Cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii 165/2013. Obligaţia anrp de emitere a titlului de plată doar subsecvent emiterii de către cnci a titlului de despăgubire.

Decizie 3113 din 27.11.2018


 ANRP nu poate fi obligată la emiterea titlului de plată în lipsa emiterii prealabile a titlului de despăgubire de către CNCI, concluzie care decurge din topografia textelor de lege care reglementează competenţele fiecăreia dintre autorităţi în această materie.

Lipsa unei dispoziţii  sau decizii emise de primar  sau de către entităţile în contradictoriu cu care s-a pronunţat titlul executoriu  în temeiul Legii nr. 10/2001, nu constituie un impediment în emiterea titlului de despăgubire şi  ulterior, a titlului de plată,  în condiţiile in care însăşi instanţa civila, prin hotărârea judecătorească a stabilit întinderea  despăgubirilor  pentru teren, astfel încât emiterea unei noi dispoziţii/decizii in care sa fie cuprinse menţiunile din dispozitivul sentinţei civile  este inutilă, hotărârea judecătoreasca stabilind cu putere de lucru judecat cuantumul despăgubirilor.

Concluzionând, deşi ANRP  are ca atribuţie emiterea titlului de plată, conform art. 41 alin 4 din legea 165/2013, această obligaţie nu poate fi impusă în sarcina sa decât în condiţiile formulării exprese a unei cereri cu acest obiect, şi doar subsecvent emiterii de către CNCI a titlului de despăgubiri, conform art. 41 alin 3 din acelaşi act normativ.

Pe rol, judecarea apelurilor declarate de pârâta …., cu sediul în … împotriva sentinţei civile nr.349/30.05.2018 şi a încheierii de şedinţă din data de 06.07.2018, pronunţate de Tribunalul Olt, în dosarul nr. …, în contradictoriu cu intimatele-reclamante …., …, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat …, şi intimaţii-pârâţi PRIMĂRIA MUNICIPIULUI …, cu sediul în …., …, cu sediul în ….,  având ca obiect alte cereri.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele: apelurile au fost declarate şi motivate în termenul prevăzut de lege; la data de 26.11.2018, prin serviciul fax al instanţei, apelanta-pârâtă a depus cerere de probatorii şi concluzii scrise; părţile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;

Curtea, faţă de cererea de probatorii formulată de apelanta … prin actul procedural înregistrat la 26.11.2018, constând în efectuarea unei adrese către pârâţii menţionaţi în hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, în sensul de a menţiona dacă au înaintat dosarul de despăgubire al reclamantelor către Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, urmează să o respingă, constatând că această probă nu a fost solicitată de partea interesată prin motivele de apel, iar necesitatea ei nu rezultă din dezbateri, potrivit art.478 alin.2 C.pr.civ.. Totodată, luând act de cererea de judecare a cauzei în lipsă, conform dispoziţiilor art. 223 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art.411 alin.2 Cod pr. civ., instanţa a apreciat cauza în stare de soluţionare şi a luat în examinare apelurile de faţă.

CURTEA

Asupra apelurilor de faţă;

Prin sentinţa civilă nr. 349/30.05.2018, pronunţată de Tribunalul Olt, s-a admis excepţia prematurităţii, invocată de pârâtul …

S-a respins cererea formulată de reclamantele …, ... şi …, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat …, cu sediul în …, în contradictoriu cu pârâtul …, cu sediul în …., ca prematur formulată.

S-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale  pasive a Primăriei municipiului .. şi  a …

S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantele  …, ... şi …, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat …, cu sediul în …, împotriva Primăriei municipiului …, cu sediul în ….

S-a admis  cererea formulată de reclamantele  …, ... şi …, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat …, cu sediul în .., împotriva pârâtei …, cu sediul în …

A fost obligată pârâta ….,  să emită titlul de plată pentru suma de 338.864 lei- măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 1 ha  teren situat în municipiul …, în condiţiile  art. 41  alin 1, 2 şi 4 din Lg nr.165/2013,  în beneficiul reclamantelor.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Analizând cu prioritate excepţiile invocate, in condiţiile art.248 C pr civ, instanţa a reţinut următoarele:

Asupra excepţiei prematurităţii, invocată de …:

Potrivit dispoz art. 41 din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, alin. (1): ,,Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.”

