Contestație decizie pensionare

Sentinţă civilă 146 din 16.02.2017


Titlu: contestație decizie pensionare

Tip speță: sentință civilă

Data speță: 16.02.2017

Domeniu asociat: asigurări sociale

Conținut speță: Pe rol judecarea cauzei asigurări sociale formulată de reclamantul H.A. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. CĂLĂRAŞI, având ca obiect contestaţie decizie de pensionare nr. 177590/17.08.2016.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează, că în cadrul procedurii de regularizare pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat şi judecarea cauzei în lipsă; se mai învederează că reclamantul după fixarea primului termen de judecată a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtă; 

Instanţa, ia act de întâmpinarea depusă de pârâta C.J.P. CĂLĂRAŞI precum şi de răspunsul formulat de reclamant la întâmpinarea pârâtei, şi analizând actele şi lucrările dosarului, având în vedere înscrisurile depuse şi în raport de faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, se consideră lămurită în conformitate cu dispoziţiile prevăzute 394 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de soluţionare, declară dezbaterile închise şi reţine dosarul în pronunţare.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă,

Prin cererea introdusa la data de 15.12.2016 şi înregistrată sub nr. 1813/116/2016, reclamantul H.A., cu domiciliul ales la M.M.- cabinet de avocat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. CĂLĂRAŞI, acesta contestă Decizia nr. 177590 emisă de către pârâtă la data de 17.08.2016, privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă,motiv pentru care solicită:

1.Anularea acestei decizii ca nelegală;

2. Obligarea pârâtei C.J.P. CĂLĂRAŞI la emiterea unei noi decizii de pensionare pentru limită de vârstă ,începând cu data de 04.07.2016,iar la stabilirea punctajului mediu anual să-i fie valorificate adeverinţele nr. 599 (privind sporul de condiţii deosebite/sporul de baltă pentru perioada 01.02.1990-01.12.1999) şi nr. 600 (privind încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 83,33% pentru perioadele menţionate), emise de către lichidatorul judiciar al fostului angajator al reclamantului SC „O.” SA Olteniţa (fost IAS O.) la data de 26.11.2012;

3. Obligarea pârâtei C.J.P. CĂLĂRAŞI la plata drepturilor de pensie,începând cu data  depunerii cererii de pensionare;

4. Obligarea pârâtei C.J.P. CĂLĂRAŞI la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţie sale, reclamantul H.A. arată faptul că prin Decizia nr. 177590 emisă la data de 17.08.2016 pârâta i-a respins cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, nevalorificându-i adeverinţele nr. 599 (privind sporul de condiţii deosebite/sporul de baltă pentru perioada 01.02.1990-01.12.1999) şi nr. 600 (privind încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 83,33% pentru perioadele menţionate), emise de către lichidatorul judiciar al fostului angajator al reclamantului SC „O.” SA Olteniţa (fost IAS Olteniţa) la data de 26.11.2012.

Apreciază că aceste adeverinţe au fost legal întocmite,iar pârâta avea obligaţia legală să le valorifice.

De asemenea,reclamantul precizează că a formulat contestaţie la această decizie.

În drept,reclamantul invoca dispoziţiile din art.150 din Legea pensiilor nr.263/2010 . În dovedirea acţiunii sale,în cadrul probei cu înscrisuri,reclamanta anexează la acţiune următoarele acte:

- împuternicirea avocaţiala (fila 4) ;

- contestaţia reclamantului împotriva acestei decizii din data de 30.09.2016 (fila5);

- decizia de respingere a pensiei pentru limita de vârstă nr. 177590 din 17.08.2016 (fila nr.7);

- adeverinţa nr. 599 (privind sporul de condiţii deosebite/sporul de baltă pentru perioada 01.02.1990-01.12.1999), emisă de către lichidatorul judiciar al fostului angajator al reclamantului SC „O.” SA Olteniţa (fost IAS Olteniţa) la data de 26.11.2012(fila 10),sporuri acordate în baza Decretului 35/68/1990 şi Hotărârea Consiliului de administraţie nr. 421/10.03.1991;

