Cerere pentru restituirea taxei fiscale. Timbrul de mediu. Aplicarea prioritară a dreptului comunitar. Legalitatea cererii.

Prin cererea înregistrata sub nr XXXXX, din data de 19.06.2017, reclamantul  XXXXX, a chemat în judecata pe  paratele ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE XXXXX, şi ADMINISTRAŢIA FONDULUI PENTRU MEDIU, solicitând ca prin hotărârea ce se  va pronunţa sa dispuna obligarea paratelor sa-i restituie integral, intr-o singura transa, contravaloarea timbrului de mediu pentru autovehicule in cuantum de 1.333,00 lei,  dobânda legala pentru suma plătită, calculata de la data plaţii si pana la restituirea efectiva a acesteia si cheltuielile de judecata ocazionate de solutionarea cauzei.

In sustinerea acţiunii a aratat că a achiziţionat un autoturism marca OPEL, tip ZAFIRA, număr de identificare XXXXX, an de fabricaţie 2001, seria cărţii de identitate XXXXX.

In vederea înmatriculării acestuia, a fost obligat sa plăteasca taxa de poluare, in acest sens achitând contravaloarea acesteia cu chitanţa seria XXXXX, nr. XXXXX, din data de 12.08.2015, apreciindu-se ca autoturismele second hand se supun acestei taxe cu ocazia înmatriculării.

A solicitat Administraţiei Financiare XXXXX sa-mi restituie întreaga suma plătită cu titlu de taxa de poluare, insa aceasta nu a dat curs solicitării.

În conformitate cu prevederile art. 23(9) din Tratatul Uniunii Europene, cuprins in Titlul I privind libera circulaţie a mărfurilor, comunitatea se bazează pe o uniune vamala, care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri si care implica interzicerea intre statele membre a tarifelor vamale la import si la export si a tuturor taxelor cu un efect echivalent.

De asemenea in cuprinsul art. 25(12) din acelaşi tratat s-a convenit ca statele membre se abţin sa introducă intre ele noi taxe vamale la import si la export sau taxe cu efect echivalent.

In conformitate cu art. 148 alin.2 din Constituţia României, ca urmare a aderării României, prevederile Tratatelor constitutive ale UE, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispoziţiile contrare cuprinse in legile interne cu respectarea prevederilor actelor de aderare.

În baza art. 148 alin. 4 din Constituţia României, autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la indeplinire a obligaţiilor rezultate din Actul aderării si a prevederilor alin.2 al aceluiaşi text, motiv pentru care judecătorul naţional trebuie sa aplice cu prioritate in cauzele deduse judecaţii, normele dreptului comunitar.

Astfel fiind, textul tratatului comunitar, respectiv prevederile art. 90 din Tratat, urmează sa fie aplicate cu precădere, dispoziţia legala din dreptul naţional fiind contrara textului Tratatului.

Dispoziţiile din OUG9/2013 incalca prevederile si principiile instituite de TFUE.

Introducerea unor taxe interne, speciale, discriminatorii, in urma aderării României la Uniunea Europeana, face ca OUG nr. 9/2013, sa contravina dispoziţiilor dreptului comunitar, respectiv cu art. 110 TFUE (fost art. 90 alin.1 TCE).

Acest din urma articol stabileşte ca nici un stat membru sa nu aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect produselor naţionale similare.

Potrivit dispoziţiilor art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datorează: « a) cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanţe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei de poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ».

Prin adoptarea OUG. nr. 9/2013 s-au incalcat principiile liberei circulaţii a mărfurilor, neutralităţii impozitării interne si s-a creat o discriminare la momentul înmatriculării intre produsele provenite din alte state membre ale comunităţii europene si produsele de pe piaţa interna, fiind nerespectate prevederile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110TFUE)

In cauza Budişan (C-586/14) s-a hotărât ca dispoziţiile prevăzute de ordonanţa de urgenta ce guvernează plata timbrului de mediu, contravin reglementarilor europene.

Prin adoptarea OUG. nr. 9/2013 s-au incalcat principiile liberei circulaţii a mărfurilor, neutralităţii impozitării interne si s-a creat o discriminare la momentul înmatriculării intre produsele provenite din alte state membre ale comunităţii europene si produsele de pe piaţa interna, fiind nerespectate prevederile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE)

Scopul art. 110 TFUE este acela de a impiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 TFUE prin taxarea interna discriminatorie. Potrivit jurisprudentei CJUE, interdicţia prevăzuta la articolul 110 TFUE trebuie sa se aplice de fiecare data cand un impozit fiscal este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naţionale.

