Actiune confesorie

Cod ECLI ECLI:RO:JDBTS

Dosar nr.XXX/193/2016

Cod operator 3953

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA BOTOŞANI – SECŢIA CIVILĂ

Şedinţa Publică din data de xx.xx.xxxx

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE –

GREFIER –

SENTINŢA CIVILĂ NR. XXXX

Pe rol se află soluţionarea cauzei civile  având ca obiect  acţiune confesorie,  formulată de reclamanta S.C. X  S.R.L.,  în contradictoriu cu pârâta  COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. S.A. BUCUREŞTI – SUCURSALA REGIONALĂ CĂI FERATE IAŞI.

Dezbaterile fondului  au avut loc în şedinţa publică din data de xx.xx.xxxx, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunţarea pentru data de astăzi,

În lipsa părţilor,

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă :

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani în data de xx.xx.xxxx sub numărul XXX/193/2016, reclamanta S.C. X  S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. S.A. BUCUREŞTI – SUCURSALA REGIONALĂ CĂI FERATE IAŞI, solicitând instanţei să pronunţe o hotărâre judecătorească prin care: 1.în temeiul art. 492 din vechiul cod civil, obligarea pârâtei în a-i i lăsa în deplină şi liniştită folosinţă suprafaţa de 396 m.p. situat în staţia CF X, proprietatea pârâtei, asupra cărora subsemnata am edificat construcţii, teren în valoare de 12.000 lei; 2.în temeiul art. 451 - 453 cod proc. civilă, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, reclamanta a arătat că, în calitate de locatar, a încheiat cu pârâta, în calitate de locator proprietar, contractul de închiriere nr. XXXX/xx.xx.xxxx, prin care pârâta i-a dat în folosinţă terenul în suprafaţă de 396 m.p. situat în staţia CF X, pe o perioadă de 3 ani, începând cu data încheierii procesului verbal de predare - primire a bunului, respectiv xx.xx.xxxx, iar ulterior, prin actul adiţional nr. X din xx.xx.xxxx, contractul s-a prelungit cu două luni, până la xx.xx.xxxx. Mai arată aceasta că, a cerut pârâtei acordul în vederea construirii spălătoriei, pârâta fiind de acord cu ridicarea acestei construcţii, aşa cum rezultă din avizul nr. XXX/xx.xx.xxxx prin care s-a avizat favorabil proiectarea amplasării unei construcţii pe terenul de 396 m.p., precum şi din avizul nr. XXX/xx.xx.xxxx prin care pârâta a fost de acord şi a autorizat execuţia lucrărilor. De asemenea, reclamanta învederează că a obţinut autorizaţia de construire nr. XXX/xx.xx.xxxx emisă de Primăria mun. Botoşani, precum şi toate documentele necesare de la autorităţile publice, la finalizarea lucrării de construire a spălătoriei, fiind încheiat procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor înregistrat la Primăria Botoşani sub nr. XXXX/xx.xx.xxxx.

Reclamanta susţine că în baza acordului părţilor, în patrimoniul său a luat naştere în mod legal, pe cale convenţională, dreptul de superficie, drept real imobiliar compus din dreptul de proprietate asupra construcţiei spălătoriei şi dreptul de folosinţă asupra terenului proprietatea pârâei, drept de superficie constituit pe termen nelimitat, pe durata existenţei construcţiei.

Reclamanta apreciază că, chiar dacă prin s.c. nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Judecătoriei Botoşani, subscrisa am fost obligată la plata sumei de 58116, 18 lei cu titlu de chirie restantă, dispunîndu-se totodată evacuarea subscrisei de pe terenul de 396 m.p., este îndreptăţită la respectarea dreptului de folosinţă asupra terenului pe durata existenţei construcţiilor, având în vedere dreptul de superficie.

În drept, reclamanta a invocat disp. art. 492 Vechiul Cod civil şi art. 451-453 C.pr.civ.

În dovedire, reclamanta a depus la dosar înscrisuri (f. 4-43 ds.)

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 730,10 lei (f. 46 ds.)

