Infracțiune de distrugere

La ordine venind pronunţarea în cauza penală privind pe inculpatul B.D., domiciliat în …, CNP: …, trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 770/P/2015 pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 253 alin. 1 Cod penal.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 20.04.2016, când părţile prezente şi Reprezentantul Ministerului Public au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când, instanţa a stabilit termen în vederea pronunţării pentru data de astăzi 04.05.2016, când,

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei penale, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr  770/P/2015 din data de 27 mai 2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul B.D., fiul lui D. şi V., născut la data de 05.06.1988 în mun. V., jud. S., domiciliat în …, posesor CI seria … nr. …, CNP: …, necăsătorit, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 253 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că, în noaptea de 10/11.07.2015, în urma unui conflict spontan avut cu persoana vătămată C. N., a distrus prin tăiere cu un cuţit două anvelope montate pe autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare … şi a deteriorat prin înţepare cu acelaşi cuţit portiera dreapta-faţă a autoturismului mai susmenţionat, proprietatea persoanei vătămate  C. N..

În actul de sesizare s-a reţinut că în seara zilei de 10.07.2015, în jurul orelor, 22:30, persoana vătămată C.N., în timp ce se îndrepta spre domiciliu, conducând autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare … proprietate personală, pe str. P. din oraşul B., a fost nevoită să evite un eventual impact cu inculpatul B.D. care se deplasa, în momentul respectiv, împreună cu martorul A.C. pe partea carosabilă.

După ce a parcat autoturismul în faţa locuinţei sale, persoana vătămată a fost abordată de către inculpatul B.D. care, sub pretextul că a fost lovit cu maşina de către aceasta, i-a solicitat o sumă de bani pentru a se împăca.

Persoana vătămată nu a dat curs solicitării  inculpatului, întrucât aspectele invocate erau nereale şi şi-a continuat deplasarea spre locuinţa sa. În continuare, inculpatul a devenit insistent, urmând-o pe persoana vătămată până la uşa de acces în imobil, prilej cu care i-a solicitat acesteia, în mod repetat, diferite sume de bani.

Având în vedere că inculpatul B.D. se afla într-o stare vădită de ebrietate, persoana vătămată a evitat să poarte orice fel discuţii cu acesta, însă, înainte de a intra în locuinţă, a fost ameninţată de către inculpat cu privire la faptul că, în ipoteza în care nu i se vor achita pretenţiile băneşti solicitate, va găsi o altă modalitate de rezolvare a situaţiei.

Ulterior, fiind vizibil deranjat de atitudinea persoanei vătămate, inculpatul B.D., în încercarea sa de a se răzbuna pe aceasta, s-a îndreptat spre locuinţa martorului A.C. şi i-a solicitat acestuia să-i împrumute un cuţit cu scopul de a tăia anvelopele montate pe autoturismul aparţinând persoanei vătămate. Întrucât, martorul A.C. a refuzat să dea curs solicitării sale, inculpatul s-a deplasat, fiind însoţit de acelaşi martor, la barul cunoscut sub denumirea „AF B.”, din cartierul D., oraşul B., unde s-a întâlnit cu martorii C.G.şi L.T.. În acele împrejurări, inculpatul i-a oferit martorului C.G.suma de 50 de lei, solicitându-i, în schimb, să participe la săvârşirea unei fapte de distrugere, constând în tăierea anvelopelor  unui autoturism, însă a fost refuzat de către acesta.  În acelaşi local se afla şi martorul L.T. care a confirmat faptul că l-a auzit, la un moment dat, pe inculpat, declarând că va provoca daune unui autoturism, proprietatea unei persoane cu care a avut un incident anterior.

În jurul orelor 23:00, inculpatul a părăsit împreună cu martorul A.C. localul mai susmenţionat şi s-au reîntors spre domiciliu. În jurul orelor 23:45, inculpatul s-a apropiat de autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare  …, proprietatea persoanei vătămate C.N. şi cu ajutorul unui cuţit a distrus prin tăiere două anvelope ale autoturismului mai sus arătat amplasate pe partea dreaptă a autovehiculului, după care a lovit cu un corp dur portiera dreapta-faţă a autoturismului. După ce a procedat la tăierea primei anvelope a autoturismului, inculpatul l-a apelat telefonic pe martorul A.C., cu intenţia de a afla dacă persoana vătămată a ieşit la fereastră, iar în urma primirii unui răspuns negativ, a afirmat faptul că „A rezolvat unul”. În cursul zilei următoare, inculpatul i-a solicitat martorului A.C. să-l ajute să recupereze obiectul ascuţit utilizat la distrugerea anvelopelor montate pe autoturismul proprietatea persoanei vătămate C.N., având în vedere că îl aruncase de la balconul locuinţei sale.

Inculpatul B.D. nu a recunoscut fapta comisă, susţinând că nu a săvârşit-o.

Situaţia de fapt descrisă se bazează pe următoarele mijloace de probă: plângerea persoanei vătămate C.A. (fila 9); procesul verbal de cercetare la faţa locului şi planşele fotografice realizate cu prilejul efectuării cercetării la faţa locului (filele 12 – 16); declaraţiile persoanelor vătămate (filele 17 – 20 şi 22 – 23); declaraţiile martorilor  A.C., C.G., L.T. şi Carabină Sebastian-Ion (filele 28 – 32 şi 37 – 38);

In drept, se reţine în rechizitoriu că fapta inculpatului B.D. constând în aceea că, în noaptea de 10/11.07.2015, a distrus prin tăiere cu un cuţit două anvelope marca „Continental” şi a degradat prin înţepare cu acelaşi cuţit portiera dreapta-faţă ale autoturismului marca „Volkswagen” având numărul de înmatriculare  ...  aparţinând persoanelor vătămate C.N. şi C.A., cauzându-le, astfel, persoanelor vătămate un prejudiciu în valoare totală de 1.000 lei întruneşte elementele constitutive al infracţiunii de distrugere prevăzută şi pedepsită de art. 253 alin. 1 Cod penal

Prin încheierea din camera preliminară nr 157/CP la data de 27.07.2016 în baza art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 770/P/2015 din 27.05.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., a administrării probelor și a  actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

Inculpatul deşi legal citat, inclusiv cu mandat de aducere,  nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, fiind plecat o perioadă la muncă în Cehia potrivit procesului verbal încheiat în executarea mandatului de aducere din data de 11.10.2016, împrejurare care nu a mai fost confirmată ulterior.

Persoanele vătămate C.N. şi C.A. şi-au confirmat pretenţiile civile din cursul urmăririi penale, constituindu-se parte civilă cu suma de 1000 lei.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiată partea civilă C.N. ( fila 24) şi martorii din lucrări: C. S. I. ( fila 42) A.C. ( fila 71)C.G.( fila 72)  şi L.T. ( fila 73).

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 10.07.2015, în jurul orelor, 22:30, persoana vătămată C.N.,  se îndrepta spre domiciliu, conducând autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare  ...  proprietate personală, pe str. P. din oraşul B. ocazie cu care i-a depăşit în mers pe inculpatul B.D. care se deplasa pietonal împreună cu martorul A.C.. Potrivit declaraţiei acestuia din urmă, inculpatul circula pe partea carosabilă. Acelaşi martor declară că deşi nu avusese loc nici un accident rutier,  inculpatul care locuieşte în acelaşi bloc cu martorul şi persoana vătămată, s-a deplasat la uşa familiei C. şi a pretins bani pentru că l-ar fi atins cu maşina. În urma refuzului conducătorului auto, inculpatul B.D. s-a manifestat faţă de martorii A.C., C.G.şi  L.T.  în sensul că  refuzul de a fi despăgubit nu va rămâne fără urmări şi partea civilă se va alege cu cauciucurile tăiate. În acest sens au  fost solicitaţi martorii L.T. şi  C.G., oferindu-le pentru serviciul de a tăia cauciucurile suma de 50 lei. Întrucât a fost refuzat, în cele din urmă inculpatul a procedat în mod direct la tăierea a două cauciucuri ale persoanei vătămate C.N., folosind în acest sens o şurubelniţă şi a degradat prin înţepare  portiera dreapta-faţă ale autoturismului. Martorul A. a  confirmat că l-a văzut în mod nemijlocit pe inculpat atunci când a efectuat operaţiunea propriu-zisă.

Probele administrate se coroborează între ele astfel că în conformitate cu prevederile art 103 alin 2 Cod procedură penală, rezultă dincolo de orice îndoială că inculpatul este cel care a săvârșit infracțiunea de distrugere, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv fapta există, constituie infracţiune şi a fost comisă de inculpat, astfel că instanţa urmează să procedeze la tragerea la răspundere penală a inculpatului.

În  drept, fapta inculpatului B.D. constând în aceea că, în noaptea de 10/11.07.2015, a distrus prin tăiere două anvelope marca „Continental” şi a degradat prin înţepare  portiera dreapta-faţă ale autoturismului marca „Volkswagen” având numărul de înmatriculare  ...  aparţinând persoanelor vătămate C.N. şi C.A., cauzându-le, astfel, persoanelor vătămate un prejudiciu în valoare totală de 1.000 lei întruneşte elementele constitutive al infracţiunii de distrugere prevăzută şi pedepsită de art. 253 alin. 1 Cod penal.

Elementul material al laturii obiective constă în distrugerea anvelopelor autoturismului marca „Volkswagen” având numărul de înmatriculare  ...  aparţinând persoanelor vătămate C.N. şi C.A. prin tăiere şi deteriorarea prin înţepare a portierei dreapta faţă a autoturismului.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, din răzbunare pentru că persoana vătămată nu i-a dat bani.

Conform dispoziţiilor art. 74 Cod penal, în vederea satisfacerii scopurilor pedepsei, instanţa urmează să ţină seama de gravitatea infracţiunii săvârşite şi de periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii generale: a) împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; d) motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; e) natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; g) nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială. În acest sens, instanţa are în vedere comportamentul infracţional al inculpatului deosebit de periculos manifestat în contextul faptei faţă de situaţia că acesta a pretins bani pentru o faptă care nu a avut loc şi, refuzat fiind a acţionat din răzbunare, provocându-I persoanei vătămate o pagubă importantă. Ori exercitarea unor astfel de presiuni nu pot fi tolerate iar  obţinerea unor venituri în acest mod este dintre cele mai periculoase. Se mai reţine că încurajarea sau sancţionarea cu blândeţe a unei astfel de fapte poate crea un climat important de insecuritate pentru locuitorii cartierului  D. din B. asociată comportamentului abuziv şi  intimidant al unor astfel de indivizi care înleleg să-şi impună propriile reguli în relaţia cu oamenii corecţi.

Sub aspectul circumstanţelor personale ale inculpatului, instanţa reţine că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale (ceea ce sugerează că fapta săvârşită reprezintă un incident izolat în comportamentul său), dar care a fost complet dezinteresat  în faza de judecată a procesului penal, nefiind prezent la nici unul din termenele de judecată.  Plecarea sa la muncă în străinătate în nici un caz nu poate fi un motiv justificat, cu atât mai mult cu cât această deplasare a fost temporară, prezenţa sa în B. fiind confirmată pe parcursul judecăţii, în condiţiile în care inculpatul este necăsătorit şi nu se află în situaţia de a avea o familie de întreţinut. Împrejurarea nu poate fi interpretată decât ca  o sustragere tipică în condițiile în care, nici în cursul urmăririi penale nu a coloborat cu organele judiciare. În același timp, se va ține cont că în cazul infracţiunii de distrugere prevăzută de art 253 alin 1 şi 2 Cod penal  este posibilă retragerea prealabilă a plângerii de către persoana vătămată, dacă pretenţiile acesteia ar fi fost satisfăcute. În speţă, suma cu care s-au constituit parte civilă de doar 1000 lei este mai mult decât rezonabilă iar iniţierea unei astfel de proceduri ar fi convins de buna credinţă a inculpatului.

La stabilirea pedepsei se vor avea în vedere toate elementele ce caracterizează persoana inculpatului. Pedeapsa trebuie să fie de natură a asigura reeducarea inculpatului şi să prevină săvârşirea de noi infracţiuni. Aplicând criteriile mai sus-enunţate la situaţia inculpatului, instanţa, în procesul de individualizare, se va orienta spre minimul special prevăzut de norma penală dar va aplica o pedeapsă peste acest minim și va condamna inculpatul la 4luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere. 

În speță, inculpatul este în vâstă de 26 ani și nu este cunoscut cu antecedente penale. Cu toate acestea, lipsa acordului de a presta muncă neremunerată în folosul comunității îl privează de aplicarea unei pedepse fără executare efectivă, chiar în lipsa antecedentelor penale.

În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de C.N. şi C.A., instanţa apreciază că pretenţiile acestora de reparare a prejudiciului în valoare de 1000 lei sunt absolute îndreptăţite.  Astfel, în temeiul art 397 alin 1  raportat la art 25 Cod procedură penală  şi art 1357 Cod civil în vigoare la data săvârșirii infracțiunii, va admite acțiunea civilă și va oblige  pe inculpatul  B.  D. la plata sumei de 1000 lei daune materiale.

 În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata către stat a sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare, din care 450 lei din faza de urmărire penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În temeiul art 396 alin.1, 2 Cod procedură penală condamnă pe  inculpatul B.D., fiul lui D. şi V., născut la data de 05.06.1988 în mun. V. , jud. S., domiciliat în … , posesor CI seria … nr. …, CNP: …, necăsătorit, fără antecedente penale,  la  4 ( patru ) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 253 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art 397 alin 1  raportat la art 25 Cod procedură penală  şi art 1357 Cod civil admite acțiunea civilă formulată de partea civilă C.N. şi C.A. şi obligă pe inculpatul B.D. să plătească acestora 1000 lei daune materiale.

În temeiul art 274 alin 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata către stat a sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare. 

Cu drept de apel în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi,  28 decembrie 2016.

Domenii speta

Spete similare