Curtea a precizat ca nu se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pentru autovehiculele rulate, fie ca e vorba de cele importate, fie de cele deja inmatriculate in tara. Se opune insa „ca statul membru respectiv sa scutească de aceasta taxa autovehiculele deja inmatriculate pentru care a fost plătită, dar nu a fost restituita, o taxa in vigoare anterior declarata incompatibila cu dreptul Uniunii".

În privinţa dobânzii legale,a solicitat să se tina cont de Decizia nr. 694/2015 pronunţata de Curtea Constituţionala; iar in privinţa obligării la restituirea sumelor intr-o singura transa, Decizia CJUE C-200/14 din 06.07.2016.

In sustinerea acţiunii a depus înscrisuri(filele 10-20)

În cauză a formulat întâmpinare pârâta Administraţia Judeţeană a Finanțelor Publice XXXXX prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată ,arătând că reclamantul nu poate dovedi în acest litigiu care este prejudiciul adus de organul fiscal ce s-a ocupat de individualizarea şi colectarea timbrului de mediu plătit de reclamant, aceste doua servicii s-au îndeplinit prin consimţământul valabil şi expres manifestat de reclamant, nu există acte de constrângere prin care să se colecteze timbrul de mediu individualizat de decizia contestată, chitanţa eliberată de trezorerie şi decizia de calcul au permis soluţionarea favorabilă a cererii de înmatriculare a autoturismului prin serviciul de înmatriculare auto, aceste fapte sunt probate prin documentaţia depusă la dosarul cauzei de către reclamant, iar dovada prejudiciului adus de organul fiscal nu reiese nici din înscrisuri, nici din argumentele expuse în cadrul acţiunii.

Prin instituirea timbrului de mediu nu sunt încălcate prevederile art. 90 din Tratatul Comunităţilor Europene (modificat si renumerotat cu art. 110 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene), întrucât aceasta nu poate fi asimilata impozitelor interne, deoarece timbrul de mediu este perceput pentru asigurarea protecţiei mediului tuturor proprietarilor de autoturisme.

Prin art. XII din Legea nr. 1/2017 privind eliminarea unor taxe şi tarife, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, "Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 martie 2013, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 37/2014, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă".

Până la această dată nu a fost elaborată o procedură de restituire a acestei taxe de către Administraţia Fondului pentru Mediu, astfel încât organul fiscal, neavând prevedere legală, nu poate aproba o asemenea cerere.

Mai arată pârâtul că nu este posibil şi legal cumulul actualizării sumei solicitate la restituire cu dobânda legală, deoarece nu există prejudiciu.

Referitor la dobânda calculata la suma încasată, pârâta susţine  că  sunt inaplicabile prevederile OG nr. 9/2000, privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, deoarece reclamantul nu este comerciant sau persoană juridică, iar timbrul de mediu în cauză nu rezultă în urma unor acte de comerţ.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine;

Reclamantul a achitat suma de 1333 lei reprezentând timbru de mediu cu chitanţa nr. XXXXX nr. XXXXX .

Prin O.U.G. 9/2013 legiuitorul a încercat înlăturarea văditei diferenţe de tratament fiscal faţă de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulaţie în România şi produsele naţionale, prin stabilirea faptului că timbrul de mediu se va datora cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare;

Astfel, potrivit dispoziţiilor acestui din urmă act normativ, respectiv a art. 4 din O.U.G. 9/2013, timbrul de mediu se datorează în următoarele ipostaze:

a) cu ocazia înscrierii în evidenţele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România şi atribuirea unui certificat de înmatriculare şi a numărului de înmatriculare;

b) la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului;

c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat şi pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;

d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanţe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme şi autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite

Potrivit art. 25 din Tratatul CE „Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import şi la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicţie se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal.”; art. 28 din acelaşi Tratat prevede că „Între statele membre sunt interzise restricţiile cantitative la import, precum şi orice măsuri cu efect echivalent.”, art. 90 din Tratatul CE (în prezent art. 110 TFUE) stabilind că „Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale similare. De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie.”

Prin urmare, se observă că scopul general al art. 90 (devenit art. 110) din Tratat este acela de a asigura libera circulaţie a mărfurilor, paragraful 1 al acestui articol interzicând discriminarea fiscală între produsele importate şi cele provenind de pe piaţa internă, de natură similară.

În jurisprudenţa referitoare la art. 90 (devenit art. 110) din Tratatul CE, Curtea de Justiţie Europeana a explicat care sunt condiţiile în care se poate reţine aplicarea acestui text;- trebuie sa existe o discriminare între produsele naţionale şi produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurenţă între produsele importate vizate de taxă şi produsele interne favorizate, prelevarea fiscală naţională trebuie să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze, chiar şi potenţial, consumul produselor importate, influenţând astfel alegerea consumatorilor.

În consecinţă, atunci când produsele interne şi produsele importate se află într-un raport de concurenţă, iar prin efectul unei norme fiscale naţionale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajaţi să aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naţionale şi a locurilor de muncă, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscală naţională contrară art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.  DE asemenea , în conformitate cu art. 1-33 din Tratatul de aderare ratificat prin legea nr. 157/2005 ,”legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatar în ceea ce priveşte rezultatul care trebuie obţinut ,lăsând în acelaşi timp autorităţile naţionale competenţa în ceea ce priveşte alegerea unei forme şi a mijloacelor. Rezultă astfel că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai în privinţa rezultatului ,autorităţile naţionale având competenţa de a alege forma şi mijloacele prin care se asigură obţinerea rezultatului.

Având în vedere considerentele teoretice expuse anterior,la soluţionarea prezentei cauze  Tribunalul  va  eficienţă juridică hotărârii CJUE pronunţată 9 iunie 2016, în cauza C-586/14 Budișan prin care s-a  statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că:

–  nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă;

–  se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită, dar nu a fost restituită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.

În esență, în  hotărârea  CJUE pronunţată 9 iunie 2016, în cauza C-586/14 Budișan  s-a  a reținut, ca efect al reglementării timbrului de mediu, orientarea cumpărătorilor din punct de vedere fiscal/economic spre autoturismele aflate pe piaţa naţională, cu fostele taxe auto achitate şi nerecuperate, în timp ce achiziţia autovehiculelor înmatriculate în alte state membre cu aceiaşi vechime şi uzură este descurajată prin aplicarea timbrului pentru mediu.

Astfel,  prin  hotărârea  CJUE pronunţată 9 iunie 2016, în cauza C-586/14 Budișan instanţa europeană a reţinut  că prevederile cuprinse în OUG Nr. 9 din 19 februarie 2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule sunt incompatibile cu prevederile art 110 din TFUE pentru următoarele considerente:

“26. Art. 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. El vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârea Tatu, citată anterior, punctul 34 și jurisprudența citată).

27. În acest scop, după cum s a indicat la punctul 21 din prezenta hotărâre, primul paragraf al acestui articol interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare.

28. În această privință, trebuie amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu art. 110 TFUE decât dacă se dovedește că este organizat astfel încât să excludă, în orice situație, posibilitatea ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea din 19 martie 2009, Comisia/Finlanda, C 10/08, punctul 24 și jurisprudența citată).

29. Astfel, Curtea a statuat deja că, în materie de impozitare a autovehiculelor, această dispoziție a tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele importate (Hotărârea din 11 decembrie 1990, Comisia/Danemarca, C 47/88, Rec., p. I 4509, punctul 9, și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C 387/01, Rec., p. I 4981, punctul 66).

30. Curtea a precizat de asemenea că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într-un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este ulterior vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare și va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, C 290/05 și C 333/05, Rec., p. I 10115, punctul 54).

31. Prin urmare, există o încălcare a art. 110 TFUE atunci când valoarea acestei taxe aplicate unui vehicul de ocazie importat dintr un alt stat membru depășește valoarea reziduală a taxei respective încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C 345/93, Rec., p. I 479, punctul 20, Hotărârea din 20 februarie 2001, Gomes Valente, C 393/98, Rec., p. I 1327, punctul 23, precum și Hotărârea Tulliasiamies și Siilin, citată anterior, punctul 55).

32. Astfel, dacă cuantumul taxei de înmatriculare aplicate vehiculelor de ocazie importate depășește valoarea reziduală a acesteia încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe piața națională, aceasta ar putea avea ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea în acest mod a importului de vehicule de ocazie similare.

