Starea de necesitate. Art 20 Cod penal.

Starea de necesitate este o cauză justificativă, faptei lipsindu-i antijuridicitatea. Deşi există tipicitatea faptei concrete, aceasta nu contravine ordinii juridice generale, legiuitorul dând preferinţă valorilor salvate prin acţiunea făptuitorului, în detrimentul celor lezate prin acţiunea sau omisiunea făptuitorului.

 Înlăturarea caracterului penal al faptei ca urmare a stării de necesitate este justificată pe baza ideii de constrângere morală, făptuitorul săvârşind fapta prevăzută de legea penală sub imperiul pericolului, fără a avea posibilitatea să se poată manifesta liber, iminenţa pericolului determinând un animus deosebit de cel cerut pentru existenţa ilicitului penal, făptuitorul acţionând sub presiunea necesităţii.

Din actele medicale cu certitudine că a existat un pericol actual pentru viaţa pacientului şi că în raport de circumstanțele excepționale de pe teritoriul ţării, generate de instituirea stării de urgenţă, inculpatul a apreciat, conform propriei conștiințe şi pregătiri profesionale – având calificare de asistent medical generalist,  că singura modalitate de a salva o viaţă era aceea de a conduce autoturismul, deși se afla sub influenta alcoolului, pentru a conduce pacientul  cu rana sângerânda la spital, fiind însoțit, o parte din traseu, chiar  de organele de politie.

Pe rol judecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova împotriva sentinţei penale nr.2605 din 3 noiembrie 2021 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ………, privind pe inculpatul ………...

Conform art. 405 alin 3 C.p.p., părțile nu se citează la pronunțarea hotărârii.

Prezenţa părţilor şi dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data 21 ianuarie 2022, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanţa, având în vedere dispoziţiile art. 391 alin. 1 Codul de procedură penală, a dispus ca deliberarea, redactarea şi pronunţarea să se facă la data de 7 martie 2022.

C U R T E A

Asupra apelului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr.2605 din 3 noiembrie 2021 pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ……, în temeiul art. 396 al. 1 şi 5 rap. la art. 17 al. 2 şi art. 16 al. 1 lit. d teza I C. Pr. Pen., a fost achitat inculpatul ……… pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. de art. 336 C. Pen., reţinându-se că aceasta a fost săvârşită în stare de necesitate.

Cheltuielile judiciare au  rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. ……. din 06.05.2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. ……., din data de 11.05.2021, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului ……., cercetat, în stare de libertate, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 336 al. 1 C. Pen.

În rechizitoriu fost reţinută, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:

Ȋn data de 03.05.2020, în jurul orei 01.30, inculpatul ……. a condus autoturismul marca ……. cu numărul de înmatriculare………, pe drumurile publice, fiind depistat de către un echipaj de poliţie pe Str. ……., din mun. ……….,  Judeţul ………, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

În cauză au fost administrate în cursul urmăririi penale următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, buletin de analiză toxicologică nr……../2020 din 27.05.2020, declaraţie de martor, declaraţie de suspect, declaraţie de inculpat, alte înscrisuri.

Prin încheierea din 23.06.2021, în baza art. 346 al. 1 C. Pr. Pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispuse începerea judecăţii.

La termenul din data de 07.10.2021, la cererea inculpatului şi după luarea concluziilor procurorului, instanţa a încuviinţat soluţionarea cauzei prin procedura recunoaşterii învinuirii (art. 375 C. Pr. Pen.), numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

A fost ataşată copia cazierului judiciar a inculpatului.

Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, în raport de dispoziţiile art. 396 al. 2 şi 10 C. Pr. Pen., prima instanţă a reţinut următoarele:

În noaptea de 02/03.05.2020, inculpatul ….. se afla la locuinţa unui prieten din mun. ……, str……….., nr…….., împreună cu alţi trei prieteni, unde au consumat băuturi alcoolice.

La un moment dat, a avut loc un accident casnic, în urma căruia ………. şi-a  provocat o plagă tăiată la nivelul spatelui. În acel moment, considerând că viaţa numitului ……. era pusă în pericol, inculpatul a luat decizia de a-1 transporta personal la spital.

În continuare, a luat cheile autoturismului marca ……, cu nr. …….., care se afla staţionat la poarta locuinţei, 1-a urcat pe ……. în autoturism, cu intenţia de a-l transportat la Spitalul Clinic de Urgenţă ………, deşi anterior consumase băuturi alcoolice.