Alin (4) al aceluiaşi articol stabileşte că: ,,Titlul de plată se emite de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în condiţiile alin. (1) şi (2) şi se plăteşte de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.”

S-a constatat astfel, din dispoziţiile legale precitate, că un eventual drept la acţiune împotriva pârâtului …ar lua naştere numai după emiterea  titlului de plata de către … si doar in situaţia in care acest pârât nu respecta termenul instituit de lege.

Or, titlul de  plată nu a fost emis si in consecinţă nu a luat naştere nici dreptul reclamantelor la acţiune împotriva …, astfel că excepţia prematurităţii invocată de acest pârât s-a constatat a fi întemeiată, fiind admisă.

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, invocata de Primăria municipiului …: instanţa a respins-o ca neîntemeiata, calitatea procesuala a acestei părti fiind reţinută prin prisma dispozitivului deciziei civile 299/11.11.2009, pronunţată  de Curtea de Apel Craiova, decizie menţinută de ICCJ in calea de atac, sub aspectul acestui pârât, prin care s-a constatat dreptul reclamantelor la  măsuri reparatorii în echivalent si în contradictoriu cu Primăria ....

Asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, invocata de ….- instanţa a constatat că este neîntemeiată si a respins-o, prin prisma competentelor recunoscute de lege, respectiv de dispoz art.41 alin 1 si 4, din legea nr 165/2013,  anterior citate, acestei instituţii.

Analizând cererea de chemare in judecata prin prisma probatoriului administrat, raportat la dispoziţiile legale incidente in cauza, instanţa a reţinut următoarele:

Prin decizia civilă nr.299/11.11.2009, pronunţată  de Curtea de Apel Craiova, in dosar nr. …- filele 22-25 dosar, s-a constatat că reclamantele sunt îndreptăţite la suma de 338.864 lei reprezentând măsuri reparatorii in echivalent pentru suprafaţa de 1 ha teren situat in ....

Prin decizia nr.4415/14.09.2010 pronunţată  de ICCJ a fost modificata in parte decizia Curţii de Apel, in sensul că  a fost admisa excepţia lipsei calităţii procesuale  pasive a Statului Român, prin …, faţă de care s-a respins acţiunea.  Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei recurate si ale sentinţei  civile  nr.1228/20.11.2006 a Tribunalului Olt.

Potrivit dispoziţiilor art.41 din legea nr.165/2013, ,,(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.(…)

(2 ind.1) Începând cu 1 ianuarie 2017, cuantumul unei tranşe nu poate fi mai mic de 20.000 lei.

(3) Pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la alin. (1), Comisia Naţională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

(4) Titlul de plată se emite de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în condiţiile alin. (1) şi (2) şi se plăteşte de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.” (subl.n.).

Cum dreptul reclamantelor la suma de 338.864 lei s-a stabilit in mod irevocabil la 14 sept 2010, anterior intrării in vigoare a Legii nr.165/2013, iar acestea nu au beneficiat de plata sumelor astfel recunoscute, in temeiul dispozitiilor  anterior  invocate, s-a admis  cererea formulată de reclamantele  …, ... şi …, împotriva pârâtei …, si s-a dispus obligarea acestei pârâte să emită titlul de plată pentru suma de 338.864 lei- măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 1 ha  teren situat în municipiul ..., în condiţiile  art. 41  alin 1, 2 ind.1 şi 4 din Lg nr.165/2013,  în beneficiul reclamantelor.

Cererea reclamantelor formulata împotriva Primăriei ... s-a respins ca neîntemeiată,  deoarece aceasta autoritate nu are competente  legate de plata despăgubirilor  stabilite in temeiul Legii nr.10/2001.