- adeverinţa nr. 600 (privind încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 83,33% având funcţia de mecanic agricol pentru perioadele 01.08.1985-01.10.1989;01.01.1990-01.01.1998 şi 01.03.1998-01.12.1999), emise de către lichidatorul judiciar al fostului angajator al reclamantului SC „O.” SA Olteniţa (fost IAS Olteniţa) la data de 26.11.2012,având ca temei Ordinul nr.50/1990,Anexa 2,punctul 178 şi Hotărârea Consiliului de administraţie nr.421/10.03.1991(fila 11);

În termen legal, parata C.J.P. CĂLĂRAŞI formulează întâmpinare prin care solicita respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulata de reclamant .

Recunoaşte faptul că reclamantul a formulat contestaţie împotriva deciziei de respingere a pensiei pentru limita de vârstă nr.177590 din 17.08.2016,înregistrată la registratura sa cu nr. 34427 din data de 05.10.2016, pe care a înaintat-o spre soluţionare Comisiei Centrale de Contestaţii la data de 23.11.2016.

Mai indică pârâta faptul că i-a respins cererea reclamantului de pensionare,deoarece acesta nu avea împlinită vârsta standard de pensionare de 65 de ani,iar pentru faptul că nu i-a recunoscut acestuia cei 14 ani în grupa a II-a de muncă în procent de 83,33%,nu i-a făcut nici o reducere a vârstei standard de pensionare.

Pârâta precizează că la dosarul de pensie al reclamantului nu există nici un document din care sa reiasă ca ar fi fost nominalizat expres pentru încadrarea în grupe superioare de muncă de către conducerea unităţii angajatoare, conform Ordinului nr.50/1990.

Apreciază că nu există temei legal de acordare a grupei a II-a de muncă şi nici privind sporul de condiţii deosebite/sporul de baltă.

În drept îşi întemeiază apărările în baza art.205, 255 şi 258 din NCPP, Legea nr. 263/2010.

Prin răspunsul la întâmpinarea depusa de pârâtă ,reclamantul precizează că la dosarul său nu exista nici un document din care sa reiasă ca ar fi fost nominalizat expres pentru încadrarea în grupe superioare de muncă de către conducerea unităţii economice, conform Ordinului nr.50/1990,iar parata se contrazice invocând, in acelaşi timp şi dispoziţiile art.158 alin.l din Lg. nr.263/2010 care prevăd ca adeverinţele care atesta încadrarea persoanelor în fosta grupa a II-a de munca sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile ,întocmite anterior datei de 01.04.2011.În acest context apreciază că legiuitorul nu a impus obligaţia pentru solicitant de a depune si alte documente în afara adeverinţelor.

Astfel, arată că şi-a îndeplinit toate obligaţiile, dosarul de pensionare cuprinzând toate actele cerute de lege, pârâta fiind cea care, în eventualitatea în care ar fi avut suspiciuni cu privire la unele dintre înscrisurile depuse, ar fi trebuit să facă verificările de rigoare.

La dosar mai există depus şi un buletin de calcul aferent deciziei contestate (filele 22-36).

Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de pretenţiile reclamantei,de apărările pârâtei,dar mai ales prin prisma legislaţiei speciale de asigurări sociale,instanţa reţine:

-că este competentă material (în baza dispoziţiilor art.153 lit.”g” din Legea nr.263/2010,raportat la dispoziţiile art.95 pct.1 din NCPC) şi teritorial (în baza dispoziţiilor art.154 alin.(1) din Legea nr.263/2010 ) ;

-că părţile au fost legal citate ;

-că s-a deliberat  în secret hotărârea ce face obiectul acestui litigiu de asigurări sociale în baza dispoziţiilor art.395 NCPC ;

Cu privire la fondul cauzei,instanţa reţine următoarea situaţie de fapt şi de drept :

Aşa cum rezultă din decizia de respingere a pensiei pentru limita de vârstă nr. 177590 din 17.08.2016 (fila nr.7), reclamantul H.A. a formulat la data de 04.07.2016 în baza Legii nr. 263/2010,privind sistemul public de pensii o cerere privind acordarea pensiei pentru limita de vârstă.

Cererea reclamantului a fost respinsă de către pârâtă,prin motivarea faptului că cele două adeverinţe depuse de către reclamant,respectiv adeverinţa nr. 599 (privind sporul de condiţii deosebite/sporul de baltă pentru perioada 01.02.1990-01.12.1999), emisă de către lichidatorul judiciar al fostului angajator al reclamantului SC „O.” SA Olteniţa (fost IAS Olteniţa) la data de 26.11.2012(fila 10),sporuri acordate în baza Decretului 35/68/1990 şi Hotărârea Consiliului de administraţie nr.421/10.03.1991 şi adeverinţa nr.600 (privind încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 83,33% ,având funcţia de mecanic agricol pentru perioadele 01.08.1985-01.10.1989;01.01.1990-01.01.1998 şi 01.03.1998-01.12.1999), emise de către lichidatorul judiciar al fostului angajator al reclamantului SC „O.” SA Olteniţa (fost IAS Olteniţa) la data de 26.11.2012,având ca temei Ordinul nr.50/1990,Anexa 2,punctul 178 şi Hotărârea Consiliului de administraţie nr.421/10.03.1991(fila 11) nu au fost valorificate deoarece lipseşte această hotărâre a Consiliului de administraţie .

Tribunalul reţine faptul că reclamantul H.A. a fost angajat cu contract de muncă la SC „O.” SA Olteniţa (fost IAS Olteniţa), aspect ce rezultă din adeverinţele emise de către lichidatorul judiciar al fostului angajator al reclamantului SC „O.” SA Olteniţa (fost IAS Olteniţa) la data de 26.11.2012,depuse la dosarul cauzei, îndeplinind funcţia de mecanic agricol iar în perioadele 01.08.1985-01.10.1989;01.01.1990-01.01.1998 şi 01.03.1998-01.12.1999  a fost încadrat în grupa a II-a de muncă în procent de 83,33%  ,având ca temei Ordinul nr.50/1990,Anexa 2,punctul 178,precum şi Hotărârea Consiliului de administraţie nr.421/10.03.1991.

ÎNALTA CURTE de CASAŢIE şi JUSTIŢIE, Completul de 9 Judecători, prin Decizia nr. 258/2004,pronunţată în dosarul Dosar nr. 85/2004, în şedinţa publică din 20 septembrie 2004, asupra unui recurs în anulare,a reţinut în motivarea sa că „Ordinului comun nr. 50/1990 i s-au adus mai multe modificări, făcând corp comun cu acest act normativ, potrivit cărora a devenit aplicabil şi altor categorii de activităţi şi funcţii, între care şi cele prestate de reclamant. Or, acestei reglementări unice, cu efect global, astfel cum a fost dată prin succesivele modificări şi precizări aduse ordinului în discuţie, nu i se poate restrânge aplicarea numai la activităţile şi funcţiile prevăzute în forma iniţială a actului, în lipsa unei dispoziţii exprese a însuşi organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv, prin completările şi modificările ulterioare, a fost menită să elimine inconsecvenţele şi inechităţile existente.

De aceea, şi în opinia Tribunalului, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului şi a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situaţia pe care aceştia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală şi nediferenţiată a tuturor celor care au activat în condiţii similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat .

Pentru acestea se apreciază că potrivit dispoziţiilor Ordinului nr. 50/1990, aşa cum a fost el modificat, aplicabilitatea sa a fost lărgită şi altor categorii de activităţi şi funcţii, diferite de cele iniţiale, printre care şi cele prestate de către acesta(mecanic agricol).

Se reţine că mai multe instanţe aparţinând de diferite Curţi de Apel au pronunţat hotărâri în sensul că Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii şi Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sănătăţii şi Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii a fost completat cu Scrisoarea nr.382/08.11.2000, emisă de acelaşi minister ,potrivit căruia funcţia de mecanic agricol se încadrează în grupa a-II-a de muncă (s.civ. nr. 451/LM/2014 din 28.05.2014, pronunţată de Tribunalul Bihor şi s.civ. nr. 381 din 01.04.2015, pronunţată de Tribunalul Teleorman).

