Opoziţie la executare – interpretarea dispoziţiilor art. 12 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 cu privire la completarea biletului la ordin - „posesorul decade din dreptul de a completa cambia în alb după trei ani de la data emisiunii cambiei”

Sentinţă civilă 2314/2017 din 15.02.2018


OPOZIŢIE LA EXECUTARE – interpretarea dispoziţiilor art. 12 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 cu privire la completarea biletului la ordin - „posesorul decade din dreptul de a completa cambia în alb după trei ani de la data emisiunii cambiei”.

Rezumat-  Biletul la ordin în alb emis în favoarea intimatei la data de 22.03.2011, avalizat de contestatoare, a fost completat la data de 01.11.2016, cu scadenţa la data de 03.11.2016, după expirarea termenului legal de 3 ani.

Consecinţa nerespectării dispoziţiilor art. 12 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 constă în pierderea calităţii de titlu de credit cambial astfel că acesta nu mai poate servi ca titlu executoriu în procedura de executare silită.

Astfel, deşi biletul la ordin era valabil la data emiterii efective, acesta nu mai era valabil la data completării sale – 01.11.2016, caracterul de ordine publică al termenului de 3 ani rezultând din pct. 79 din norme conform căruia „termenul de 3 ani nu poate fi prelungit prin convenția părților”.

Prin cererea înregistrată la data de 15.03.2017, sub numărul de mai sus, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu pârâta, admiterea opoziţiei la executare; constatarea nulităţii Biletului la Ordin emis la data de 01.11.2016  pentru suma de 172,040,89 lei, scadent la data de 03.11.2016, avalizat de reclamantă; anularea formelor de urmărire din dosarul execuţional nr. 38/2017 al BEJ MVVD; suspendarea executării cambiale până la soluţionarea opoziţiei; obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare s-a arătat că, în data de 10.03.2017, a primit de la BEJ MVVD încheierea nr.38 privind îndreptarea erorii materiale din data de 06.03.2017. Contestatoarea a precizat că până la acest moment nu a primit alte acte de executare silita de la BEJ MVVD. Societatea pârâtă a început executarea silită împotriva sa, în baza unui „titlu” care nu întruneşte condiţiile legale şi pentru sume care nu corespund realităţii şi care nu sunt datorate fiind încălcate prevederile art. 372 indice 3 C.Pr.Civ. S-a precizat că, în nume personal şi în calitate de reprezentanta legala a Societăţii T SRL, nu a completat Biletul la Ordin, iar refuzul de decontare a fost un „refuz tehnic” şi nu un refuz pentru lipsa disponibil, astfel ca nu este în culpă. Acesta a mai arătat că, neîndeplinirea comunicării somaţiei conform normelor cambiale atrage nulitatea acesteia inclusiv nulitatea formelor de executare. Executarea este nelegală şi datorită faptului ca Biletul la Ordin a fost depus în bancă spre decontare peste termenul de 3 ani de la data predării către Societatea C SA. În art. 12 din Legea nr. 58/1934, care reglementează cambia în alb, se prevede că „posesorul decade din dreptul de a completa cambia în alb după trei ani de la data emisiunii cambiei”. Ţinând cont de faptul că nu a efectuat contestatoarea menţiunile olografe, a înţeles să se înscrie în fals, în situaţia în care Societatea C SA va susţine că reclamanta a efectuat acele menţiuni.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 62 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, cu modificările şi completările ulterioare.

În probaţiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri.

S-au anexat înscrisurile de la filele 6-12.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 1.050 lei, stabilită potrivit art. 10 din O.U.G. nr. 80/2013 (f. 67).

Intimata a depus concluzii scrise la data de 24.04.2017, prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare şi pe cale de consecinţă, respingerea cererii de anulare a formelor de executare silită ca neîntemeiată şi să constate că executarea silită şi toate actele de executare efectuate de BEJ MV, în dosarul de executare nr. 38/2017 sunt legal îndeplinite.

În motivare a arătat că, urmare a relaţiilor comerciale desfăşurate între creditoare şi debitoarea S.C. TCom S.R.L., debitoarea a emis şi predat creditoarei Biletul la ordin în valoare de 172.040,89 lei, în vederea garantării plaţii mărfurilor livrate de creditoare.

Deoarece debitoarea nu a înţeles sa achite debitele, iar demersurile întreprinse pentru recuperarea pe cale amiabilă a sumelor neachitate au rămas fără rezultat, creditoarea a introdus la plată biletul la ordin şi ulterior refuzului la plata a decis demararea executării silite.

Având în vedere însa că, împotriva debitoarei S.C. T Com S.R.L. a fost deschisa procedura de insolvenţă şi, aşa cum este bine cunoscut, stingerea creanţei creditoarei, în calitatea sa de creditor chirografar, ca urmare a acestei proceduri, este aproape imposibila, precum şi faptul ca avalistul SPS este ţinut în mod solidar de obligaţia de achitare a datoriilor debitoarei, creditoarea a decis sa demareze executarea silită împotriva avalistului.

Ca temei al cererii de executare silita formulată s-au invocat prevederile Legii nr. 59/1934 cu modificările şi completările ulterioare conform cărora avalul dat pe fila CEC aflata în posesia creditoarei este corect şi valabil, chiar debitoarea avalista a recunoscut în mod indirect, prin opoziţia formulata, ca a avalizat biletul la ordin emis.

Astfel ca, titlul executoriu Biletul la ordin, în valoare de 172.040,89 lei, împreuna cu cererea de executare silita au fost transmise BEJ MV formând Dosarul de executare nr. 38/2017.

Drept dovada a faptului ca debitul pus în executare are caracter cert, lichid şi exigibil sta înscrierea acestuia în Tabelul preliminar de creanţe al debitoarei S.C. TCom S.R.L. publicat în BPI nr. 680/13.01.2017. este evident ca administratorul judiciar a trecut la înregistrarea acestei creanţe în tabelul creditorilor doar după o analiza amănunţita, atât asupra documentelor depuse de pârâtă, cât şi asupra celor aflate în contabilitatea debitoarei.

În probaţiune, s-a solicitat proba cu înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 15.05.2017, instanţa a respins cererea de suspendare a executării silite ca inadmisibilă.

Sub aspect probatoriu, s-a încuviinţat proba cu înscrisuri, fiind ataşat dosarul execuţional nr. 38/2017 al Biroului Executorului Judecătoresc MVVD.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, potrivit procesului-verbal de predare-primire încheiat la data de 22.03.2011 – f. 71, se reţine că la aceeaşi dată S.C. TCom S.R.L., prin administrator SP, a predat intimatei CS.A. Biletul la Ordin (f. 70). Procesul-verbal de predare-primire poartă semnătura reprezentantului intimatei şi nu a fost în vreun fel contestat. La acea dată, astfel cum reiese din Biletul la ordin de la fila 70, înscrisul a fost predat fără a fi completat la rubricile data şi locul emiterii, locul plăţii, suma. În schimb, la rubrica avalizat apare semnătura contestatoarei Sângeorzan Paula, în calitate de avalist.

La data de 13.02.2017 intimata a formulat cerere de executare silită împotriva contestatoarei SPS, în calitate de avalist, în baza titlului executoriu reprezentat de Biletul la Ordin emis de T Com S.R.L. (f. 162-163). Potrivit biletului la ordin pentru care s-a demarat executarea silită – f. 143, la momentul formulării cererii de executare silită existau următoarele înscrieri: data emiterii – 01.11.2016, locul emiterii – Z, scadenţa – 03.11.2016, suma – 172.040,89 lei contravaloare factură marfă.

La aceeaşi dată, pe rolul organului de executare BEJ MVVD, s-a dispus înregistrarea dosarului execuţional nr. 38/2017. Prin Încheierea civilă nr. 1361/CC/2017 pronunţată de Judecătoria B la data de 22.03.2017 – f. 128-129, împreună cu Încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 19.04.2017 – f. 121-122 s-a încuviinţat executarea silită demarată în dosarul execuţional anterior menţionat.

La data de 04.05.2017 a fost emisă somaţia de la fila 104 în conţinutul căreia s-a redat conţinutul biletului la ordin, act comunicat contestatoarei la data de 8.05.2017 – f. 99. Împotriva contestatoarei a fost dispusă înfiinţarea popririi.

În drept, potrivit art. 62 din Legea nr. 58/1934 se reţine că „în termen de 5 zile de la comunicarea somaţiunii, debitorul poate face contestaţie la executare. Contestaţia se va introduce la instanţa de executare, care o va judeca potrivit Codului de procedură civilă, de urgenţă şi cu precădere, înaintea oricărei alte pricini. Hotărârea pronunţată asupra contestaţiei va putea fi atacată numai cu apel în termen de 15 zile de la pronunţare”.

 Totodată, potrivit art. 63 din acelaşi act normativ „În procesele cambiale pornite, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de opoziţie la somaţia de executare, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiunile de nulitatea titlului, potrivit dispoziţiunilor art. 2, precum şi cele care nu sunt oprite de art. 19”.

Nu în ultimul rând, se reţine incidenţa art. 12 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 „ posesorul decade din dreptul de a completa cambia în alb după trei ani de la data emisiunii cambiei”.

În speţă, instanţa urmează a analiza temeinicia cererii formulate de contestatoarea SPS în raport de argumentele invocate, respectiv lipsa somaţiei de executare prevăzute de art. 61 alin. 5 din Legea nr. 58/1934 şi aplicabilitatea prevederilor art. 12 alin. 2 din acelaşi act normativ întrucât termenul de 3 ani de la predare nu a fost respectat.

Cu titlu preliminar, instanţa constată că cererea este formulată în termen întrucât la momentul iniţierii acţiunii – 14.03.2017 (f. 2) nu exista către contestatoare comunicată somaţia, dată în raport de care art. 62 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 impune a se calcula un termen de 5 zile pentru formularea contestaţiei.

Mai apoi, în ceea ce priveşte argumentul lipsei somaţiei cambiale instanţa subliniază că într-adevăr, la momentul iniţierii prezentului demers judiciar nu exista un astfel de act, din înscrisurile dosarului execuţional rezultând că actul intitulat „somaţie” a fost emis la data de 04.05.2017, ulterior formulării cererii de chemare în judecată. De altfel, din succesiunea actelor din cadrul dosarului execuţional nr. 38/2017 al BEJ MVVD se reţine că după obţinerea încheierii civile de încuviinţare a executării silite, primul act întocmit de executorul judecătoresc este reprezentat de somaţia din data de 04.05.2017 care, contrar susţinerilor contestatoarei, are valenţele unei somaţii cambiale potrivit art. 61 alin. 5 din lege „somaţiunea de executare trebuie să cuprindă transcrierea exactă a cambiei sau a protestului, precum şi a celorlalte acte din care rezultă suma datorată”.

Faptul că, în concret, contestatoarea a formulat prezenta cerere anterior comunicării către aceasta a somaţiei – 08.05.2017 nu înseamnă că înscrisul nu există şi că actele de executare sunt efectuate fără respectarea prevederilor speciale din acest considerent. Verificând conţinutul somaţiei în care este inclus întru totul cuprinsul biletului la ordin, fiind indicate şi sumele de bani stabilite cu titlu de cheltuieli de executare, respectiv actul din care acestea rezultă – Încheierea nr. 38 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită din data de 04.05.2017, instanţa constată că dispoziţiile art. 61 alin. 5 din lege sunt respectate. Prin urmare, primul motiv de nulitate invocat de contestatoare este neîntemeiat.

Cu referire la critica constând în completarea biletului la ordin cu depăşirea termenului de 3 ani, instanţa reţine următoarele.

Opoziţia la executare este o cale de apărare pusă de legiuitor la îndemâna debitorului, pentru a se apăra, pe calea excepţiilor, împotriva pretenţiilor creditorului cambial, având ca scop invalidarea raportului cambial.

Prin intermediul acestei căi procesuale, opoziţia la executarea unui bilet la ordin, conform art. 63 din Legea nr. 58/1934, partea este limitată la invocarea unor excepţii obiective de nulitate a raportului cambial sau a unor excepţii personale de nulitate care se referă la raportul juridic fundamental între posesor şi emitent în baza căruia a fost emis biletul la ordin. Excepţiile obiective se referă la inexistenţa obligaţiei (nulitatea biletului la ordin pentru lipsa menţiunilor esenţiale, stingerea obligaţiei sau decăderea din drepturile cambiale, neîndeplinirea unei condiţii pentru acţiunea cambială), iar excepţiile personale, care trebuie să se întemeieze obligatoriu pe o probă scrisă – conform art. 63 al. 2 din Legea nr. 58/1934, şi se întemeiază pe dreptul comun şi vizează nulitatea raportului juridic fundamental în baza căruia a fost emis biletul la ordin (excepţii referitoare la viciile de consimţământ; excepţii izvorând din raporturi ulterioare creanţei cambiale).

În prezenta cauză, titlul executoriu în baza cărui a fost demarată executarea silită în cadrul dosarului execuţional nr. 38/2017 al BEJMVVD este reprezentat de Biletul la ordin emis de TCom S.R.L. în favoarea intimatei, avalizat de contestatoarea SPS.

De subliniat este faptul că biletul la ordin este un înscris prin care o persoană, numită emitent sau subscriitor se obligă să plătească la scadenţă o sumă de bani unei alte persoane, numită beneficiar, sau la ordinul acesteia şi trebuie să cuprindă menţiunile prevăzute de art.1, pct.1-8 din Legea nr.58/1934 (denumirea de bilet la ordin; promisiunea necondiţionată de a plăti o sumă determinată, scadenţa, locul de plată, numele beneficiarului, data şi locul emiterii şi semnătura emitentului).

Biletul la ordin poate fi însă emis intenţionat fără a cuprinde toate menţiunile obligatorii prevăzute de lege (exceptând semnătura emitentului care trebuie să existe în orice condiţii), urmând ca acestea să fie completate ulterior de către posesor.

Un astfel de bilet la ordin este denumit bilet în alb, iar în litigiul de faţă, s-a probat de către contestatoare faptul că, la data de 22.03.2011, un astfel de bilet la ordin în alb a fost remis efectiv creditoarei.

În interpretarea dispoziţiilor art. 12 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 trebuie avute în vedere şi prevederile Normei cadru a BNR nr. 6/1994 cuprinse în pct. 77 „Completarea cambiei în alb se va putea face în orice moment, însă anterior prezentării acesteia la plată sau remiterii către o instituţie de credit în scopul prezentării la plată şi dresării protestului în cazul refuzului plăţii”, şi, cu precădere cele arătate la pct. 78 „completarea va trebui să se efectueze în termen de trei ani de la data reală a emiterii. Nerespectarea termenului legal pentru completarea titlului face ca posesorul titlului să decadă din dreptul de a-l completa după expirarea lui, decădere care poate fi invocată atât de trăgător, cât şi de oricare dintre debitorii cambiali”

S-a probat de către contestatoare data reală a remiterii ca fiind 22.03.2011 prin depunerea procesului-verbal de predare primire însuşit prin semnătură de creditor şi debitor, intimata necontestând acest fapt.

Biletul la ordin în alb emis de TCom S.R.L. în favoarea intimatei la data de 22.03.2011, avalizat de contestatoarea SPS, a fost completat la data de 01.11.2016, cu scadenţa la data de 03.11.2016, după expirarea termenului legal de 3 ani.

