Trimiterea cauzei spre rejudecare. încălcarea principiilor oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii prev. de art. 351 cod procedură penală

TRIMITEREA CAUZEI SPRE REJUDECARE. ÎNCĂLCAREA PRINCIPIILOR ORALITĂŢII, NEMIJLOCIRII ŞI CONTRADICTORIALITĂŢII

PREV. DE ART. 351 COD PROCEDURĂ PENALĂ

Curtea constată că nu a avut loc o cercetare judecătorească, o dezbatere contradictorie a probatoriului propus de acuzare prin actul de sesizare şi nici o dezbatere contradictorie între acuzare şi apărare în ceea ce priveşte fondul cauzei.

(decizia penală nr.1103/A din data de 12.09.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia I Penală, în dosarul  penal nr. 16113/301/2016)

Prin sentinţa penală nr.351 din data de 19.05.2017 pronunţată în dosarul nr.16113/301/2016, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti a hotărât următoarele:

I. În temeiul art.5 C.p. rap.la art.211 al.1 C.p. din 1968 cu aplicarea art.396 al.10. C.p.p. şi art.74 al.1 lit.a C.p. din 1968 a fost condamnat inculpatul C. F. zis „G.” (la pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie (faptă din data de 09.02.2012).

În temeiul art.71 C.p., i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale,  exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II şi b C.p. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art.82 al.2 C.p., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 1 an, pe un termen de încercare de 3 ani si 6 luni, socotit de la rămânerea definitivă a hotărârii, calculat potrivit art.82 C.p.

În temeiul art.71 alin.5 C.p., executarea pedepsei accesorii prev.de art.64 lit.a teza II şi b C.p. a fost suspendată de drept pe durata suspendării condiţionate a pedepsei principale.

În temeiul art.359 C.p.p., i s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor comiterii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare, prevăzute de art.83 C.p., în sensul că săvârşirea unei noi infracţiuni cu intenţie în cursul termenului de încercare de 3 ani si 6 luni stabilit atrage revocarea beneficiului suspendării condiţionate, executarea în întregime a pedepsei  de 1 an si 6 luni  închisoare  aplicată în cauză  care  se adaugă (adună) la pedeapsa care se aplica pentru săvârşirea noii infracţiuni.

În temeiul art.112 lit.e C.p. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 380 lei dobândită prin săvârşirea infracţiunii.

În baza art.275 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

II . În temeiul art.5 C.p. rap. la art.221 C.p. din 1968 cu aplicarea art.396 al.10 C.p.p. a fost condamnat inculpatul C. A. la pedeapsa închisorii de 4 luni pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire (faptă comisă la data de 09.02.2012).

În temeiul art.71 C.p. i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale,  exerciţiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza II şi b C.p. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art.82 al.2 C.p., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 4 luni pe un termen de încercare de 2 ani si 4 luni  socotit de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, calculat potrivit art.82 C.p.

În temeiul art.71 alin.5 C.p. executarea pedepsei accesorii prev.de art.64 lit.a teza II şi b C.p. a fost suspendată de drept pe durata suspendării condiţionate a pedepsei principale.

În temeiul art.359 C.p.p., i s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor comiterii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare prevăzut de art.83 C.p., în sensul ca săvârşirea unei noi infracţiuni cu intenţie în cursul termenului de încercare de 2 ani si 4 luni stabilit atrage revocarea beneficiului suspendării condiţionate, executarea în întregime a pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin hotărâre care se adaugă (adună) la pedeapsa care se aplică pentru săvârşirea noii infracţiuni.

In temeiul art.112 lit.e C.p. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 35 lei dobândita prin săvârşirea infracţiunii .

În baza art.275 alin.1 C.p.p. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

III. În temeiul art.5 C.p. rap. la art.26 şi 208  şi art.74 al.1 lit.a  C.p. din 1968 cu aplicarea art.396 al.10 C.p.p. a fost condamnată inculpata C.C. la pedeapsa închisorii de  2  luni pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt la 09.02.2012 .

În temeiul art.71 C.p. i s-a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza II şi b C.p. cu titlu de pedeapsă accesorie.

În temeiul art.82 al.2 C.p., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei de 2 luni pe un termen de încercare de 2 ani si 2 luni socotit de la rămânerea definitivă a hotărârii, calculat potrivit art.82 C.p.

În temeiul art.71 alin.5 C.p.  executarea pedepsei accesorii prev de art. 64 lit. a teza II şi b C.p.  a fost suspendată de drept pe durata suspendării condiţionate a pedepsei principale.

În temeiul art.359 C.p.p., i s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor comiterii unei noi infracţiuni  în cursul termenului de încercare, prev. de art.83 C.p., în sensul că săvârşirea unei noi infracţiuni cu intenţie în cursul termenului de încercare de 2 ani si 2 luni stabilit atrage revocarea beneficiului suspendării condiţionate, executarea în întregime a pedepsei  de  2  luni  închisoare aplicată în cauză care  se adaugă (adună) la pedeapsa care se aplica pentru săvârşirea noii infracţiuni.

În temeiul art.112 lit.e C.p. s-a dispus confiscarea de la inculpată  a sumei de 35 lei dobândită prin săvârşirea infracţiunii.

În baza art.275 alin.1 C.p.p. a fost obligată inculpata  la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, pe situaţia de fapt, că în dimineaţa zilei de 09.02.2012, în jurul orelor 09.45, persoana vătămată L.A.M. s-a deplasat la Complexul Comercial Mall Vitan din Bucureşti, Calea Vitan, nr.55-59, sector 3, cu intenţia de a-şi cumpăra cercei din aur. Întrucât complexul urma să fie deschis după ora 10.00, persoana vătămată a aşteptat deschiderea în fata intrării acestuia. Conform certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 3822/26.10.2011, L. A. M. suferă de boala F25 (tulburări schizo-afective). Din acest motiv, persoana vătămată l-a întrebat repetat, la intervale scurte de timp cât este ora,  pe inculpatul C. A., care se afla în faţa complexului şi îşi desfăşura activitatea la firma care asigura curăţenia centrului comercial.

Inculpatul C.A. a comunicat celorlalţi colegi, printre care se afla şi inculpatul C. F., că în faţa complexului se află o femeie care deţine o sumă de bani cu care urmează să cumpere cercei şi l-a întrebat foarte des cât este ceasul. Inculpatul C. F. s-a hotărât să meargă la persoana vătămată pentru a-i sustrage banii, propunându-i acest lucru inculpatului C. A. şi inculpatei C. C. Inculpatul  C.A. nu a fost de acord cu propunerea colegului său şi nu a vrut să îl ajute. În continuare, inculpatul C. F. a apelat la inculpata C. C. pentru a-l ajuta să îndrume persoana vătămată în interiorul complexului comercial cu scopul de a-i lua banii. Astfel, inculpata C.C. împreună cu inculpatul C.F. s-au deplasat la persoana vătămată care se afla în faţa complexului şi au direcţionat-o în interior pe la intrarea din cazinou aceasta din urmă spunându-i că o ajută să stea la căldură până la deschiderea complexului, inculpatul C.F. fiind  angajat de o perioadă scurtă de timp neştiind pe unde se face accesul în complex, în afară de intrările principale.

Astfel, cei doi inculpaţi însoţiţi de persoana vătămată au intrat în Mall Vitan prin cazinoul complexului cu liftul, au mers în spaţiul tehnic, unde inculpatul C.F. i-a smuls rucsacul de pe umăr persoanei vătămate, din rucsac acesta a sustras portofelul în care se afla suma de aproximativ 450 lei şi a fugit pe scări în interiorul complexului, în timp ce inculpata C.C. şi martora M.L. au ţipat la inculpat să înapoieze rucsacul.

După comiterea faptei inculpatul C.F. a ascuns suma de 305 lei în încălţăminte şi s-a întâlnit cu inculpaţii C. A. şi C. C. şi martora M.L. în spatele magazinului Adidas, cărora le-a dat câte 35 de lei, spunându-le că i-a sustras de la acea femeie.

Cei patru au fost reţinuţi de agenţii de pază din Mall Vitan, ulterior fiind anunţate organele de poliţie, iar la controlul corporal a fost găsită asupra inculpatului C. F. suma de 305 lei, care a fost restituită persoanei, împreună cu suma de 124 lei ridicată de la cei patru.

La reţinerea acestei situaţii de fapt, instanţa de fond a avut în vedere probele administrate în cauză la urmărirea penală - respectiv: proces-verbal de depistare şi efectuare control corporal, dovada ridicare sumă de bani, declaraţiile persoanei vătămate, dovezi predare sume de bani ridicate, certificat de încadrare în grad de handicap, proces verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto, proces verbal de vizionare imagini surprinse de camerele de supraveghere, declaraţiile martorilor U. I., M. L., fişe de cazier judiciar, declaraţiile inculpaţilor - care s-au coroborat cu declaraţiile inculpaţilor de recunoaştere a faptei.

În drept, s-a apreciat că:

- fapta inculpatei C. C., constând în aceea că la data de 09.02.2012 l-a ajutat pe inculpatul C. F. să o aducă pe persoana vătămată L. A. M. în spaţiul tehnic al Complexului Mall Vitan din Bucureşti, în vederea sustragerii  frauduloase în scopul însuşirii pe nedrept a sumei de bani pe care aceasta o avea asupra sa, iar ulterior a primit suma de 35 de lei din banii sustraşi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la furt, faptă prev. de art.48 alin.1 C.p. rap.la art.228 alin.1 C.p. cu aplic.art.5 alin.1 C.p.

- fapta  inculpatului C. A., care  a primit de la inculpatul C. F. suma de 35 de lei cunoscând că provine din banii sustraşi de la persoana vătămată, între aceştia existând o înţelegere pentru ademenirea persoanei vătămate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, prev. de art.270 alin.1 C.p.cu aplic.art.5 alin.1 C.p.

- fapta inculpatului C. A. care la data de 09.02.2012,  prin violenţă,  i-a sustras persoanei vătămate în scopul însuşirii pe nedrept  suma de 450 lei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie prev.de art.233 al.1 C.p..

Constatând ca faptele există, au fost săvârşite de inculpaţi cu vinovăţie penală si constituie infracţiuni, instanţa de fond a hotărât condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea, la individualizarea cărora au fost avute în vedere criteriile prev.de art.74 C.p., limitele speciale ale pedepselor, dispoziţiile art.349 al.2 C.p.p., dispoziţiile  mai favorabile ale Codului penal din 1968 privitoare la sfera obligaţiilor impuse in cazul suspendării executării si reabilitarea de drept la împlinirea termenului de încercare.

Privind pe inculpatul C.F. instanţa a avut în vedere la stabilirea cuantumului necesar al pedepsei, gradul relativ ridicat de pericol social al faptei, lipsa antecedentelor penale, intensitatea redusă a violenţelor asupra victimei - ce au fost reţinute ca circumstanţe atenuante, atitudinea procesuală pozitivă, lipsa circumstanţelor agravante,  starea psiho-fizică a victimei.

Privind pe inculpatul C. A., instanţa a avut în vedere gradul  relativ redus de pericol social al faptei, lipsa antecedentelor penale, conduita inculpatului avută anterior în raport de instigarea iniţială nereuşită  la săvârşirea faptei de furt de către inculpatul C.A., reţinute ca circumstanţe atenuante, atitudinea procesuală pozitivă, lipsa circumstanţelor agravante, starea psiho-fizică a victimei.

Referitor la inculpata C.C., instanţa a avut în vedere la stabilirea cuantumului necesar al  pedepsei, gradul relativ redus de pericol social al faptei, lipsa antecedentelor penale, conduita inculpatei avută anterior în raport de instigarea iniţială nereuşită  la săvârşirea faptei de furt de către inculpatul  C. A., reţinute ca circumstanţe atenuante,  atitudinea procesuală pozitivă, lipsa circumstanţelor agravante,, starea psiho-fizică a victimei.

Apreciind ca executarea efectiva a pedepsei ar fi excesivă, scopul acesteia putând fi îndeplinit prin suspendarea executării, judecătorul cauzei pe fond a  suspendat  condiţionat executarea pedepselor aplicate inculpaţilor pe un termen de încercare calculat potrivit art.82 C.p.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât instanţa de fond nu şi-a exercitat rolul activ şi nu a administrat probe pentru lămurirea completă a împrejurărilor comiterii faptei, soluţionând cauza cu privire la inculpatul C.F. numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, fără a fi îndeplinite condiţiile prev. de art.349 alin.2 C.p.p. sau art.374 alin.7 C.p.p.

În susţinerea apelului, Parchetul a arătat că prima instanţă a soluţionat cauza şi cu privire la inculpatul C. F. deşi cu privire la acesta se dispusese disjungerea cauzei şi formarea unui dosar separat (nr.7951/301/2017), întrucât inculpaţii C. C. şi C. A. au recunoscut comiterea faptei, solicitând aplicarea disp.art.374 şi art.375 C.p.p.

Astfel, s-a arătat că după ce instanţa de judecată a verificat legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriu a stabilit primul termen de judecată la data de 29.11.2016 iar la termenul din 28.02.2017 a dispus citirea actului de sesizare fiind prezenţi doar inculpaţii C. C. şi C. A. (care au solicitat aplicarea procedurii simplificate), inculpatul C. F. a lipsit şi s-a dispus disjungerea cauzei şi formarea unui nou dosar cu privire la acesta din urmă. Cu toate acestea,  la termenul din 09.05.2017 instanţa de fond a acordat cuvântul în dezbateri şi a amânat pronunţarea la 19.05.2017 când a dispus condamnarea tuturor celor trei inculpaţi, deşi dosarul disjuns privind pe C.F. avea fixat termen de judecată la 06.06.2017 şi fără ca instanţa să fi efectuat cu privire la acest inculpat cercetare judecătorească.

Procedând în acest fel, arată apelantul, prima instanţă a încălcat principiul oralităţii, nemijlocirii şi contradictorialităţii prev. de art.351 C.p.p., judecata cauzei nedesfăşurându-se în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu.

Totodată, art.349 alin.1 C.p.p. prevede ca judecata să se efectueze cu garantarea respectării drepturilor subiecţilor procesuali şi cu asigurarea administrării probelor, pentru lămurirea completă a împrejurărilor cauzei, în scopul aflării adevărului, cu respectarea deplină a legii. Or, instanţa de judecată, neadministrând nicio altă probă în cursul cercetării judecătoreşti, a încălcat dispoziţiile acestui alineat, fără a exista o prevedere legală în acest sens. Într-adevăr, alin.2 al art.349 C.p.p. dă posibilitatea instanţei să soluţioneze cauza numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, însă în condiţiile prevăzute de acest text, respectiv în situaţia în care inculpatul solicită aceasta şi recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa şi numai dacă instanţa de judecată apreciază că probele sunt suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei. Din redactarea textului rezultă că cele două condiţii referitoare la solicitarea inculpatului şi la aprecierea instanţei sunt cumulative, instanţa neputând soluţiona cauza numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale dacă inculpatul nu solicită acest lucru, decât cu încălcarea dreptului acestuia la o  apărare efectivă, prev. de art.10 alin.5 C.p.p.

Pe de altă parte, art.374 alin.7 C.p.p. dă posibilitatea instanţei să nu readministreze probele deja administrate în cursul urmăririi penale doar în situaţia în care nu au fost contestate de părţi, după ce au fost puse în dezbaterea contradictorie a acestora. Este de observat că această dispoziţie legală lasă la latitudinea părţilor, şi nu a instanţei, posibilitatea de a nu contesta probele deja administrate, din moment ce ele, şi nu instanţa, sunt cele care cunosc faptele probatorii şi corespondenţa probelor deja administrate cu aceste fapte.

De altfel, nu numai din punct de vedere al legislaţiei interne hotărârea pronunţată în primă instanţă apare ca fiind nelegală ci şi din punctul de vedere al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, fiind încălcate disp.art.6 din Convenţie care reglementează dreptul la un proces echitabil, noţiune  care vizează mai multe aspecte, printre care şi respectarea principiului contradictorialităţii în special în administrarea probelor.

Examinând hotărârea apelată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, apelul fiind devolutiv conform art.417 alin.2 C.p.p., Curtea a constatat şi reţinut următoarele:

În prezenta cauză, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, la termenul din 28.03.2017, când au fost prezenţi inculpaţii C. C. şi C. A., iar inculpatul C. F. a lipsit, instanţa a dispus citirea actului de sesizare. Inculpaţii prezenţi, C. C. şi C. A.,  au solicitat aplicarea procedurii simplificate, cereri pe care instanţa le-a admis şi a amânat cauza cu privire la cei doi inculpaţi pentru depunerea de acte în circumstanţiere.

Cu privire la  inculpatul C. F., care a lipsit la acel termen de judecată, instanţa a dispus disjungerea cauzei şi formarea unui nou dosar cu nr. 7951/301/2017, ce a primit termen de judecată la 06.06.2017. La data soluţionării prezentului apel, dosarul cu nr. 7951/301/2017 avea termen la data de 18.10.2017.

Ulterior, în prezenta cauză, instanţa de fond, la termenul din  9.05.2017, a făcut dezbateri cu privire inculpaţii C.C. şi C.A., în cadrul cărora reprezentanta Ministerului Public şi apărătorii celor doi inculpaţi au avut cuvântul pe fondul cauzei. La data de 19.05.2017, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti s-a pronunţat cu privire la toţi inculpaţii, inclusiv cu privire la C.F., faţă de care nu s-a efectuat cercetare judecătorească şi nici nu au avut loc dezbateri, în plus, pentru soluţionarea acţiunii penale privind pe inculpatul C.F. se formase un nou dosar cu nr. 7951/301/2017 cu termen la 06.06.2017, astfel cum s-a menţionat mai sus.

Analizând situaţia de fapt reţinută, Curtea a constatat că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.F. nu a avut loc o cercetare judecătorească, o dezbatere contradictorie a probatoriului propus de acuzare prin actul de sesizare şi nici o dezbatere contradictorie între acuzare şi apărare în ceea ce priveşte fondul cauzei.

Faţă de aceste aspecte, prin soluţia de condamnare pronunţată de instanţa de fond s-a rezolvat acţiunea penală potrivit disp. art. 396 C.p.p., fără a se parcurge etapele obligatorii ale procedurii ce trebuie urmată în faţa instanţei şi anume cercetarea judecătorească şi dezbaterile, încălcându-se dreptul la apărare al inculpatului şi principiile care guvernează judecata şi anume: oralitatea, nemijlocirea şi contradictorialitatea, prev. de art. 351 C.p.p.

Pentru aceste motive, singurul remediu procesual în cauză pentru a i se asigura inculpatului o judecată efectivă este desfiinţarea, în parte, a sentinţei apelate numai cu privire la inculpatul C. F. şi rejudecarea cauzei privind pe acest inculpat de către Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul C.F. s-au menţinut toate actele procedurale şi procesuale efectuate în dosarul nr. 6113/301/2016 până la data de 28.03.2017 inclusiv.

În ceea ce priveşte cauza disjunsă cu numărul. 7951/301/2017, având termen la 18.10.2017, privind pe acelaşi inculpat, analizându-se posibilitatea reunirii cauzei cu nr. 7951/301/2017 la cauza cu numărul 6113/301/2016, pentru buna administrare a actului de justiţie.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr.351/19.05.2017, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.

Domenii speta

Spete similare