Prin Scrisoarea emisă de către MMPS nr.382/MB/08.11.2000,pentru precizarea locurilor de muncă care se încadrează în grupa a II-a de muncă,s-a completat Ordinul nr.50/1990 cu alte categorii omise iniţial de la  încadrarea în grupă superioară de muncă a mai multor funcţii, din care şi funcţia de mecanic agricol din ramura agriculturii (zootehnie, lucrări în câmp,vii şi livezi, sere de tip industrial, personalul care foloseşte substanţe toxice pentru protecţia plantelor, producerea de nutreţuri combinate,etc.) . 

Temeiul legal favorabil admiterii acţiunii reclamantului îl constituie Ordinul nr.50/1990,Anexa 2,punctul 178 (pentru perioada  01.08.1985-01.10.1989) şi Anexa nr.2 ,pct.88 din Ordinul nr.125 din 5 mai 1990,pentru precizarea locurilor de munca, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite ,Mecanicii agricoli care efectuează lucrări în câmp cu tractoare se încadrează în grupa a II-a de munca în vederea pensionarii, pentru perioada lucrată după 1 martie 1990(pentru perioada ulterioară datei de 01.03.1990),astfel că această cerinţă imperativă a legii este respectată) .

Astfel, acest act normativ a fost edictat tocmai pentru înlăturarea unor inechităţi în salarizarea personalului care a desfăşurat activitate în baza Legii nr. 3/1977, privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială şi în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-Lege nr. 68/1990.

După anul 1990, unii angajatori și sindicatele afiliate nu s-au preocupat de identificarea și buna gestionare a riscurilor profesionale și îmbunătățirea condițiilor de lucru ale lucrătorilor,aşa încât nu este prin ea însăși de natură a exclude locurile de muncă de la încadrarea în grupele superioare de muncă, de vreme ce reclamantul a desfășurat activități în astfel de locuri.Solicitând recunoașterea activității desfășurată în grupele superioare de muncă, salariatul reclamant își valorifică un drept decurgând din prestarea muncii în anumite condiții, reacționând la pasivitatea angajatorului care nu se poate prevala de neexecutarea propriei obligații de a evalua condițiile concrete de la diversele locuri de muncă.

În ipoteza de faţă, deşi activitatea reclamantului a fost desfăşurată în condiţiile grupelor superioare de muncă, însă încadrarea de către angajator nu a fost făcută corespunzător, trebuie acceptat dreptul acestuia la restabilirea adevărului pe calea acţiunilor în justiţie, mai ales în contextul modificărilor legislaţiei din ultimii ani, în care încadrarea în grupele superioare de muncă a dobândit valenţe financiare în calculul pensiei, prin acordarea unui punctaj suplimentar aferent perioadelor lucrate în grupele de muncă.

Cu privire la existența unui act intern de nominalizare a desfăşurării activităţii în condiţii grele de muncă, Tribunalul reţine că reclamantului nu-i poate fi opusă inexistenţa unui asemenea act intern privind nominalizarea sa între persoanele a căror muncă se încadrează în grupe superioare. Dimpotrivă, în ipoteza în care o asemenea nominalizare nu a fost realizată de conducerea unităţii, ori atunci când nominalizarea făcută a fost contestată, nimic nu împiedică partea interesată să se adreseze instanţei pentru a stabili în raport de dispoziţiile legale incidente, probele administrate şi condiţiile concrete ale cauzei, dacă activitatea desfăşurată de reclamant se încadrează într-o anumită grupă de muncă şi respectiv, în ce procent.

Nu se poate reţine culpa salariatului pentru neefectuarea nominalizării sale în categoria personalului încadrat în grupele I sau a II-a de muncă.

Procedura de încadrare nefiind declanşată, nu s-a ajuns la faza în care partenerii sociali să stabilească această nominalizare şi nici nu s-a prevăzut de lege modalitatea de informare a salariaţilor asupra stadiului acestor proceduri şi asupra căilor de contestare a măsurilor luate ori a pasivităţii angajatorului.

