Contestatie tabel preliminar creante

Pe rol fiind solutionarea contestatiei formulate de catre debitoarea SC A C SRL in cadrul procedurii de insolventa desfasurata prin administrator judiciar E L SPRL împotriva creantei creditoarei B G S G SA- S I inscrisă în tabelul preliminar nr. S/22.04.2013.

A. Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 07.05.2013 contestatorii SC A C SRL şi administratorul special A P au formulat contestaţie cu privire la tabelul preliminar al creanţelor nr. S/22.04.2013 publicat în BPI 7813/30.04.2013, cu privire la creanţa garantată în valoare de 548 073 euro şi a creanţei chirografare în valoare de 3 273 009,16 lei cu care a fost înscrisă în tabelul preliminar de creanţe creditoarea B G S G SA, solicitând înscrierea acesteia în tabelul definitiv cu o creanţă garantată de 0 lei şi a unei creanţe chirografare 0 lei.

Contestatorii au dezvoltat motivele contestaţiei prin raportare la contractele de credit şi de garanţie încheiate cu creditoarea. Astfel:

I) CONTRACTUL DE CREDIT /28.05.2007- susţin că înţeleg să conteste rangul creanţei, solicitând înscrierea sumelor de 722 903,07 lei creanţe scadente şi 1383,83 lei creanţe nescadente în categoria creanţelor chirografare şi nu în categoria creanţelor garantate.-

arată contestatorii că s-a solicitat înscrierea creanţelor ca şi garantate în baza următoarelor contracte:

A. contract de ipotecă /28.05.2007 încheiat cu garantaul ipotecar SC A C SRL, cu un act adiţional

B. contractul de ipotecă /23.10.2010 încheiat de însăşi debitoarea A G SA

C. două contracte de garanţie mobiliară pe sumele de bani viitoare, cu un act aditional

Cu privire la contractul de ipotecă /28.05.2007 încheiat cu garantul ipotecar SC A C SRL:

•A1. nulitatea contractului de ipotecă prin raportare la disp. art. 65 şi 49 lit a, b, g şi h din Legea 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, a prevederilor art. 143 ind 2 din Lege 31/1990 şi a prevederilor art. 1772 din vechiul C civ

Susţine că potrivit art 65 din Legea 36/1995 (în forma în vigoare la 23.04.2010), încheierea de autentificare trebuie să cuprindă sub sancţiunea nulităţii datele prev la art. 49 din lege, date dintre care sunt relevante în speţă cele prev de : lit a – sediul biroului notarial, lit b denumirea încheierii şi numărul acesteia, lit g – arătarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi formă ale actului notarial întocmit în raport cu natura acelui act şi lit h – constatarea îndeplinirii actului notarial şi a citirii acestuia de către părţi.

Susţine că încheierea de autentificare a contractului de ipotecă nu cuprinde nici una dintre aceste menţiuni.

•A 2. nulitatea contractului de ipotecă prin raportare la dis part. 58 al 2 din Legea 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, a prevederilor art. 143 ind 2 din Lege 31/1990 şi a prevederilor art. 1772 din vechiul C civ

Astfel, arată că potrivit art 1772 din VC civ, ipoteca este un contract civil solemn care trebuie încheiat prin contract autentic sub sancţiunea nulităţii absolute, iar înscrisul autentic se încheie potrivit Legii 36/1995. în aceste condiţii contractului de ipotecă în cauză îi sunt aplicabile disp. art. 58 al 2 din Legea 36/1995(în forma în vigoare la data de 23.04.2010): „ pentru autentificarea unui act, notarul public verifică şi stabileşte în prealabil identitatea părţilor. Părţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică”

Din această perspectivă, susţin contestatorii, reprezentantul creditoarei B, respectiv doamna S C a semnat contractul de ipotecă în baza procurii autentificate sub nr. /25.02.2005, despre care se susţine că nu era specială, întrucât nu era dată cu individualizarea atribuţiilor conferite mandatarului, nu cuprindea nici o referire cu privire la contractele de credit, debitoarea căreia i-au fost acordate sau cu privire la bunurile garantate.

Mai susţine că procura trebuia să provină de la reprezentantul legal al creditoarei, care este prezumat a fi preşedintele Consiliului de administraţie al societăţii pe acţiuni, însă în speţă, procura provine de la Directorul S I.

•A 3 nulitatea absolută a încheierii de autentificare prin raportare la disp. art. 65 lit b din Legea 36/1995 şi pe cale de consecinţă, nulitatea contractului de ipotecă

Arată că potrivit dispoziţiei legale indicate, încheierea de autentificare trebuie să cuprindă constatarea că înscrisul a fost semnat în faţa notarului de toţi cei ţinuţi să îl semneze. Că în speţă, contractul de ipotecă a fost semnat de trei reprezentanţi ai băncii, respectiv Directorul S I, Directorul Comercial şi de Doamna S C, în baza procurii autentificate. Susţin că în faţa notarului s-a prezentat o singură persoană din partea creditoarei- respectiv mandatara menţionată în contractul de autentificare. Astfel, dacă notarul public a acceptat autentificarea unui înscris care era semnat şi de alte două persoane care nu s-au prezentat în faţa sa, rezultă că au fost încălcate prevederile art 65 lit b citate.

ÎN SUBSIDIAR, contestatorii au adus si critici privind întinderea creanţei garantate, datorate în baza acestui contract de credit si contract de ipotecă, din perspectiva principiilor care guvernează contractul de ipotecă, cu trimitere la obligativitatea formei autentice a contractului de ipotecă şi la principiul dublei specializări a acestuia.

Astfel, contestatorii critică înscrierea creanţei garantate în tabelul preliminar, înscriere determinată de garantarea acestui contract de credit cu contractul de ipotecă din două perspective:

1.Nu s-a garantat si restituirea sumelor cu care ulterior, limita de 300 000 lei a fost majorată până la 1 000 000 lei, prin acte aditionale la contractul de credit

2.Nu s-a garantat comisioanele bancare stabilite atât prin forma initială a contractului de credit si/sau prin actele sale aditionale _ nu au fost determinate , nefiind stabilit cuantumul si natura lor prin contractul de ipotecă ci printr-un act extrinsec acestuia;

În esenţă, susţin că la contractul de credit semnat initial de către părţi au intervenit mai multe acte aditionale, prin care s-au modificat conditiile creditului – s-a majorat linia de credit, s-au schimbat dobânzile si /sau modalitatea de rambursare, însă nu s-au semnat si acte aditionale la contractul de ipotecă, care să fie autentificate, prin care garantul ipotecar să-şi fi asumat aceste noi obligatii.

Susţin aşadar că intinderea obligatiei creditorului ipotecar este dată doar de forma initială a contractului de credit pe care au inteles să îl garanteze cu contract de ipotecă autentificat.

 Din perspectiva principiului dublei specializări a contractului de ipotecă – sub aspectul intiderii obligatiei garantate, susţin că intinderea obligatiei garantului ipotecar este dată de ceea ce rezultă din contractul de ipotecă autentificat.

Totdată arată că din contractul de ipotecă nu rezultă că s.ar fi înteles ca garantia sa privească şi comisiaonele sau dobânzile penalizatoare, acestea nefiind mentioante expres în contractul de ipotecă

II. CONTRACTUL DE CREDIT /26.06.2008 - arată contestatorii că s-a solicitat înscrierea creanţelor ca şi garantate în baza contractului de ipotecă /26.06.2008 încheiat cu garantul ipotecar SC A C SRL, cu actul adiţional /09.02.2011

Cu privire la contractul de ipotecă /26.06.2008 încheiat cu garantul ipotecar SC A C SRL, s-au reluat apărările expuse la pct A1, A2 si A3 de mai sus, apărări care s-au dezvoltat şi cu privire la actul adiţional 1 la acest contractul de ipotecă.

În subsidiar s-au reluat apărările privind întinderea creanţei garantate, datorate în baza acestui contract de credit si contract de ipotecă, din perspectiva principiilor care guvernează contractul de ipotecă, cu trimitere la obligativitatea formei autentice a contractului de ipotecă şi la principiul dublei specializări a acestuia, cu aceleasi susţineri de fapt.

III. contractul de credit /02.10.2008 – arată contestatorii că s-a solicitat înscrierea creanţelor ca şi garantate în baza contractului de ipotecă /02.10.2008 încheiat cu garantul ipotecar SC A C SRL, cu actul adiţional /09.02.2011- s-au reluat apărările referitoare la contractul /23.04.2010, iar cu privire la contractul de ipotecă /02.10.2008 încheiat cu garantul ipotecar SC A C SRL s-au reluat apărările expuse la pct I de mai sus, apărări care s-au reluat cu privire la actul adiţional la acest contractul de ipotecă.

Au fost invocate, în subsidiar si apărările de la punctele anterioare

IV. contractul de credit din 03.10.2007 susţin că înţeleg să conteste întreaga creanţă, solicitând inlăturarea ei

Arată contestatorii că s-a solicitat înscrierea creanţelor ca şi garantate în baza contractului de ipotecă /23.04.2010 încheiat cu garantul ipotecar SC A C SRL.

 Referitor la contractul de ipotecă /23.04.2010 încheiat cu garantul ipotecar SC A C SRL s-au reluat apărările expuse la pct I A de mai sus, atât cele privind nulităţile, cât si cele subsidiare.

Suplimentar, având in vedere că debitoarea are faţă de acest contract de credit si calitatea de fidejusor, în baza contractului de fidejusiune /03.110.2007, modificat prin act aditional, au solicitat contestatorii să se constate că fidejusiunea s-a stins ca efect al anulării contractului de ipotecă, potrivit art 1682- 1683 C civ.

Susţine că este incident modul special de stingere a fidejusiunii, întrucât ne aflăm in ipoteza in care, din culpa creditorului, fidejusorul nu ar mai avea posibilitatea de a dobândi ca efect al platii datoriei principale, a privilegiilor si a ipotecilor de care se bucura creditorul.

Susţin contestatorii că, în situaţia în care debitoarea- garant ipotecar ar plăti în calitate de fidejusor creanţa, nu ar mai putea beneficia de intrarea in patrimoiul său a ipotecilor, întrucât acestea sunt nule de drept.

V. contractul de credit /17.12.2007 susţin că înţeleg să conteste întreaga creanţă, solicitând inlăturarea ei

În primul rând invocă contestatorii principiul disponibilităţii de voinţă, arătând că în declaratia de creanţă a creditoarei B SA, deşi se face referire la contractul de credit /17.12.2007, creditoarea nu a invocat ca si temei al garantiei sale contractul de ipotecă /23.04.2010, deci nu poate fi inscrisă cu o creanţă garantată in baza acestui contract de credit.

O altă categorie de apărări invocate de către contestatori privesc nulităţile dezvoltate la pct I A cu privire la contractul de ipotecă /23.04.2010 şi cu privire la actul aditional nr. la contractul de ipotecă, act aditional autentificat sub nr. /17.02.2011 la BNP A G, din perspectiva principiilor care guvernează contractul de ipotecă, cu trimitere la obligativitatea formei autentice a contractului de ipotecă şi la principiul dublei specializări a acestuia, cu aceleasi susţineri de fapt

Suplimentar, având in vedere că debitoarea are faţă de acest contract de credit si calitatea de fidejusor, în baza contractului de fidejusiune /17.12.2007, modificat prin act aditional, au solicitat contestatorii să se constate că fidejusiunea s-a stins ca efect al anulării contractului de ipotecă, potrivit art 1682- 1683 C civ.

 Creditoarea intimată B G S G, prin întâmpinarea formulată a invocat excepţia necompetenţei funcţionale şi materiale a instanţei cu privire la soluţionarea cererilor privind constatarea nulităţii - excepţia soluţionată prin încheierea interlocutorie din data de 11.09.2013, precum şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

A arătat în esenţă că legea 31/1990 nu este aplicabilă instituţiilor bancare, că procura dată pentru contractele de ipotecă enumerate reprezintă o procură specială, potrivit art 1535 C civ. susţine că toate contractele de ipotecă au fost semnate în faţă notarului de către persoana împuternicită în ac est sens, precum şi că menţiunile de la art 49 din Legea 36/1995 nu sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

S-au depus şi puncte de vedere de către administratorul judiciar.

La termenul din 07.09.2016, contestatorii, prin apărător, au înţeles să invoce în apărare si efectele puterii de lucru judecat care decurg din decizia 174/25.02.2015 a Curtii de Apel I, sectia civilă, prin care au fost solutionate irevocabil contestatiile cu privire la tabelul preliminar al creanţelor întocmit în procedura insolventei debitoarei A G SA, cu privire la aceeasi creanţă a B SA, izvorâtă din aceleasi contracte de credit si ipotecă.