La data de xx.xx.xxxx, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care invocă excepţia inadmisibilităţii acţiunii confesorii de superficie, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acţiunii ca nefondată.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii confesorii de superficie, pârâta a arătat că reclamanta a avut doar calitatea de detentor precar fără posibilitatea de a dobândi drepturi reale, nu există nici un acord (conventie) pentru dobândirea unui drept de superficie de către reclamantă, fiind vorba doar de acordul de închiriere a unei suprafeţe de teren, respectiv acord de proiectare/execuţie a unei construcţii provizorii.

În fapt, pârâta a arătat că reclamanta a avut acordul societăţii pârâte pentru închirierea suprafeţei de teren, respectiv acordul pentru proiectarea şi execuţia a unei construcţii provizorii pe suprafaţa de teren închiriată, construcţie provizorie pe durata de valabilitate a contractului de închiriere, care nu este echivalent cu acordul pentru constituirea dreptului de superficie. De asemenea, mai arată că prezenta acţiune este nefondată şi prin prisma faptului că prin titlul executoriu Sc.nr.XXXX/xx.xx.xxxx pronunţată de Judeătoria Botoşani a fost dispusă evacuarea debitoarei de pe terenului care a făcut obiectul contractului cu nr.XXXX din xx.xx.xxxx, iar o admitere a acestei acţiuni posesorii de superficie nu ar face decât să golească de conţinut un titlu executoriu care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În drept, pârâta a invocat disp. art. 205, 208 C. Pr. Civilă şi ari. 492 vechiul Cod civil.

În apărare, pârâta a depus la dosar înscrisuri (f. 55-61 ds.)

În temeiul art. 223, al. 2 C. Pr. Civilă, pârâta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

La data de xx.xx.xxxx,  reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţia inadmisibilităţii acţiunii confesorii de superficie, invocată de către pârâtă, având în vedere că cauza închirierii terenului era aceea de a edifica o spălătorie auto, motiv pentru care a cerut pîrîtei acordul în vederea construirii spălătoriei, pîrîta fiind de acord cu ridicarea acestei construcţii, aşa cum rezultă din avizul nr. XXX/xx.xx.xxxx prin care s-a avizat favorabil proiectarea amplasării unei construcţii pe terenul de 396 m.p., precum şi din avizul nr. XXX/xx.xx.xxxx prin care pîrîta a fost de acord şi a autorizat execuţia lucrărilor. Totodată, se arată că evacuarea a fost dispusă de pe terenul proprietatea pîrîtei şi nu din construcţia proprietatea subscrisei, asupra căreia pîrîta nu are nici un fel de drept de proprietate sau vreun dezmembrămînt al acesteia.

Pe fondul cauzei, reclamanta solicită respingera apărărilor formulată de către pârâtă prin întâmpinare. Aceasta subliniază că nu urmăreşte constituirea dreptului de superficie pe cale judecătorească întrucît acest drept a luat naştere pe cale convenţională.

Pentru justa soluţionare a cauzei s-a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar, proba testimonială cu martorii C. D. C. (f. 92 Vol. I ds.), C. V. (f. 93 Vol. I ds.), S. O. (f. 111 Vol.I ds.) şi proba cu expertiză tehnică în specialitatea cadastru (Raport f. 184-200 Vol I ds. , f. 1-8 Vol. II ds.; Răspuns la obiecţiuni f. 22-28 Vol. II ds. )

La data de xx.xx.xxxx, pârâta a depus la dosar concluzii scrise.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt şi de drept:

În fapt, între părţile cauzei s-a încheiat contractul de închiriere nr. XXXX/xx.xx.xxxx (fila 32 ds.) având ca obiect închirierea unei suprafeţe de teren de 396 m.p. pe o perioadă de trei ani (cap. III)  de la data încheierii procesului verbal de predare primire din xx.xx.xxxx până la data de xx.xx.xxxx, reclamanta în calitate de locatar iar pârâta în calitate de locator proprietar în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M09 nr. XXXX/xx.xx.xxxx (fila 123 ds.).

Scopul avut în vedere de reclamanta locatar, la încheierea acestui contract a fost acela de a edifica o construcţie pe o structură integral metalică, având stâlpi metalici ancoraţi în structura fundaţiei prin intermediul buloanelor metalice înglobaţi în cuzineţi, cu panouri sandwici din tablă de oţel injectate cu poliuretan ignifugat, cu alimentarea cu apă rece din reţeaua locală, aspecte tehnice care se regăsesc în avizul nr. XXX/xx.xx.xxxx (fila 8 ds.) emis de către pârâta Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A. Bucureşti – Sucursala Regională de Căi Ferate Iaşi şi care răspund limitelor impuse  de către proprietarul locatar al terenului, referitoare la caracterul provizoriu al viitoarei construcţii ce se va fi edifica, cu obiectivul „spălătorie auto”.

Aşadar acest aviz al pârâtei este al doilea document după primul aviz emis de pârâtă XXX/xx.xx.xxxx care stabilesc condiţiile, întinderea şi caracterul viitoarei construcţii, în ordinea cronologică a documentaţiei necesare în acord cu legislaţia în domeniul funcţionării legale a spaţiului respectiv, urmate de Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Botoşani nr. 186/12.05.2008 (fila 22 ds.) pentru aprobarea documentaţiei „P.U.D. –str. Rândunicii nr. 1” în vederea realizării obiectivului „spălătorie auto”, care la art. 1 ultimul punct relevă de asemenea caracterul provizoriu pe durata de valabilitate de trei ani, certificatul de urbanism  nr. XXX/xx.xx.xxxx (fila 23 ds.) emis de Primăria mun. Botoşani care la pct. 3 secţiunea recomandări speciale prevede un regim similar provizoriu al construcţiei şi în final de însăşi actul care dă naştere dreptului de funcţiona potrivit specialităţii obiectului de activitate al reclamantei locatar, respectiv autorizaţia de construire nr. XXX/xx.xx.xxxx  (fila 37 ds.) care de asemenea specifică în mod expres că, regimul juridic al autorizării trebuie se încadreze în limitele şi condiţiile documentaţiei tehnice împreună cu avizele şi acordurile obţinute.

Mai reţine instanţa faptul că, prin Sentinţa civilă nr. XXXX/xx.xx.xxxx (fila 11 ds.) pronunţată de Judecătoria Botoşani în dosarul nr. XXXX/193/2011 s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta din acea cauză Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A. Bucureşti – Sucursala Regională de Căi Ferate Iaşi şi pârâta S.C. X S.R.L. Botoşani şi în consecinţă s-a dispus pe lângă plata chiriei pe care o datora şi evacuarea pârâtei de pe terenul ce face obiectul  contractului de închiriere nr. XXXX/xx.xx.xxxx.

Arată instanţa şi faptul că potrivit art. 29 alin. 1 din O.U.G. nr. 12/1998 republicată, în scopul desfăşurării în bune condiţii a circulaţiei feroviare şi al prevenirii evenimentelor de cale ferată se instituie o zonă de siguranţă şi o zonă de protecţie  a infrastructurii feroviare care cuprind în cazul primeia fâşiile de teren în limită de 20 metri liniari fiecare, situate de o parte şi de alta  a axei căii ferate, necesare pentru amplasarea instalaţiilor de semnalizare iar în ce priveşte pe a doua, în limita a maximum 100 mde la axa căii ferate, iar potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară dispus în cauză şi efectuat de expert M. L. (filele 185-200 ds. vol. I şi 1-8 ds. vol II) se relevă faptul că amplasamentul spălătoriei auto se află potrivit pct. 3 din raport  la distanţă care variază între 17,15 m şi 34,02 m faţă de liniile de cale ferată ale mun. Botoşani, ceea ce încadrează construcţia parte în zona de siguranţă parte în zona de protecţie a căii ferate.

Mai observă instanţa că, declaraţiile martorului propus de către reclamantă C. D. C. (fila 92 ds.), referitoare la caracterul permanent al construcţiei sunt incompatibile prin inadvertenţe atât cu documentele arătate şi concluziile expertului numit în cauză, cât şi cu declaraţiile martorilor pârâtei C. V. (fila 93 ds.) şi S. O. (fila 111 ds.).

