cadrul Direcţiilor Silvice Harghita şi Mureş precum şi a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Braşov.

Sesizarea organelor de poliţie din cadrul S.C.C.O. Harghita a primit numărul 103/D/P/2011, fiind înregistrată la acest serviciu în data de 08.11.2011. Realizând verificări cu privire la persoanele vizate şi faptele sesizate, în baza dispoziţiilor art. 210 Cod procedură penală, procurorul de caz şi-a verificat competenţa materială, constatând că, în cauză indiciile duc spre existenţa unor fapte de corupţie, săvârşite de persoane care prin calitatea de funcţionari cu atribuţii de control din cadrul unor instituţii publice centrale şi locale (inspectori silvici în cadrul Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Braşov- ITRSV) sau prin faptul că valoarea bunurilor ce formează obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare de 10.000 euro (cazul autoturismelor Mercedes Benz SLK 200K cu nr.  HR-05-MAL,  cu preţ de achiziţie de 40.300 Euro şi respectiv Toyota  cu nr. HR-05-RIU, cu preţ de achiziţie 15.397 euro) şi verificând dispoziţiile OUG nr. 43/2000, a stabilit faptul că pentru aceste fapte, în conformitate cu art. 13 alin 1 lit. a şi b din OUG. 43/2000 competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Direcţiei Naţionale Anticorupţie.

Verificând şi dispoziţiile art. 34  lit. c şi d Cod procedură penală privind cazurile de conexitate, s-a constatat că, faptele de corupţie amintite au fost săvârşite clar în vederea înlesnirii comiterii celorlalte infracţiuni de evaziune fiscală, spălare de bani, tăieri ilegale de material lemnos etc. precum şi faptul că între toate aceste infracţiuni există o legătură ce duce la obligativitatea desfăşurării urmăririi penale faţă de acestea  infracţiuni, împreună.

Având în vedere că, pentru o mare parte dintre aceste persoane şi fapte ce intră în competenţa D.I.I.C.O.T., în sensul infracţiunilor de constituire de grup infracţional organizat, evaziune fiscală, spălare de bani etc. la nivelul acestui serviciu se desfăşurau deja activităţi de urmărire penală în dosarul cu numărul 31/D/P/2010 înregistrat la această unitate de parchet la data de 27.04.2010, iar noua sesizare privea alte acte materiale ale aceloraşi infracţiuni continuate, cauza cu numărul din antet a fost reunită la dosarul 31/D/P/2010 conform dispoziţiilor privind conexitatea faptelor amintite mai sus, în sensul art. 34 lit. c şi d Cod procedură penală  precum şi a cazului de indivizibilitate prevăzut de art. 33 lit. c Cod procedură penală.

Văzând şi dispoziţiile art. 45 alin 41 din Cod procedură penală (introdus prin art. XVIII pct. 12 din Legea 202/2010) prin care se menţionează că în caz de indivizibilitate sau conexitate între infracţiuni pentru care competenţa materială aparţine DNA şi DIICOT, competenţa de a efectua urmărirea penală în cauza reunită aparţine organului de urmărire penală specializat mai întâi sesizat, s-a procedat la emiterea unei adrese către D.N.A. Serviciul Teritorial Tg. Mureş pentru a verifica dacă pe rolul acestei unităţi de parchet s-a înregistrat o cauză care să aibă obiect persoanele şi faptele de corupţie amintite, astfel încât să se poată stabilii care dintre organele de urmărire penală specializate D.I.I.C.O.T – Serviciul Teritorial Tg. Mureş sau D.N.A - Serviciul Teritorial Tg. Mureş au fost mai întâi sesizate.

Întrucât, prin adresa cu nr. 1060/II-1/2011 D.N.A. - Serviciul Teritorial  Tg. Mureş a menţionat că pe rolul acestei unităţi de parchet nu se află nici un dosar privind persoanele şi faptele mai sus menţionate, la data de 24 noiembrie 2011 s-a dispus, prin rezoluţie motivată, în baza dispoziţiilor art. 32 Cod procedură penală, reunirea cauzei cu nr.103/D/P/2011 la dosarul cu nr. 31/D/P/2010, considerând că organul de urmărire penală specializat din cadrul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Tg. Mureş este competent să realizeze urmărirea penală în cauza reunită.

Aşadar, prin prisma acestor considerente expuse de către procuror, în chiar actele dosarului, respectiv în rezoluţia motivată, de conexare a cauzelor, considerente însuşite şi de către instanţă, aceasta din urmă apreciază că excepţia invocată de către apărătorul inculpaţilor în prezenta procedură, nu este fondată şi pe cale de conseninţă o va respinge ca atare.

Relativ la fondul chestiunii, instanţa reţine că prin rezoluţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT Serviciul Teritorial Tg.Mureş la data de 25 noiembrie 2011, ora 13,00 (filele 1-126, vol.I) s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză faţă de cei trei inculpaţi, iar prin ordonanţa din aceeaşi zi, emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – DIICOT, Serviciul Teritorial Tg. Mureş (filele 1-130, vol.XV) s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale, printre alţii şi faţă de cei trei inculpaţi mai sus menţionaţi, sub aspectul comiterii infracţiunilor amintite.

La data de 13 decembrie 2011, prin încheierea penală nr. 85/C din data de 13 decembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul cu nr. 7937/102/2011, s-a dispus respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpaţilor PA, PR şi TCC şi luarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, măsură care ulterior, a fost prelungită de către procuror, prin ordonanţele din data de 9 ianuarie 2012, atacate prin prezenta plîngere.

Relativ la termenul de introducere a prezentei plîngeri, , instanţa constată că ordonanţele din data de 9 ianuarie 2012 au fost aduse la cunoştinţa inculpaţilor la data de 12 ianuarie 2012 - potrivit susţinerilor inculpaţilor, necontestate de către parchet, iar în condiţiile în care dovezile de comunicare nu se regăsesc la dosarul cauzei, plîngerile sunt apreciate ca fiind formulateîn termul prevăzut de art. 1402 alin. 1 Cod procedură penală.

Potrivit art. 1402 alin. 7 teza I Cod procedură penală, coroborat cu art. 139 alin. 1,2 şi alin. 35 Cod procedură penală, coroborat cu art. 1451 Cod procedură penală, revocarea unei măsuri preventive se dispune cînd nu mai există temei care să justifice menţinerea ei sau cînd a fost luată cu încălcarea prevederilor legale.

Referitor la aspectele de legalitate a luării acestei măsuri preventive faţă de fiecare inculpat, instanţa constată că acestea nu au fost invocate de către apărătorul inculpatului şi nici din oficiu, în condiţiile în care în prezenta cauză, nu s-a evidenţiat nici o încălcare a dispoziţiilor legale, care asigură garanţiile procesuale ale inculpatului în cursul procesului penal, nesubzistând în cauză nici un motiv de nulitate absolută sau relativă faţă de măsurile dispuse de judecătorul delegat cu ocazia analizării propunerii de arestare preventivă, respectiv de luare a măsurii prevăzute de art. 1451 Cod procedură penală şi nici ulterior de către procuror.

Totodată, potrivit prevederilor art. 136  alin. 8 Cod procedură penală:  „Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.”

Examinînd plîngerea fiecărui inculpat, instanţa consideră că temeiurile de fapt şi de drept care au fost luate în discuţie la dispunerea măsurii restrictive de libertate, respectiv la prelungirea ei sunt conforme cu prevederile legale în materie şi nici nu au dispărut până în acest stadiu procesual, nejustificîndu-se revocarea ei, astfel că potrivit prevederilor art. 1402 alin. 7 teza I Cod procedură penală, instanţa constată că nu ae justifică revocarea măsurii preventive.

În ceea ce priveşte, însă, obligaţiile impuse inculpaţilor-petenţi fie de către judecătorul delegat şi menţinute apoi de către procuror cu ocazia prelungirii măsurii preventive, fie direct de către procuror, obligaţii criticate de către inculpaţi, se impun a fi reanalizate.

Astfel în ceea ce priveşte obligaţia de a nu desfăşura nici o activitate comercială – obligaţie instituită de judecătorul delegat doar faţă de inculpaţii PA şi PR şi menţinută de către procuror, prin ordonanţa atacată, dar instituită şi faţă de inculpata TCC prin ordonanţa procurorului din data de 9 ianuarie 2012, instanţa constată că această obligaţie  are un caracter general, vizînd orice activitate care ar putea fi încadrată în categoria celor comerciale, iar nu una specifică, cu referire strict la profesia, meseria sau actitatea în exercitarea căreia a săvîrşit fapta. În speţă, în sarcina inculpatului PA s-a reţinut că a comis faptele în calitate de administrator al Sc „Industrial Grup” Srl, că inculpatul PR a comis faptele în calitate de director de exploatare al Sc „Industrial Grup” Srl şi de administrator al Sc „Autostar Decebal” Srl, iar inculpata TCC a comis faptele în calitate de contabil şef (funcţionar) al Sc „Industrial Grup” Srl. Or, în raport de aceste calităţi, respectiv profesii ale inculpaţilor, judecătorul delegat şi apoi procurorul puteau, cel mult să le impună respectivele obligaţii specifice, evident, cu motivarea corespunzătoare impunerii acestei obligaţii, mai ales că ea se regăseşte în textul art. 145 alin. 12 lit. f Cod procedură penală. Or, caracterul general al obligaţiei astfel impuse, practic extinde în mod nejustificat sfera interdicţiilor la care a făcut referire legiuitorul, putîndu-se ajunge pînă la a interzice cu totul, orice activitate care ar avea o legătură comercială, chiar dacă nu este de natura celui de care se susţine că s-ar fi folosit inculpatul la comiterea presupusei fapte penale.