La un moment dat, autoturismul condus de inculpat a fost oprit în trafic pe str. ……., din mun. ……… de un echipaj de poliţie din cadrul Secţiei …. Poliţie ……….., ocazie cu care inculpatul a precizat că pe bancheta din spate a autoturismului se află o persoană care sângerează abundent, victima unui accident casnic, persoană pe care acesta o transporta la spital.

Organele de poliţie au însoţit autoturismul condus de inculpat până la Unitatea de primiri urgenţe din cadrul Spitalul Clinic de Urgenţă ……., unde au constatat faptul că inculpatul Badea Eugen-Laurian prezenta halenă alcoolică.

La solicitarea organelor de poliţie acesta a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest, însă a fost de acord să îi fie prelevate mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

 În continuare, după ce i-a fost obţinut consimţământul, i s-au recoltat două probe biologice, la interval de o oră, prima la ora 02:10, iar cea de-a doua, la ora 03:10, acestea fiind prelevate, ambalate și sigilate în trusa standard de prelevare a sângelui pentru determinarea alcoolemiei, cu respectarea normelor metodologice în vigoare.

Rezultatul examinării acestor probe, astfel cum reiese din buletinul de analiză toxicologică nr……./2020 eliberat la data de 27.05.2020, a fost - alcoolemie de 2,18 g‰ la ora 02.10 şi alcoolemie de 2,12 g‰ la ora 03.10.

Cu ocazia audierilor, inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii de care a fost acuzat, precizând faptul că la data de 03.05.2020 a condus autoutilitara marca …..cu numărul de înmatriculare …….., pe drumurile publice din mun. ………., deşi anterior consumase băuturi alcoolice.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă rezultă din următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, buletin de analiză toxicologică nr. …../2020 din 27.05.2020, declaraţie de martor, declaraţie de suspect, declaraţie de inculpat, alte înscrisuri, probe ce sunt susţinute prin declaraţia de recunoaştere dată de către inculpat în faţa instanţei.

Potrivit art. 374 al. 4 C. Pr. Pen., inculpatul poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, situaţie în care va beneficia de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii, potrivit art. 396 alin. 10 c. pr. pen.

Prin Decizia nr. 4/2019 RIL Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că în ipoteza în care instanța a admis cererea inculpatului de judecare în procedură simplificată a recunoașterii învinuirii, iar cauza a fost judecată potrivit acestei proceduri, nu este posibilă pronunțarea unei hotărâri de achitare întemeiată pe dispoziţiile art. 16 al. 1 lit. b teza finală C. Pr. Pen. (lipsa vinovăției) și lit. c C. Pr. Pen. (nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea). Din interpretarea per a contrario a acestor aspecte, se apreciază că în cazul prev. de art. 16 lit. d teza I C. Pr. Pen., instanţa poate pronunţa o soluţie de achitare în cazul în care inculpatul înţelege să uzeze de procedura simplificată.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului …….. care, în data de 03.05.2020, a condus autoturismul marca …….. cu numărul de înmatriculare ………… pe  drumurile publice, fiind depistat de organele de poliţie pe Str. ….. din mun…………, judeţul …….., având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge îndeplineşte condiţiile tipicităţii obiectivle ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, prev. de art. 336 al. 1 din C. Pen., însă instanţa apreciază că aceasta este justificată, întrucât a fost săvârşită în condiţiile stării de necesitate.

Conform art. 15 al. 1 C. Pen. infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o.

Potrivit art. 20 al. 1 şi 2 C. Pen. este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de necesitate, şi este în stare de necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol imediat şi care nu putea fi înlăturat altfel viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.

În doctrină s-a stabilit că pericolul trebuie să constituie o realitate efectivă, evaluarea existenţei sale realizându-se printr-un examen obiectiv, făcându-se distincţie după cum situaţia evaluată presupune sau nu cunoştinţe de specialitate. Gravitatea pericolului presupune că acesta trebuie să aibă o anumită intensitate, ale cărei limite nu sunt prestabilite, ci urmează a fi evaluate cu prilejul stabilirii proporţionalităţii acţiunii de salvare. Pericolul trebuie să fie iminent, considerându-se a îndeplini această condiţie şi pericolul al cărui rezultat prejudiciabil nu s-a produs încă, ci urmează să se producă, însă, pe măsura trecerii timpului, prevenirea sa presupune riscuri crescânde. Pericolul este inevitabil când nu există decât săvârşirea faptei ca modalitate de înlăturare a sa; toate condiţiile vor fi verificate în mod obiectiv, dar şi în raport cu persoana celui constrâns, deci folosind criteriul subiectiv.

