. Domeniu: Faliment Obligaţia creditorului adjudecatar de a depune sumele necesare plăţii creanţelor superioare în rang. l 85/2006, art. 850-851 C.pr.civ. În cazul în care adjudecatar este un creditor chirografar (cum este cazul apelantului), este necesa

. Domeniu: Faliment

Obligaţia creditorului adjudecatar de a depune sumele necesare plăţii creanţelor superioare în rang. L 85/2006, art. 850-851  C.pr.civ.

În cazul în care adjudecatar este un creditor chirografar (cum este cazul apelantului), este necesară plata creanţelor garantate şi bugetare înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, superioare în rang faţă de creanţa sa. Această obligaţie este firească şi de natură a asigura respectarea regulilor imperative instituite de Legea nr.85/2006 care, la art.121, prevede în mod expres că fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, care sunt grevate, trebuie să fie distribuite astfel încât, după plata taxelor şi a cheltuielilor aferente procedurii, să acopere creanţele creditorilor garantaţi. Or, dacă s-ar aprecia că este suficient ca apelantul, în calitate de creditor chirografar, să depună creanţa sa în contul preţului, s-ar ajunge la situaţia în care acesta dobândeşte prioritate la acoperirea propriei creanţe faţă de creditorii care deţin creanţe însoţite de garanţii constituite tocmai asupra bunurilor supuse vânzării.

(Decizia civilă nr.485A/09.03.2017, Dosar 17274/3/2016)

I. Hotărârea primei instanţe:

Prin sentinţa civilă nr. 5521/23.09.2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, în dosarul nr. 17274/3/2016, instanţa a admis în parte cererea de intervenţie în interes  propriu formulată de creditorii A.O.C. şi A.G., a respins contestaţia formulată de R.M.L., de obligare a lichidatorului judiciar la încheierea contractului de vânzare-cumpărare ca neîntemeiată, a respins cererea formulata de intervenienţii A.O.C. şi A.G., de obligare a creditorului R.M.L. la plata cheltuielilor prilejuite de o nouă licitaţie, ca neîntemeiată.

În motivare s-a reţinut că în data de 10.06.2016 a avut loc adunarea creditorilor, care a avut  ca ordine de zi: prezentarea  raportului  lichidatorului judiciar privind evaluarea si propunerea de vânzare a proprietăţilor imobiliare, respectiv apartamentul nr. 6, apartamentul nr. 7 si locuri de  parcare, LI, L2, L4 si L5, situate in Bucureşti, str. … nr. …, sector 4, aparţinând debitoarei  SC I&L P SRL.

Conform procesului-verbal al adunării creditorilor, aceasta a aprobat raportul lichidatorului  judiciar privind evaluarea  si  propunerea de vânzare, cu amendamente  aduse de creditorul R.M.L.

Conform procesului-verbal de licitaţie din data de 26.11.2015, comisia de licitaţie a  constatat  adjudecate in bloc  imobilele pentru suma de 292.247,5 Euro, de către creditorul chirografar R.M.L.

Instanţa a redat prevederile art.120, ale art.121 şi ale art.123 din Legea nr.85/2006, reţinând că se menţionează în procesul-verbal de licitaţie că se va încheia contractul de vânzare-cumpărare după lămurirea situaţiei privind cuantumul onorariului lichidatorului judiciar şi a taxei pe valoare  adăugată aferentă preţului de adjudecare, în termen de 15 zile de la data deciziei în calea de atac. Neplata sumelor în termenul de 15 zile de la decizia ce va fi dată de Curtea de Apel Bucureşti în  calea de atac conduce la decăderea creditorului, in calitate de adjudecatar, cu consecinţa directă a pierderii garanţiei de participare materializată prin reducerea creanţei cu 10% şi naşterii dreptului lichidatorului judiciar de a organiza o noua licitaţie.

S-a reţinut că adjudecatarul R.M.L. are calitatea de creditor chirografar/subordonat (deţinând la momentul licitaţiei o creanţă chirografară în sumă de 1.037.619 lei şi o creanţă subordonată în sumă de 2.695.268 lei).