În plus, nici în motivarea dispoziţiei judecătorului delegat şi nici în aceea a procurorului, nu se regăsesc argumentele pentru care s-a găsit necesar a se impune o astfel de obligaţie, iar în ceea ce o priveşte pe inculpata TCC cu atît mai puţin cu cît faţă de ea, această obligaţie nu a fost impusă prin încheierea judecătorul delegat, ci doar prin ordonanţă procurorului. 

În opinia acestei instanţe, textul art. 145 alin. 12 lit. f Cod procedură penală, ar fi fost justificat a fi aplicat în speţă, dar în condiţiile în care se făcea referire la activitatea concretă pe care o desfăşura fiecare inculpat şi în exercitarea căreia s-ar fi produs acţiunile ilicite – de ex. contabil, administrator, director de exploatare - şi care fiecare din ele au legătură cu activitatea comercială. În prezenta procedură însă, o modificare a acestei obligaţii – prin precizarea expresă a interdicţiilor în sensul amintit, nu este posibilă, dată fiind pe de-o parte sesizarea instanţei făcută doar de inculpaţi, iar pe de altă parte textul art. 1402 alin. 7 Cod procedură penală care face vorbire de examinarea caracterului legal sau temeinic al măsurii preventive dispuse, soluţia fiind de revocare a măsurii sau de respingere a plîngerii.

În aceeaşi ordine de idei, instanţa mai observă că şi critica vizînd ce-a de-a doua obligaţi  din cele reglementate de art. 145 alin. 12 lit.c Cod procedură penală, este fondată. Astfel, în sarcina inculpaţilor PA, PR şi TCC judecătorul delegat a stabilit şi obligaţia pentru fiecare, de a nu lua legătura cu ceilalţi inculpaţi menţionaţi în mod expres – respectiv să nu se apropie de inculpaţii D I, MM, GD, IME, MFG, D IC, DM şi RM, de martorul BI şi să nu comunice cu aceştia în mod direct sau indirect; iar apoi şi procurorul, prin ordonanţele ce fac obiectul prezentei plîngeri a menţinut această obligaţie, nuanţînd-o însă astfel: pentru inculpaţii PR şi PA – să nu intre în legătură cu nici unul dintre inculpaţii din prezenta cauză (cu excepţia inculpatului PA, respectiv PR, fratele său) şi martorul BI; iar pentru inculpata TCC - să nu intre în legătură cu nici unul dintre inculpaţii din prezenta cauză (cu excepţia inculpaţilor PA şi PR, angajatorii săi) şi martorul BI.

Pe cale de consecinţă, din textul ordonanţelor procurorului, se observă că dacă inculpaţilor PR şi PA li se interzice să ia legătura în orice mod cu inculpata TCC, inculpatei i se permite, cu titlu de excepţie să intre în legătură cu fiecare din cei doi inculpaţi – angajatorii săi, ceea ce face practic imposibilă punerea în practică a acestei obligaţii. În plus, judecătorul delegat, atunci cînd a instituit obligaţia prevăzută de art. 145 alin. 12 lit.c Cod procedură penală, cu titlu de excepţie – rezutînd din lecturarea per a contrario a încheierii cuprinzînd măsura astfel instituită – a permis celor trei inculpaţi să comunice, tocmai avînd în vedere, probabil, argumentul menţionat de către însuşi procuror, acela vizînd relaţia de muncă şi de subordonare dintre aceştiua,respectiv aceea de angajat-angajatori.

Pe de altă parte, ridicarea acestei obligaţii prevăzute de art. 145 alin. 12 lit.c Cod procedură penală şi pentru inculpaţii PR şi PA, exclusiv în ceea ce priveşte comunicarea cu inculpata T, mai este justificată şi de împrejurarea ridicării obligaţiei prevăzute de art.145 alin. 12 lit.f Cod procedură penală, pentru argumentele mai sus-expuse, întrucît asigurarea posibilităţii desfăşurării activităţii comerciale, presupune şi continuarea raporturilor de muncă ale inculpatei, deci şi comunicarea cu cei doi inculpaţi – în calitate de angajatori ai săi.

Pe cale de consecinţă, va respinge, ca neîntemeiată, excepţia necompetenţei materiale a Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Tg. Mureş.

Faţă de cele arătate, instanţa apreciază, că în baza art. 1402 alin. 7 teza a II-a Cod procedură penală, se impune admiterea în parte a plîngerii formulate de fiecare din inculpaţii PA, PR şi TCC cercetaţi în dosarul 3/D/P/2010 al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Tg. Mureş, împotriva ordonanţei procurorului, din data de 9 ianuarie 2012, prin care s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi ţara şi în consecinţă:

În baza art. 1402 alin. 7 teza a II-a Cod procedură penală, art. 1451 Cod procedură penală, va ridica dispoziţiile art. 145 alin. 12 lit. f Cod procedură penală – respectiv obligaţia să nu desfăşoare nici o activitate comercială - faţă de fiecare din inculpaţii:

- PA (fiul lui D şi V, născut la data de 05.03.1968 în localitatea Dej, jud. Harghita);

- PR (fiul lui D şi V, născut la data de, jud.Harghita);

- TCC (fiica lui V şi F, născută la data de 01.03.1970 în localitatea jud.Hargita, f.f.l. în localitatea Topliţa, str.Eroilor, bloc A, scara 2, ap.21, jud. Harghita).

În baza art. 1402 alin. 7 teza a II-a Cod procedură penală, art. 1451 Cod procedură penală, faţă de inculpaţii PA şi PR va ridica parţial dispoziţiile art. 145 alin. 12 lit. c Cod procedură penală şi numai în ceea ce prive?te interdicţia de a comunica sau intra în legătură, în mod direct sau indirect, şi cu inculpata TCC.

Totodată, va menţine restul dispoziţiilor din ordonanţele procurorului din data de 9 ianuarie 2012, dispuse faţă de fiecare din inculpaţii PA, PR şi TCC, cercetaţi în dosarul 3/D/P/2010 al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Tg. Mureş, ordonanţe prin care s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi ţara.

De asemenea, va dispune comunicarea prezentei încheieri organelor menţionate de art. 145 alin. 21 Cod procedură penală.

Pe cale de consecinţă, va respinge, ca nefondate cererile inculpaţilor PA, PR şi TCC privind revocarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, conform art. 1402 alin. 7 teza I Cod procedură penală.

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia necompetenţei materiale a Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Tg. Mureş.

În baza art. 1402 alin. 7 teza a II-a Cod procedură penală, admite în parte plîngerea formulată de fiecare din inculpaţii PA, PR şi TCC cercetaţi în dosarul 3/D/P/2010 al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Tg. Mureş, împotriva ordonanţei procurorului, din data de 9 ianuarie 2012, prin care s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi ţara şi în consecinţă:

În baza art. 1402 alin. 7 teza a II-a Cod procedură penală, art. 1451 Cod procedură penală, ridică dispoziţiile art. 145 alin. 12 lit. f Cod procedură penală – respectiv obligaţia să nu desfăşoare nici o activitate comercială - faţă de fiecare din inculpaţii:

- PA (fiul lui D şi V, născut la data de 05.03.1968 în localitatea Dej, jud. Harghita);

- PR (fiul lui D şi V, născut la data de 03.01.1973 în comuna Vad,jud.Harghita);

- TCC (fiica lui V şi F, născută la data de 01.03.1970 în localitatea Sărmaş, jud.Hargita, f.f.l. în localitatea Topliţa, jud. Harghita).

În baza art. 1402 alin. 7 teza a II-a Cod procedură penală, art. 1451 Cod procedură penală, faţă de inculpaţii PA şi PR ridică parţial dispoziţiile art. 145 alin. 12 lit. c Cod procedură penală şi numai în ceea ce priveşte interdicţia de a comunica sau intra în legătură, în mod direct sau indirect, şi cu inculpata TCC.

Menţine restul dispoziţiilor din ordonanţele procurorului din data de 9 ianuarie 2012, dispuse faţă de fiecare din inculpaţii PA, PR şi TCC, cercetaţi în dosarul 3/D/P/2010 al Parchetului de pe lîngă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - Serviciul Teritorial Tg. Mureş, ordonanţe prin care s-a dispus prelungirea măsurii obligării de a nu părăsi ţara.

Dispune comunicarea prezentei încheieri organelor menţionate de art. 145 alin. 21 Cod procedură penală.

Respinge ca nefondate cererile inculpaţilor PA, PR şi TCC privind revocarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara, conform art. 1402 alin. 7 teza I Cod procedură penală.

În temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs în 24 de ore de la pronunţare.

Dată în camera de consiliu şi pronunţată în şedinţa publică din data de 19 ian 2012, orele 14,30.

 Preşedinte, Grefier,

Domenii speta

Spete similare