Acţiunea de salvare trebuie să fie o faptă prevăzută de legea penală, al cărei element subiectiv îl reprezintă conştientizarea pericolului, urmărindu-se înlăturarea acestuia; acţiunea de salvare are un caracter de cvasi-exclusivitate, respectiv săvârşirea sa, în raport de împrejurările cauzei şi cu ansamblul faptelor prevăzute de legea penală, apare ca fiind fapta necesară pentru înlăturarea pericolului iminent. Caracterizarea faptei ca fiind necesară pentru înlăturarea pericolului depinde de caracteristicile obiective şi subiective ale cazului concret şi se stabileşte în funcţie de starea psihică a persoanei care a desfăşurat acţiunea de salvare.

Existenţa sau nu a unei alte modalităţi de înlăturare a pericolului se apreciază în concret. Acţiunea de salvare nu trebuie să producă urmări vădit mai grave decât cele pe care le-ar fi produs pericolul, ceea ce reprezintă condiţia proporţionalităţii.

Aplicând textele legale anterior menţionate, precum şi principiile expuse, la situaţia de fapt existentă în cauză, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 20 C. Pen. în sensul reţinerii stării de necesitate ca şi cauză justificativă.

Din probatoriul administrat în cauză reiese că în noaptea de 02/03.05.2020, în timp ce se afla la adresa din .., str……….., împreună cu mai mulţi prieteni, numitul …… s-a împiedicat, a căzut pe spate şi s-a tăiat la spate într-o damigeană de sticlă, fapt ce a determinat o sângerare abundentă în zona lombară. Acest aspect rezultă din procesul-verbal întocmit la data de 03.05.2020, aflat la fila 9 d.u.p.

Aceasta reprezintă situaţia premisă, pe fondul căreia inculpatul……..a luat hotărârea de a-l duce personal la spital pe ……., întrucât a apreciat că plaga tăiată, mai precis sângerarea provocată, îi punea viaţa în pericol prietenului său; totodată, după cum a declarat, inculpatul a considerat că transportarea la spital a acestuia reprezenta singura modalitate de a-i salva viaţa în acel moment, întrucât apelarea serviciului de urgenţă 112 ar fi întârziat luarea măsurilor necesare din punct de vedere medical.

Caracterul de cvasi-exclusivitate al acţiunii de salvarea (acţiunea inculpatului de a conduce autoturismul deşi consumase băuturi alcoolice) se va raporta în speţă la împrejurarea că la data de 03.05.2020 pe teritoriul României era instituită starea de urgenţă, fiind binecunoscută împrejurarea că serviciile de urgenţă erau în acel context intens solicitate; mai mult decât atât, instanţa reţine şi împrejurarea că inculpatul a absolvit în cursul anului 2013 Şcoala postliceală Sanitară, având astfel cunoştinţe generale în domeniu, întrucât a obţinut calificarea de asistent medical generalist.

Din fişa de asistenţă medicală aflată la fila 29 d.u.p. reiese că pacientul a fost transportat şi dus în Unitatea de Primiri Urgenţe în data de 03.05.2021, ora 01:40 (la 10 minute după ce inculpatul a fost depistat de organele de poliţie), prezentând plagă tăiată în zona lombară, starea acestuia fiind "critică", după cum se menţionează. Aceste aspecte au fost susţinute şi de proba constând în planşele foto aflate la filele 34-35 d.u.p., ce conţin fotografia plăgii suferite.

Avându-se  în vedere toate aceste aspecte, instanţa a apreciat că orice observator obiectiv ar fi procedat în sensul de a facilitatea ajungerea cât mai rapidă a pacientului la un spital, fiind cunoscut faptul că sângerarea abundentă poate conduce la pierderea vieţii.

