Încălcarea dispoziţiilor procedural-penale privind asistenţa juridică obligatorie a inculpatului. Nulitatea hotărârii.

Decizie 73 din 22.01.2018


Rezumat:

În cazul în care, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de Vechiul Cod penal pentru fapta imputată, comisă anterior datei de 01.02.2014, asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, este imperativ a se desemna acestuia un apărător din oficiu, chiar dacă limitele de pedeapsă prevăzute de actuala normă penală incriminatoare nu o mai impun.

Nerespectarea acestei obligaţii atrage nulitatea sentinţei penale astfel pronunţate.

(Decizia nr. 73 din 22 ianuarie 2018, dosar nr. 1970/237/2016)

Dispoziţii legale aplicabile: art. 91 Cod procedură penală, art. 281 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, art. 281 alin. 4 Cod procedură penală.

Hotărârea rezumată:

Prin sentinţa penală nr. 457 din data de 6.11.2017 pronunţată de Judecătoria Gura Humorului în dosar nr. 1970/237/2016, a fost condamnată inculpata A. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art.244 alin.1, 2 şi art.5 alin.1 C.pen. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare şi a infracţiunii de uz de fals, prev. de art.323 şi art.5 alin.1 C.pen. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 38 şi art. 39 alin. 1 lit. b C. pen. s-a stabilit pedeapsa finală constând în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care s-a adăugat 1/3 din cealaltă pedeapsă, inculpata urmând să execute pedeapsa finală de 1(un) an şi 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 91-92 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani.

A fost condamnat inculpatul B. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. 1, 2 C. pen. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare şi a infracţiunii de instigare la complicitate la înşelăciune prev. de art.4 7 C.pen. raportat la art. 48 C.pen. raportat la art. 244 alin. 1, 2 C.pen. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare.

În baza art. 38 şi art. 39 alin. 1 lit.b C.pen. s-a stabilit pedeapsa finală constând în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care s-a adăugat 1/3 din cealaltă pedeapsă, inculpatul urmând să execute pedeapsa finală de 1(un) an şi 2 (două) luni închisoare.

În baza art.91-92 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani.

A fost condamnat inculpatul C. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art.4 8 alin. 1 C.pen. raportat la art. 244 alin. 1, 2 C.pen. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare şi a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. 1 C.pen. la pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare.

S-au anulat suspendările executării pedepselor de:

- 2 ani închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 266 din 07.07.2014 a Judecătoriei Gura Humorului modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 260 din 19.03.2015 a Curţii de Apel Suceava;

- 1 an închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 144 din 21.04.2015 a Judecătoriei Suceava.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.266 din 07.07.2014 a Judecătoriei Gura Humorului modificată şi rămasă definitivă prin decizia penală nr.260 din 19.03.2015 a Curţii de Apel Suceava, în pedepsele componente de :

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la „înşelăciune”, prev. de art. 26 C.pen. 1969 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen. 1969 cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p., art. 74 alin. 1 lit. c din C.pen. din 1969, art. 76 alin. 1 lit. d din C.pen. din 1969 şi art. 5 C.pen.,

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 C.pen. 1969 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen. 1969 cu aplic. art. 396 alin. 10 C.p.p., art. 74 alin. 1 lit. c din C.pen. din 1969, art. 76 alin. 1 lit. c din C.pen. din 1969 şi art. 5 C.pen.

În baza art.38 şi art.39 alin.1 lit.b C.pen. s-a stabilit pedeapsa finală constând în pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare la care s-a adăugat 1/3 din suma celorlalte pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa finală de 3 (trei) ani şi 10 (zece) luni închisoare.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut prima instanţă că inculpata A., în intervalul 10.08.2012 - 14.08.2012, a indus în eroare reprezentanţii părţii civile SC D. SA, cu ocazia întocmirii şi semnării contractului de credit de consum pentru achiziţii nr. 336315/14.08.2012, prin folosirea adeverinţei de salariu nr. 14/16.07.2012, a fişei fiscale pentru anul 2011 şi a adeverinţei nr. 6895/31.07.2012 emisă de Casa Județeană de Pensii, precum şi prin atestarea în faţa ofiţerului de credit a realităţii datelor înscrise în actele sus menţionate, înscrisuri falsificate care atestau în mod nereal calitatea inculpatei de angajat la SC F. SRL şi cuantumul salariului încasat, astfel aceasta obţinând un credit în valoare totală de 18.940,84 lei.

Inculpatului C., cu intenţie, a ajutat-o pe inculpata A. să o inducă în eroare pe partea civilă SC D. SA cu ocazia întocmirii şi semnării contractului de credit de consum pentru achiziţii nr. 336315/14.08.2012, prin aceea că a falsificat adeverinţa de salariu nr. 14/ 16.07.2012 pe numele A., prin care se atesta calitatea de angajat a acesteia din urmă la SC F. SRL, precum şi cuantumul salariului încasat, înscris pe care ulterior l-a pus la dispoziţia inculpatei, care la rândul ei l-a depus la dosarul de creditare.

Inculpatului B., cu intenţie, a ajutat-o pe inculpata A. să o inducă în eroare pe partea civilă SC D. SA cu ocazia întocmirii şi semnării contractului de credit de consum pentru achiziţii nr. 336315/14.08.2012, prin aceea că a înlesnit ca aceasta să fie angajată în mod fictiv la SC F. SRL, cu scopul de a obţine documentaţia care să ateste că beneficiază de un salariu, documentaţie ce urma să îi permită îndeplinirea condiţiilor necesare acordării unui credit de consum, împrejurare în care l-a determinat pe inculpatul C. să o sprijine în activitate infracţională pe inculpata A., prin angajarea în mod fictiv a acesteia şi eliberarea înscrisurilor de care aceasta avea nevoie pentru a obţine un credit de consum.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului şi inculpaţii C. şi B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

La termenul de judecată din data de 23.01.2018 instanţa de apel a pus în discuţia părţilor nulitatea absolută a hotărârii pronunţată de Judecătoria Gura Humorului, având în vedere că din actele dosarului nu rezultă că A. şi B. au avut asigurată asistenţă juridică obligatorie în faţa primei instanţe.

Prin decizia penală nr. 73 din data de 22.01.2018 a Curţii de Apel Suceava, în temeiul art. 421 pct. 2 lit.b teza a II a C.p.p., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului şi de inculpaţii B. şi C. şi în temeiul art. 419 C.p.p. s-au extins efectele acestora şi asupra inculpatei A.

S-a desfiinţat în totalitate sentinţa penală atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Judecătoria Gura Humorului.

Pentru a decide astfel, a reţinut curtea, printre altele, că:

„(...) la data de 1 februarie 2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286 din 17 iulie 2009 privind Noul Cod penal, ducând, în acest mod, la existenţa unei succesiuni de legi în timp aplicabile faptelor penale săvârşite de către inculpaţi. În raport de această situaţie, instanţa de fond avea obligaţia de a stabili legea penală mai favorabilă aplicabilă infracţiunilor care fac obiectul prezentei cauze penale şi să analizeze dacă în raport de modul în care au evoluat limitele de pedeapsă ale infracţiunii de înşelăciune nu este necesară asigurarea asistenţei juridice obligatorii.

Potrivit art. 215 alin.2 C.pen. din 1969, infracţiunea de înşelăciune era sancţionată sub imperiul vechiului cod penal cu închisoarea de la 3 la 15 ani iar noul cod penal prevede pentru infracţiunea de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. 2 o pedeapsă de maxim 5 ani închisoare.

Curtea reţine că, atât timp cât nu s-a stabilit printr-o sentinţă definitivă care este legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaţilor, pentru infracţiunea de înşelăciune, inculpaţii A. şi B. trebuiau să fie asistaţi de către avocaţi desemnaţi din oficiu în condiţiile în care legiuitorul a statuat prin dispoziţiile art. 90 lit.c C.p.p. faptul că asistenţa juridică a inculpatului este obligatorie în cursul judecăţii în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.

 În aceste condiţii, instanţa de fond era obligată, în baza art.91 C.p.p., să desemneze câte un avocat din oficiu pentru inculpaţii A. şi B. la primirea dosarului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Gura Humorului, avocaţi care să asigure o apărare efectivă acestora.

În prezenta cauză, Curtea reţine că din actele dosarului de fond rezultă că prima instanţă a omis să desemneze avocaţi din oficiu, limitându-se doar să comunice inculpaţilor rechizitoriu şi să îi citeze şi doar inculpatul C. a avut asigurată asistenţa juridică în prezenta cauză prin intermediul unui apărător ales.

Împrejurarea că Ministerul Public a înţeles să califice infracţiunile săvârşite de cei trei inculpaţi potrivit dispoziţiilor noului cod penal nu are semnificaţia că instanţa de fond putea să ignore faptul că, raportat la data săvârşirii presupusei activităţi infracţionale, sub imperiul dispoziţiilor vechiului cod penal limitele de pedeapsă pentru infracţiunile deduse judecăţii impuneau obligativitatea asigurării asistenţei juridice a inculpaţilor.

Curtea reţine că potrivit art. 281 alin. 1 C.p.p. determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind: (...) f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.

 Conform art. 281 alin. 4 C.p.p. încălcarea dispoziţiilor legale prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f) trebuie invocată: (...) b) în orice stare a procesului, dacă încălcarea a intervenit în cursul judecăţii.

Aşadar, în condiţiile în care în cauză asistenţa juridică era obligatorie pentru inculpaţi, prin prisma limitelor de pedeapsă, iar instanţa de fond nu a luat măsuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu, în condiţiile în care inculpaţii A. şi B. nu şi-au angajat un avocat, cercetarea judecătorească efectuată de către prima instanţă, şi implicit şi sentinţa penală pronunțată, sunt nule absolut cu privire la aceşti doi inculpaţi.

Totodată, având în vedere că instanţa de fond a efectuat cercetarea judecătorească fără a asigura asistenţa juridică obligatorie a inculpatei intimatei A., Curtea reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile referitoare la extinderea efectelor apelului prevăzute de art.419 C.p.p. potrivit cărora instanţa de apel examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile care nu au declarat apel sau la care acesta nu se referă, putând hotărî şi în privinţa lor, fără să poată crea acestor părţi o situaţie mai grea.

Faţă de motivul de nulitate absolută constatat, Curtea apreciază că nu mai este necesar să analizeze motivele de apel expuse în cauză sau să antameze fondul cauzei, revenindu-i primei instanţe sarcina ca după readministrarea probatoriului, în condiţiile respectării dreptului la apărare al tuturor inculpaţilor, să facă o nouă apreciere asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpaţilor precum şi să stabilească legea penală mai favorabilă aplicabilă fiecărui inculpat.

Având în vedere legătura de conexitate care există între infracţiunile presupus a fi săvârşite de inculpaţii A. şi B. şi cu infracţiunile ce se prezumă că au fost săvârşite de inculpatul C., Curtea apreciază că se impune judecarea acestora împreună, urmând ca instanţa de fond să analizeze apărările acestuia şi să stabilească legea penală mai favorabilă aplicabilă şi acestui inculpat.”