Numai instanţa de judecată, în baza probatoriului din dosar, diferit de la caz la caz poate stabili dacă în privinţa anexelor Ordinului nr. 50/1990, iar în cazul de faţă Anexa nr.2 pct.88 din Ordinul nr.125 din 5 mai 1990- poate opera sau nu o interpretare și aplicare extensivă, pornind de la caracterul enunţiativ ori, dimpotrivă, limitativ al enumerării conţinute. În acest context, se va analiza și dacă, în ipoteza unei interpretări extensive, există sau nu riscul unui exces de putere prin substituirea în atribuțiile de reglementare ale puterii executive.

În privinţa problemei de drept ce rezultă din prezenta cauză, se apreciază că, în intepretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 279 alin. (2) din Codul muncii raportat la pct. 6 din Ordinul nr. 50/1990, că sunt admisibile acţiunile formulate în contradictoriu cu angajatorul/fostul angajator, în vederea reconstituirii vechimii în muncă sub aspectul încadrării muncii prestate în grupele I sau II de muncă în perioada 18 martie 1969- 1 aprilie 2001, atunci când angajatorul nu a procedat el însuşi la încadrarea activităţii reclamantului în grupa de muncă indicată de acesta, deşi acea activitate era prevăzută în anexa 1 sau 2 la Ordinul nr. 50/1990, respectiv în Anexele la Ordinul nr. 125/1990 , pentru următoarele motive:

Problema de drept vizează, în esență, posibilitatea constatării pe cale judiciară a unui element al raportului juridic de muncă - încadrarea muncii prestate în grupele superioare de muncă, atunci când angajatorul, contrar prevederilor art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, nu a procedat el însuși la încadrarea activității reclamantului ori nominalizarea acestuia în grupa de muncă, corespunzătoare anexelor nr. 1 sau 2 din Ordinul nr. 50/1990 respectiv, din Ordinul nr. 125/1990.

Deja, în jurisprudența de unificare a instanței supreme, s-a observat că, în privinţa recunoașterii retroactive a vechimii în muncă trebuie făcute următoarele distincţii:

Prin aceeași decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că problema interpretării art. 279 alin. (2) din Codul muncii, respectiv a dispoziţiilor procedurale privind constatarea încadrării în anumite grupe de muncă se pune doar în situaţia în care nu există documente primare, iar angajatul nu poate dovedi, independent de motive, situaţia pretinsă.

În această privinţă, prin decizia în interesul legii la care ne raportăm, instanţa supremă a considerat că interpretarea dată de Curtea Constituţională prin decizia nr. 223 din 11 iulie 2002 poate fi preluată şi în ceea ce priveşte pe reclamant.

Potrivit art. 279 alin. (2) din Codul muncii, „După data abrogării Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, cu modificările ulterioare, vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2010 se reconstituie, la cererea persoanei care nu posedă carnet de muncă, de către instanţa judecătorească competentă să soluţioneze conflictele de muncă, pe baza înscrisurilor sau a altor probe din care să rezulte existenţa raporturilor de muncă. Cererile de reconstituire formulate anterior datei abrogării Decretului nr. 92/1976, cu modificările ulterioare, se vor soluţiona potrivit dispoziţiilor acestui act normativ.”;

 Prin această decizie, s-a constatat că dispoziţiile art. 14 din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă sunt neconstituţionale în măsura în care anumite categorii de persoane sunt excluse de la posibilitatea reconstituirii vechimii în muncă, în condiţiile reglementate prin acest decret.

Pe baza acestora, împrejurarea că angajatorul nu a procedat el însuşi la încadrarea locului de muncă/activităţii profesionale a reclamantului în grupele superioare de muncă ori, după caz, nu l-a nominalizat, împreună cu sindicatul din unitate, printre persoanele încadrate în aceste grupe de muncă, nu reprezintă în sine un impediment peremptoriu de natură a paraliza dreptul de accces la justiţie al salariatului/fostului salariat, demers ce ar avea ca obiect şi scop reconstituirea vechimii în muncă dintr-o perspectivă particulară, aceea a condiţiilor în care acesta a fost realizată.

O interpretare şi aplicare contrară a legii ar aduce atingere dispoziţiilor art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prin care se asigură accesul la o instanţă de judecată, în vederea dobândirii sau protejării unui drept recunoscut de lege.