Chiar dacă, teoretic, exista posibilitatea apelării serviciului unic de urgenţă 112, pentru a se evita săvârşirea infracţiunii prev. de art. 336 al. 1 C. Pen., instanţa a considerat că acest aspect, - existența unei alte modalități de salvare a vieţii victimei - trebuie analizat prin prisma contextului concret în care faptele s-au petrecut, în sensul că victima pierdea o cantitate însemnată de sânge, iar sosirea cu cea mai mică întârziere a ambulanţei ar fi pus în pericol viaţa persoanei; astfel, pericolul în cauză îndeplineşte condiţia de a fi iminent, în sensul că, deşi nu se produsese, prevenirea sa presupune riscuri crescânde pe măsura trecerii timpului.

Prima instanţă a reţinut că potrivit fișei de examen clinic, aflată la fila 23 din dosar, inculpatul nu a avut simțurile alterate, fiind consemnat că a avut ținută ordonată, atitudine adecvată, cooperantă, comportament liniștit, comunicare verbală coerentă, orientat temporal, spațial, tulburări emoționale absente, tulburări de echilibru absente, imprecizie în mișcări absentă, halenă alcoolică discret, pupilă normală, reflex fotomotor prezent; acţiunea inculpatului de a conduce sub influenţa băuturilor alcoolice nu a produs urmări, întrucât nu s-a generat o stare de pericol concret pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, rămânând la stadiul de pericol abstract.

Așadar, inculpatul nu avea reflexele alterate din cauza consumului de alcool și a acționat în cunoștință de cauză în momentul în care s-a urcat la volan, apreciind că astfel putea salva viaţa numitului …... Mai mult decât atât, s-a reţinut că a fost însoţit de către organele de poliţie de pe str. ……., până la Spitalul Judeţean de Urgenţă ………., unde prietenul său a fost preluat de cadrele medicale pentru a i se acorda îngrijirile necesare, iar inculpatul a rămas pentru a oferi explicaţii organelor de poliţie.

În concluzie, având în vedere toate aspectele anterior menţionate, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 20 al. 2 C. Pen., în sensul că inculpatul ……… a săvârşit fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice aflându-se sub influenţa alcoolului, pentru a-i salva viața (valoare socială arătată în art. 20 C. Pen.) numitului …….., care prezenta o plagă tăiată în regiunea lombară, şi pierdea sânge, pericolul fiind inevitabil, în sensul că nu putea fi înlăturat decât într-un timp foarte scurt.

La aprecierea caracterului inevitabil al pericolului, instanţa a avut în vedere criteriul subiectiv, apreciind că inculpatul, în raport de particularităţile psihofizice, experienţa sa de viaţă, implicarea subiectivă (dorea să salveze viaţa unui prieten), dar şi de starea de sănătate deteriorată în mod evident a numitului ………., a apreciat că singura posibilitate de a-l salva pe acesta era aceea de a se deplasa el însuşi la spital. Instanţa a luat în considerare şi că este de notorietate modalitatea în care funcţionează serviciile de ambulanţă şi intervalul de cele mai multe ori lung de timp în care ambulanţele reuşesc să se deplaseze la domiciliul pacienţilor. În mod obiectiv, existau şi alte posibilităţi de atingere a rezultatului, însă impactul emoţional puternic generat de starea de sănătate a prietenului său poate justifica alegea inculpatului din acel moment.

Referitor la acţiunea de salvare, s-a reţinut că s-a realizat printr-o faptă prevăzută de legea penală, acţiunea de salvare a constituit singurul mijloc de înlăturare a pericolului, după cum a apreciat subiectiv inculpatul, prin acţiunea de salvare nu s-au produs urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat, iar fapta nu a fost săvârşită de către sau pentru a salva o persoană care avea obligaţia de a înfrunta un pericol.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.

Hotărârea pronunţată de instanţa de fond este netemeinică, întrucât în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului …. în baza art.396 alin.5 rap.la art.16 alin.1 lit.d teza I Cod pr.penală.

Cu privire la cauza justificativă avută în vedere de prima instanţă, în conformitate cu prevederile art. 20 al. 1 şi 2 C. pen. „Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârşită în stare de necesitate. Este în stare de necesitate persoana care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol imediat şi care nu putea fi înlăturat altfel viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat."

Prin raportare la condiţiile care trebuie îndeplinite potrivit textului enunţat pentru existenţa stării de necesitate, nu se poate aprecia că acţiunea întreprinsă de inculpat a constituit singurul mijloc de înlăturare a pericolului pe care 1-a reprezentat rana produsă numitului …….. în zona lombară. Astfel, inculpatul avea posibilitatea să apeleze S.N.U.A.U 112 şi să solicite prezenţa unui echipaj al salvării care să-1 transporte pe prietenul acestuia la unitatea de primiri urgenţe, inculpatul nefăcând niciun demers în acest sens.

Susţinerea instanţei conform căreia pe teritoriul României la data de 03.05.2020 era instituită stare de urgenţă, fiind binecunoscută împrejurarea că serviciile de urgenţă erau în acel context intens solicitate, nu are un suport real, din moment ce nu rezultă din date oficiale şi nici din alte împrejurări concrete, în ţara noastră pandemia fiind, la acel moment, la început. Astfel, conform Grupului de Comunicare Strategică, la data de 03.05.2021, la nivelul tării, au fost înregistrate doar 431 de cazuri de infectare cu virusul COVID -19, numărul total de infectări până la acea dată în România fiind de 13.163 de cazuri, iar în judeţul Dolj, de la începutul pandemiei fiind înregistrate doar 128 de cazuri, toate aceste informaţii fiind făcute publice atât pe site-ul Guvernului, cat şi prin intermediul mass-media. Nu în ultimul rând, s-a arătat că ambulanţele care se deplasează pentru preluarea unei persoane infectate cu acest virus (personalul medical având un echipament specific) nu sunt aceleaşi cu cele care se deplasează pentru o urgenţă medicală de altă natură, cum era cea care îl viza pe …….

Având în vedere şi ora la care s-a produs incidentul în care a fost implicat numitului ……. ( când traficul nu era intens), dar şi faptul că imobilul unde s-a petrecut acest incident este situat în mun…….., nefiind astfel vorba de parcurgerea vreunei distanţe considerabile, nu este întemeiată nici susţinerea existenţei unor întârzieri legate de intervenţia echipajului salvării, care se deplasează în regim special, având astfel nevoie de un interval relativ scurt de timp pentru a ajunge la faţa locului şi a acorda primul ajutor.

De asemenea, parchetul a arătat că nu se poate aprecia că inculpatul nu avea reflexele alterate (aspect care ar fi putut fi avut în vedere la individualizare pedepsei şi nu la pronunţarea unei soluţii de achitare), având în vedere doar menţiunile sumare din fişa de examen clinic, făcute după o examinare superficială a inculpatului în unitatea de primiri urgenţe, dar şi alcoolemia pe care a avut-o inculpatul cu ocazia prelevării primei probe de sânge de 2,18 g%o.

Având în vedere alcoolemia pe care a avut-o inculpatul, cu siguranţă abilităţile sale de conducător auto erau puternic alterate de consumul de alcool, acesta reprezentând o reală ameninţare la siguranţa traficului auto, dar şi la siguranţa persoanei pe care o transporta la spital, existând posibilitatea producerii unui eveniment rutier grav, urmat de vătămări corporale ori pierderi de vieţi omeneşti.

De altfel, unul dintre principalele efecte ele consumului de alcool asupra organismului conducătorului auto este (pe lângă scăderea percepţiei şi a capacităţii de analiză, scăderea atenţiei, scăderea reflexelor şi a vitezei de execuţie a mişcărilor) instalarea unei stări de euforie şi bravadă care are drept urmare subestimarea pericolelor şi riscurilor ce apar în trafic, aspect care poate explica îndrăzneala inculpatului de a-1 conduce pe ……. la spital, deşi consumase o cantitate însemnată de băuturi alcoolice.

Este adevărat că echipajul de poliţie a însoţit autoturismul condus de inculpat la spital, însă lucrătorii de poliţie nu au avut cunoştinţă că inculpatul consumase băuturi alcoolice, aspect pe care l-au observat abia la momentul la care au ajuns la Spitalul de Urgenţă ……. De altfel, din momentul în care inculpatul a fost oprit de echipajul de poliţie, exista posibilitatea ca numitul ……… să fie condus la spital de acest echipaj (cu autospeciala de poliţie sau chiar prin conducerea autoturismului în care se afla victima de către un lucrător de poliţie) şi, în felul acesta, activitatea infracţională a inculpatului ar fi încetat.

Având în vedere aspectele expuse mai sus, parchetul a arătat că împrejurările în care a fost comisă fapta reţinută în sarcina inculpatului puteau fi valorificate în cadrul criteriilor care vizează individualizarea pedepsei şi nicidecum să justifice o soluţie de achitare.

Analizând apelul declarat, Curtea constată că este nefondat pentru următoarele motive.

Starea de necesitate este o cauză justificativă, faptei lipsindu-i antijuridicitatea. Deşi există tipicitatea faptei concrete, aceasta nu contravine ordinii juridice generale, legiuitorul dând preferinţă valorilor salvate prin acţiunea făptuitorului, în detrimentul celor lezate prin acţiunea sau omisiunea făptuitorului.

 Înlăturarea caracterului penal al faptei ca urmare a stării de necesitate este justificată pe baza ideii de constrângere morală, făptuitorul săvârşind fapta prevăzută de legea penală sub imperiul pericolului, fără a avea posibilitatea să se poată manifesta liber, iminenţa pericolului determinând un animus deosebit de cel cerut pentru existenţa ilicitului penal, făptuitorul acţionând sub presiunea necesităţii.

Starea de necesitate este justificată de existenţa unui pericol şi doar dacă sunt îndeplinite anumite condiţii privind pericolul şi fapta comisă sub imperiul acestuia.

Pericolul trebuie să fie iminent şi de neînlăturat altfel. Pericolul poate fi previzibil sau nu, ceea ce justifică fapta este caracterul său inevitabil, în condiţiile în care acţionează făptuitorul. Pericolul, oricât de grav ar fi, nu întrerupe raportul cauzal între faptă şi urmările ei, precum cazul fortuit.

Pericolul este iminent când evenimentul periculos este imediat realizabil sau începe să acţioneze. Numai iminenţa sau actualitatea pericolului pot justifica urgenţa acţiunii de salvare printr-o faptă prevăzută de legea penală. Dacă pericolul, chiar cert, este viitor, el nu va justifica necesitatea acţiunii, fapta fiind infracţiune şi pedepsindu-se; la fel şi în cazul pericolului ce a trecut, deoarece acţiunea nu se mai justifică pentru înlăturarea lui.

Pericolul trebuie să fie de neînlăturat altfel. Inevitabilitatea pericolului este determinată de iminenţa sau de actualitatea sa, care fac ca făptuitorul să nu aibă posibilitatea de a-l evita decât săvârşind o faptă prevăzută de legea penală.

Evident, posibilitatea de evitare trebuie apreciată nu în mod absolut, ci de la caz la caz, ţinându-se seama de condiţiile în care s-a găsit făptuitorul şi de capacitatea sa psihico-fizică de a reacţiona şi de a evalua situaţia în care se afla.

Pericolul trebuie să vizeze viaţa, integritatea corporală sau sănătatea făptuitorului ori a altei persoane sau un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general.

Viaţa, integritatea corporală sau sănătatea sunt valori importante ocrotite de legea penală şi apărarea lor determină legiuitorul să considere fapta ca fiind săvârşită în stare de necesitate indiferent că apărarea vizează viaţa, integritatea sau sănătatea făptuitorului ori a altei persoane sau un interes general. De asemenea, nu interesează dacă aceste atribute se referă la o persoană sănătoasă sau bolnavă, tânără sau bătrână, normală sau infirmă etc.

Acţiunea de salvare trebuie la rândul ei să îndeplinească anumite condiţii.

În primul rând acţiunea să fie necesară. Necesitatea acţiunii de salvare este prevăzută de legiuitor şi rezultă din formularea „pericol care nu putea fi înlăturat altfel”. În condiţiile în care se manifestă pericolul, acţiunea concretă, materializată printr-o faptă prevăzută de legea penală, constituie singura alternativă, ceea ce înseamnă că dacă făptuitorul avea la îndemână şi o altă alternativă, mai puţin păgubitoare, acţiunea nu va fi apreciată ca necesară şi caracterul penal al faptei nu va fi înlăturat.

Acţiunea să constea într-o faptă prevăzută de legea penală. Dacă acţiunea nu constă într-o faptă prevăzută de legea penală, ea nu are relevanţă din punct de vedere penal şi celelalte condiţii ale stării de necesitate nu mai trebuie constatate.

