Conflict de muncă. Răspunderea patrimonială a salariatului, consilier juridic.

Conflict de muncă. Răspunderea patrimonială a salariatului, consilier juridic. Prescripția dreptului material la acțiunea în recuperarea prejudiciului. Momentul de început al curgerii termenului de prescripție. Raport Curte de Conturi. Acordarea de despăgubiri pentru a indemniza prejudiciul pierderii unei şanse.

Art. 254, art. 268 alin.(1) lit. c) Codul muncii

Art. 211 lit.c) din Legea dialogului social nr. 62/2011

Art. 1385 Cod civil

Analizarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune presupune a se stabili care este obiectul acţiunii şi temeiul de drept invocat de creditor, în raport de aceste două elemente stabilindu-se normele juridice ce guvernează raportul juridic dedus judecăţii.

Dreptul la acţiune al apelantei reclamante s-a născut la data producerii pagubei care a coincis cu data la care societatea a pierdut definitiv şansa de a recupera prejudiciul. Momentul este marcat de producerea prejudiciul final prin respingerea irevocabilă a cererii de chemare în judecată pentru recuperarea prejudiciului. Totodată, apelanta reclamantă avea posibilitatea să identifice pe autorul pagubei şi să se îndrepte împotriva acestuia cu cerere de despăgubiri.

Nu prezintă relevanţă juridică data la care s-a întocmit raportul de Curtea de Conturi, deoarece această instituţie cu atribuţii de control doar a constatat producerea pagubei, fără ca raportul să constituie prin el însuşi izvor al creanţei ce face obiectul acţiunii. Paguba provine din gestiunea propriilor cheltuieli, iar apelanta reclamantă nu poate susţine cu temei că era necesar controlul unei alte autorităţi pentru a cunoaşte existenţa pagubei şi persoanele vinovate de producerea acesteia.

Angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului consilier juridic derivă din încălcarea obligaţiilor stabilite prin fişa postului, obligaţii de diligenţă cât priveşte reprezentarea societăţii în dosare.

Din perspectiva posibilităţii de a indemniza prejudiciul pierderii unei şanse, respectiv ca urmare a stabilirii caracterului real şi serios al şansei, din probele administrate în cauză, Curtea a apreciat că nu se poate stabili cu certitudine că şansa era total improbabilă sau că eşecul procesului era indubitabil.

Având în vedere că reclamanta a dovedit probabilitatea obţinerii avantajului, a dovedit înregistrarea prejudiciul final în contabilitate, precum şi încălcarea de către pârât a atribuţiilor de serviciu în legătură de cauzalitate cu prejudiciul final, rezultă că sunt întrunite toate condiţiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului şi repararea prejudiciului pierderii şansei.

(Curtea de Apel București, Secţia a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, decizia nr. 4258 din  11 septembrie 2017)

Prin cererea de apel formulată, apelantul-pârât VM a criticat sentinţa civilă apelată pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie:

A susținut apelantul faptul că instanţa de fond nu a aplicat corect dispoziţiile legale privind prescrierea dreptului material la acţiune coroborate cu condiţiile obligatorii impuse privind răspunderea materiala.

A reiterat apelantul excepţia de prescriere a dreptului material la acţiune pentru suma de 3312,48 lei, întrucât au trecut mai mult de 3 ani de când s-a produs paguba si de când s-a produs prejudiciul. Regula generala privind începutul prescripţiei extinctive având ca obiect dreptul material la acţiune este aceea ca prescripţia începe sa curgă la data naşterii dreptului la actiune, conform art. 2523 Cod civil.

A învederat apelantul că data de 10.01.2013 este data când reprezentantul legal al SN … SA Sucursala Bucureşti, in speţa, directorul regional a semnat reclamatia administrativa către SN … SA privind paguba de 1.300 kg, respectiv 1.500 kg cantităţi diferite stabilite de organele in drept suma fiind de 10.923,18 lei.

Raportat la data introducerii acţiunii,19.09.2016, a solicitat apelantul să se constate că au că au trecut mai mult de 3 ani de la data când conducerea societăţii a luat cunoştinţa de producerea prejudiciului. Intimata reclamantă avea cunoştinţa de lipsa din gestiune care s-a cuantificat la suma de 10.923,18 lei, încă din data de 24.10.2012.