Împrejurările care deschid reclamantului calea acţiunii pentru reconstituirea vechimii în muncă realizată în condiţiile grupelor I sau II şi motivele pentru care angajatorul/fostul angajator nu a procedat la încadrare/nominalizare vor fi examinate numai de către instanţă şi vor primi valenţele cuvenite în planul probaţiunii judiciare.

Conform Standard ocupaţional, mecanicul agricol din sectorul: Agricultură, Piscicultură, Pescuit,Cod: NC 8331.1.1, are următoarele atribuţii:

-execută mecanizat lucrări agricole pentru toată gama de lucrări în câmp, pentru înfiinţarea şi întreţinerea culturilor şi alte lucrări pentru producţia de cereale, plante tehnice, plante furajere,etc(aspect subliniat şi de martorul audiat în cauză).Ocupaţia presupune competenţe referitoare la pregătirea agregatelor de lucru, executarea lucrărilor de prelucrare a solului, semănatul şi întreţinerea culturilor. De asemenea, ocupaţia presupune competenţe în domeniul recoltării furajelor şi transportului produselor agricole din câmp la locul de depozitare sau consum. O activitate principală a acestei ocupaţii o constituie executarea lucrărilor de întreţineri zilnice şi periodice la tractoare şi maşini agricole în vederea menţinerii acestora în stare permanentă de funcţionare la parametrii stabiliţi prin normele tehnice.

Ocupaţia presupune relaţii de colaborare cu membrii formaţiei de muncă şi cu alte persoane cu atribuţii în implementarea tehnologiilor de cultură performante cu cheltuieli minime.

Procesul de lucru, în cazul mecanicului agricol, este corespunzător activităţilor pe care le desfăşoară, care sunt descrise în cadrul competenţelor specifice ocupaţiei.

Acesta trebuie să ştie şi să exploateze o gamă foarte largă de tractoare şi maşini agricole şi mai ales să aibă deprinderi şi atitudini care să-i permită să lucreze cu echipamente performante, unele dintre acestea de foarte mare putere şi cu grad mare de computerizare.

Ocupaţia implică o bună rezistenţă la condiţii de lucru dificile: câmp deschis, precipitaţii, soare, vânt, zgomot, efort fizic.în acest sens, există şi un înscris la fila nr.10 din dosarul cauzei, respectiv adeverinţa nr. 599(privind sporul de condiţii deosebite/sporul de baltă pentru perioada 01.02.1990 - 01.12.1999), emisă de către lichidatorul judiciar al fostului angajator al reclamantului SC „O.” SA Olteniţa (fost IAS Olteniţa) la data de 26.11.2012,sporuri acordate în baza Decretului 35/68/1990, pentru modificarea unor reglementări privind salarizarea şi Hotărârea Consiliului de administraţie nr.421/10.03.1991.

Ceea ce este relevant în cauză este faptul că perioada cât reclamantul a activat ca mecanic agricol a beneficiat de sporul pentru condiţii deosebite(perioada 1990-1999),spor cu caracter permanent ,acordat de către fostul angajator în temeiul Decretului 35/68/1990, pentru modificarea unor reglementări privind salarizarea, care la art. 2,3 şi 4 prevedea că:

 „În activitatea de construcţii-montaj, reparaţii capitale, foraj, lucrări geologige, agricultură, proiectare-cercetare şi în toate celelalte sectoare de activitate economică, salariile se plătesc lunar în raport cu lucrările executate…

Sporurile la salariu pentru munca desfăşurată în condiţii vătămătoare, grele, periculoase şi celelalte categorii de sporuri se plătesc tuturor celor îndreptăţiţi potrivit legii, fără a se condiţiona acordarea lor de încadrarea într-un număr limitat şi fără celelalte limitări stabilite prin decretele pentru desfăşurarea pe titulari a planului”,

raportat la art.68 alin.(1)din Legea nr. 57/1974,privind Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii,care stipula la acea dată că:

„ (1) Personalul care lucrează la locuri de muncă la care cu toate măsurile luate continuă să existe condiţii nocive determinate de acţiunea unor agenţi fizici, chimici, biologici ori de suprasolicitare fizică sau condiţii periculoase ce prezintă un risc deosebit de accidentare sau contagiune, are dreptul la un spor de retribuţie.