Potrivit  dispoziţiilor legale menţionate, creditorul adjudecatar avea obligaţia de a achita creanţele creditorilor cu rang superior, ceea ce înseamnă că adjudecatarul avea obligaţia să depună, până la concurenţa preţului de adjudecare, şi suma necesară pentru plata creanţelor creditorilor care au un drept de preferinţă.

Soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 11690/3/2013/a1 a  avut loc la data de 10.03.2016, prin pronunţarea deciziei nr.436, prin care a fost respins recursul ca nefondat.

Prin procesul-verbal de licitaţie însuşit de contestator s-a stabilit în sarcina acestuia obligaţia plăţii sumelor corespunzătoare stingerii creditorilor de rang superior si a cheltuielilor de procedura in termen de 15  zile de la pronunţarea deciziei Curţii de Apel în dosarul nr.11690/3/2013/a1, cu consecinţa decăderii creditorilor din calitatea de adjudecatar, pierderea garanţiei de participare materializată prin reducerea creanţei cu 10% şi naşterea dreptului lichidatorului judiciar de a organiza o noua licitaţie.

Se menţionează de către creditorul adjudecatar R.M.L. faptul că, în sarcina creditorului  chirografar adjudecatar, condiţiile prevăzute au fost următoarele: să depună o parte din creanţa sa în 10 zile de la adjudecare; să plătească contravaloarea TVA datorată, după comunicarea acestei sume de către lichidator, până la autentificarea actului de vânzare-cumpărare; să plătească cheltuielile de procedură în termen de 15 zile de la data comunicării acestora, după finalizarea căii de atac exercitate de creditorii Albu. Prima condiţie a fost îndeplinita, iar pentru celelalte două condiţii nu a început să curgă termenul, nefiind indicat cuantumul cheltuielilor de către lichidatorul judiciar .

Instanţa a reţinut ca procesul-verbal de licitaţie însuşit de toţi participanţii prevedea plata sumelor creanţelor cu drept de preferinţă şi a cheltuielilor de procedură în termen de 15 zile de la pronunţarea deciziei Curţii de apel în dosarul nr.11690/3/2013/a1 în sarcina creditorului adjudecatar, contestatorul din prezenta cauză, ceea ce implica şi diligenţa acestuia în vederea stabilirii cuantumului acestora. Însă, conform susţinerilor lichidatorului judiciar, solicitarea de indicare a cuantumului acestora a fost făcută după expirarea termenului de 15 zile, respectiv în data de 06.04.2016. În cuprinsul contestaţiei contestatorul R.M.L. menţionează faptul că solicitarea de indicare a cuantumului cheltuielilor de procedură a fost făcută in data de 26.03.2016, fără a anexa înscrisuri doveditoare.

Prin urmare, instanţa a respins contestaţia formulată de R.M.L. de obligare a lichidatorului judiciar la încheierea contractului de vânzare-cumpărare ca neîntemeiata.

Având în vedere că prin încheierea din data de 24.06.2016 a fost încuviinţată în principiu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de creditorii A.O.C. şi A.G. şi faţă de considerentele menţionate, instanţa a admis în parte cererea de intervenţie în interes propriu.

II. Apelul declarat:

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditorul R.M.L., solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul admiterii contestaţiei şi respingerii cererii de intervenţie formulate de creditorii A.O.C. şi A.G.

În motivare, apelantul-creditor a arătat, în esenţă, că, potrivit procesului-verbal de licitaţie, avea obligaţia de a depune o parte din creanţa sa egală cu preţul de adjudecare, în termen de 10 zile de la adjudecare, obligaţie pe care a îndeplinit-o, lichidatorul primind la data de 07.12.2015 notificarea prin care a depus o parte din creanţa sa împotriva debitorului în contul preţului, urmând să achite cheltuielile procedurii de lichidare şi TVA în 15 zile de la comunicarea acestora.

Susţine că a solicitat lichidatorului să îi comunice costurile totale pe care le-ar avea de achitat, respectiv onorariul total cuvenit lichidatorului, valoarea TVA şi restul costurilor aferente procedurii, însă aceste informaţii nu i-au fost comunicate, fiind dispusă reluarea procedurilor de licitaţie şi diminuarea creanţei sale, deşi între măsurile dispuse de lichidator prin raportul de activitate nr.7/11.04.2016 nu se regăseşte şi dispoziţia expresă a anulării licitaţiei unde a fost desemnat adjudecatar.

Apelantul-creditor face trimitere la art.120 din Legea nr.85/2006, arătând că condiţiile prevăzute în sarcina creditorului chirografar adjudecatar au fost următoarele: să depună o parte din creanţa sa în 10 zile de la adjudecare; să plătească contravaloarea TVA datorat, după comunicarea acestei sume de către lichidator, până la autentificarea actului de vânzare-cumpărare; să plătească cheltuielile de procedură în termen de 15 zile de la data comunicării acestora, după finalizarea căii de atac exercitate de creditorii A.

Învederează că prima condiţie a fost îndeplinită înăuntrul termenului stabilit prin procesul-verbal, iar pentru celelalte condiţii termenul nu a început să curgă, nefiind comunicate nici contravaloarea TVA şi nici cuantumul total al cheltuielilor de procedură ce ar fi datorate.

Apreciază că în mod greşit a reţinut prima instanţă că obligaţia sa de a plăti costurile procedurii de lichidare şi TVA-ul aferent vânzării trebuia îndeplinită până cel mai târziu la data de 27.03.2016, câtă vreme în primul paragraf al paginii a treia din procesul-verbal de adjudecare s-a prevăzut în mod expres că se va încheia contractul de vânzare-cumpărare după lămurirea situaţiei privind valoarea costurilor procedurii de lichidare şi a TVA. Pentru îndeplinirea celorlalte obligaţii, neclarităţile privind curgerea termenului trebuie interpretate în favoarea celui care s-a obligat.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie a creditorilor A., arată că instanţa de fond nu a motivat hotărârea sub acest aspect.

În drept, au fost invocate prevederile art.14 alin.7, art.21 alin.2 din Legea nr.85/2006, art.466 Cpc.

În probaţiune, a solicitat proba cu înscrisuri.

III. Apărările formulate:

Intimaţii A.O.C. şi A.G. au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivare, intimaţii au arătat, în esenţă, că, potrivit art.850 alin.2 Cpc şi Regulamentului de vânzare aprobat de adunarea creditorilor, creditorul adjudecatar avea obligaţia să achite, până la concurenţa preţului de adjudecare, creanţele creditorilor care au un drept de preferinţă în condiţiile art.865 şi 867 Cpc. De asemenea, potrivit Legii nr.85/2006 şi Regulamentului de vânzare, adjudecatarul avea obligaţia să achite cheltuielile de procedură efectuate de lichidatorul judiciar, inclusiv onorariul lichidatorului judiciar. Or, în cauză, apelantul, în calitate de creditor adjudecatar, nu a achitat sumele care cădeau în sarcina sa.

Învederează că, în speţă, încheierea contractului de vânzare-cumpărare ar încălca dreptul de preferinţă al celorlalţi creditori, respectiv ordinea de prioritate prevăzută de Legea nr.85/2006, în condiţiile în care apelantul a solicitat încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi transferul proprietăţii în patrimoniul său înainte ca sumele cuvenite creditorilor în rang superior să fie achitate de către acesta. Arată că această condiţie este prevăzută şi în Regulamentul de vânzare, aprobat inclusiv de către apelant.

Mai arată că în contestaţia formulată în faţa instanţei de fond apelantul nu a susţinut că nu i-ar fi fost comunicată valoarea cheltuielilor de procedură în întregul lor, ci că nu i-au fost comunicate cheltuielile cu convocarea unei adunări de creditori şi cele cu angajarea unei societăţi de arhivare, care ar fi fost efectuate de către lichidatorul judiciar după termenul de plată din procesul-verbal de licitaţie. În plus, necomunicarea cheltuielilor de procedură de către lichidatorul judiciar nu reprezintă un motiv în susţinerea cererii de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare ci, cel mult, un motiv pentru a contesta măsura lichidatorului judiciar prin care a constatat că plăţile nu au fost efectuate în termen şi a dispus reluarea licitaţiilor. Or, o astfel de contestaţie nu a fost formulată.

De asemenea, intimaţii învederează că apelantul a solicitat încheierea contractului de vânzare-cumpărare pe calea unei contestaţii la tabelul creanţelor, cerere care însă este inadmisibilă, pe această cale putând fi contestate exclusiv creanţele înscrise în tabel.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205, art.471 alin.5 Cpc.