A arătat apărătorul contestatorilor că prin decizia citată s-a reţinut irevocabil că nulităţile invocate cu privire la contractele de ipotecă sunt nulităţi absolute, astfel că in prezenta cauză fiind invocate aceleasi cazuri de nulitate, pentru aceleaşi contracte de ipotecă, se impune cu autoritate de lucru judecat această concluzie.

B. Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 08.05.2013, contestatorii SC A C SRL şi administratorul special A P au formulat contestaţie cu privire la cu privire la tabelul preliminar al creanţelor nr. S/22.04.2013 publicat în BPI 7813/30.04.2013, cu privire la creanţa în valoare de 131 606 lei cu care a fost înscrisă creditoarea DGFP I, solicitând ca această creditoare să fie înlăturată din tabelul definitiv cu o creanţă fiscală cu titlu penalităţi în valoare de 12 140 lei.

Susţin contestatorii că DGFP I a solicitat înscrierea la masa credală cu suma totală de 131 616 lei, sumă în care este inclusă şi suma de 12 140 lei, reprezentând penalizări de întârziere, sumă stabilită prin:

- Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. /25.03.2013- pentru suma de 7 278lei

- Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. /09.04.2012- pentru suma de 2820 lei

- Decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii nr. /10.01.2012- pentru suma de 2042 lei

se contestă această sumă pentru următoarele motive:

- creanţa este supusă verificării potrivit art 67 din legea 85/2006, deoarece art. 66 alin 2 din legea 85/2006 exclude de la verificarea creanţelor doar pe acele creanţe bugetare cuprinse titluri executorii necontestate în termenele prevăzute de legi speciale.

Astfel, arată că decizia de plată accesorii nr. /25.03.2013 nu constituia titlu executoriu la data depunerii declaraţiei de creanţă, raportat la disp. art 141 şi 111 al 2 din C pr fiscală. Astfel, decizia a fost comunicată debitoarei la data de 03.04.2013 şi devenea scadentă la 05.05.2013, dată după care putea deveni titlu executoriu.

Însă, arată debitoarea că a promovat contestaţie (plângere prealabilă) potrivit art 205 şi următ C pr fiscală această decizie.

Au dezvoltat contestatorii si motivele pentru care decizia de plată accesorii nr. /25.03.2013 este netemeinică şi nelegală şi se impune anularea ei.

În drept au invocat art- 18 şi 73 din Legea 85/2006.

ANALIZÂND CAUZA DE FAŢĂ, JUDECĂTORUL SINDIC RETINE URMĂTOARELE:

Prin încheierea civilă nr. 59/27.02.2013 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitorului S.C. A C S.R.L., cu sediul în I, bd. P, nr. 5A, jud. I, înmatriculată la ORC sub nr. J, CUI . A fost numit în calitate de administrator judiciar E L SPRL, cu sediul în I, str. Z, nr. 11

În exercitarea atribuţiilor legale, administratorul judiciar a întocmit în cauză tabelul preliminar al creanţelor nr. S/22.04.2013 publicat în BPI 7813/30.04.2013.

A. Contestatiile formulate de debitoarea SC A C SRL şi de administratorul special A P cu privire la tabelul preliminar al creanţelor nr. S/22.04.2013 publicat în BPI 7813/30.04.2013, respectiv cu privire la creanţa creditoarei B – SA

Excepţia prescripţiei dreptului la actiune invocată de creditoarea intimată B SA

Similar considerentelor reţinute prin sentinţa civilă nr. 837/16.04.2014, pronunţată în dosarul /99/2012/a1 al Tribunalului I, irevocabilă prin respingerea recursului, judecătorul sindic va constata că prin contestaţiile de faţă, contestatorii au înţeles să invoce nulitatea actelor juridice analizate, pe cale incidentala (fara a se urmări obtinerea unei condamnări, respectiv pronunţarea desfiintarii actului, ea având doar valoarea unui mijloc de aparare folosit pentru a paraliza pretenţiile părţii adverse).

Fiind vorba despre constatarea unei nulităţi pe cale de excepţie, de apărare, nu mai prezintă interes caracterul nulităţii – absolută sau relativă, întrucât valorificarea unei atare apărari este imprescriptibilă, potrivit principiului que temporalia sunt ad agendum, perpetua sunt ad excipiendum.

Argumentele pe care se întemeiază o atare soluţie sunt:

a) potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, prin prescripţie se stinge „dreptul la acţiune”, deci nu si excepţia;

b) atunci când se refera la cazurile de nulitate absoluta, legea arata ca aceasta poate fi invocata oricând, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie, in timp ce privitor la nulitatea relativa, limitează in timp numai exercitarea dreptului la acţiunea in anulare, lăsând astfel in afara domeniului sau de aplicare calea excepţiei;

c) daca nulitatea relativa nu ar putea fi invocata oricând pe cale de excepţie, creditorul de rea-credinţă ar putea lasă să treacă termenul de prescripţie, pentru a acţiona ulterior, însa o asemenea situaţie, defavorabila debitorului, este evitata prin posibilitatea acestuia din urma de a invoca nulitatea relativa pe cale de excepţie.

Trebuie făcută distincţia intre excepţia de nulitate care reprezintă o simpla apărare si excepţia de nulitate prin care se încearcă valorificarea de către pârât a unei pretenţii proprii, respectiv intenţia de a obţine chiar anularea actului. Cum aceasta din urma excepţie este inadmisibila (pentru ca mijlocul tehnic de realizare a acesteia îl constituie numai acţiunea), atunci când pârâtul nu invoca o pretenţie contra reclamantului, ci urmăreşte numai respingerea pretenţiei acestuia, adică executarea actului nul, excepţia nulităţii relative este imprescriptibila.

Puterea de lucru judecat- invocată de către contestatori prin raportare la decizia 174/25.02.2015 a Curtii de Apel I, sectia civilă.

Se impun următoarele mentiuni:

Dosarul /99/2012 are ca obiect insolventa debitoarei A G SA, o societate care alături de A C SRL- debitoarea din cauza de faţă a încheiat cu creditoarea B SA mai multe contracte de credit si /sau contracte de ipotecă.