(2) Consiliul de Miniştri stabileşte anual categoriile de locuri de muncă cu condiţii nocive sau periculoase la care se acordă sporul prevăzut în alin. (1), precum şi cuantumul şi criteriile de diferenţiere a acestuia.

(3) Personalul care lucrează la locuri cu condiţii grele de muncă, la care atragerea forţei de muncă - din această cauză - se face cu greutate, poate beneficia de retribuţie tarifară mai mare cu pînă la 15% . Consiliul de Miniştri stabileşte anual unităţile şi locurile de muncă, categoriile de personal, precum şi procentele de majorare a retribuţiei tarifare la care se acordă retribuţia majorată „.

Opinia instanţei este în sensul că acordarea acestui spor are legătură directă de cauzalitate cu condiţiile mai grele de muncă decât cele normale pe care le-a desfăşurat reclamantul,ceea ce duce implicit la concluzia că acest reclamant a lucrat în condiţii de gupă superioară de muncă.

Pentru toate motivele de fapt şi de drept expuse, Tribunalul urmează să admită acţiunea reclamantului H.A. împotriva pârâtei C.J.P. CĂLĂRAŞI, şi pe cale de consecinţă va dispune anularea Deciziei nr.177590, emisă de către pârâtă la data de 17.08.2016, privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă, va obliga pârâta C.J.P. CĂLĂRAŞI la emiterea unei noi decizii de pensionare pentru limită de vârstă, începând cu data de 04.07.2016, iar la stabilirea punctajului mediu anual să-i fie valorificate adeverinţele nr. 599 (privind sporul de condiţii deosebite/sporul de baltă pentru perioada 01.02.1990-01.12.1999) şi nr.600 (privind încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 83,33% pentru perioadele menţionate), emise de către lichidatorul judiciar al fostului angajator al reclamantului SC „O.” SA Olteniţa (fost IAS Olteniţa) la data de 26.11.2012.

Ca urmare va mai obliga pârâta la plata drepturilor de pensie, începând  cu data de 04.07.2016 (data  cererii de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, dată la care erau îndeplinite condiţiile legale de pensionare).

Deoarece la dosarul cauzei nu există dovezi din care să rezulte c.val onorariului de avocat, Tribunalul va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.

În temeiul art. 40 din Regulamentul de ordine interioară a instanţelor judecătoreşti, opinia asistenţilor judiciari este concordantă cu soluţia şi considerentele expuse în motivarea prezentei hotărâri.

Văzând şi dispoziţiile art. 424 şi urm. Din NCPCCod pr.civilă,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea reclamantului H.A. împotriva pârâtei C.J.P. CĂLĂRAŞI.

Dispune anularea Deciziei nr.177590, emisă de către pârâtă la data de 17.08.2016, privind respingerea pensiei pentru limită de vârstă.

Obligă pârâta C.J.P. CĂLĂRAŞI la emiterea unei noi decizii de pensionare pentru limită de vârstă ,începând cu data de 04.07.2016,iar la stabilirea punctajului mediu anual să-i fie valorificate adeverinţele nr. 599 (privind sporul de condiţii deosebite/sporul de baltă pentru perioada 01.02.1990-01.12.1999) şi nr.600 (privind încadrarea în grupa a II-a de muncă în procent de 83,33% pentru perioadele menţionate), emise de către lichidatorul judiciar al fostului angajator al reclamantului SC „O.” SA Olteniţa (fost IAS Olteniţa) la data de 26.11.2012.

Obligă pârâta la plata drepturilor de pensie,începând  cu data de 04.07.2016 (data  îndeplinirii condiţiilor legale de acordare a pensiei pentru limită de vârstă).

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Tribunalul Călăraşi.

 Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 Februarie 2017.

CAB A RESTITUIT DOSARUL

PRIN DECIZIA 3504/09.06.2017 RESPINGE APELUL CA NEFONDAT ÎMPOTRIVA SENTINŢEI 146/16.02.2017 A TC -10 FILE