Recalcularea pensiilor militare în temeiul oug 1/2011, nu constituie încălcarea dispoziţiilor Protocolului nr. 1 la cedo

Prin contestaţia formulată, contestatoarea P.D. solicită în contradictoriu cu Casa de Pensii a Serviciului Român de Informaţii şi Comisia de Contestaţii din cadrul Serviciului Român de Informaţii anularea HCC nr. 851/19.11.2011 emisă de Comisia de Contestaţii din cadrul SRI şi a deciziei de revizuire nr. 86114/22.09.2011 emisă Casa de Pensii Sectorială a SRI, s-a solicitat şi suspendarea executării deciziei de revizuire.

În motivare se arată că potrivit Deciziei nr. 86114/24.11.2003 are calitatea de pensionar militar având o pensie în cuantum de 2963 lei lunar.

Contestatoare arată că prin Decizia de revizuire nr. 86114/22.09.2011, în mod nelegal şi netemeinic, s-a dispus diminuarea substanţială a veniturilor din pensie.

Mai susţine că împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie, iar prin Hotărârea nr. 851/19.12.2011, a fost respinsă contestaţia sa ca fiind neîntemeiată.

În motivarea Hotărârii nr. 851, contestatoarea  apreciază că ar fi stabilite corect, baza de calcul ca de altfel şi drepturile de pensie revizuite.

Critică decizia de revizuire precum şi hotărârea prin care s-a respins contestaţia sa împotriva deciziei de revizuire, pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, din următoarele considerente:

1.Hotărârea nr. 851/19.12.2011, nu răspunde la toate criticile pe care le-a adus deciziei de revizuire, ceea ce presupune ca aceasta din urmă nu a fost cercetată.

2.Decizia de revizuire produce efecte retroactive încălcând un principiu încă în vigoare, acela al neretroactivităţii. De asemenea contestatoare arată că decizia sa de revizuire este emisă la data de 22.09.2011 şi operează asupra pensiei începând din ianuarie 2011.

3.decizia de revizuire este prematură şi lipsită de un suport temeinic.

Contestatoare consideră că pensia sa fiind obţinută anterior Legii nr. 119/2010, înainte de a fi revizuită  şi numai dacă se impunea, ar fi trebuit recalculată

Art. 1 din OUG nr. 1/2011 precizează că se revizuiesc pensiile pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu pe economie.

Apreciază contestatoare că aceasta presupune o transformare a pensiei sale şi schimbare bazei de calcul, măsuri care nu se puteau lua decât printr-o decizie care ar fi trebuit să-i fie comunicată, cu prevederea unei căi de atac.

Mai arată că nu i s-a emis o astfel de decizie, iar revizia operează astfel incorect, asupra unei sume stabilite cine ştie cum şi pe care nu a avut posibilitatea să o conteste.

Contestatoare face precizarea şi subliniază că revizuirea nu se poate adresa în cazul său direct împotriva pensiei stabilite dinainte de 2010, ci eventual ar fi trebuit să privească o altă decizie de recalculare şi transformare a pensiei care în cazul său lipseşte.

Atacând pensia primară, decizia de revizuire este anulabilă.

4 . Prin decizia de revizuire se încalcă un drept de proprietate al reclamantei.

Prestaţiile sociale intră sub incidenţa art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Dreptului Omului, fiind asimilate concepţiei de „bun”.

Dreptul de proprietate este garantat, iar bunurile sunt incluse în acest mod sub o anumită protecţie.

Pentru că există multe controverse pe aceste teme, este nevoită să-şi susţină punctul de vedere potrivit căruia, noţiunea de drepturi sociale ca bun, nu reprezintă numai noţiunea de drept fără dreptul substanţial conţinut.

Prin Protocolul nr. 1 la Convenţiei Europene a Dreptului Omului, s-a prevăzut ca orice persoana fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauze de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege  şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat ca noţiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat, că are o valoare economică, astfel încât, dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia, unui bun ce intră sub incidenţa proprietăţii private (cauza Buchen contra Cehiei din 2002).