În cauza de faţă, instanţa de apel reţine că în noaptea de 02/03.05.2020, în timp ce se afla la adresa din …….., str………….., împreună cu mai mulţi prieteni, numitul ……… s-a împiedicat, a căzut pe spate şi s-a tăiat la spate într-o damigeană de sticlă, fapt ce a determinat o sângerare abundentă în zona lombară.

Inculpatul ….., deşi anterior consumase băuturi alcoolice, observând starea foarte gravă în care se afla …….., a luat hotărârea de a-l duce personal la spital întrucât a apreciat că plaga tăiată, mai precis sângerarea provocată, îi punea viaţa în pericol celui mai sus menţionat.

La un moment dat, autoturismul condus de inculpat a fost oprit în trafic pe str. ……., din mun. …… de un echipaj de poliţie din cadrul Secţiei …. Poliţie ………., ocazie cu care inculpatul a precizat că pe bancheta din spate a autoturismului se află o persoană care sângerează abundent, victima unui accident casnic, persoană pe care acesta o transporta la spital.

Organele de poliţie au însoţit autoturismul condus de inculpat până la Unitatea de primiri urgenţe din cadrul Spitalul Clinic de Urgenţă …….., unde au constatat faptul că inculpatul ……. prezenta halenă alcoolică.

La solicitarea organelor de poliţie acesta a refuzat să fie testat cu aparatul etilotest, însă a fost de acord să îi fie prelevate mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

 În continuare, după ce i-a fost obţinut consimţământul, i s-au recoltat două probe biologice, la interval de o oră, prima la ora 02:10, iar cea de-a doua, la ora 03:10, acestea fiind prelevate, ambalate și sigilate în trusa standard de prelevare a sângelui pentru determinarea alcoolemiei, cu respectarea normelor metodologice în vigoare.

Rezultatul examinării acestor probe, astfel cum reiese din buletinul de analiză toxicologică nr. ……/2020 eliberat la data de 27.05.2020, a fost - alcoolemie de 2,18 g‰ la ora 02.10 şi alcoolemie de 2,12 g‰ la ora 03.10.

Aplicând principiile de mai sus cu privire la condiţia pericolului de a fi de neînlăturat, Curtea constată că în cauză, în raport de starea psihico-fizică a inculpatului, de ora înaintată a incidentului, de starea deosebit de gravă în care se afla ……, inculpatul a apreciat în mod corect că pericolul pentru viaţa acestuia este actual şi impune deplasarea în regim de urgenţă la spital.

De altfel, chiar organele de poliţie care au oprit pe inculpat în trafic au constatat că exista o urgenţă şi că se impune ca inculpatul să-şi continue deplasarea la spital.

Însuşind în totalitate argumentele instanţei de fond, Curtea reţine că în cauză sunt incidente disp. art. 20 alin. 2 C.p. şi în mod corect s-a dispus achitarea inculpatului.

În speţă nu există similitudini cu alte cauze, date exemplu în practica judiciară, în care inculpaţii au invocat formal anumite urgenţe medicale ale lor sau ale membrilor de familie pentru a justifica săvârşirea unei infracţiuni la regimul normelor rutiere.

Din fişa de asistenţă medicală aflată la fila 29 dup, instanţa de apel reţine că la momentul prezentării la U.P.U., pacientul ………. a prezentat o plagă tăiată în zona lombară, starea acestuia fiind "critică”.

 Din actele medicale ataşate la dosarul de urmărire penală rezultă cu certitudine că a existat un pericol actual pentru viaţa numitului ……. şi că în raport de circumstanțele excepționale de pe teritoriul ţării, generate de instituirea stării de urgenţă, inculpatul a apreciat, conform propriei conștiințe şi pregătiri profesionale – având calificare de asistent medical generalist, conform înscrisului ataşat la fila 33 dup, (cum, de altfel, şi instanţele învestite cu judecarea prezentei cauze, în primă instanţă şi în apel, au apreciat) că singura modalitate de a salva o viaţă era aceea de a săvârşi fapta dedusă judecăţii.

Pentru motivele expuse, se va respinge apelul parchetului, ca nefondat.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge apelul declarat de apelantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova împotriva s.p. nr. 2605/2021 a Judecătoriei Craiova, ca nefondat.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată azi, 7 martie 2022, prin punerea acesteia la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei.

Domenii speta

Spete similare