Pe fondul cauzei, a considerat apelantul că, din motivarea Sentinţei civile nr.246xx/18.12.2013 pronunţata de Judecătoria Sector 1 Bucureşti si a Deciziei civile nr 3xx/18.02.2015, nu rezultă încălcarea atribuţiilor de serviciu stabilite prin fisa postului, aşa cum in mod eronat a reţinut instanţa de fond. Nu s-a dovedit îndeplinirea cumulativa a condiţiilor impuse privind răspunderea patrimoniala.

Cât priveşte existenta unei fapte ilicite si personale a salariatului aflata in legătura cu munca sa, a apreciat apelantul că reprezentarea in instanţa si apărările făcute nu pot fi considerate fapte ilicite. Arată că nu deţinea înscrisuri cu care sa dovedească calitatea procesuala pasiva, aceasta fiind admisa in conformitate cu Regulamentul de Transport (…) si unde instanţa de judecata a reţinut ca răspunderea revine cărăuşului, in speţa SN … SA -Centrul Zonal … Bucureşti. Acestea au fost considerentele admiterii excepţiei de lipsa a calităţii procesuale pasive a SC OD SRL si SC OT SA.

A solicitat apelantul să se reţină că susţinerile instanţei de judecata cum ca „nu a depus la dosarul cauzei documentele de plata a combustibilului pierdut cu ocazia transportului” nu se regăsesc in pronunţarea data in dosarul nr 191xx/299/2013. Înscrisurile in dosar sunt acelea comunicate de serviciul care a solicitat formularea acţiunii si care a gestionat cauza la fel ca si apelantul.

Cu privire la prejudiciu, a învederat apelantul că nu a fost produs ca urmare a faptelor sale. Prejudiciul exista la data formulării reclamației administrative şi a existat la data formulării acţiunii. Aşa cum rezulta din procesul verbal intocmit cu cărăuşul înregistrat sub nr 93/24.10.2012 care stabileşte lipsa a 1.300 kg de motorina si nu 1.500 kg si NRCD nr 68/25.10.2012 intocmit la descărcarea si receptionarea mărfii când s-a constatat lipsa cantităţii de 1.500 kg motorina, prejudiciul stabilit de reclamanta nu este cert.

 Calculul cantitativ valoric al minusului constatat in care motorina livrata figurează la preţul de 5873 lei, pe de o parte, si 5872,51 lei, pe de alta parte, nu conduc decât la concluzia ca prejudiciul nu este cert.

A apreciat apelantul că nu există un raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu. Instrumentarea unui dosar, in calitate de consilier juridic, si rezultatul stabilit de o instanţa de judecata nu poate conduce la existenta raportului de cauzalitate intre fapta si prejudiciu. Mai mult decât atât, din lecturarea sentinţei civile nr. 246xx/18.12.2013  nu se poate reţine că a existat o fapta ilicita săvârşita de apelant in legătura cu munca depusa sau de apărările făcute.

În concluzie, solicită apelantul-pârât admiterea excepţiei de prescriere a dreptului material la acţiune pentru suma de 3.312,48 lei întrucât au trecut mai mult de 3 ani de la data când conducerea societăţii a luat cunoştinţa de producerea prejudiciului, data de 10.01.2013, data semnării reclamatiei administrative si data de 19.09.2016 data depunerii acţiunii.

Solicită apelantul-pârât admiterea apelului, modificarea in parte a sentinţei civile nr. 21xx/27.03.2017 din dosarul nr. 344xx/3/2016 privind suma de 3.312,48 lei si daune interese, menţinerea soluţiei date de instanţa de fond privind suma de 47.3xx,80 lei, iar pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii ca prescrisa si, în subsidiar, ca neîntemeiata.

Prin cererea sa de apel, apelanta-reclamantă SN … SA prin SUCURSALA … BUCUREŞTI, a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii primei instanţe in sensul admiterii acţiunii

În argumentare, apelanta-reclamantă a susținut, în ceea ce priveşte hotărârea instanţei de fond de a admite in parte excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, respectiv doar cu privire la prejudiciul de 473xx,80 lei, respingând cererea de chemare in judecata pentru această sumă, apreciază apelanta că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşita a legii, ceea ce constituie motivul de apel prevăzut de art.466 si urm. Cod de procedura civila.

A reiterat apelanta-reclamantă faptul că, în speţă, ne aflam sub incidenţa dispoziţiilor art.2523 Cod Civil potrivit căruia „Prescripţia începe sa curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia sa cunoască naşterea lui. " Citează și prevederile art.2528 alin.(l) Cod civil: „Prescripţia dreptului la acţiune in repararea unei pagube care a fost cauzata printr-o fapta ilicita începe sa curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască atât paguba, cat si pe cel care răspunde de ea”.

Raportat la dispoziţiile art.2528 din Codul civil, data naşterii dreptului la acţiune in recuperarea prejudiciului produs de către intimatul-parat s-a născut pentru S.R. … Bucureşti, la data la care a cunoscut prejudiciul cauzat, respectiv la data de 13.11.2014, data la care Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Municipiului Bucureşti, examinând deficientele constatate in Raportul de control nr.2043//Ds.99/14.10.2014, înregistrat la S.R. ... Bucureşti prin Decizia nr.128/13.11.2014 a dispus ca măsura efectuarea demersurilor legale care se impun in vederea stabilirii întinderii prejudiciului creat ca urmare a sustragerii de motorina pe traseul dintre locaţia furnizorului si cea a destinatarului, stabilirea răspunderii si recuperarea acestuia, precum si a dobânzilor, penalităţilor aferente potrivit legii.

Prejudiciului a cărui recuperare reprezintă obiectului dosarului nr. 14861/299/2010, a fost constatat de către Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Municipiului Bucureşti, urmare controlului efectuat la SN … S.A. Sucursala Bucureşti.

Din verificările efectuate asupra litigiilor de natura comerciala aflate in derulare sau finalizate in perioada supusa controlului, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Municipiului Bucureşti a constatat existenta unui număr mare de litigii generate de lipsa unor cantităţi de motorina aprovizionata de la furnizorul S.C. OD S.R.L. prin S.C. OT S.R.L., stabilita in urma efectuării recepţiei.

Prin  Decizia nr. 128/13.11.2014,  examinând  deficientele  constatate  si nominalizate in Raportul de control nr. 2043/Ds.99/14.10.2014, Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a Municipiului Bucureşti, decide „Luarea masurilor legale care se impun in vederea stabilirii întinderii prejudiciului creat, .... stabilirea răspunderii si recuperarea acestuia precum si a dobânzilor/penalităţilor aferente, potrivit legii. "

In acest sens, prin Decizia nr.1/5104/12.08.2015 a Directorului General al S.N. … S.A. se dispune verificarea, culegerea si interpretarea datelor si documentelor solicitate de S.R. Bucureşti prin adresa nr. BCl/219/08.07.2015.

Urmare cercetărilor efectuate, prin nota de constatare nr.81/6/461/04.11.2015, Oficiul Monitorizare Control - Serviciul Coordonare Control din cadrul S.N. … S.A, dispune atragerea răspunderii patrimoniale a salariaţilor vinovaţi de producerea prejudiciului, ca urmare a respingerii acţiunilor formulate pentru recuperarea contravalorii lipsei de motorina la transport.

Astfel, Serviciul Control Financiar de Gestiune din cadrul S.N. … S.A. a procedat la analizarea dosarelor juridice ce au avut ca obiect lipsa de motorina la transport. Ulterior analizării tuturor documentelor, Serviciul Control Financiar de Gestiune, conform Notei de constatare nr.S41/1/83/09.06.2016, a constatat ca prejudiciul total, astfel cum a fost recalculat de către Serviciul Control Financiar de Gestiune la data întocmirii Notei de constatare nr.S41/l/83/09.06.2016, este in cuantum de 129,212,33 lei. Din acest prejudiciu, suma de 47.3xx,80 lei reprezintă prejudiciul in dosarul de instanţa nr. 14861/299/2010.

Transportul s-a efectuat in baza contractului de furnizare produse nr. 227/17.12.2008 emitandu-se factura fiscala nr.7002745 din 10.04.2009.

In urma descărcării si receptionarii mărfii, prin proces verbal CIT 20 nr.301/15.04.2009, intocmit de către comisia intrunita in acest sens, s-a constatat lipsa cantităţii de 12.300 kg in valoare de 42.508,80 lei.

Urmare celor constatate, Depoul Bucureşti solicita SR … Bucureşti, recuperarea prejudiciului creat societăţii la care anexează documentele aferente in vederea acţionarii in instanţa.

SR … Bucureşti a formulat cerere de chemare in judecata. Prin sentinţa civila nr.4789/11.03.2011, Judecătoria Sector l a respins cererea de chemare in judecata si a obligat societatea la plata cheltuielilor de judecata in valoare de 4.816,35 lei.

Din considerentele acestei sentinţe rezulta ca reclamanta prin consilierul sau juridic „nu a depus la dosarul cauzei documentele de plata a combustibilului pierdut cu ocazia transportului". Prin decizia civila nr.2631/03.12.2012, Tribunalul Bucureşti a respins recursul ca nefondat, motivat de faptul că „reclamanta nu a produs nici in prima instanţa si nici in recurs vreun înscris din care sa rezulte prejudiciul invocat si nici nu a solicitat sau administrat o alta proba in dovedirea acestei condiţii a răspunderii civile contractuale ".

Concluzionând, a reiterat apelanta-reclamantă faptul ca, din hotărârile judecătoreşti pronunţate se deduce faptul ca reclamanta a pierdut procesul inclusiv ca urmare a insuficientei înscrisurilor depuse care trebuiau depuse de persoana însărcinata cu gestionarea dosarului.

La data formulării cererii de cerere de chemare in judecata împotriva S.N. … S.A., S.C. OD S.R.L. si S.C. OT S.R.L., in conformitate cu fisa postului, intimatul-parat avea ca si atribuţii de serviciu: Art.7 pct.l: "Reprezintă Regionala si unităţile superioare in fata Instanţelor Judecătoreşti, Organelor de urmărire si Cercetare Penala,  Organelor de Stat din Administraţie,  Executorilor Judecătoreşti, Notariatelor, altor instituţii  si  organizaţii  in cadrul  oricărei proceduri prevăzute de lege, inclusiv concilierea directa folosind toate mijloacele de apărare si dovezile ce susţin interesele unităţii".Art.7 pct.6: conform cărora "Declara cai de atac ordinare  si extraordinare  in  dosarele  aflate pe  rolul  instanţelor  in  vederea obţinerii unor soluţii legale si temeinice ".Art.7 pct.7: „Propune probe utile cauzelor, formulează si da răspunsuri la interogatoriile pe baza documentelor primite de la serviciile ce au dosarele in evidenta". Art.21 lit.d) din Regulamentul intern al SN … SA conform cărora, avea obligaţia „sa cunoască legile, regulamentele, instrucţiunile,ordinele si dispoziţiile/deciziile referitoare la serviciu ce-l îndeplinesc si sa se conformeze acestora, neputand invoca necunoaşterea lor".

Art.41 din Statutul consilierului juridic: „consilierii juridici sunt datori sa studieze temeinic cauzele in care asista sau reprezintă instituţiile, autorităţile ori entităţile interesate, sa se prezinte la termenele instanţelor de judecata..,. "

Astfel,  a învederat apelanta-reclamantă faptul  că  nu  se impută intimatului-parat valoarea juridica a respectivelor înscrisuri deoarece efectul juridic al lor este dat de instanţa, ci faptul ca nu a făcut toate demersurile necesare pentru apărarea intereselor juridice ale societăţii, incalcandu-si astfel o parte din obligaţiile asumate prin contractul individual de munca.

Fapta ilicita a acestuia a determinat pierderea in instanţa a procesului sus menţionat, fapt care a generat apelantei-reclamante  prejudiciul pretins.

In ceea ce priveşte plata daunelor interese, a solicitat apelanta-reclamantă plata acestora sub forma dobânzii legale penalizatoare pentru plata cu întârziere a sumei de 473xx,80 lei, calculata de la data înregistrării acţiunii, respectiv 19.09.2016 si pana la data plaţii efective, in conformitate cu OG nr. 13/2011 privind dobânda legala remuneratorie si penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar.

Apelanta-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de apelantul-pârât VM, ca fiind neîntemeiat.

Susţine intimata că data la care a început să curgă termenul de prescripţie al dreptului la acţiune este data de 13.11.2014, când Curtea de Conturi, examinând deficienţele constatate în raportul de control nr.2043/Ds.99/14.10.2014, prin decizia nr.128/13.11.2014 a dispus efectuarea demersurilor legale ce se impun în vederea stabilirii prejudiciului creat ca urmare a sustragerii de motorină pe traseul dintre locaţia furnizorului şi cea a destinatarului, stabilirea răspunderii şi recuperarea acestuia, precum şi a dobânzilor şi penalităţilor aferente, potrivit legii.

Pe fondul cauzei, arată intimata că sunt întrunite toate condiţiile angajării răspunderii patrimoniale a apelantului. Acesta are calitatea de salariat conform contractului individual de muncă. Din fişa postului rezultă că apelantul, în calitate de consilier juridic în dosar nr.191xx/299/2013, alături de colegul său IC, avea obligaţia de a propune şi administra toate probele necesare pentru dovedirea situaţie de fapt şi de drept invocată în cauză.

Din considerentele sentinţei pronunţate în dosar nr.191xx/299/2013 rezultă că reclamanta, prin consilier juridic nu a depus la dosar documentele de plată a combustibilului pierdut cu ocazia transportului. Aceste înscrisuri nu au fost depuse nici în calea de atac.

Mai arată intimata că apelantul nu a dovedit că a depus toate diligenţele prin solicitarea acelor înscrisuri sau solicitarea altor înscrisuri de la compartimentele abilitate.

Solicită intimata să se reţină că din considerentele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosar nr.191xx/299/2013 rezultă că societatea a pierdut procesul inclusiv ca urmare a insuficienţei înscrisurilor depuse, fapt ce demonstrează că apelantul şi-a încălcat obligaţia de diligenţă.

Apelantul-pârât VM a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea apelului apelantei-reclamante, cu consecinţa respingerii în totalitate a acţiunii.

Învederează că în mod corect a fost admisă prescripţia dreptului material la acţiune pentru suma de 47.3xx,80 lei, conform dispoziţiilor art.268 alin.(1) lit.c) Codul muncii.

Pe fondul cauzei, reiterează aspectele învederate în cererea de apel.

Apelanta-reclamantă a formulat şi a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de apelantul VM, în combaterea apărărilor formulate de acesta, prin care a reiterat, în esenţă, cele arătate în cuprinsul cererii de apel.

În apel, nu au fost administrate probe noi.

Analizând apelurile declarate, potrivit dispoziţiilor art.477 C.pr.civ., în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea a reținut  următoarele:

1.În ceea ce priveşte apelul formulat de apelanta reclamantă SN … S.A. prin Sucursala Bucureşti

Curtea a apreciat ca neîntemeiată critica apelantei-reclamante în privința prescripției dreptului material la acțiune.

A constatat că în mod corect a stabilit prima instanţă faptul că dreptul material la acţiune al reclamantei s-a născut încă de la data pronunţării deciziei definitive nr. 2631/03.12.2012 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă, dosar nr. 14861/299/2010 pentru pretenţii în valoare de 42.508,80 lei plus cheltuieli de judecată în cuantum de 4.816,35 lei. Astfel, acţiunea a fost introdusă la data de 19.09.2016, cu depăşirea termenului de prescripţie de 3 ani care a început să curgă de la data naşterii dreptului material la acţiune – 03.12.2012 (din eroare în sentinţă s-a precizat data de pronunţare a deciziei civile nr.2631, ca fiind 18.12.2012, în loc de 03.12.2012).

Analizarea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune presupune a se stabili care este obiectul acţiunii şi temeiul de drept invocat de creditor, în raport de aceste două elemente stabilindu-se normele juridice ce guvernează raportul juridic dedus judecăţii.

Prin cererea introductivă de instanţă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 50.637,28 lei, reprezentând prejudiciu produs societăţii, prin angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului salariat, în baza art.254 Codul muncii.

În drept, Curtea a apreciat că este incident termenul de prescripţie de trei ani prevăzut de art.268 alin.(1) lit. c) Codul muncii şi de art.211 lit.c) din Legea nr.62/2011.

Potrivit art.268 alin.(1) lit. c Codul muncii, în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data naşterii la acţiune.

Art.211 lit.c) din Legea nr.62/2011 prevede că plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate şi restituirea unor sume care au format obiectul unor plăţi nedatorate pot fi cerute în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

Din analiza acestor texte legale rezultă că dreptul la acţiune al apelantei reclamante s-a născut la data producerii pagubei care a coincis cu data la care societatea a pierdut definitiv şansa de a recupera prejudiciul ce a format dosarului nr. 14861/299/2010.

De la acest moment,împotriva apelantei reclamante a început să curgă termenul de prescripţie de 3 ani. Momentul este marcat de producerea prejudiciul final prin respingerea irevocabilă a cererii de chemare în judecată pentru recuperarea prejudiciului în cuantum de 473xx,80 lei. Totodată, apelanta reclamantă avea posibilitatea să identifice pe autorul pagubei şi să se îndrepte împotriva acestuia cu cerere de despăgubiri.

Curtea a apreciat că nu prezintă relevanţă juridică data la care s-a întocmit raportul de Curtea de Conturi, deoarece această instituţie cu atribuţii de control doar a constatat producerea pagubei, fără ca raportul să constituie prin el însuşi izvor al creanţei ce face obiectul acţiunii. Paguba provine din gestiunea propriilor cheltuieli, iar apelanta reclamantă nu poate susţine cu temei că era necesar controlul unei alte autorităţi pentru a cunoaşte existenţa pagubei şi persoanele vinovate de producerea acesteia.

Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art.480 Cod pr. civilă, Curtea a respins apelul formulat de apelanta reclamantă SN … S.A. prin Sucursala Bucureşti, ca nefondat.

2.În ceea ce priveşte apelul formulat de apelantul pârât VM

Curtea reiterează faptul că datele în raport de care se analizează excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune sunt determinate de obiectul şi cauza cererii de chemare în judecată.

Ceea ce confundă apelantul pârât este cauza cererii de chemare în judecată, motiv pentru care acesta susţine fără temei că dreptul la acţiune al  reclamante s-a născut încă de la 10.01.2013 când reprezentatul legal al societăţii a semnat reclamaţia administrativă către SN … SA privind paguba înregistrată.

Angajarea răspunderii patrimoniale a apelantului pârât derivă din încălcarea obligaţiilor stabilite prin fişa postului, obligaţii de diligenţă cât priveşte reprezentarea societăţii în dosare. În cauză, reclamanta a invocat prejudiciul pierderii unei şanse, produs ca urmare a respingerii definitive a cererii de chemare în judecată în dosar nr.191xx/299/2013, ca urmare a nerespectării de către apelantul pârât a obligaţiilor ce îi reveneau în calitate de consilier juridic ce reprezenta interesele societăţii.

Prin urmare, momentul ce determină naşterea dreptului material la acţiune al reclamantei coincide cu data la care a devenit certă pierderea şansei de a mai recupera suma de 3312,48 lei în cadrul dosarului nr. 191xx/299/2013.

Pe fondul cauzei, Curtea a apreciat neîntemeiate criticile formulate de apelantul pârât.

După cum corect şi complet a expus situaţia de fapt prima instanţă, din considerentele hotărârilor judecătoreşti pronunţate în dosar nr. 191xx/299/2013 rezultă cu evidenţă faptul că acesta a săvârşit o faptă ilicită rezultată din nerespectarea atribuţiilor de serviciu, respectiv nu a produs în respectivul dosar probele necesare pentru determinarea prejudiciului: documente de plată a combustibilului, calculul sumei solicitate, deşi aceste înscrisuri au fost solicitate de instanţă.

În considerentele sentinţei civile nr. 246xx/18.12.2013 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în cauza cu nr. unic 191xx/299/2013 instanţa a reţinut printre altele că: „Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă existența unei legături între avizul nr. 7023880 și factura nr. 7016663, sau între scrisoarea de trăsură nr. 0494214 și factura nr. 7016663. Astfel, în speţă, reclamanta nu a făcut dovada întinderii prejudiciului suferit.”

Prin decizia nr.3xx/18.02.2015 prin care s-a respins apelul exercitat de SR … Bucureşti împotriva acestei sentinţe s-a reţinut că: „Calculul cantitativ–valoric al minusului constatat emis de apelanta reclamantă, în care motorina livrată figurează cu preţul de 5.873 lei/ kg nu este susţinut de probele de la dosar, în condiţiile în care singurul înscris în care se face referire la preţul motorinei este factura fiscală 7016663/14.10.2012, emisă de OD SRL în calitate de furnizor, cumpărător apelanta reclamantă. În această factură preţul motorinei este de 5.872,51 lei fără TVA. Factura invocată nu cuprinde menţiuni care să ateste că are ca obiect motorina care face obiectul avizului de însoţire a mărfii 7023880/ 14.10.2012 şi nu face referire nici la scrisoarea de trăsură invocată drept temei al raportului juridic derulat între părţi.

În aceste condiţii, în mod corect instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada întinderii prejudiciului pretins în condiţiile în care, prin întâmpinarea formulată intimata pârâtă SN … SA a contestat suma pretinsă drept despăgubire în sensul că reclamanta nu a justificat modul de calcul al acesteia”.

Rezultă că apelantul pârât a încălcat următoarele atribuţii de serviciu: art.7 pct. 1 din fisa postului: „reprezintă Regionala si unităţile superioare în fata Instanţelor Judecătoreşti, Organelor de urmărire şi Cercetare Penala, Organelor de Stat  din Administraţie, Executorilor Judecătoreşti, Notariatelor, altor instituţii  si organizaţii  în cadrul oricărei proceduri prevăzute de lege, inclusiv concilierea directa folosind toate mijloacele de apărare si dovezile ce susţin interesele unităţii.”; art.7 pct.7 din fisa postului: „Propune probe utile cauzelor, formulează si da răspunsuri la interogatoriile pe baza documentelor primite de la serviciile ce au dosarele in evidenta", art.41 din Statutul consilierului juridic: „consilierii juridici sunt datori sa studieze temeinic cauzele in care asista sau reprezintă instituţiile, autorităţile ori entităţile interesate, sa se prezinte la termenele instanţelor de judecata."

Art.254 Codul muncii arată că salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.

În drept, art. 1385 Cod civil prevede că: „(1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.  (2) Se vor putea acorda despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.  (3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului (4) Dacă fapta ilicită a determinat şi pierderea şansei de a obţine un avantaj sau de a evita o pagubă, reparaţia va fi proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ţinând cont de împrejurări şi de situaţia concretă a victimei.

Ipoteza care rezultă este aceasta: acordarea de despăgubiri pentru a indemniza prejudiciul pierderii unei şanse este posibilă doar dacă în patrimoniul creditorului s-a produs o pagubă sau dacă aceasta este sigur că se va produce în viitor.

Potrivit art.272 Codul muncii, revine societăţii reclamante obligaţia de a dovedi caracterul cert al prejudiciului final suferit. Astfel, Curtea constată că reclamanta a depus notă contabilă în care apare ca fiind înregistrat în contabilitate debitul de 10923,78 lei ce a format obiectul dosarului cu nr. unic 191xx/299/2013, din care rezultă că societatea a achitat contravaloarea motorinei, sumă fiind înregistrată ca debit. 

Din perspectiva posibilităţii de a indemniza prejudiciul pierderii unei şanse, respectiv ca urmare a stabilirii caracterului real şi serios al şansei, din probele administrate în cauză, Curtea a apreciat că nu se poate stabili cu certitudine că şansa era total improbabilă sau că eşecul procesului era indubitabil.

Având în vedere că reclamanta a dovedit probabilitatea obţinerii avantajului, a dovedit înregistrarea prejudiciul final în contabilitate, precum şi încălcarea de către pârât a atribuţiilor de serviciu în legătură de cauzalitate cu prejudiciul final, rezultă că sunt întrunite toate condiţiile pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului şi repararea prejudiciului pierderii şansei.

Pentru aceste considerente, în baza art.480 Cod pr. civilă, Curtea a respins apelurile ca nefondate.

Domenii speta

Spete similare