Consecinţa nerespectării dispoziţiilor art. 12 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 constă în pierderea calităţii de titlu de credit cambial astfel că acesta nu mai poate servi ca titlu executoriu în procedura de executare silită.

Astfel, deşi biletul la ordin era valabil la data emiterii efective, acesta nu mai era valabil la data completării sale – 01.11.2016, pierzându-şi valabilitatea. Caracterul de ordine publică al termenului de 3 ani rezultă din pct. 79 din norme conform căruia „termenul de 3 ani nu poate fi prelungit prin convenția părților”.

Potrivit normelor BNR excepţiile pe care un debitor cambial le poate opune posesorului cambiei se împart mai multe categorii printre care şi cele subiective (personale). În cadrul acestei categorii există excepţii care nu implică analiza în fapt sau în drept a fondului dreptului, printre acestea înscriindu-se şi decăderea din termenul de completare a biletului la ordin emis în alb - 3 ani de la data emiterii. Aceasta reprezintă o excepție subiectivă absolută, deoarece poate fi opusă de orice debitor cambial unui anumit creditor cambial, care exercită acțiunea sau pornește executarea silită.

În cauză, contestatoarea, în calitate de avalist poate să invoce această decădere, în acelaşi sens fiind şi pct. 208 din norme „avalistul poate să opună posesorului titlului excepţiile pe care debitorul avalizat le avea contra acestuia”.

Apărările intimatei din cuprinsul concluziilor scrise formulate la data de 24.04.2017 nu vizează motivul de nulitate al depăşirii termenului de 3 ani prevăzut de lege pentru completare, însă se face referire la chestiuni care au legătură cu caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei, aspecte necontestate prin prezenta cerere. Dincolo de faptul că s-a contestat semnătura contestatoarei de pe înscris, în fapt, la termenul de judecată din data de 15.05.2017 nu s-a dorit a se urma procedura înscrierii în fals, astfel că apărările referitoare la însuşirea înscrisului nu au relevanţă în soluţionarea cauzei faţă de poziţia contestatoarei. Motivul demarării executării silite împotriva avalistului nu are legătură cu argumentele invocate prin conţinutul cererii şi motivele de fapt invocate pentru constatarea caracterului nelegal al executării silite, astfel că apărările intimatei nu pot fi avute în vedere.

Pentru ansamblul motivelor de fapt şi de drept expuse, în temeiul art. 12 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 coroborat cu pct. 78 din Norma-cadru nr. 6/1994 privind comerţul făcut de instituţiile de credit cu cambii şi bilete la ordin, instanţa va admite cererea contestatoarei şi va anula biletul la ordin emis la data de 01.11.2016 pentru suma de 172.040,89 lei, scadent la data de 03.11.2016.

În mod subsecvent, potrivit art. 632 alin. 1 C. pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. Or, în lipsa unui titlu executoriu valabil, executarea silită apare ca fiind nelegală, sens în care instanţa va anula executarea silită însăşi şi actele de executare în dosarul execuţional nr. 38/2017 al BEJ MVVD .

În ceea ce priveşte solicitarea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că, în cauză de faţă, contestatoarea a suportat costuri din care suma de 1.050 lei reprezintă taxa judiciară de timbru (f. 67), iar suma de 99 lei (f. 184) cu titlu de multiplicare şi transmitere dosar execuţional.

Potrivit art. 453 C.pr.civ. „partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”. Apreciind că intimata este în culpă procesuală, instanţa va dispune obligarea acesteia la plata către contestator a sumei de 99 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând costuri multiplicare dosar execuţional.

În ceea ce priveşte solicitarea contestatarei de obligare a intimatei la plata sumei de 1.050 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, instanţa o va respinge ca neîntemeiată, întrucât art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013 prevede o cale specială de a obţine aceste cheltuieli efectuate.

Pentru considerentele de fapt şi de drept anterior expuse, instanţa va admite în parte contestaţia la executare formulată.