Pe de altă parte, instanţa constată că  intenţia celor două părţi a fost definită în termenii arătaţi caracterizaţi de limitele închirierii, fără a da naştere unor prezumţii rezonabile cu privire la naşterea unui drept de superficie care să poată fi apărat prin prezenta acţiune confesorie, în acord cu regimul juridic şi caracterele acestui drept real pe care instanţa le va avea în vedere şi analiza mai jos.

În drept, instanţa este învestită cu o acţiune având ca obiect acţiunea confesorie mijloc juridic de apărare a dreptului de superficie, întemeiată în mod indirect pe unele dispoziţii legale ale vechiului cod civil de la 1864 ale cărui dispoziţii legale sunt aplicabile la speţa de faţă, în coroborare şi cu dispoziţiile art. 6 alin. 2 Cod civil actual privind aplicarea în timp a legii civile, respectiv art. 492 Cod civil vechi, art. 115/1938 privind unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile  funciare acolo unde există asemenea cărţi finalizate, decretul 167/1958 art. 22, practica judiciară şi doctrina juridică, de asemenea.

În temeiul art. 248 Cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocate de pârâtă, pe care o va respinge cu motivarea că, toate apărările dezvoltate cu această ocazie, nu sunt altceva decât apărări pe fondul cauzei, care pun în discuţie şi spre analiză elementele constitutive şi regimul ajudici al dreptului material referitor la dreptul real de superficie, analiză pe care instanţa o va efectua mai jos.

Astfel, dreptul de superficie este un drept real, care constă pe de o parte în dreptul de proprietate pe care îl are o persoană, denumită superficiar, asupra construcţiilor, plantaţiilor sau altor lucrări care se află pe un teren ce aparţine unei alte persoane, iar pe de altă parte dreptul acelei persoane, a superficiarului de folosinţă asupra acelui teren.

Aşadar, în cazul superficiei, se suprapun două drepturi de proprietate aparţinând la doi proprietari diferiţi : dreptul superficiarului asupra construcţiilor, plantaţiilor sau a altor lucrări şi dreptul proprietarului asupra terenului.

În realitate, dreptul de superficie constituie o derogare de la dispoziţiile art. 489 vechiul cod civil potrivit căruia proprietatea terenului cuprinde proprietatea a tot ce se află pe suprafaţa lui, precum şi de la art. 482 vechiul cod civil de la 1864, potrivit căruia proprietatea asupra unui lucru dă dreptul asupra a tot ceea ce se uneşte, ca accesoriu la acest lucru, respectiv dreptul de accesiune.

Deosebit de important cu privire la analiza obiectului prezentei cauze, raportată în special la speţa dedusă judecăţii, este izvorul naşterii dreptului de superficie, care poate fi ori legea ori convenţia dintre proprietarul terenului şi constructorul respectivei construcţii amplasate pe terenul aferent acesteia, cu alte cuvinte manifestarea de voinţă făcută ori de ambele părţi ori numai de către proprietarul terenului în calitate de deţinător al lucrului mai important şi necesar pentru fiinţarea unei construcţii, la care se adaugă condiţia ca terenul să se afle în circuitul civil, fără sarcini sau limitări ale dreptului de proprietate.

De la bun început instanţa constată că, în cauza de faţă, nici o dispoziţie a legii civile în materie şi nici o convenţie între părţile cauzei, nu reglementează dreptul de superficie constând în proprietatea pentru construcţia „spălătorie auto” şi dreptul de folosinţă asupra celor 396 m.p. închiriaţi, instanţa atrăgând în mod accentuat atenţia a nu se confunda contractul de închiriere, care reprezintă tot o convenţie dintre părţi care reglementează o anumită situaţie de fapt şi de drept, cu o eventuală convenţie care ar da naştere dreptului de superficie, lipsind în mod clar intenţia atât a proprietarului terenului cât şi a constructorului de a da naştere unui drept real, ci în mod contrar susţinut de contractul de închiriere s-a născut în beneficiul locatorului numai un drept de creanţă constând în dreptul de folosinţă asupra terenului în baza contractului de închiriere şi nu un drept real de folosinţă de natura dreptului de superficie.

Aceste constatări pot fi trecute şi prin filtrul practicii judiciare promovate în ultima perioadă şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum decizia nr. 4127/22.11.2013 care afirmă că „Suprapunerea dreptului de proprietate asupra terenului aparținând unei persoane cu dreptul de proprietate asupra construcției, aparținând unei alte persoane nu dă naștere prin ea însăși unui drept de superficie, în absența unui act juridic sau fapt juridic care să-l constituie ori a unei dispoziții legale pe care să se întemeieze. Astfel, constatarea existenței dreptului de superficie în beneficiul locatarului terenului este ilegală în absența actului juridic, respectiv a unei convenții, încheiate în formă autentică, având ca obiect nașterea acestui drept și stabilirea întinderii sale ca dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra terenului aparținând locatorului.”

Cu alte cuvinte instanţa constată cinci aspecte incompatibile cu naşterea dreptului de superficie, în prezenta cauză şi care sunt reprezentate de lipsa manifestării de voinţă a celor două părţi pentru constituirea unui drept real sau a unei norme legale în acest sens, prezenţa contractului de închiriere care defineşte şi fixează structura relaţiilor raportului juridic de locaţiune între părţi pe întreaga perioadă de colaborare a acestora în termenul de valabilitate a convenţiei, caracterul provizoriu al construcţiei stabilit în întreaga documentaţie avizată şi acordată atât de proprietarul terenului cât şi de autorităţile administraţiei publice locale ale mun. Botoşani precum şi de faptul că simpla situaţie de fapt de după încetarea contractului de închiriere a celor două imobile construcţii şi teren care subzistă împreună şi în prezent, nu dovedesc prin însăşi coexistenţa lor, vreun drept real în lipsa unei intenţii preconstituite ale ambelor părţi sau a uneia dintre ele la momentul edificării construcţiei, lucru întărit şi de sentinţa de evacuare care poate avea şi împrejurarea unei puteri de lucru judecat faţă de prezenta cauză, care are prioritate în statornicirea caracterului de creanţă sau de drept real al folosinţei terenului de 396 m.p. de către reclamantă în activitatea desfăşurată având ca obiect „spălătorie auto”.

De asemenea, instanţa reţine că spălătoria auto se află amplasată parte în zona de siguranţă şi parte în zona de protecţie a căii ferate a gării din X, situaţie care devine incompatibilă pentru argumentele prevăzute în O.U.G. nr. O.U.G. nr. 12/1998 republicată, cu fiinţarea unei construcţii în această zonă în mod permanent, perpetuu aşa cum reclamă dreptul de superficie.

Mai reţine instanţa că şi concluziile expertului desemnat în cauză, întăresc ideea caracterului provizoriu al construcţiei şi constată regimul special al terenului pe care se află amplasată această construcţie.

Pentru toate aceste considerente instanţa va respinge acţiunea, ca nefondată, pentru neîntrunirea condiţiilor legale arătate pentru naşterea reală a unui drept real de superficie şi care să primească ocrotire legală din partea instituţiilor competente ale statului.

Instanţa observă că s-au efectuat anumite cheltuieli din partea expertului desemnat M. L., estimate la suma de 2500 lei, din care reclamanta ca parte aflată în culpă ca urmare a respingerii acţiunii, achitat numai onorariul provizoriu de 500 lei, astfel încât va obliga reclamanta să achite şi restul onorariului în sumă de 2000 lei către acest expert.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN N UMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. S.A. BUCUREŞTI – SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE IAŞI, ca fiind apărare pe fondul cauzei.

Respinge cererea având ca obiect acţiune confesorie, formulată de către reclamanta S.C. X S.R.L., cu sediul în municipiul Botoşani, Xă nr. Y, judeţul Botoşani, nr. de ordine în Reg. Com. JO7/xx.xx.xxxx, CUI XXXXXXX,, în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAŢIONALĂ DE CĂI FERATE C.F.R. S.A. BUCUREŞTI – SUCURSALA REGIONALĂ DE CĂI FERATE IAŞI, cu sediul în municipiul Iaşi, str. Piaţa Gării nr.1, judeţul Iaşi,  ca nefondată.

Obligă reclamanta să plătească expertului M. L., suma de 2000 lei, cu titlu de diferenţă contravaloare onorariu expert.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Botoşani.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, xx.xx.xxxx.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare