Angajarea raspunderii personale

Pe rol fiind solutionarea cererii formulate de către reclamantele M R L I SPRL şi E L IPURL în calitate de lichidatori judiciar ai debitoarei SC C N C SA în contradictoriu cu pârâta G M, având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 21.03.2012, sub nr. /99/2009/a2, reclamantul M R L I SPRL, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei N C SA a solicitat in contradictoriu cu parata G M antrenarea răspunderii personale a acesteia, in calitate de fost administrator statuar al debitoarei, pentru pasivul neacoperit al debitoarei, potrivit tabelului definitiv al creanţelor.

In fapt, reclamantul a aratat ca sunt aplicabile in cauza dispoziţiile art. 138 al 1 lit d din Legea 85/2006.

In esenta a aratat ca, în urma verificării documentelor contabile ale debitoarei a constatat o serie de deficienţe, respectiv grave abateri de la disciplina financiar contabilă a acesteia, după cum urmează:

- s-au înregistrat operaţiuni economice fără a avea un document justificativ,

- nu s-a realizat inventarierea generală a elementelor de natura activelor, datoriilor şi creanţelor la finele fiecărui exerciţiu financiar

- registrele de contabilitate, aşa cum au fost ţinute, nu permit identificarea si controlul operaţiunilor efectuate, fapt ce a dus la întocmirea de balanţe de verificare greşite, în care soldurile finale ale unui exerciţiu nu sunt preluate ca solduri iniţiale ale soldului exerciţiului următor

A mai arătat reclamantul că a fost necesară refacerea evidenţei contabile pe baza informaţiilor culese de la beneficiari, bănci şi serverul debitoarei, operaţiune în urma căreia s-au constat următoarele:

- referitor la contul debitoarei deschis la M – S I, au fost identificate în serverul debitoarei fişe de cont pentru contul M – M I cu prima înregistrare contabilă făcută la 13.01.2004 şi fisa contului 15 – A B cu prima înregistrare contabilă la 31.07.2004, în condiţiile în care abia în februarie 2007 s-a produs în februarie 2007. din fişa contului 15 A B se observă că la 31.12.2006 există o regularizare bilanţ în valoare de 1 125 008 lei, fără a exista un document primar care să ateste furnizorul la care se referă operaţiunea.

- din aceeaşi fişă rezultă că pârâta ar fi ridicat prin contul 542 – avansuri de trezorerie în perioada 03.09.2007 – 29.05.2009 suma totală de 896 029,03 lei, fără a exista justificări cu documente contabile.

- s-a mai constat , urmare a refacerii contabilităţii, că suma de 61 947 211 lei este valoarea sumelor ridicate din casieria debitoarei si nejustificate în perioada 2007 – 2008

- a mai evidenţiat reclamantul şi o serie de erori si deficiente cu privire la înregistrarea TVA (inregistrări fictive pentru diminuarea obligaţiei de plată TVA), deficienţe cu privire la sumele achitate cu titlu salarii (lipsa unor state de plată justificative pentru toate sumele achitate sau fără indicarea sursei numeralului), etc.

În drept a invocat art 138 al 1 lit d din Legea 85/2006.

A anexat cererii introductive raportul cauzal intocmit in dosarul de procedura.

Parata, legal citată, a depus intampinare, prin care a invocat următoarele excepţii:

-lipsa calităţii procesuale pasive, arătând că nu a avut atribuţii în ceea ce priveşte organizarea şi conducerea contabilităţii debitoarei, întrucât a făcut parte din consiliul de administraţie

-lipsa calităţii procesuale active a lichidatorului, susţinând că prin raportul cauzal nu a fost indicată, argumentat persoana/ persoanele care prin activitatea sa/lor a /au determinat insolvenţa debitoarei

-prematuritatea cererii, arătând că nu a fost finalizat tabelul definitiv al creanţelor

Prin încheierea din 16.01.2013, instanţa a respins excepţiile prematurităţii cererii şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, unind cu fondul cauzei excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Analizand cauza de fata, instanta retine urmatoarele:

Potrivit art. 138 alin 1 din Legea 85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului.

Aşa cum rezultă din relaţiile ORC I, pârâta a avut calitatea de administrator statutar al debitoarei în perioada 19.04.1994 până la data deschiderii procedurii insolvenţei faţă de debitoare.

Ca atare, faţă de apărarea pârâtei din întâmpinarea depusă, potrivit căreia avea doar calitatea de membru al consiliului de administraţie şi că nu a avut atribuţii în organizarea contabilităţii debitoarei, în condiţiile în care aceasta nu a administrat alte probatorii care să ateste împrejurarea că evidenţa contabilă era în sarcina altei persoane, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive urmează a fi respinsă.

Fapta imputată pârâtei de către reclamant este cea prevăzută de art 138 alin 1 lit d din Legea 85/2006, respectiv: „ a ţinut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea.”

Raportând textul de lege citat la situaţia de fapt descrisă în cererea introductivă, judecătorul sindic reţine ca fiind incidente teza întâi si cea de-a treia a textului de lege.

Astfel, prin analiza efectuată de către lichidatorul judiciar şi prin completarea la raportul cauzal depusă la dosar la 19.03.2012, lichidatorul judiciar a dovedit că în contabilitatea debitoarei s-au făcut înregistrări contabile false – a se vedea în acest sens constatările referitoare la conturile de la M – S I şi A B, dar şi neconforme cu legea- cele referitoare la TVA, salarii de plată , avansuri nejustifcate, etc.

Refacerea evidenţei contabile a dus la concluzia că prin aceste operaţiuni s-a cauzat debitoarei şi implicit creditorilor săi, o pagubă importantă, legătura de cauzalitate fiind directă.

În consecinţă, faţă de cele ce preced, judecătorul sindic constată că cererea reclamantului este întemeiată şi urmează a o admite ca atare, pârâta urmând a fi obligată la a suporta cu averea personală a pasivului rămas neacoperit al debitoarei.

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei G M.

Admite cererea formulată de M R L I SPRL, in calitate de lichidator judiciar al debitoarei N C SA in contradictoriu cu parata G M.

 Stabileşte răspunderea personală a pârâtei G M pentru pasivul debitorului falit N C SA, în sensul că obligă pârâtul să acopere pasivul rămas neacoperit al debitoarei.

În temeiul dispoziţiilor art. 142 din Legea privind procedura insolvenţei, executarea silită a prezentei sentinţe se va efectua în condiţiile art. 142 alin. 2 la cererea creditorului, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv de creanţe pus la dispoziţia sa de către administratorul judiciar, conform Codului de procedura civilă.

Definitivă.

Î N C H E I E R E

Pe rol fiind judecarea cererii formulată de reclamanţii M R L I SPRL şi E L IPURL în contradictoriu cu pârâta G M, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

La apelul nominal făcut în şedinţa publică lipsă părţile.

Procedura este completă.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 9.01.2013, susţinerile părţilor fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunţarea pentru azi când,

INSTANŢA

Asupra excepţiilor invocate de către pârâta G M prin întâmpinare, precum şi asupra cererii formulate de către acesta privind suspendarea prezentei cauze în temeiul art. 244 pct 1 al 1 C. pr. civ. se reţin următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului I – Secţia comercială şi de contencios administrativ – Judecător-sindic la data de 21.05.2012 sub nr. /99/2009/a2, reclamanţii M R L I SPRL şi E L IPURL I au solicitat antrenarea răspunderii personale a pârâtei G M, pentru suma de 33 990 010 lei, reprezentând pasivul societăţii debitoare SC C N C SA.

În esenţă, reclamanţii, în calitate de lichidatori judiciari ai debitoarei au invocat săvârşirea de către pârâtă a faptelor prevăzute de art. 138 al 1 lit. d din Legea 85/2006.

Pârâta G M a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, lipsa calităţii sale procesuale pasive, excepţia prematurităţii formulări cererii, iar în subsidiar a solicitat suspendarea cererii în temeiul art 244 pct 1 al 1 C pr civ.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a arătat că în perioada de funcţionare a societăţii nu a avut atribuţii privind organizarea şi conducerea debitoarei, ci a făcut parte doar din consiliul de administraţie.

A mai arătat că fiecare persoană vinovată de ajungerea debitoarei în stare de insolvenţă poate fi obligată la a acoperi doar prejudiciul pe care l-a cauzat cu vinovăţie.

Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, pârâta a invocat faptul că potrivit art 138 LPI, o astfel de cerere poate fi promovată de lichidatorul judiciar doar dacă în raportul cauzal întocmit de către acesta au fost identificate persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă. Susţine că în caz contrar, acţiunea aparţine doar celorlalte categorii enumerate de lege – creditori, comitetul creditorilor.

Referitor la excepţia prematurităţii cererii a arătat că în cauza nu s-a întocmit încă tabelul definitiv al creanţelor,astfel că suma de 33 990 010,79 lei solicitată prin cererea de faţă nu reprezintă pasivul cert al debitoarei. A mai invocat si faptul că în patrimoniul debitoarei mai exista bunuri care pot fi valorificate şi care sa acopere pasivul.

În subsidiar a solicitat a fi suspendată cauza de faţă potrivit art 244 al 1 pct 1 C pr civ până la definitivarea tabelului de creanţe şi până la valorificarea bunurilor debitoarei.

La rândul lor, lichidatorii judiciar reclamanţi şi-au expus punctul de vedere cu privire la aspectele invocate:

- referitor la excepţia lipsei calităţii lor procesuale active au arătat că la data de 10.05.2010 au depus la dosarul de procedura raportul prev. de art. 59 LPI, prin care au arătat că insolvenţa a fost cauzată în general de cauze obiective, dar au arătat şi faptul că activitatea vastă a debitoarei a generat un volum mare de informaţii care trebuiau analizate ulterior, fiind necesar mai mult timp pentru stabilirea tuturor cauzelor care au determinat starea de insolvenţă, precizând că vor completa raportul după analiza arhivei societăţii şi culegerea unor informaţii suplimentare. Arată că la data de 19.03.2012, în urma refacerii parţiale a evidenţei contabile, lichidatorii judiciari au concluzionat faptul că starea de inslovenţă a debitoarei se datorează fostului administrator statutar – G M.

- referitor la excepţia lipsei calitaţii procesuale pasive a pârâtei au arătat că potrivit extrasului de informaţii obţinut de la ORC I pârâta a deţinut calitatea de administrator statutar al debitoarei începând cu 19.04.1994 şi până la 30.04.2010, când a fost desemnat administratorul special al debitoarei.

- referitor la prematuritatea acţiunii au arătat că din economia art 138 LPI rezultă că o dată constatată fapta ilicita şi prejudiciul creat prin faptele enumerate la art 138 şi care au determinat ajungerea societăţii în insolvenţă, precum şi raportul de cauzalitate, există toate elementele necesare atragerii răspunderii. Mai susţin că în cauză au fost valorificate toate activele societăţii şi au fost recuperate toate creanţele, stadiul procedurii fiind acela de distribuire a sumelor provenite din lichidare.

Analizând excepţiile de faţă, instanţa reţine următoarele:

Prin sent. com. nr. 268/S/10.03.2010 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitorului SC N C SA şi au fost numiţi în calitate de lichidatori judiciari E L I.P.U.R.L şi M R L I S.P.R.L.

În exercitarea atribuţiilor lor legale, lichidatorii judiciari au promovat cererea de faţă.

1. În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a lichidatorilor judiciari în promovarea cererii de faţă, judecătorul sindic reţine că, aşa cum au arătat şi reclamanţii în punctul de vedere depus la dosar şi cum de altfel a recunoscut şi pârâta prin apărător la termenul de astăzi, în procedură a fost depus raportul cauzal prevăzut de art 59 LPI la data de 10.05.2010, iar ulterior, la data de 19.03.2012 a fost depusă o completare a acestui raport, în care este menţionată ca şi persoană responsabilă de apariţia stării de insolvenţă pârâta.

Rezultă aşadar că reclamanţii au îndeplinit condiţia formal -procedurală invocată de pârâtă. Nu pot fi primite însă susţinerile apărătorului pârâtei iterate cu ocazia concluziilor orale asupra excepţiei potrivit cărora raportul cauzal nu este riguros în ceea ce priveşte cauzele apariţiei insolvenţei sau cele referitoare la împrejurarea că acesta nu arfi însuşit /semnat de ambii lichidatori judiciari.

Raportul completator întocmit în temeiul art 59 LPI a fost publicat în BPI 6862/15.05.2012, iar acesta nu a fost contestat în condiţiile art 22 al 4 şi următoarele LPI de către pârâtă şi sau debitoare. Pe de altă parte, apărarea referitoare la modalitatea de semnare a raportului echivalează cu invocarea excepţiei lipsei coparticipării procesuale active, însă o pârâta a ales să invoce excepţia lipsei calităţii procesuale active şi nu poate cu ocazia concluziilor orale cu privire la această excepţie să o transforme în o altă apărare.

Mai mult decât atât,împrejurarea că nu a fost semnat raportul cauzal decât de unul dintre cei doi lichidatori desemnaţi nu presupune că nu reprezintă şi opinia celui de-al doilea, existând posibilitatea îndeplinirii atribuţiilor potrivit unui protocol.

În consecinţă, urmează a fi respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active.

2. Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, judecătorul sindic reţine că pârâta a invocat nu doar faptul că nu face parte din categoria persoanelor faţă de care s-ar aplica dispoziţiile art. 138 LPI, arătând că a făcut parte doar din consiliul de administraţie, ci a invocat efectiv împrejurări de fapt ce ţin de modalitatea în care au fost exercitate atribuţiile şi dacă activitatea sa a provocat sau nu prejudicii debitoarei. Toate aceste aspecte presupun administrarea unor probatorii comune cu fondul cauzei, astfel că se impune a fi unită excepţia cu fondul cauzei.

3. Excepţia prematurităţii cererii se întemeiază propriu – zis pe aceleaşi argumente ca şi cererea de suspendare a cauzei în temeiul art. 244 al 1 pct 1 C pr civ, astfel că vor fi analizate împreună.

În prealabil trebuie arătat că potrivit art. 138 LPI există posibilitatea ca o anumită categorie de subiecţi de drept să răspundă cu patrimoniul propriu pentru o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă.

 Legea insolvenţei stabileşte prin art. 139 LPI şi momentul până la care o astfel de cerere poate fi promovată, termenul fiind de 3 ani, care începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută starea de insolvenţă, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunţării deschiderii procedurii.

 Se observă că legea nu stabileşte vreo condiţie de stadiu al procedurii pentru promovarea unei astfel de cereri, însă limitează în timp posibilitatea introducerii sale.

În acest context, este lipsită de relevanţă împrejurarea că acţiunea ar fi fost promovată înainte de definitivarea tabelului de creante sau de lichidarea totală a patrimoniului, iar prematuritatea cererii nu poate fi primită.

Totuşi, aşa cum am arătat, prejudiciul pe care este ţinut a-l acoperi pârâtul dintr-o astfel de cere depinde nu doar de paguba pe care acesta ar fi produs-o prin activităţile sale ilicite, ci şi de pasivul debitoarei stabilit în cadrul procedurii pe baza declaraţiilor de creanţă depuse de creditori, prin întocmirea tabelului definitiv, respectiv pentru aceea parte din pasiv pe care sumele de bani obţinute din lichidarea totală a activelor debitoarei nu au acoperit-o.

Soluţionarea cererii prev de art 138 LPI înainte de lichidarea totală a activelor unei debitoare, şi obligarea pârâtului la plata pasivului rezultat din tabelul definitiv, ar da posibilitatea creditorilor să se îndestuleze, cel puţin parţial, de două ori pentru creanţele lor, odată în cadrul procedurii şi încă o dată prin executarea silită a persoanei pârâtului obligat prin hotărârea pronunţată în cadrul acţiunii întemeiate pe disp. art 138 LPI.

Este aşadar evident că determinarea sumei maxime pe care pârâta ar putea să o acopere cu patrimoniul propriu, în cazul dovedirii condiţiilor prevăzute de textul de lege invocat de către reclamanţi în cauza de faţă este condiţionată de lichidarea totală a patrimoniului debitoarei.

În acest context se reţine că procedura falimentului debitoarei se află la stadiul definitivării tabelului creanţelor – sens în care pe rolul instanţei se află dosarul /99/2009/a3 având ca obiect contestaţie la tabel creanţe cu termen la 29.01.2013, de asemenea au fost admise mai multe cereri privind anularea unor transferuri patrimoniale, iar altele se află în curs de soluţionare, existând astfel posibilitatea întregirii patrimoniului debitoarei.

Faţă de aceste argumente se impune aşadar pe de o parte a fi respinsă excepţia prematurităţii cererii, corelativ cu suspendarea judecării acesteia potrivit art. 244al 1pct 1 C pr civ, până la lichidarea integrală a patrimoniului debitoarei.

DISPUNE:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor E L I.P.U.R.L şi M R L I S.P.R.L.

Uneşte cu fondul cauzei excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Respinge excepţia prematurităţii cererii.

În temeiul art. 244 al. 1pct 1 C pr civ, dispune suspendarea judecăţii cauzei de faţă până la lichidarea integrală a patrimoniului debitoarei.

Cu recurs o data cu fondul.

Domenii speta

Spete similare