Contestatie act administrativ. Proces verbal de control si constatare creanţe bugetare în sarcina beneficiarilor fondurilor europene. Act emis de oirposdru. Nerespectarea principiului proporţionalităţii sancţiunii raportat la predictibilitatea pro

 Recurenta-reclamantă Fundaţia X a învestit instanţa de contencios la  data de 02.07.2014  cu acţiune având ca obiect anularea deciziei  nr. 31/2013 emisă de instituţia pârâtă OIRPOSDRU Sud Vest Oltenia şi a procesului verbal de constatare creanţe bugetare  nr. 9569/2013.

Prin actele administrative contestate a fost  stabilită o creanţă bugetară în sarcina  reclamantei  în  cuantum de 49889,26 lei. Reclamanta a invocat în esenţă nulitatea procedurilor de control, indicarea unui temei de drept  eronat, respectiv OUG nr. 66/2011 ce nu este incident proiectului demarat anterior în 2010, dar şi netemeinicia modului de calcul a procentului de utilizare a  autoturismului achiziţionat în sistem leasing, procent de utilizare ce a condus la aprecierea ca neeligibilă  a cheltuielilor în suma de 6798,35 lei. 

Prin sentinţa recurată  s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul  Fondurilor  Europene şi  a Autorităţii  de Management  pentru  POSDRU şi s-a  respins  acţiunea ca neîntemeiată. 

A reţinut Tribunalul în motivarea soluţiei faptul că achiziţionarea în leasing a autoturismului  nu a  fost necesară  în totalitate pentru realizarea investiţiilor şi activităţilor în cadrul proiectului şi nu s-au respectat  principiile  unui  management  financiar  riguros. Reţine că se încalcă  disp.  art.  2 din HG  nr.  759/2007, precum şi prevederile pct.  4.3.1 secţiunea  4  din Ghidul  solicitantului 2009.

În recurs, se arată că suma imputată în cuantum de 48.889,26 lei reprezintă contravaloarea ratelor de leasing decontate prin cererile de rambursare  nr.  4,5 şi 8 rezultând  în urma  stabilirii unui  grad de utilizarea  a unui autoturism achiziţionat  în sistem leasing  în procent de  16,91  %. Criticile  recurentului vizează o interpretarea eronată  de către instanţa de fond şi de către  emitentului  actului  administrativ a dispoziţiilor legale incidente şi anume Ordinul nr. 3/185/2008, 1117/2170/2010 privind lista cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin programul operaţional sectorial, Dezvoltarea resurselor umane, în 2007-2013 şi a condiţiilor din Regulamentul financiar  aplicabil bugetului  general  al Comunităţii  Europene.

Criticile se circumscriu formal cazului de recurs  prev. de art.  488  alin. 1 pct. 8  şi sunt fondate.

Creanţa bugetară contestată în cauză reprezintă rezultatul unei aprecieri de fapt  caracterizată  printr-un grad  sporit  de  imprevizibilitate  şi aleatoriu,  trăsături nepermise  în cadrul analizei  caracterului eligibil a unei  categorii  de cheltuieli  efectuată de beneficiari, în cadrul proiectelor  cu fonduri  europene  şi solicitate  spre  decontare. 

Cheltuielile solicitate spre decontare de către beneficiar au fost reprezentate de cele  ocazionate  cu  ratele  de leasing  aferente unui autoturism  achiziţionat de reclamanta – beneficiară  în sistem  leasing, în scopul desfăşurării activităţilor  inerente  proiectului şi implementării  acestuia. Nu se contestă  de către instituţia  pârâta scopul  ori  necesitatea  achiziţiei în sine, ci se apreciază că  autoturismul  ar  trebui  utilizat  în cadrul proiectului  doar  într-un procent de 16,91 %  şi nu  zilnic,  timp de 30  zile din  lună, în procent de 100%.

 Curtea constată că oportunitatea şi necesitatea achiziţionării  autoturismului  în sistem leasing  a fost analizată în procedura prealabilă depunerii  şi aprobării proiectului, procedură  în cadrul căreia s-a indicat un nr. de 30 zile lunar pentru utilizarea autoturismului. Varianta leasingului este  inferioară  ca  preţ celei închirierii unui autoturism pentru o perioada mai mare de 5 -10 zile, dar superioară  daca s-ar avea  în vedere un leasing pe o perioadă sub 30 de zile.

Curtea constată că actele administrative contestate nu indică în mod expres norma, regula  încălcată sau criteriul concret neîndeplinit, ce s-ar constitui în ,,neregulă”  în sensul  art. 11 alin. 1 din Contractul de finanţare.

Enumerarea în bloc a criteriilor generale şi principiilor generale  ce se desprind din legislaţia internă şi europeană cu privire la eligibilitatea unor cheltuieli nu echivalează cu explicitarea în concret  a abaterii, a regulii încălcate şi expres prevăzute  în legislaţie ori în Contract. Neregula nu poate fi dedusă implicit dintr-o apreciere aleatorie a unei stări de fapt privind un anumit grad de utilizare a unui bun. Neregula trebuie explicată în mod ferm şi concret prin indicarea temeiului de drept  încălcat, independent, este adevărat, de producerea unui prejudiciu material cuantificabil.