În probaţiune, au solicitat proba cu înscrisuri.

IV. Aspecte procedurale în apel:

La termenul de judecată din data de 09.03.2017, Curtea a constatat decăderea apelantului-creditor R.M.L. şi a intimaţilor-intervenienţi A.O.C. şi A.G. din proba cu înscrisuri, solicitată prin apel, respectiv întâmpinare, având în vedere că nu s-au depus înscrisuri noi în apel.

V. Soluţia instanţei de apel:

Observă Curtea că, prin cererea adresată judecătorului-sindic şi care formează obiectul dosarului de faţă, creditorul R.M.L. a formulat trei petite: o contestaţie la tabelul definitiv actualizat al creanţelor împotriva debitorului, în care creanţa sa a fost diminuată cu suma de 25.115 euro; o cerere de obligare a lichidatorului judiciar la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru imobilele adjudecate prin procesul-verbal de licitaţie din 26.11.2015; o cerere de suspendare a procedurilor de vânzare a imobilelor prin licitaţie, până la soluţionarea definitivă a contestaţiei.

Prin apelul formulat, creditorul nu a reiterat însă petitul având ca obiect contestaţie la tabelul definitiv actualizat al creanţelor şi nu a adus critici din această perspectivă, solicitând doar obligarea la încheierea contractului de vânzare-cumpărare şi suspendarea licitaţiilor. Pe cale de consecinţă, având în vedere limitele învestirii, faţă de prevederile art.477 alin.1 Cpc, Curtea nu va analiza şi acest capăt de cerere.

În raport de criticile aduse de către apelantul-creditor prin cererea de apel, Curtea constată că aceasta este nefondată, nefiind întrunite condiţiile pentru a se dispune obligarea lichidatorului judiciar la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a bunurilor care au făcut obiectul licitaţiei din data de 26.11.2015 şi nici pentru suspendarea licitaţiilor viitoare.

Astfel, din susţinerile apelantului-creditor ar reieşi că acesta avea de îndeplinit doar 3 condiţii pentru a obţine încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilelor, respectiv depunerea unei părţi din creanţa sa, plata contravalorii TVA şi plata cheltuielilor de procedură. Cuprinsul procesului-verbal de licitaţie din 26.11.2015 şi cel al raportului lichidatorului judiciar privind propunerea de vânzare, aprobat de către Adunarea creditorilor, contrazic însă susţinerile apelantului-creditor, în cuprinsul acestora menţionându-se expres că, în cazul în care adjudecatar este un creditor chirografar (cum este cazul apelantului), este necesară plata creanţelor garantate şi bugetare înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, superioare în rang faţă de creanţa sa. Această obligaţie este firească şi de natură a asigura respectarea regulilor imperative instituite de Legea nr.85/2006 care, la art.121, prevede în mod expres că fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, care sunt grevate, trebuie să fie distribuite astfel încât, după plata taxelor şi a cheltuielilor aferente procedurii, să acopere creanţele creditorilor garantaţi. Or, dacă s-ar aprecia că este suficient ca apelantul, în calitate de creditor chirografar, să depună creanţa sa în contul preţului, s-ar ajunge la situaţia în care acesta dobândeşte prioritate la acoperirea propriei creanţe faţă de creditorii care deţin creanţe însoţite de garanţii constituite tocmai asupra bunurilor supuse vânzării, cum este cazul intimaţilor intervenienţi A.O.C. şi A.G. Această concluzie nu poate fi însă primită, întrucât contravine prevederilor imperative ale Legii nr.85/2006.

Aşadar, Curtea constată că apelantul-creditor avea obligaţia să depună sumele necesare plăţii creanţelor superioare în rang, doar astfel putând fi asigurate drepturile prevăzute de Legea nr.85/2006 pentru respectivii creditori. Această obligaţie se impunea a fi îndeplinită anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, având în vedere că, potrivit art.149 din Legea nr.85/2006, prevederile acestei legi se completează, în măsura compatibilităţii lor, cu cele ale Codului de procedură civilă. Conform art.850-851 Cpc, nedepunerea de către adjudecatar a preţului conduce la reluarea procedurii de vânzare a imobilului, reieşind astfel cu evidenţă că transferul dreptului de proprietate către adjudecatar poate avea loc doar ulterior şi condiţionat de plata preţului. Cum Legea nr.85/2006 nu cuprinde prevederi care să reglementeze modalitatea de plată a preţului de către adjudecatar şi sancţiunea aplicabilă în caz de neexecutare, reiese că prevederile art.850-851 Cpc, referitoare la licitaţia şi adjudecarea imobilelor în cadrul procedurii executării silite, sunt aplicabile în completare, nefiind incompatibile cu legea insolvenţei.

Reţine Curtea că neîndeplinirea acestei condiţii este suficientă, prin ea însăşi, pentru respingerea cererii creditorului R.M.L. de obligare a lichidatorului judiciar la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilelor care au făcut obiectul procesului-verbal de licitaţie din data de 26.11.2015, având în vedere că cerinţele menţionate în acest act trebuie îndeplinite cumulativ.

Cercetând, totuşi, şi celelalte condiţii, referitoare la plata TVA şi a cheltuielilor de procedură, Curtea observă că însuşi apelantul recunoaşte neîndeplinirea lor, arătând însă că aceste obligaţii nu erau scadente. Or, simpla neîndeplinire a acestor condiţii atrage caracterul neîntemeiat al solicitării apelantului-creditor de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare. Motivul neexecutării poate avea relevanţă în cadrul unei contestaţii îndreptate împotriva măsurii lichidatorului judiciar de decădere a creditorului R.M.L. din dreptul de adjudecare a imobilelor, comunicată acestuia la data de 12.04.2016, conform dovezii de la dosar (f.78-80 dosar fond). Însă, creditorul nu a învestit instanţa cu o astfel de contestaţie, motiv pentru care legalitatea măsurii lichidatorului judiciar nu poate fi analizată în prezentul dosar.

Deopotrivă, critica referitoare la omisiunea lichidatorului judiciar de anulare a licitaţiei este lipsită de relevanţă raportat la solicitările formulate prin prezentul apel, fiind o chestiune ce vizează legalitatea măsurilor, ce poate fi contestată pe calea reglementată de art.21 alin.3 din Legea nr.85/2006.

Mai reţine Curtea că, potrivit procesului-verbal de licitaţie din data de 26.11.2015, obligaţia lichidatorului judiciar de a determina şi a comunica suma ce se impunea a fi achitată de către apelant a fost stipulată doar în privinţa TVA, nu şi a cheltuielilor de procedură. În acest din urmă caz, revenea apelantului-creditor obligaţia de a efectua demersurile necesare pentru a afla cuantumul lor şi a le achita. Or, în acord cu prima instanţă, Curtea constată că deşi apelantul-reclamant susţine că a efectuat astfel de demersuri în termenul convenit, nu a depus nicio dovadă în acest sens. Prin urmare, în mod temeinic a reţinut prima instanţă că nu a fost îndeplinită nici această obligaţie.

În ceea ce priveşte critica adusă de apelant din perspectiva modului în care prima instanţă a motivat soluţia pronunţată asupra cererii de intervenţie formulată de creditorii A.O.C. şi A.G., Curtea reţine că, deşi motivarea nu expune cu claritate raţiunile avute în vedere de instanţă pentru admiterea în parte a acestei cereri, apelantul-creditor Roger Meredith Lewis nu prezintă un interes concret raportat la acest aspect, în condiţiile în care prin sentinţa civilă apelată nu s-a dispus vreo obligaţie în sarcina sa, ca efect al admiterii cererii de intervenţie. Dimpotrivă, solicitarea intervenienţilor privind obligarea creditorului R.M.L. la plata cheltuielilor prilejuite de o nouă licitaţie a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nu în ultimul rând, prin prezenta decizie nu se poate da curs nici solicitării apelantului-creditor de suspendare a procedurilor de vânzare a imobilelor prin licitaţie, având în vedere că această măsură a fost solicitată a fi dispusă până la soluţionarea definitivă a prezentei cauze, care are loc prin decizia de faţă.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază nefondat apelul formulat de apelantul-creditor R.M.L. şi, în temeiul art.480 alin.1 Cpc, l-a respins ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare