Contestatie tabel preliminar creante

Pe rol fiind solutionarea contestatiilor formulate de către creditoarea N B G prin B R SA cu privire la propria creanţă, debitoarea SC T A SRL cu privire la creanţele N B G prin B R SA şi a creditoarei D.G.R.F.P. I înscrise in tabelul preliminar al creanţelor intocmit de către lichidatorul judiciar C R L.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 17.09.2014, creditoarea creditoarea N B G prin B R SA a formulat contestaţie cu privire la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei T A S.R.L.

Susţine contestatoarea că în mod nelegal a fost înscrisă creanţa sa în tabelul preliminar ca fiind sub condiţie suspensivă, solicitând a fi înscrisă ca o creanţă neafectată de nicio condiţie.

Arată că a formulat cerere de creanţă pentru suma de 1 327 807,7 Euro, datorată de debitoare în temeiul contractului de credit /13.09.2010, încheiat de debitoare cu B R SA, contract în cadrul căruia debitoarea are calitatea de garant , aşa cum rezultă din partea introductivă a contractului unde sunt mentionate părţile contractului, precum şi din semnarea contractului.

Mai arată că în capitolul 7 „ Garanţii” din cadrul condiţiilor generale, la art. 7.2 se stipulează. „ În cazul în care împrumutatul nu plăteşte creditul, dobânda acumulată sau orice sume datorate şi scadente în conformitate cu prezentul contract, atunci garantul, solidar cu împrumutatul, va efectua imediat toate plăţile scadente şi neefectuate. Banca va avea dreptul să solicite garantului rambursarea sumelor datorate şi neplătite de către împrumutat, garantul renunţând în mod expres la beneficiul de diviziune şi discuţiune”.

Arată că la data de 18.10.2010, între B R SA şi N B G s-a încheiat cesiunea de creanţă nr. /S2/18.10.2010 cu privire la acest contract de credit.

Astfel, susţine creditoarea că deţine o creanţă neafectată de nicio condiţie, creanţă care este certă, lichidă şi exigibilă.

În drept a invocat art. 73 din Legea 85/2006.

2. La data de 16.09.2014 s-a înregistrat pe rolul instanţei contestaţia formulată de debitoarea T A S.R.L. împotriva tabelului preliminar al creanţelor, respectiv cu privire la creanţa N B G.

A solicitat debitoarea a fi înlăturată această creditoare din tabelul de creanţe, arătând că N B G (NBG) nu are calitatea de creditor al său. Arată că prin contractul de credit /13.09.2010 B R SA a acordat un împrumut de 1 260 000 Euro împrumutatului F G, că acest contract a fost semnat si de către debitoare în calitate de „garant”, termen folosit în sens general. Precizează că garanţia oferită de către debitoare a constat în avalizarea un ui bilet la ordin în alb, stipulat fără protest, emis de F G, garanţie ce este prevăzută de art. 8 pct 2 din condiţiile speciale ale contractului, astfel că singura garanţie oferită de debitoare a fost avalizarea acestui bilet la ordin.

Că prin contractul de cesiune nr. /S2/18.10.2010 B R SA a cesionat către NBG creanţele menţionate în anexa 1 la contractul de cesiune, însă în art. 3.2 s-a menţionat expres că „ cedentul nu va gira către cesionar drepturile rezultate din biletele la ordin emise de către debitorii cedati pentru suma prevăzută în anexa 1, în scopul facilitării executării silite a obligaţiilor debitorilor cedaţi în temeiul biletelor la ordin”ca urmare, susţine debitoarea, prin contractul de cesiune nu s-a cedat şi biletul la ordin avalizat, astfel că nu s-a transmis şi dreptul de a se îndrepta împotriva sa.

A mai invocat şi lipsa calităţii de reprezentant al NBG – excepţie respinsă prin încheierea din 11.02.2015, pentru motivele arătate în aceasta.

Pe fondul contestaţiei, debitoarea a arătat că izvorul obligaţiei sale îl constituie biletul la ordin emis de F G avalizat de ea, avalul acordat pe acest instrument de plată fiind limita obligaţiei sale. Astfel, susţine că potrivit art 35 din Legea 58/1934, avalistul este ţinut în acelasi mod ca şi cel pentru care a garantat, însă biletul la ordin nu a fost introdus la plată în termenul de 3 ani de la emiterea lui, astfel că acesta nu mai poate fi pus în executare nici faţă de F G, nici faţă de avalist (art. 12 corob cu art 106 al 2 din Legea 58/1934).

A mai criticat şi cunatumul creanţei, arătând că în procedura insolvenţei deschisă împotriva F G, NBG s-a înscris la masa credală cu suma de 1 152 390,01 Euro, pe când în cauza de faţă a solicitat o sumă mai mare.

3. Tot la data de 16.09.2014 a fost înregistrată şi contestaţia formulată de debitoarea T A S.R.L. împotriva tabelului preliminar al creanţelor, respectiv cu privire la creanţa DFPL I. a arătat că suma solicitată de către creditoare nu are caracter cert, arătând că nu datorează impozitele solicitate, întrucât nu a fost proprietarul imobilelor respective.

În cauză, a fost formulată întâmpinare de către creditoarea N B G prin B R SA, prin care s-au invocat excepţiile netimbrării contestaţiei debitoarei şi a tardivităţii contestaţiei (soluţionate prin încheierea din 11.02.2015) şi a lipsei calităţii de reprezentant, la care s-a renuntat la ultimul termen.

Cu privire la contestaţie s-a arătat, punctual:

-referitor la calitatea de creditoare a NBG – arată că a solicitat înscrierea la masa credală a debitoarei în considerarea calităţii acesteia de garantă a contractului de credit încheiat cu F G şi nicidecum în temeiul vreunui bilet la ordin

-referitor la cuantumul diferit al creanţei din cauza de faţă, arată că între data înscrierii la masa credală a F G şi cea de faţă au trecut doi ani.

Creditoarea DFPL I a depus la dosar precizări prin care a achiesat la contestaţia debitoarei, arătând că a procedat la scoaterea din evidenţa sa a bunurilor care au determinat impozitarea

Administratorul judiciar a depus puncte de vedere.

Analizând contestaţiile de faţă, judecătorul sindic reţine următoarele:

Prin încheierea nr. 317/25.06.2014 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului S.C. T A S.R.L. şi a fost numit în calitate de administrator judiciar C R L SPRL.

În exercitarea atribuţiilor legale, administratorul judiciar a întocmit în cauză tabelul preliminar al creantelor, publicat in Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. 15832 din data de 9 septembrie 2014.

În ceea ce priveşte creanţa cu care a fost înscrisă în acest tabel creditoarea N B G, judecătorul sindic constată că acesta formează obiectul a două contestaţii, respectiv contestaţia debitoarei şi contestaţia creditoarei însăşi. Întrucât este necesar a se lămuri cu prioritate apărările debitoarei, prin raportare la conţinutul lor, se va da prioritate analizei acestora.

Situaţia de fapt necontestată de către niciuna dintre părţi este următoarea: la data de 13.09.2010, între B R SA şi F G a fost semnat contractul de credit /13.09.2010. acest contract a fost semnat şi de către debitoare în calitate de garant.

Ulterior, la data de 18.10.2010, între B R SA şi N B G s-a încheiat cesiunea de creanţă nr. /S2/18.10.2010 cu privire la o serie de creanţe cuprinse în anexa 1 la contractul de cesiune, anexă în care este menţionat acest contract de credit

Faţă de conţinutul apărărilor debitoarei se impune a se lămuri situaţia sa juridică cu ocazia încheierii atât a contractului de credit initial, dar şi situaţia juridică generată de încheierea contractului de cesiune.

Referitor la contractul de credit nr. /13.09.2010, din analiza acestuia rezultă că susţinerea creditoarei referitoare la semnarea contractului de către debitoare în calitate de garant este reală. Este însă necesar a se determina întinderea şi natura obligaţiei de garanţie asumată de către debitoare prin semnarea contractului.

Relevant sub acest aspect este art. 7 din contract denumit „ Garanţii”, potrivit căruia alin 1 stabileşte că garanţiile constituite pentru garantarea obligaţiile de rambursare sunt prevăzute în condiţiile speciale, precum şi art. 8 din contract care enumeră garanţiile pe care banca a înţeles să şi le constituie în favoarea sa.

Potrivit art 8 din contract banca a înţeles să constituie garanţii reale imobiliare (ipoteci), garanţii reale mobiliare şi două garanţii constând în bilete la ordin emise de împrumutat şi avalizate, unul de T A SA.

Cele două părţi au opinii separate cu privire la întinderea şi natura obligaţiei de garanţie: pe de o parte creditoarea susţine că debitoarea este un garant ce se obligă alături de împrumutat fără nici o diferenţă, iar debitoarea susţine că obligaţia sa de garanţie este limitată doar la avalul acordat pe biletul la ordin.

Interpretând clauzele contractului de împrumut, instanţa va avea în vedere că acesta este un contract de adeziune, preîntocmit de către banca, cuprinzând astfel clauze care sunt aplicabile mai multor situaţii de fapt (a vedea în acest sens disp art 7 din contract care prevăd dispoziţii atât pentru situaţia garantului fidejusor cât şi pentru situaţia garantului avalist sau dis part 5 pct 2 si 3 din contract care stabilesc obligaţii fie pentru garanţii fidejusori, fie pentru garanţii ipotecari, după caz).

Cu toate acestea, toate persoanele care garantează în vreun mod contractul de împrumut, indiferent de natura garanţiei (ipoteci imobiliare, mobiliare, avalisti) sunt denumiţi generic „garanţi” şi semnează sub această denumire contractul de împrumut.

Ca o primă observaţie, instanţa va avea în vedere că situaţia concretă a garanţilor din acest contract şi deci si a debitoarei este reglementată de art 8 din contract, unde se arată pentru fiecare în parte care este garanţia pe care înţelege să o constituie. Potrivit acestui articol din convenţie, debitoarea a devenit avalistul unui bilet la ordin emis de împrumutat. Concluzia care se desprinde este aceea că doar acesta este natura şi întinderea garanţiei la care este tinută debitoarea garantă, întrucât, aşa cum am arătat deşi contractul conţine şi alte dispoziţii referitoare la garanţi, acestea se referă la situaţii posibile pentru diferite contracte în parte. Astfel, contractul prevede clauze pentru situaţia garanţilor fidejusori, ipotecari, etc, insă art 8 din acesta este cel care stabileste concret garanţia constituită în cazul de faţă.

Sub acelaşi aspect, judecătorul nu va primi susţinerea creditoarei referitoare la faptul că toate dispoziţiile din contract referitoare la garanţii îi sunt aplicabile debitoare. Potrivit acestui raţionament, debitoarea ar fi ţinută şi la obligaţiile prev de art 5. 2 lit n, c, sau e coroborat cu art. 5.3 din contract. Or, aceste clauze sunt aplicabile doar in cazul garanţiilor ipotecare imobiliare.

Nu în ultimul rând, aşa cum am arătat contractul de credit fiind unul de adeziune, întocmit de un profesionist (o bancă) se impunea ca toate clauzele acestuia să fie clare, iar natura şi întinderea obligaţiei fiecărei părţi implicate să fie clar determinată.

Cum natura garanţiei stabilite în sarcina debitoarei şi întinderea acesteia nu este clar determinată, instanţa va avea în vedere principiul conform căruia clauzele contractuale se interpretează în favoarea celui care se obligă, ca atare va reţine că natura şi intinderea obligaţiei debitoarei este cea stabilită de Capitolul II, art 8 pct 2, respectiv de avalist al biletului la ordin emis de împrumutat.

În continuare va fi analiza contractul de cesiune de creanţă încheiat între B R SA şi N B G respectiv cesiunea de creanţă nr. /S2/18.10.2010, pentru a stabili în ce măsură a fost cesionată şi garanţia prevăzută de capitolul II art. 8 pct 2 din contractul de credit.potrivit art 1 din cesiunea de creanţă, obiectul contractului îl constituie creanţele menţionate în anexa 1 la contract.

Anexa 1 face trimitere la contractul de credit analizat anterior, însă, detaliind garanţiile transmise se enumeră doar garanţiile reale imobiliare si mobiliare. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 3.2 din cesiunea de creanţă care stipulează expres că nu se vor gira către cesionar şi drepturile rezultate din biletele la ordin emise de debitori.

Pe cale de consecinţă, rezultă că prin contractul de cesiune de creanţă nu s-a transmis şi garanţia consimţită de către debitoare în favoarea împrumutatului, astfel că cesionarul N B G nu a dobândit şi posibilitatea de a se înderpta împotriva debitoarei pentru recuperarea creanţei sale. Nefiind aşadar creditor faţă de debitoarea în cauză, instanţa va admite contestaţia debitoarei pe acest temei si va înlătura integral creanţa NBG din tabelul definitiv.

În acest context nu vor mai fi analizate celelalte apărări ale debitoarei şi nici apărările creditoarei referitoare la înscrierea creanţei sale sub condiţie.

În ceea ce priveşte contestaţia debitoarei faţă de creanţa DFPL I, faţă de achiesarea acestei creditoare la contestaţie fila 97 ds, urmează a fi admisă contestaţia şi se va înlătura creanţa din tabelul definitiv.

H O T Ă R Ă Ş T E

1.Respinge contestatia formulată de creditoarea N B G prin B R SA cu privire la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei T A S.R.L.

2. Admite contestatia formulată de debitoarea T A S.R.L. împotriva tabelului preliminar al creanţelor, respectiv cu privire la creanţa N B G. constată că N B G nu are calitatea de creditoare a debitoarei.

3.Admite contestatia formulată de debitoarea T A S.R.L. împotriva tabelului preliminar al creanţelor, respectiv cu privire la creanţa DFPL I. Constată că DFPL I nu are calitatea de creditor a debitoarei.

Executorie .

Domenii speta

Spete similare