Prin încheierea de şedinţă din data de 06.07.2018, pronunţate de Tribunalul Olt, s-a dispus, din oficiu,  îndreptarea erorii materiale  strecurate în dispozitivul sentinţei  civile nr. 349/30.05.2018, pronunţată în dosarul nr. …, privind pe reclamantele: …, ... şi …, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat …, cu sediul în ..., . în contradictoriu cu  pârâţii: PRIMĂRIA MUNICIPIULUI ..., cu sediul în ..., str. …, …, cu sediul în …. şi …., cu sediul în …, în sensul că în loc de art. 41 alin 1 şi 2 şi 4 din Legea nr. 165/2013, se va  scrie corect " art. 41 alin 1, 2 ind.1 şi 4 din Legea nr.165/2013"

Pentru a pronunţa această încheiere, tribunalul a reţinut că din eroare la  ultimul alineat al dispozitivului sentinţei  s-a scris greşit „în condiţiile  art. 41  alin 1, 2 şi 4 din Lg nr.165/2013”, corect fiind „art. 41 alin 1, 2 ind.1 şi 4 din Legea nr.165/2013"

S-a constatat că această eroare se încadrează în prevederile art.442 alin.1 Cod procedură civilă, care prevăd că  „erorile sau omisiunile cu privire la  numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele  de calcul, precum şi orice  alte erori materiale  cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere”, astfel că, din oficiu,  s-a dispus îndreptarea erorii materiale  strecurate în dispozitivul sentinţei  civile nr. 349/30.05.2018, în sensul că în loc de art. 41 alin 1 şi 2 şi 4 din Legea nr. 165/2013, se va  scrie corect „art. 41 alin 1, 2 ind.1 şi 4 din Legea nr.165/2013."

Împotriva sentinţei civile şi încheierii de şedinţă a declarat apel pârâta …, motivând următoarele:

Hotărârea judecătorească a fost pronunţată cu încălcarea principiului disponibilităţii şi cu depăşirea limitelor învestirii instanţei de judecată. Astfel, judecătorul are obligaţia să sa pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără a depăşi limitele investirii. Obligaţia instanţei vizează toate cererile formulate in proces, cu caracter principal, accesoriu sau incidental, inclusiv cheltuielile de judecata, in prealabil solicitate.

Din cererea de chemare în judecată rezultă clar şi fără echivoc faptul că reclamantele erau învestitinstanţa de judecată să judece, in contradictoriu cu pârâta ….. obligarea acesteia la emiterea deciziei de despăgubiri.

Cu toate acestea, deşi nu a fost învestită cu solicitarea de emitere a titlurilor de plată, instanţa de fond, încălcând normele de drept mai sus amintite, a dispus obligarea apelantei  la emiterea titlurilor de plată.

Prin urmare, instanţa de judecată era obligată să soluţioneze procesul raportându-se la obiectul acestuia astfel cum el a fost stabilit de către reclamante prin acţiune si rămânând în limitele stabilite prin această acţiune; ea nu poate depăşi limitele fixate de reclamante prin acţiune. în scopul de a le acorda mai mult sau mai puţin decât aceştia au cerut, după cum nu poate da nici altceva decât s-a cerut.

Faţă de aceste aspecte, solicită să se constate faptul că hotărârea judecătorească a fost pronunţată cu depăşirea limitelor învestirii instanţei de judecată.

 Instanţa de fond in mod netemeinic şi nelegal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a …cu privire la cererea de chemare in judecată şi a dispus obligarea apelantei la emiterea titlului de plată, în condiţiile în care reclamantele au solicitat obligarea … la emiterea titlului de despăgubire.

Cu titlu prealabil, arată faptul că instanţa de fond nu a făcut distincţie între titlul de despăgubire ce poate fi emis doar de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi titlul de plată ce poate fi emis doar de către … şi plătit de către ….

De altfel, această confuzie a fost creată de către reclamante prin apărător ales prin cererea de chemare în judecată, prin care au solicitat obligarea ANRP la emiterea titlului de despăgubire, în condiţiile în care nici în procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005, şi nici în Legea nr. 165/2013, această obligaţie nu incumbă ANRP, ci Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor.

În cuprinsul art. 2 din Hotărârea Guvernului nr.572/2013, cu modificările şi completările ulterioare, sunt prevăzute principalele atribuţii ale Autorităţii.

În privinţa aplicării Legii nr.18/1991, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor acordă sprijin şi îndrumare metodologică autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale, precum şi celorlalte persoane juridice deţinătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr.18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Totodată, învederează faptul că potrivit art. 41 alin. {4) din Legea nr. 165/2013 "Titlul de plată se emite de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în condiţiile alin. (1) si (2) şi se plăteşte de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 160 de zile de la emitere".

De asemenea, Autoritatea a asigurat organizarea şi funcţionarea Secretariatului Comisiei Centrale,pentru Stabilirea Despăgubirilor (având în vedere dispoziţiile Titlul VII din Legea nr. 247/2005), iar în prezent asigură Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, secretariat care asigură lucrările acestei comisii, iar atribuţiile conferite acestuia constau în centralizarea dosarelor conţinând decizii/dispoziţii în care s-au consemnat/propus despăgubiri, precum si în analizarea acestora din punctul de vedere al legalităţii respingerii cererii de restituire in natură, atribuţii îndeplinite în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 165/2013.

În acest context, precizează că potrivit Legii nr.165/2013 s-a înfiinţat Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Astfel, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a şi b, precum şi art. 21 - 26 din lege, procedura de soluţionare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea! în. tot sau în parte, de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) a deciziei entităţii investite de lene (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).

Menţionează, de asemenea,  faptul că potrivit art. 41 alin. (31 din Legea nr. 165/2013 "Pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la alin. (1). Comisia Naţională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor".

Astfel, solicită să se observe faptul că entitatea investită de legiuitor cu emiterea deciziei de compensare/titlurilor de despăgubire este Comisia Naţională pentru Compensarea şi nicidecum ANRP aşa cum în mod greşit au solicitat reclamantele prin cererea de chemare în judecată.

Potrivit procedurii prevăzute anterior de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cap. V, titlul de plată se emitea în soluţionarea cererii de opţiune, constituită în temeiul titlului de despăgubire reprezentat de decizia CCSD.

Prin urmare, apreciază că instanţa de fond în mod netemeinic şi nelegal a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive în condiţiile în care reclamantele au solicitat obligarea subscrisei la emiterea titlului de despăgubire.

 Instanţa de fond în mod netemeinic şi nelegal a dispus obligarea apelantei pârâte la emiterea titlului de plata, reţinând in mod trunchiat dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, in condiţiile în care dosarul de despăgubire nu se află Înregistrat pe rolul Secretariatului Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor.

 Astfel, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre judecătorească imposibil de pus în executare, întrucât dosarul reclamantelor format la Comisia locală de fond funciar ca urmare a depunerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nu a fost transmis Secretariatului CNCI pentru soluţionare şi acordare de despăgubirii aşa cum s-a dispus de către instanţele de judecată.

Potrivit legii, înscrisurile existente la dosar se Înaintau Secretariatului Comisiei Centrale, în ordinea stabilită la punctul 165 lit. (a)-(e) din Normele Metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, trebuind a fi însoţite de un borderou şl de decizia/dispoziţia adoptată de entitatea învestită cu soluţionarea notificării, Iar toate filele dosarului trebuiau a fi numerotate, şnuruite şi sigilate.

Dosarele astfel întocmite se înaintau Secretariatului Comisiei Centrale, in original, iar sigiliul se aplica pe prima şi ultima filă a dosarului.

Ulterior, după apariţia Legii nr. 165/2013 potrivit art. 21 alin (1) "în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entităţile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naţionale deciziile care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii. întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii acestora si documentele care atestă situaţia juridică a imobilului obiect al restituirii ia momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcţii demolate."

Iar potrivit alin (2) din acelaşi articol "Deciziile entităţilor învestite de lege vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii in compensare totală sau parţială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deţinute de entitatea investită de lege".

Mai mult decât atât, potrivit Circularei nr. 214/G.B./24.03.2016 a Preşedintelui ANRP s-a transmis Comisiilor judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului modalitatea privind condiţiile si modul de transmitere a propunerilor de acordare de despăgubire.

Astfel, în situaţia în care drepturile au fost stabilite conform hotărârii judecătoreşti prin validarea dreptului în anexa corespunzătoare, înainte de intrarea în vigoare a legii nr. 165/2013. dosarele conţinând propunerea de despăgubire înscrisă si validată în anexele corespunzătoare înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 Anexa nr. 39-Legea nr. 1/200, Anexa nr. 23-Legea nr. 247/2005) se vor transmite la ANRP, fără a mai fi necesar înscrierea într-o altă anexă..

Având în vedere dispoziţiile mai sus menţionate, precizează faptul că dosarul de despăgubire al reclamantelor nu a fost transmis Secretariatului Comisiei si nu se află înregistrat în cadrul A.N.R.P., aşa cum rezultă din notele interne, ataşate in original.

Instanţa de fond ,deşi în dispozitivul sentinţei civile apelate a reţinut dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, a analizat trunchiat aceste prevederi legale,  pronunţând o hotărâre judecătorească eronată.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin (1) din legea nr. 165/2013 se menţionează "Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive si irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face in termen de 5 ani,  în transe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014".

Iar, potrivit art. 41 alin (3) din Legea nr. 165/2013 se menţionează că "pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la alin. (1). Comisia Naţională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor".

În acest sens, potrivit art. 41 alin.(3) din Legea nr. 165/2013, raportat la art.41 alin (1), Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, după transmiterea dosarului de către Comisia locală de fond funciar, va analiza şi va emite titlu de despăgubire în cuantumul prevăzut în hotărârile, judecătoreşti mai sus amintite.

Rezultă cu claritate că în lipsa dosarului de despăgubire-transmis de-către Comisia locală. Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor nu poate efectua analiza acestuia în vederea emiterii titlului de despăgubire, iar  ANRP nu poate emite titlul de plată în baza titlului de despăgubire emis si a cererii de valorificare a acestuia depuse de către reclamante;

Astfel, titlu de despăgubire emis de către C.N.C.I. va fi comunicat reclamantelor şi în baza cererii acestora de valorificare a acestuia, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor va emite câte un titlu de plată anual, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin.2 indice.1 începând cu 1 ianuarie 2017, cuantumul unei tranşe nu poate fi mai mic de 20-000 lei.

Ulterior emiterii şi comunicării acestuia către persoanele Îndreptăţite, Ministerul Finanţelor Publice va efectua plata acestuia potrivit art. 41 alin. 4 din lege (Titlul de plată se emite de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în condiţiile alin, (1) şi (2) şi se plăteşte de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.)

Recapitulând, pentru ca ANRP să poată emite titlul de plată, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor trebuie să emită titlul de despăgubire în aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin, (3) din lege, iar Ministerul Finanţelor Publice să efectueze plata.

Rezultă aşadar, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre judecătorească cu eludarea dispoziţiilor legale privind procedura administrativă prevăzută de legiuitor la art. 41, imposibil de pus în executare întrucât aşa cum s-a menţionat, dosarul de despăgubire al reclamantelor nu se află înregistrat pe rolul Secretariatului CNCI pentru a putea fi analizat si a se emite titlu de despăgubire în cuantumul prevăzut prin hotărârea judecătorească mai sus amintita.

Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului şi, pe cale de consecinţă, în principal, admiterea excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a subscrisei A.N.R.P. în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, şl în subsidiar, respingerea acţiunii formulată de către reclamante ca fiind neîntemeiată.

În drept,  s-au invocat  dispoziţiile Legea nr.165/2013, Legea nr. 18/1991, republicată, art. 466 şi art. 470 C.pr.civ..

Intimatele-reclamante şi intimata-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI ... au formulat întâmpinări solicitând respingerea apelurilor,  arătând, în esenţă, că motivele de apel sunt nefondate.

 Apelul declarat este fondat şi se va admite, pentru considerentele care succed:

Referitor la prima critică formulată în cadrul motivelor de apel, vizând încălcarea principiului disponibilităţii şi al limitelor investirii, Curtea  constată că aceasta este fondată.

 Prin acţiunea formulată, reclamanţii au solicitat, cât priveşte pârâta ANRP, obligarea acestei entităţi la emiterea titlului de despăgubiri pentru suma stabilită prin hotărârea judecătorească irevocabilă pronunţată în procedura Legii 10/2001, republicată. Cererea  de chemare în judecată nu a făcut obiectul niciunei precizări la prima instanţă, iar prin concluziile asupra fondului, apărătorul reclamantelor a solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei  ANRP la emiterea titlului de despăgubire, aşa cum rezultă din încheierea de amânare a pronunţării din 16 mai 2018.

 Tribunalul, prin soluţia pronunţată, aşa cum a fost îndreptată prin încheierea din 6 iulie 2018, a dispus obligarea pârâtei ANRP la emiterea titlului de plată pentru suma de 338.864 lei, reprezentând măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 1 ha , teren situat în mun. ..., în condiţiile art. 41 alin.1 ind.1 şi alin.4 din Legea 165/2013.

 Prin urmare, Tribunalul a obligat pârâta ANRP la altceva decât s-a solicitat  prin cererea de chemare în judecată, încălcând astfel limitele învestirii şi principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil, reglementate de art. 22 şi art. 9 alin.2 Cod pr. civ.

 Chiar în ipoteza în care, ţinând cont de  finalitatea urmărită de titularii acţiunii, prima instanţă ar fi procedat la o recalificare a obiectului acţiunii, în sensul obligării ANRP la plata titlului de plată, în loc de titlu de despăgubire, aşa cum au precizat  reclamanţii pretenţia dedusă judecăţii, avea obligaţia de a pune în discuţia părţilor această împrejurare, potrivit art. 22 alin.4 Cod pr. civ.

 Pe de altă parte, apelanta pârâtă ANRP nu poate fi obligată la emiterea titlului de plată în lipsa emiterii prealabile a titlului de despăgubire de către CNCI, concluzie care decurge din topografia textelor de lege care reglementează competenţele fiecăreia dintre autorităţi în această materie.

 Potrivit art. 41 alin.1din Legea 165/2013, plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către CCSD înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale,  începând cu 1 ianuarie 2014. Alin.3 dispune că pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite la alin.1, CNCI emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice CCSD, iar alin. 4 prevede că titlul de plată se emite de către ANRP, în condiţiile alin.1 şi 2 şi se plăteşte de către MFP în cel mult 180 zile de la emitere.

 Conform alin.5  din acelaşi articol, obligaţiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21. Aceste dispoziţii se aplică exclusiv situaţiei în care prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost stabilită doar obligaţia privind emiterea titlului de despăgubire, fără precizarea cuantumului acestora, caz în care executarea obligaţiei se realizează prin emiterea deciziei de compensare prin puncte.

 Reclamanţii sunt beneficiari ai deciziei civile nr. 299/11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, rămasă irevocabilă în forma modificată în parte, prin decizia civilă nr. 4415/14.09.2010a ÎCCJ, prin care anterior intrării în vigoare a legii 165/2013 s-a stabilit atât calitatea de persoane îndreptăţite a reclamanţilor, cât şi forma măsurilor reparatorii şi întinderea acestora.

 Prin urmare, în ceea îi priveşte, sunt incidente dispoziţiile tezei finale a art. 41 alin.1 din legea specială, care, prin coroborare cu alin.3,  determină concluzia că în această ipoteză plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri se realizează prin emiterea titlului de despăgubire, atribuţie care intră în competenţa CNCI, urmată subsecvent  de emiterea titlului de plată de către ANRP. Această concluzie decurge şi din  decizia Curţii Constituţionale nr. 686/26.11.2015, precum şi din considerentele expuse în deciziile nr. 613/2017, 714/2016 şi 843/2015, ale Curţii Constituţionale.

 Astfel, în considerentele deciziei nr. 686/2014, Curtea Constituţională a constatat  că atribuţia conferită de legiuitor Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi Secretariatului acesteia de a verifica dosarele din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii şi în consecinţă de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, chiar şi în cazul în care existenţa dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii a fost stabilită printr-o hotărâre judecătorească, iar decizia care conţine propunerea de acordare de măsuri compensatorii a fost emisă ca urmare a acestei hotărâri judecătoreşti, generează posibilitatea ca un organ administrativ să exercite atribuţii care ţin exclusiv de competenţa instanţelor judecătoreşti. Curtea apreciază că numai o instanţă judecătorească învestită de lege cu soluţionarea unei căi extraordinare de atac împotriva unei asemenea hotărâri judecătoreşti o poate invalida. A recunoaşte Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi Secretariatului acesteia competenţa de reexaminare a existenţei dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii şi în consecinţă de a valida/invalida în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii în cazul în care aceste aspecte au fost stabilite deja printr-o hotărâre judecătorească înseamnă a recunoaşte un control administrativ asupra acestei hotărâri, deci o cale de atac neprevăzută de lege, ceea ce contravine dispoziţiilor art.129 din Constitutie.

Curtea a reamintit că: „Nici o autoritate a administraţiei publice nu poate controla, anula ori modifica o hotărâre a unei instanţe judecătoreşti sau o măsură dispusă de instanţă ori de un judecător, în legătură cu activitatea de judecată”. În acelaşi sens, prin Decizia nr.333 din 3 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.95 din 17 februarie 2003, Curtea a statuat că legiuitorul nu poate printr-un act normativ „să modifice sau să desfiinţeze o hotărâre judecătorească, fără ca prin aceasta să încalce principiul separaţiei puterilor în stat”. 23. De asemenea, prin Decizia nr.972 din 21 noiembrie 2012, anterior menţionată, Curtea a stabilit, cu valoare de principiu, că teza potrivit căreia „o autoritate, alta decât o instanţă de judecată, poate să cenzureze sub orice aspect o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, care a dobândit autoritate de lucru judecat, echivalează cu transformarea acestei autorităţi în putere judecătorească”.

 Contrar susţinerilor apelantei pârâte, faţă de  dezlegările obligatorii  date de instanţa de control constituţional, reclamanţii nu trebuiau  să mai parcurgă etapele administrative prevăzute de art. 21 din Legea nr. 165/2013 (etapele transmiterii şi  înregistrării dosarelor; analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Naționale din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii ; evaluării imobilului prin aplicarea grilei notariale de către Secretariatul Comisiei Naționale; emiterii de către C. Națională a deciziei de compensare prin puncte a imobilului) în condițiile in care existența și întinderea dreptului lor la măsuri reparatorii în echivalent fusese deja stabilită în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 299/11 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, rămasă irevocabilă în forma modificată în parte, prin decizia civilă nr. 4415/14.09.2010a ÎCCJ.

Lipsa unei dispoziţii  sau decizii emise de primar  sau de către entităţile în contradictoriu cu care s-a pronunţat titlul executoriu  în temeiul Legii nr. 10/2001., nu constituie un impediment în emiterea titlului de despăgubire şi  ulterior, a titlului de plată,  în condiţiile in care însăşi instanţa civila, prin hotărârea judecătorească mai sus menţionată a stabilit întinderea  despăgubirilor  pentru teren, astfel încât emiterea unei noi dispoziţii/decizii in care sa fie cuprinse menţiunile din dispozitivul sentinţei civile  este inutilă, hotărârea judecătoreasca stabilind cu putere de lucru judecat cuantumul despăgubirilor.

Concluzionând, deşi ANRP  are ca atribuţie emiterea titlului de plată, conform art. 41 alin 4 din legea 165/2013, această obligaţie nu poate fi impusă în sarcina sa decât în condiţiile formulării exprese a unei cereri cu acest obiect, şi doar subsecvent emiterii de către CNCI a titlului de despăgubiri, conform art. 41 alin 3 din acelaşi act normativ.

 Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin.2 Cod pr. civ., Curtea va admite apelurile declarate împotriva sentinţei şi încheierii de îndreptare eroare materială din data de 6 iulie 2018, şi va schimba în parte sentinţa civilă aşa cum a fost îndreptată,  în sensul respingerii acţiunii faţă de pârâta ANRP.

Cum modul de soluţionare a excepţiei prematurirăţii formulării acţiunii faţă de pârâta MFP, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria şi a acţiunii în fond împotriva acestei părţi nu a fost criticat de părţile interesate, aceste statuări au rămas definitive, intrând în puterea lucrului judecat, urmând a fi menţinute dispoziţiile sentinţei sub aceste aspecte.

.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelurile declarate de pârâta …, cu sediul în …, împotriva sentinţei civile nr.349/30.05.2018 şi a încheierii de şedinţă din data de 06.07.2018, pronunţate de Tribunalul Olt, în dosarul nr. …, în contradictoriu cu intimatele-reclamante …, ..., …, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat …, şi intimaţii-pârâţi PRIMĂRIA MUNICIPIULUI ..., cu sediul în ..., …., …, cu sediul în ….,  având ca obiect alte cereri.

Schimbă în parte sentinţa civilă în sensul că  respinge cererea faţă de pârâta ….

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei civile referitoare la respingerea cererii faţă de pârâtul …. ca prematur formulată şi la respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria ... şi respingerea cererii împotriva pârâtei Primăria ... ca neîntemeiată.

Decizie definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 27 Noiembrie 2018