Ori nici prin contractul de finanţare asumat de reclamantă şi nici în Regulamentele incidente  nu  sunt prevăzute norme exprese, previzibile şi accesibile cu privire la  noţiunea sau la un criteriu vizând  gradul de În plus, astfel cum reţine şi raportul de expertiză efectuat în cauză, decontarea unor cheltuieli similare au fost aprobate anterior. Deşi în considerente instanţa de fond enumeră condiţiile de eligibilitate prev. de Ghidul  Solicitantului, de asemenea, nu se indică concret care dintre aceste condiţii nu este  îndeplinită  în speţă.

Principiul general al managementului eficient şi riguros al fondurilor publice trebuie să-şi  găsească corespondent într-o stare de fapt  concretă, riguros stabilită.

 Raţionamentul organelor de control ce se raportează la un număr de zile per luna calendaristică necesar şi suficient pentru desfăşurarea activităţilor nu se circumscrie unei proceduri reglementată  previzibil şi accesibil.

De vreme ce s-a analizat şi stabilit anterior aprobării proiectului atât necesitatea, utilitatea şi  rezonabilitatea  prin precizarea  limitelor de cost a autoturismului, intervenţia ulterioară cu o analiză asupra unui criteriu nou echivalează cu lipsa unui temei de drept. În concret, analiza corectă din punct de vedere  matematic, având la  bază  foile de parcurs, nu se circumscrie însă unui raţionament logico-juridic. Cuantumul în care o anumită cheltuială este eligibil, în final, depinde nu doar de  criteriile şi condiţiile prevăzute privind legalitatea, necesitatea, rezonabilitatea, ci în mod imprevizibil depind şi de  un  criteriu nou, o noţiune  nouă  ,,grad de utilizare". În fapt un autoturism poate  fi  folosit  în cadrul  proiectului  doar  în ce priveşte una dintre activităţile ce le implică  şi  doar  în  anumite  intervale de timp cu o anumită  periodicitate  ce  nu poate  fi  perfect stabilită  şi nici nu este  stabilită  ca o  cerinţă  ori condiţie  în cadrul  Contractului. Aceste  circumstanţe  de fapt nu pot influenţa caracteristicile esenţiale ale cheltuielii cu bunul respectiv privit ca un tot unitar. Per a contrario, nu se poate imagina  utilizarea unui bun 100%, adică zilnic 24  h, ori în mod obligatoriu zilnic, câtă vreme transportul persoanelor este programat pentru anumite  zile  ori  anumite ore.

O interpretare contrară, precum cea a abordată de prima instanţă, ar echivala cu un grad sporit de imprevizibilitate a rentabilităţii efectuării anumitor cheltuieli şi ar putea reprezenta o  piedica în calea  accesării libere a unor  astfel fonduri .

Ori un interes public major, alături de eficienţa utilizării fondurilor, este cel al promovării  iniţiativei privind accesarea şi implementarea  proiectelor, interese  ce  trebuie  analizate  într-un just echilibru.

În drept, art. 2 lit. f  din ordinul  comun  nr. 1117/2170/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cu cheltuieli pentru închirieri şi leasing, necesare activităţii proiectului, coroborat cu art. 172 a pct.1 lit.f din Regulamentul nr. 2342/2002 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicarea a Regulamentului nr. 1 1605/2002 al Consiliului  dar şi cu secţiunea 4 pct.4.3.1 stabilesc norme generale cu caracter de principiu referitoare la  rezonabilitate şi mod de justificare. Aceste caracteristici sunt îndeplinite în cauză, cheltuiala fiind dovedită cu documentele de achiziţie, aprobată  anterior sub aspectul necesităţii şi utilităţii în cadrul proiectului. Noţiunea autonomă de grad de utilizare a unui bun în cadrul proiectului este independentă şi nu se regăseşte în normele legale  exemplificate ca temei de drept.

În raport de situaţia de fapt anterior expusă, Curtea reţine în esenţă, că în acord cu principiile asigurării utilizării legale, eficiente a fondurilor  europene se impun reguli procedurale stricte, iar marja de apreciere a organelor de control este substanţială atunci când demarează  verificări sub aceste aspecte. Concomitent însă, procedeul utilizat în speţă constând în realizarea în mod  intempestiv, ulterior implementării proiectului, a calculului unui  grad de utilizare  a bunului achiziţionat  în cadrul proiectului, noţiune nereglementată  într-o  manieră  previzibilă, accesibilă şi în contextul aprobării unor cheltuieli similare în alte cereri de rambursare anterioare,  nu  se circumscrie marjei de apreciere sus descrisă, depăşind limitele acesteia şi nefiind justificat  rezonabil  de ocrotirea interesului public  privind  managementul  financiar riguros şi  eficient. Cu alte cuvinte, Curtea reţine lipsa unui temei de drept  concret şi expres care să conducă la încadrarea faptelor în  noţiunea  de ,,neregulă,, ori, abatere ,,cu consecinţa stabilirii unei creanţe bugetare, ceea ce afectează validitatea însăşi a actelor administrative contestate.

Pentru aceste considerente, fiind incidente disp. art. 488 alin.1 pct.8 Ncpc coroborat cu  art. 496 alin. 1 Ncpc, va admite recursul, va casa sentinţa şi în rejudecare va admite contestaţia. Va dispune anularea deciziei nr. 31/2013 şi a procesului verbal de constatare nereguli şi stabilire creanţe bugetare, acte emise de  instituţia intimată OIRPOSDRU  Regiunea  sud  vest  Oltenia.

Domenii speta

Spete similare