(…)

39. În cauza principală, pare să rezulte din dosarul prezentat Curții că vehiculele de ocazie a căror primă utilizare era anterioară datei de 1 februarie 2008, dar care au fost importate și înmatriculate în Olanda în perioada cuprinsă între 1 februarie 2008 și 31 decembrie 2009 au fost supuse, datorită unei exonerări referitoare la partea din BPM care depindea de emisiile de CO2, unei BPM mai reduse decât cea la care au fost supuse vehiculele de ocazie similare care au fost importate și înmatriculate începând cu 1 ianuarie 2010.

40. În această ipoteză, ar exista pe piața națională vehicule de ocazie similare comparabile celui în discuție în cauza principală a căror valoare reziduală a BPM încorporată încă în valoarea lor este mai mică decât cuantumul acestei taxe aplicate vehiculului în discuție.

41. Dacă acest din urmă cuantum depășește valoarea reziduală cea mai mică încă încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național, atunci nu s a dovedit că Legea BPM este concepută în așa fel încât să excludă, în orice situație, posibilitatea ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii.

42. Asemenea efecte discriminatorii nu pot fi evitate decât dacă este posibil să se opteze pentru valoarea reziduală a taxei de înmatriculare cea mai mică încă încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.

43. Instanța națională are sarcina să verifice dacă cuantumul BPM aplicate unui vehicul de ocazie precum cel în discuție în litigiul principal depășește sau nu depășește valoarea reziduală cea mai mică a acestei taxe încă încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.

44. Rezultă că art. 110 TFUE se opune unei taxe precum cea prevăzută de Legea BPM dacă și în măsura în care cuantumul acestei taxe aplicate vehiculelor de ocazie importate cu ocazia înmatriculării lor în Olanda depășește valoarea reziduală cea mai mică a acesteia încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate în același stat membru.“

Totodată, Tribunalul constată  că hotărârea  CJUE pronunţată 9 iunie 2016, în cauza C-586/14 Budișan desființează cu efect ex tunc prevederile interne cuprinse  în  OUG 9/2013 privind  timbrul de mediu , efectul direct al hotărârii constituind obligația statului român de a restitui și timbrul de mediu colectat nelegal cu începere de la data de 15 martie 2013, cererea Guvernului României de limitare în timp a efectelor hotărârii fiind corelativ respins prin aceiași hotărâre.

Pentru considerentele expuse anterior, Tribunalul, dând eficienţă juridică în litigiul pendinte hotărârii CJUE pronunţată la data de  9 iunie 2016, în cauza C-586/14 Budișan, constată că taxa achitată de reclamant pentru înmatricularea autovehiculului marca Renault Megane în ţară, data primei înmatriculării fiind la 10.04.1998  în Germania, a fost încasată cu încălcarea dispoziţiilor art. 110(fost 90 ) din Tratat şi urmează a dispune admiterea acţiunii, şi obligarea pârâtei la restituirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule, în cuantum de 1333 lei încasate chitanţa  seria XXXXX nr. XXXXX, în contul Trezoreriei XXXXX, cu dobânda legală calculată de la data plăţii până la data restituirii.

De asemenea, va fi admisă, în temeiul prevederilor art. 63 Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanţie a Administraţiei Fondului pentru Mediu formulată de pârâtă  şi obligată chemata în garanţie, să plătească  pârâtei Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice  XXXXX suma de 1333 lei cu dobânzi legale conform  codului de procedură fiscală în favoarea pârâtei reprezentând contravaloarea timbrului de mediu, cu motivarea că, timbrul de mediu nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie  venit la Fondul de Mediu şi se gestionează de Administraţia Fondului pentru Mediu, în vederea finanţării programelor şi proiectelor pentru protecţia mediului.

Tribunalul reţine că OUG nr.9/2013  privind timbrul de mediu  pentru autovehicule este actul normativ care reglementează acest tip de taxă şi care în art. 5 alin. 3 prevede că „taxa se plăteşte de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unităţile Trezoreriei Statului pe numele Administraţiei Fondului pentru Mediu”.

Aşadar, sumele datorate cu titlu de taxa de mediu se calculează de organul fiscal competent din subordinea ANAF (art.3 alin.1 lit. a din Normele Metodologice), se achită la unităţile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent dar  se virează în contul Administraţiei Fondului pentru Mediu.

În consecinţă, Administraţia Fondului pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de timbru de mediu..

În temeiul art 453 Cod proc civ va obliga pârâta şi chematul în garantie sa plateasca cu titlu de chleltuieli de judecata suma de 733 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru şi onorariu de avocat.

Domenii speta

Spete similare