În etapa intocmirii tabelelor preliminare ale creanţelor debitoarelor A G SA şi A C SRL, creditoarea B SA a inţeles să se înscrie la masa creadală a ambelor debitoare, partial, în baza unor contracte de credit si/ sau ipotecă comune, respectiv:

I. contractul de credit /28.05.2007- incheiat între B si A G SA, credit garantat cu:

A. contract de ipotecă /28.05.2007 încheiat cu garantul ipotecar SC A C SRL, cu un act adiţional

B. contractul de ipotecă /23.10.2010 încheiat de însăşi debitoarea A G SA

C. două contracte de garanţie mobiliară pe sumele de bani viitoare, cu un act aditional

II. contractul de credit /26.06.2008, - incheiat între B si A G SA, credit garantat cu :

A. contractul de ipotecă /23.04.2010 autentificat sub nr. /23.04.2010

B. contractul de ipotecă /26.06.2008 încheiat cu garantul ipotecar SC A C SRL

III. contractul de credit /02.10.2008 - incheiat între B si A G SA, credit garantat cu :

A. contractul de ipotecă /23.04.2010 autentificat sub nr. /23.04.2010

B. contractul de ipotecă /02.10.2008 încheiat cu garantul ipotecar SC A C SRL

IV. contractul de credit din 03.10.2007- - incheiat între B si A G SA, credit garantat cu :

A. contractul de ipotecă /03.10.2007 autentificat sub nr. /03.10.2007, cu un act adiţional, nr. /09.02.2011, autentificat sub nr. /17.02.2011 la BUN A G

B. contractul de ipotecă /23.04.2010 încheiat cu garantul ipotecar SC A C SRL

V. contractul de credit /17.12.2007 incheiat între B si A G SA, credit garantat cu

A. contractul de ipotecă /17.17.2007 autentificat sub nr. /03.10.2007, cu un act adiţional, nr. /09.02.2011, autentificat sub nr. /17.02.2011 la BNP A G

B. contractul de ipotecă /23.04.2010 şi contractul de fidejusiune /03.10.2007, încheiate cu garantul ipotecar SC A C SRL

În cadrul dosarului /99/2012, având ca obiect insolventa debitoarei A G SA, cei doi contestatorii A G SA si creditorul C D au contestat tabelul preliminar al creanţelor cu privire la creanţa B SA, înscrisă în acel tabel în baza aceloraşi contracte mai sus enumerate, invocând exact aceleaşi apărări referitoare la nulităţile contractelor de ipotecă, ale actelor adiţionale şi ale încheierilor de autentificare, după cum urmează:

1. încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art. 58 al 2 din Legea 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale, a prevederilor art. 143 ind 2 din Lege 31/1990 şi a prevederilor art. 1772 din vechiul C civ.

2.nulitatea absolută a încheierilor de autentificare prin raportare la disp. art. 65 şi 49 lit a,b,g şi h din Legea 36/1995 şi pe cale de consecinţă, nulitatea contractelor de ipotecă

3.nulitatea absolută a încheierilor de autentificare prin raportare la disp. art. 65 lit b din Legea 36/1995 şi pe cale de consecinţă, nulitatea contractului de ipotecă

Aceste apărări au fost analizate de judecătorul sindic în cadrul dosarului /99/2012/a1, solutionat prin sentinţa civilă nr. 837/16.04.2014, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr. 174/25.02.2015 a Curtii de Apel I, sectia civilă.

După cum se observă, raporturile juridice dintre părţi sunt complexe, respectiv B SA creditor, A G SA – debitor principal, iar A C SRL garant ipotecar, iar nulităţile invocate cu privire la contractele de ipotecă si/sau incheierile de autentificare si/sau actele aditionale au fost supuse cenzurii instanţei de judecată în cadrul dosarului /99/2012/a1, statuându-se asupra acestora în mod irevocabil.

Astfel, o nouă analiză a acelorasi apărări nu mai poate fi efectuată de către instanţă, chiar dacă în cazul de faţă calitatea de debitoare o are o altă persoană juridică, în considerarea raporturilor juridice interdependente dintre cele trei părti. Aceasta este consecinţa prezumtiei legle prev de art 1200 pct 4 din Vechiul cod civil si a principiului conform caruia „hotararea este prezumata a exprima adevarul si nu trebuie contrazisa de o alta hotarare (res judicata pro veritate habetur).

Notiunea de proces echitabil presupune ca dezlegarile irevocabile date problemelor de drept in litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept solutionate, au caracter obligatoriu in litigiile ulterioare, deoarece, în caz contrar s-ar incalca principiul securitatii raporturilor juridice.

În acest context trebuie arătat că însusi contestatorii au înţeles să invoce această prezumtie, însă doar cu privire la dezlegarea dată de Curtea de Apel I în decizia civilă nr. 174/25.02.2015 cu privire la caracterul cazurilor de nulitate analizate, care în contextul arătat rămân fără efect.

În concluzie, în cauza de faţă nu vor fi reanalizate apărările contestatorilor referitoare la cazurile de nulitate ale contractelor de ipotecă/ încheieri de autentificare/ acte aditionale asupra cărora s-a statuat irevocabil în cadrul dosarului /99/2012/a1.

În ceea ce priveşte restul apărărilor, instanţa reţine:

A.Contractul de credit /28.05.2007

- încheiat de B SA cu A G SA,

- garantat cu contract de ipotecă /28.05.2007 încheiat cu garantul ipotecar SC A C SRL, cu un act adiţional- actul adiţional nr. /06.08.2007 autentificat la BNP A G sub nr. 1439/07.08.2007

Arată contestatorii că prin contractul de ipotecă s-a obligat să garanteze restituirea doar a sumei de 300 000 lei, cu o dobândă de robor 3 luni + 1,5% pe an revizuibilă trimestrial, precum şi celelalte obligatii ce derivă sau pot deriva din contractul de credit.

Contestatorii critică înscrierea creanţei garantate în tabelul preliminar, înscriere determinată de garantarea acestui contract de credit cu contractul de ipotecă din două perspective:

3.Nu s-a garantat si restituirea sumelor cu care ulterior, limita de 300 000 lei a fost majorată până la 1 000 000 lei, prin acte aditionale la contractul de credit

4.Nu s-a garantat comisioanele bancare stabilite atât prin forma initială a contractului de credit si/sau prin actele sale aditionale _ nu au fost determinate , nefiind stabilit cuantumul si natura lor prin contractul de ipotecă ci printr-un act extrinsec acestuia;

În cadrul raporturilor juridice determinate de încheierea ca si contract principal a contractului de credit nr. /28.05.2007 între B si A G Sa, debitoarea A C SRL a avut calitatea de garant ipotecar în temeiul contractului de ipotecă nr. /28.05.2007.

Desi contractul de ipotecă este accesoriu faţă de contractul de credit, întinderea obligaţiei de garantare a garantului ipotecar este dată în principal de menţiunile din contractul de ipotecă care se completează cu cele ale contractului de credit.

Astfel, potrivit menţiunilor din contractul de ipotecă, garantul ipotecar s-a obligat a garanta, potrivit art 2 lit C din contractul de ipotecă „ credit descoperire de cont în valoare de 300 000 lei, acordat A G SA, cât şi a dobânzii calculată după formula Bobor 3 luni + 1,5% pe an revizuibilă trimestrial produsă de acesta, precum şi celelalte obligatii ce derivă sau pot deriva din contractul de credit nr. /28.05.2007”.

Este reală împrejurarea că, ulterior, contractul de credit nr. /28.05.2007 a cunoscut numeroase modificări, ca efect al încheierii a 14 acte aditionale, fiind majorată şi limita liniei de credit la 1 000 000 lei, modificată dobânda, comisioanele, etc, precum şi împrejurarea că toate actele aditionale ale contractului de credit au fost însuşite prin semnarea lor de către reprezentantul garantului ipotecar.

Însă creditorul nu a mai fost preocupat să îşi conserve / extindă garantia ipotecară si cu privire la aceste acte aditionale ale contractului de credit prin încheierea unor acte aditionale corespunzătoare ale contractului de ipotecă.

Vechiul cod civil, sub imperiul căruia s-au derulat relaţiile dintre părţi, a stabilit condiţii exprese si restrictive de fond si de formă în cazul contractului de ipotecă.

Cele mai importante si care sunt relevante în cazul de faţă, sunt cele referitoare la forma autentică, prevăzută sub sancţiunea nulităţii – art. 1772 C civ, a contractului de ipotecă si la principiul specializării ipotecii sub un dublu aspect, al obiectului contractului de ipotecă şi al valorii garantate- art 1774 -1776 C civ.

Se va observa că garantia concretizată prin contractul de ipotecă nr. /28.05.2007 respectă aceste cerinte, contractul fiind autentificat şi cuprinzând prevederi exprese cu privire la întinderea obligatiei de garantare.

Ulterior a fost încheiat un singur act aditional al contractului de ipotecă, autentificat la rândul său sub nr. /07.08.2007 la BNP A G, însă acesta nu este relevant sub aspectul problemelor supuse analizei judecătorului sindic, prin el părţile scoţând de sub garantie o parcelă de teren, cu mentinerea celorlalte dispoziţii.

Astfel, atâta vreme cât creditoarea nu a fost diligentă pentru extinderea obligaţiei de garantie la actele aditionale ale contractului de credit în forma prevăzute de lege – respectiv cea autentică, obligaţia de garantare a garantului ipotecar se limitează doar la contractul de ipotecă iniţial si la actul aditional autentificat sub nr. /07.08.2007 la BNP A G.

Relevantă sub acest aspect este si mentiunea din contractul de ipotecă, potrivit căreia „ Ipoteca garantează atât suma acordată initial, cât şi subsecvente consecutive ale facilităţilor acordate la pct A şi C, în cadrul aceleiaşi limite maxime agreate intial”. Mentiunea este relevantă în contextul în care creditele prevăzute de literele A si C erau descoperire de cont (cu posibilitatea de retragere treptată a sumelor), cea supusă analizei fiind cea de la litera C, cu o limită de 300 000 lei.

Ca urmare vor fi admise susţinerile garantului ipotecar referitoare la împrejurarea că intinderea garantiei sale este limitată la menţiunea prev de art 2 lit C din contractul de ipotecă „ credit descoperire de cont în valoare de 300 000 lei, acordat A G SA, cât şi a dobânzii calculată după formula Bobor 3 luni + 1,5% pe an revizuibilă trimestrial produsă de acesta, precum şi celelalte obligatii ce derivă sau pot deriva din contractul de credit nr. /28.05.2007”.

Referitor la împrejurarea dacă prin această mentiune garantul ipotecar este tinut a garanta si comisioanele, asa cum ele sunt mentionate de forma initială a contractului de credit initial, judecătorul sindic va reţine că din interpretarea mentiunii „celelalte obligatii ce derivă sau pot deriva din contractul de credit” si comisioanele prevăzute de contractul de credit intră sub incidenţa garanţiei.

Urmare a acestor considerente, judecătorul sindic va avea în vedere împrejurarea că expertiza contabilă efectuată în cauza de faţă a stabilit că sumele datorate în baza contractului de credit nr. /28.05.2007 au fost achitate integral la data de 27.12.2007, dată la care, de altfel si-a produs efectele actul aditional nr. la contractul de credit, prin care s-a suplimentat linia de credit cu 700 000 lei.

 În consecinţă, urmează a fi înlăturate din tabelul definitiv sumele înscrise în favoarea creditoarei B SA în temeiul contractului de credit nr. /28.05.2007 şi a contractului de ipotecă nr. /28.05.2007

B.CONTRACTUL DE CREDIT /26.06.2008

- încheiat de B SA cu A G SA,

- garantat cu contract de ipotecă /26.06.2008, autentificat sub n r. /26.06.2008 la BNP B S încheiat cu garantul ipotecar SC A C SRL, cu un act adiţional- actul adiţional nr. /09.02.2011 autentificat la BNP A G sub nr. /17.02.2007

Arată contestatorii că prin contractul de ipotecă A C SRL s-a obligat să garanteze restituirea doar a sumei de 60 000 euro, cu o dobândă de euribor 3 luni + 2% pe an revizuibilă trimestrial, precum şi celelalte obligatii ce derivă sau pot deriva din contractul de credit.

Contestatorii critică înscrierea creanţei garantate în tabelul preliminar, înscriere determinată de garantarea acestui contract de credit cu contractul de ipotecă din trei perspective:

1.Nu a garantat si restituirea sumelor si a comisioanelor care derivă din încheierea ulterioară a actelor aditionale la contractul de credit

2.Nu a garantat dobânda penalizatoare si comisioanele bancare stabilite atât prin forma initială a contractului de credit si/sau prin actele sale aditionale _ nu au fost determinate , nefiind stabilit cuantumul si natura lor prin contractul de ipotecă ci printr-un act extrinsec acestuia;

3.Garanţia pe care a consimţit-o priveste modalitatea de rambursare stabilită prin contractul de credit initial si nu forma modificată prin actul aditional nr. /28.02.2012 la contractul de credit.

Între creditoarea B SA pe de o parte si împrumutatul A G SA pe de altă parte a fost încheiat contractul de credit nr. /26.06.2008, iar debitoarea A C SRL a avut calitatea de garant ipotecar în temeiul contractului de ipotecă nr. /26.06.2008.

Potrivit acestui contract de ipotecă, debitoarea A C SRL s-a obligat a garanta restituirea sumei de 60 000 euro, cu o dobândă de euribor 3 luni + 2% pe an revizuibilă trimestrial, precum şi celelalte obligatii ce derivă sau pot deriva din contractul de credit.

Însa, prin actul aditional la contractul de ipotecă nr. /26.06.2008 nr /09.02.2011, autentificat sub nr. /17.02.2011, dispozitiile contractului de ipotecă referitoare la întinderea garantiei au fost modificate, după cum urmează: „garantul ipotecar consimte…garantând obligatia de restituire a creditului de investitii în valoare de 60 000 euro acordat A G Sa, cât şi a dobânzii aferente produsă de acesta, precum şi toate celelalte obligatii care derivă sau pot deriva din contractul de credit nr. /26.06.2008, modificat prin actele aditionale ulterioare.”

Prin modificarea la 17.02.2011, în sensul arătat a contractului de ipotecă, garantul ipotecar şi-a însuşit garantarea obligatiilor referitoare la dobândă, perioadă de rambursare, etc, asa cum rezultau ele din toate actele aditionale încheiate anterior datei de 17.02.2011, respectiv a celor ce rezultau din actul aditional nr. /31.01.2011.

Ulterior semnării actului aditional la contractul de ipotecă a mai fost încheiat un singur act aditional la contractul de credit, respectiv actul aditional nr. /28.02.2012, prin care a fost modificată doar perioada de rambursare cu încă 48 de luni.

Este real că debitoarea a contestat si modificarea graficului de rambursare prin actul aditional nr. /28.02.2012, in sensul că extinderea perioadei ar influenta modalitatea de imputatie a plăţilor efectuate, însă, judecătorul sindic nu deţine elemente care să ii permită o concluzie în acest sens.

Astfel, asa cum am arătat prin actul aditional nr la contractul de ipotecă garantul ipotecar şi-a însuşit toate modificările la contractul de credit care au avut loc prin actele aditionale încheiate anterior datei de 17.02.2011.

Actul aditional nr. la contractul de credit a fost încheiat la 28.02.2012, astfel că doar plătile efectuate ulterior acestei date ar fi putut influenta negativ creanţa, însă expertiza contabilă nu a avut ca obiectiv analizarea acestei influenţe plecând de la soldul creditului de la 28.02.2012 cu ignorarea actului aditional nr. .

În consecinţă, nefiind posibil a determina dacă si în ce măsură actul aditional nr. la contractul de credit a influentat negativ creanţa, judecătorul sindic va inlătura aceste critici.

În privinţa criticii debitoarei referitoare la obligaţia sa de garantare a dobânzii penalizatoare si a comisioanelor, rationamentul de la punctul anterior este valabil si in acest caz, răspunsul fiind pozitiv, în sensul garantarii.

În consecintă, contestatia privind acest contract urmează a fi respinsă.

C. CONTRACTUL DE CREDIT /02.10.2008

- încheiat de B SA cu A G SA,

- garantat cu contract de ipotecă /26.06.2008, autentificat sub n r. /02.10.2008 la BNP B S încheiat cu garantul ipotecar SC A C SRL, cu un act adiţional- actul adiţional nr. /09.02.2011 autentificat la BNP A G sub nr. /17.02.2011

Arată contestatorii că prin contractul de ipotecă A C SRL s-a obligat să garanteze restituirea doar a sumei de 83 250 euro, cu o dobândă de euribor la 3 luni +3% pa, precum şi celelalte obligatii ce derivă sau pot deriva din contractul de credit.

Contestatorii critică înscrierea creanţei garantate în tabelul preliminar, înscriere determinată de garantarea acestui contract de credit cu contractul de ipotecă din trei perspective:

1.Nu s-a garantat decât o dobândă de euribor la 3 luni +3% pa, aşa cum rezultă din contractul de credit. Arată că în contractul de credit si in cel de ipotecă sunt mentiuni diferite cu privire la dobânda garantată: astfel în contractul de credit se mentionează o dobânzi de euribor la 3 luni +3% pa, iar în cel de ipotecă o dobândă de 9% pe an, revizuibilă lunar. Că în mod constant dobânda din contractul de credit a fost mai mică şi că nu poate fi obligat la mai mult decât este obligat debitorul principal

Referitor la modificările aduse prin actele aditionale la contractul de credit susţin că nu sunt opozabile garantului ipotecar , nefiind si ele asumate prin acte aditioanle autentificate, astfel că singurele obligatii asumate de garantul ipotecar sunt cele ce rezultă din forma initială a contractului de credit.

2.Nu a garantat dobânda penalizatoare si comisioanele bancare stabilite atât prin forma initială a contractului de credit si/sau prin actele sale aditionale _ nu au fost determinate , nefiind stabilit cuantumul si natura lor prin contractul de ipotecă ci printr-un act extrinsec acestuia;

3.Garanţia pe care a consimţit-o priveste modalitatea de rambursare stabilită prin contractul de credit initial si nu forma modificată prin actul aditional nr. /28.02.2012 la contractul de credit.

Între creditoarea B SA pe de o parte si împrumutatul A G SA pe de altă parte a fost încheiat contractul de credit nr. /02.10.2008, iar debitoarea A C SRL a avut calitatea de garant ipotecar în temeiul contractului de ipotecă nr. /02.10.2008, autentificat sub nr. /02.10.2008 la BNP B S .

Potrivit acestui contract de ipotecă, debitoarea A C SRL s-a obligat a garanta restituirea sumei de 83 250 euro, cu o dobândă de cu o dobândă de 9% pe an revizuibilă lunar, precum şi celelalte obligatii ce derivă sau pot deriva din contractul de credit.

Este reală împrejurarea că prin contractul de credit /02.10.2008, contract principal, s-a mentionat o altă dobândă, respectiv cea de euribor la 3 luni +3% pa, dobândă care nu a fost modificată prin actele aditionale la contractul de credit incheiate ulterior.

Se impune a se analiza care este procentul de dobândă la care este tinut garantul ipotecar.

După cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză, fila 53 vol 3 ds, valoarea totală a dobânzii în cazul procentului de 9% este de 24 225,20 euro, iar în cazul procentului de 3% + 3% valoarea este de 12 347 euro.

Retinând că caracterul de contract principal revine contractului de credit, respectiv cel prin care debitorul principal se obligă, iar contractul de ipotecă este accesoriu, în lumina principiului potrivit căruia garantul ipotecar nu se poate obliga la o dobândă mai mare decât debitorul principal, instanţa va retine că dobânda opozabilă garantului ipotecar in acest caz este cea mentionată în contractul de credit.

Similar situaţiei de la contractul de credit /26.06.2008 analizat anterior, prin actul aditional la contractul de ipotecă nr. /02.10.2008 nr /09.02.2011, autentificat sub nr. /17.02.2011, dispozitiile contractului de ipotecă referitoare la întinderea garantiei au fost modificate, după cum urmează: „garantul ipotecar consimte…garantând obligatia de restituire a creditului de investitii în valoare de 83 250 euro acordat A G SA, cât şi a dobânzii aferente produsă de acesta, precum şi toate celelalte obligatii care derivă sau pot deriva din contractul de credit nr. 02.10.2008, modificat prin actele aditionale ulterioare.”

În cazul acestui contract de credit, până la data autentificării actului aditional la contractul de ipotecă – 17.02.2011, fuseseră încheiate două acte aditionale la contractul de credit, respectiv:

-Actul aditional nr. /04.05.2010

-Actul aditional /31.01.2011

Ulterior acestei date s-a mai incheiat doar actul aditional /28.02.2012, acesta vizând schimbarea perioadei de rambursare – în sensul scăderii ratelor principale rambursate, cu influentă asupra imputaţiei plătilor efectuate.

Judecătorul sindic va constata si in acest caz faptul că prin încheierea actului aditional la contractul de ipotecă , aditional autentificat la 17.02.2011, garantul ipotecar si-a însuşit garantarea tuturor modificărilor aduse contractului de credit initial prin actele aditionale nr. si la contractul de credit.

Se impun două precizări referitor la efectele actelor aditionale: una privitoare la procentul dobânzii si una referitoare la modificarea perioadei de rambursare.

Cu privire la dobândă, niciunul dintre cele trei acte aditionale nu a adus modificări dobânzii mentionate în contractul de credit initial, astfel că referitor la cuantumul sumelor datorate cu titlu dobândă de către garantul ipotecar, judecătorul sindic va avea în vedere concluziile suplimentului la raportul de expertiză – obiectiunea 4 si anexa 3.1.A, doar în privinţa dobânzii.

Astfel, expertul a arătat că dobânda totală datorată de garantul ipotecar în baza contactului , la o dobândă de 3%+3 pp, calculată la data de 27 .02.2013, este de 11 233,67 euro, din care s-a achitat suma de 9 981,94 euro.

 Rezulta asadar o diferentă de dobândă scadentă de 1251,73 euro, la care se adaugă si dobânda nescadentă în valoare de 1 114,05 euro.

În privinţa criticii referitoare la actul aditional nr. la contractul de credit, este real că acesta s-a încheiat ulterior datei de 17.02.2011, însă, cum raportul de expertiză nu cuprinde informatii legale de imputatia plăţii pornind de la data de referintă 17.02.2011, nu este posibil a determina dacă si în ce măsură actul aditional nr. la contractul de credit a influentat negativ creanţa.

Totodată, referitor la criticile privind garantarea dobânzii penalizatoare si a comisioanelor, vor fi mentinute concluziile arătate anterior.

Pe cale de consecinţă, în cazul creanţei datorate de debitoarea – garant ipotecara în cazul contractului de credit , singura modificare care se impune a fi efectuată în tabelul definitiv va fi cea privind valoarea dobânzii, cu valorile mai sus arătate. Restul componentelor creantei vor rămâne neschimbate.

4.CONTRACTUL DE CREDIT nr. din 03.10.2007 încheiat de A G SA cu B, garantat de A C SRL prin:

- contractul de ipotecă /23.04.2010

-contractul de fidejusiune /03.10.2007

Contestatorii invocă, suplimentar, în acest caz si stingerea fidejusiunii ca efect al prevederilor art. 1 682- 1683 Cod civil de la 1864.

Se va observa însă că se invocă stingerea acestui mod de garantare doar ca efect al nulităţii ipotecii, premisă care insă nu s-a îndeplinit. De altfel, nici chiar în situaţia in care ar fi fost îndeplinită situaţia premisă- cea a nulităţii contractului de ipotecă, în cauza de faţă nu îşi găsea aplicarea cazul special de stingere a fidejusiunii invocat.

Astfel, se va observa că art 1682 – 1683 C civ se referă la situaţia clasică în care raporturile juridice sunt tripartite: respectiv când este vorba despre un creditor, un garant ipotecar si un fidejusor, subiecte de drept diferite. Construcţia juridica se referă la situaţia în care contractul de credit este garantat de un subiect de drept – garant ipotecar si de un subiect distinct de drept – fidejusor. Astfel, în situaţia în care fidejusorul ar fi plătit creanţa izvorâtă din contractul de credit, ar fi devenit creditor în locul creditorului initial si ar fi preluat şi garantia oferită de garantul ipotecar. In această situaţi, pe drept cuvânt, în cazul în care, din culpa creditorului principal s-ar fi pierdut beneficiul ipotecii, ar fi intervenit si stingerea fidejusiunii, pentru că fidejusorul ar fi fost în imposibilitate de a-şi mai vedea consolidată (garantată) obligatia sa.

Însă, in cazul de faţă, atât calitatea de fidejusor, cât şi cea de garant ipotecar sunt întrunite în cazul unui singur subiect de drept, care in nici un caz nu s-ar fi aflat în situaţia de a beneficia de efectul contractului de ipotecă (bunul ipotecat se afla în chiar patrimoniul său).

5.CONTRACTUL DE CREDIT nr. /17.12.2007 încheiat de A G SA cu B, garantat de A C SRL prin:

- contractul de ipotecă /23.04.2010

-contractul de fidejusiune /17.12.2007

Suplimentar faţă de apărările de la pct. D, contestatorii invocă, prioritar, principiul disponibilităţii părţilor, respectiv că prin declaratia de creanţă depusă, creditoarea B SA în cazul acestui contract de credit nu a invocat expresis verbis că ar fi fost garantat cu contractul de ipotecă /23.04.2010, solicitând astfel înlăturarea creanţei garantate inscrise în temeiul acestui contract de ipotecă.

Judecătorul sindic va avea în vedere faptul că însuşi temeiul înscrierii creanţei B SA în tabelul de creanţe al A C SRL l-a constituit încheierea contractelor de garantie - ipotecă sau fidejusiune, întrucât această societate nu a fost împrumutat în niciunul dintre contractele de credit.

În consecinţă, lipsa mentionării espresis verbis a acestui contract de ipotecă, alături de contractul de credit este substituită de însăşi cererea de a se înscrie creanţa derivând din contractul de credit si depunerea contractului de ipotecă, voinţa creditoarei fiind evidentă în acest sens.

Rămân valabile si in acest caz constatările judecătorului sindic si considerentele reţinute cu privire la nulităţile invocate si la stingerea fidejusiunii

Se impune o observatie cu privire la creanta cu care creditoarea B SA urmează a fi înscrisă în tabelul definitiv: în tabelul preliminar al creanţelor nr. S/22.04.2013 publicat în BPI 7813/30.04.2013, această creditoare a fost înscrisă cu o creanţă aflată sub conditie, în considerarea faptului că debitoarea A C SRL avea calitatea de garant ipotecar faţă de debitorul principal A G SA, societate aflată la rândul ei in insolventă şi in al cărei tabel de creanţe creditoarea B este de asemenea înscrisă.

În contestatiile de faţă, formulate de debitoare insăşi si de creditorul C D, judecătorul sindic nu a fost investit cu analizarea legalităţii înscrierii creantei B sub conditie, creditoarea necriticând această măsură.

Cum judecătorul sindic este ţinut in analiza sa de limitele învestirii date de părţi, se impune a se stabili că efectul acestei analize este întocmirea tabelului defintiv doar cu modificările mentioante în prezenta hotărâre, fără modificarea altor caracteristici mentionate în tabelul preliminar şi care nu au fost criticate.

În privinţa cheltuielilor de judecată, judecătorul sindic va avea în vedere dispozitiile art 274 C pr civ, dar şi împrejurarea că cererilr contestatorilor au fost admise doar partial. Astfel, creditoarea intimată, căzută parţial în pretenţii va fi ţinută la plata taxei judiciare de timbru (taxă fixă) si partial a onorariului de expert, respectiv a sumei de 6 322 lei (din totalul de 12 644 lei).

B. Contestatiile formulate de debitoarea SC A C SRL şi de administratorul special A P cu privire la tabelul preliminar al creanţelor nr. S/22.04.2013 publicat în BPI 7813/30.04.2013, respectiv cu privire la creanţa creditoarei Direcţia Regională Judeţeană a Finaţelor Publice I- AFP I.

Creditoarea DGRJFP I a depus la dosar filele 17-18 vol 3 ds, sentinţa civilă nr. 1599/27.06.2014 a Tribunalului I, sectia a II a civilă si de contencios administrativ prin care s-a respins contestatia formulată pe calea contenciosului administrativ împotriva deciziilor de impunere care au stat la baza înscrierii creanţei contestate prin prezenta.

Reţinând şi că apărările contestatorilor referitoare la temeinicia şi legalitatea deciziei respective nu pot fi analizate în cadrul prezentei proceduri, legea reglementând o cale specială în acest scop, cale de care aceştia au şi uzat- cea a contenciosului administrativ, judecătorul sindic va respinge aceste contestaţii

HOTĂRĂŞTE:

A. Contestatiile formulate de debitoarea SC A C SRL şi de creditorul C D cu privire la tabelul preliminar al creanţelor nr. S/22.04.2013 publicat în BPI 7813/30.04.2013, respectiv cu privire la creanţa creditoarei B – SA:

1. Respinge excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocat de creditoarea B SA.

2. Respinge excepţiile privind nulităţile contractelor de ipotecă si excepţia stingerii obligatiei de fidejusiune, invocate de către contestatori.

3. Respinge contestatiile formulate de debitoarea SC A C SRL şi de creditorul C D cu privire la creanţele izvorâte din contractele de credit /2008, /2007 şi /2007.

4. Admite în parte contestatiile cu privire la creanţa creditoarei B – SA, izvorâtă din contractul de credit /2008, respectiv doar în privinţa creanţei datorate cu titlu dobândă, cu precizarea că restul componentelor creanţei aferentă acestui contract de credit (creanţă principală, dobânzi penalizatoare, comisioane) rămân neschimbate.

Dispune înscrierea în tabelul definitiv a unei creante datorate de debitoare cu titlu dobândă, izvorâtă din acest contract după cum urmează:

-dobândă scadentă în valoare de 1251,73 euro,

-dobânda nescadentă în valoare de 1 114,05 euro.

5. Admite contestatia referitoare la creanţa izvorâtă din contractul de credit /28.05.2007. Dispune înlăturarea din tabelul de creanţe în întregime a creanţei înscrise în temeiul acestui contract, cu toate componentele sale.

6. Obligă creditoarea B SA să achite debitoarei SC A C SRL suma de 6 442 lei cu titlu cheltuieli de judecată (120 lei taxă de timbru si 6 322 lei- partial onorariu expert).

B. Respinge contestatiile formulate de debitoarea SC A C SRL şi de creditorul C D cu privire la tabelul preliminar al creanţelor nr. S/22.04.2013 publicat în BPI 7813/30.04.2013, respectiv cu privire la creanţa creditoarei Direcţia Regională Judeţeană a Finaţelor Publice I- AFP I.

Definitivă.

Domenii speta

Spete similare