Altfel cum la data intrării în vigoare a Legii nr. 119/2010, deţinea un bun, adică un cuantum de pensie asupra căruia îşi exercita dreptul de proprietate.

Prin intervenţia statului, i-a fost atins bunul, deci proprietate sa, chiar dacă se încearcă a se susţine că de fapt dreptul său de pensie a fost conservat.

5.Neretroactivitatea legii.

În decizia de revizuire, precum şi în hotărârea de respingerea a contestaţiei, se invocă dispoziţiile  OUG nr. 1/2011.

Art. 15 alin.2 din Constituţia României şi art. 6 alin. 1 din Codul civil statuează că legea dispune numai pentru viitor, deci nu retroactivează.

În accepţiunea contestatoarei, acest principiu trebuie interpretat în sensul că, legea nouă este aplicabilă numai situaţiilor juridice apărute după intrarea ei în vigoare.

Pentru a stabili situaţia de retroactivitate a legii, contestatoarea arată că are în vedere criteriul drepturilor câştigate.

În accepţiunea contestatoarei, o lege este retroactivă dacă aduce atingere drepturilor câştigate sub imperiul legii vechi.

Mai consideră contestatoare că se aduce atingere elementului material din categoria elementelor constitutive ale dreptului subiectiv, câştigat sub legea veche.

În momentul stabilirii dreptului său de pensie, legea în vigoare a stabilit că a câştigat acest drept, pe tot restul vieţii, cuantificând dreptul său într-o sumă de bani.

A schimba categoria de pensie şi a diminua acest cuantum, înseamnă a leza dreptul său de proprietate stabilit printr-o decizie, sub imperiul unei legi.

Prin Decizia VI/1999 a Înaltei Curţi, pronunţată într-un recurs în interesul legii, s-a stabilit ca ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior ( dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi) nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii legi.

Acest principiu vizează siguranţa raporturilor sociale, consacrând suveranitatea legii.

În această interpretare logică, se constată că prin intervenţia legii noi, s-a realizat o ingerinţă în exercitare dreptului său.

6.Netemeinicia calcului

Cu privire la drepturile câştigate, practica CEJ, a stabilit că, dacă prestaţiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie reduse.

Contestatoarea arată că în situaţia în care s-ar admite legalitatea deciziei de revizuire, solicită instanţei să observe că aceasta ar fi netemeinică, stabilind în mod eronat un cuantum de pensie nou.

Mai susţine că nu au fost luate în considerare toate criteriile de stabilire a pensiei şi toate documentele justificative.

Mai mult chiar, în situaţia în care din recalculare rezulta un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită şi aflată în plată fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câştigate anterior.

De asemenea, contestatoare arată că se poate aprecia ca fiind justă o recalculare prin raportare la situaţia economic-financiară a statului, dar în aceasta accepţiune, consideră ca fiind aplicabil principiul potrivit căruia dispoziţiile legale noi, se vor aplica numai persoanelor care vor înscrie la pensie după intrarea în vigoare a actului normativ nou, fără a se aduce atingere drepturilor de pensie anterior stabilite.

În cazul său, contestatoarea arată că nu au fost luate în considerare toate veniturile lunare realizate, precum şi sporurile pentru ore suplimentare, conform Legii nr. 57/1974, aferente perioadei în care a lucrat ca civil.

Din punctul său de vedere, la stabilirea bazei de calcul trebuie să se aibă în vedere toate înscrisurile care demonstrează existenţa unor venituri cu caracter permanent.

Totodată, apreciază că nu a fost stabilit în mod corect stagiul de cotizare şi nici pensia aferentă unui stagiu de cotizare mai mare decât cel complet.

Stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, dar stagiul total de cotizare realizat în cazul său a fost de 36 ani 4 luni şi 19 zile, context în care se impunea acordarea unui alt nivel al cuantumului pensiei, pentru ca stagiul minim de cotizare este o condiţie legală pentru pensionare, dar cel care stabileşte cuantumul pensiei, este totalul stagiului de cotizare realizat.

La dosar s-au depus adeverinţa nr. 17672/2003, 1316/2010, decizia de revizuire nr. 86114/2011 cu tabelele privind elementele care au condus la stabilirea pensiei, HCL nr. 851/2011, decizia nr. 86114/2003, adeverinţa nr. 23694/28.12.2011, copia cărţii de muncă.

Prin întâmpinarea depusă se solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată, urmând ca instanţa să înlăture criticile privind recalcularea pensiei stabilită în baza Legii nr. 164/2001 întrucât dispoziţiile Legii nr. 119/2010 şi OUG nr. 1/2011 au fost supuse examenului constituţionalităţii sens în care Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile criticate sunt constituţionale - decizia nr. 29/2011 a Curţii Constituţionale.

Prin completarea la întâmpinare, s-a invocat lipsa de obiect întrucât în speţă s-a emis decizia nr. 86114/22.09.2012 cu un cuantum majorat celui anterior respectiv 2441 începând cu data de 01.10.2011.

În cauză s-a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile la termenul din 10.10.2012, sens în care s-a dispus achitarea onorariului de expert de către contestatoare.

La termenul următor respectiv, 13.02.2013, s-a renunţat la această probă.

Instanţa analizând actele şi lucrările dosarului constată.

Prin decizia nr. 86114/22.09.2011 s-a revizuit în conformitate cu dispoziţiile OUG nr. 1/2011 drepturile de pensie ale contestatoarei.

Urmare a modificărilor legislative intervenite prin apariţia Legii nr. 119/2010, începând cu data de 01.01.2011, prin utilizarea algoritmul de calcul prevăzut de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale cu modificările şi completările ulterioare a fost determinat punctajului mediu anual rezultând un alt cuantum al drepturilor băneşti cuvenite pensionarului.

În urma identificării tuturor veniturilor realizate lunar pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare, la data de 22.09.2011, în baza O.U.G. nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, a fost emisă decizia de revizuire nr. 86114 prin care au fost stabilite drepturile de pensie revizuite începând cu data de 01.01.2011.

Nemulţumită de cuantumul drepturilor băneşti stabilite ca urmare a deciziei de revizuire, cea în cauză a formulat contestaţie. Contestaţia a fost respinsă prin Hotărârea Comisiei nr. 851/19.12.2011.

Instanţa va înlătura apărările privind neluarea în calcul a tuturor veniturilor, sporurilor întrucât în dosar nu s-a dorit efectuarea unei expertize, iar afirmaţiile sunt făcute la general fără a preciza în concret perioada fără a fi depuse acte pentru perioada ulterioară ieşirii la pensie în temeiul Legii nr. 164/2001.

Dispoziţiile legale privind revizuirea pensiilor militare au format obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate sens în care s-au emis deciziile nr. 29/2011, 871/25.06.2010, 1377/18.10.2011 şi nr. 919/2011 ale Curţii Constituţionale prin care s-a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor criticate.

Aşadar aceste acte normative sunt în vigoare producând efecte juridice obligatorii.

Curtea Constituţională a constatat prin Decizia nr.871/2010 că pensiile de serviciu se bucură de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii.

Astfel, spre deosebire de acestea din urmă, pensiile de serviciu sunt compuse din elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă reflectă cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială.

In cazul pensiilor militare. întregul cuantum al pensiei speciale se plăteşte de la

De altfel, Decizia Curţii Constituţionale nr. 20 din 2 februarie 2000 a statuat că pensia de serviciu constituie "o compensaţie parţială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale", ceea ce demonstrează, fără drept de tăgadă, că, de fapt, suplimentul mai sus amintit se constituie în compensaţia parţială menţionată.

Această compensaţie, neavând ca temei contribuţia la sistemul de asigurări sociale, ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia.

În acest sens, trebuie observat că dispoziţiile din Constituţie se referă distinct la dreptul la pensie faţă de cel la alte forme de asigurări sociale publice sau private, prevăzute de lege, dar pe care Legea fundamentală nu le nominalizează.

Prin urmare, în ceea ce priveşte aceste din urmă drepturi de asigurări sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune, în funcţie de politica socială şi fondurile disponibile, asupra acordării lor, precum şi asupra cuantumului şi condiţiilor de acordare.

Se poate spune că, faţă de acestea, Constituţia instituie mai degrabă o obligaţie de mijloace, iar nu de rezultat, spre deosebire de dreptul la pensie, care este consacrat în mod expres.

Având în vedere condiţionarea posibilităţii statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, aşa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestaţii ale statului nu li se opune contribuţia asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum şi caracterul succesiv al acestor prestaţii, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fit considerată ca instituind o obligaţie "ad aeternum" a statului de a acorda acest drept, singurul drept câştigat reprezentând doar prestaţiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.

Relevante în acest sens sunt şi Deciziile Curţii Constituţionale nr. 458/2003 şi 2Q4/2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".

Textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, şi numai în ceea ce; priveşte cuantumul acestora. Celelalte condiţii privind acordarea acestora, respectiv stagiul j efectiv de activitate în acea profesie şi vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări.

De asemenea, dispoziţiile legilor în cauză nu se răsfrânge asupra prestaţiilor dejaj obţinute anterior intrării lor în vigoare.

Instanţa reţine că în cauză nu s-au încălcat dispoziţiile privind dreptul de proprietate –art. 1 din primul Protocol adiţional la CEDO, Curtea stabilind în practica sa că „ noţiunea de bun priveşte prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor neînsemnând o expropriere”.

Instanţa constată că în cazul dedus judecăţii diminuarea cuantumului pensiei nu este de natură a afecta substanţa dreptului.

Aşadar nu este exclusă de normele CEDO, libertatea legiuitorului de a adopta noi dispoziţii legale, chiar cu efect retroactiv, pentru a reglementa pe viitor drepturile care decurg din legislaţia în vigoare.

Cauza Hasani vs Croaţia-hotărârea 12X/2010, Domalewski- versus Polonia-Hotărârea 15.06.1999.

În speţă s-a respectat criteriul proporţionalităţii, conceptul de limită excepţională fiind apreciat de către CEDO prin raportare la lipsirea în totalitate de pensie de mijloacele de subzistenţă, ceea ce nu este cazul în speţă.

Raportat la actele dosarului, pensia contestatoarei este în cuantum de 2441 lei cu mult peste cuantumul pensiei medii de 740 lei din sistemul public.

Criticile generic formulate „că nu s-au luat în calcul toate veniturile”urmează a fi înlăturate din actele dosarului rezultând luarea în considerare a tuturor veniturilor realizate de contestatoare”.

În situaţia în care contestatoarea va identifica acte privind realizarea unor venituri mai mari ore posibilitatea potrivit art. 2 din OUG nr. 1/2011 să solicite revizuirea pensiei în sensul acesta fiind dispoziţiile art. 18, 19,  din OUG nr. 1/2011.

Împrejurarea că în speţă nu s-a comunicat o decizie de recalculare în temeiul Legii nr. 118/2010 nu este de natură a conduce la admiterea contestaţiei, contestatoarea nefăcând dovada încasării unor drepturi în temeiul acestei legi.

De asemenea revizuirea efectuată potrivit OUG nr. 1/2011 a pensiilor a căror cuantumuri au fost mai mari sau mai mici decât cele aflate în plată  se face potrivit art. 5-7 din OUG nr. 1/2011 începând cu 01.01.2011 ca data de modificare a cuantumului.

Raportat la considerentele expuse, instanţa va respinge excepţia lipsei de obiect.

În ce priveşte suspendarea executării deciziei contestate, instanţa urmează a constata că prin încheierea de şedinţă din 28.03.2012 a înţeles să renunţe la judecată.

În consecinţă instanţa urmează să respingă contestaţia privind decizia de revizuire 86114/22.09.2011 şi HCC nr. 851/19.12.2011. se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare