Constatare nulitate absolută a titlului de proprietate. Cauze. Autoritate de lucru judecat.

Art. 8,13, Legea nr. 18/1991

Art. 1201 Cod civil

Legiuitorul a ales ca reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole să se facă doar la cerere. Potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/ 1991 reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere. La art. 13 alin.2 din lege se prevede că, în condiţiile în care terenurile nu se aflau în circuitul civil reconstituirea dreptului de proprietate se face doar la cerere.

Cererea de reconstituire nu a fost semnată de defunctă (filele 186-189). Cum în cauză nu s-a dovedit că defuncta a mandatat pe altcineva să efectueze demersurile necesare reconstituirii dreptului de proprietate, Curtea a constatat că titlul de proprietate a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 8 alin.3 şi 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, defuncta beneficiind de măsuri reparatorii fără a efectua demersurile prevăzute de lege.

Reconstituirea dreptului de proprietate prin titlul atacat în favoarea defunctei P.G.M.  s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale în ceea ce atrage motivul de nulitate absolută prevăzută de art. III alin.1 lit. a din Legea nr 18/1991.

La data de 11.05.2015 reclamantul S.R.A. s-a adresat Judecătoriei Târgu Mureş solicitând ca în contradictoriu cu pârâţii N.G. , K.M. , K.H. , Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş şi Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Corunca să constate nulitatea absolută, parţială a Titlului de proprietate nr.xxx din xxx, în privinţa reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea defunctei P.G.M. , radierea din titlu de proprietate a defunctei şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-au arătat următoarele:

Titlul de proprietate a cărui nulitate absolută, parţială se invocă a fost emis pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, care au aparţinut defunctului P.J.  senior.

La data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 doar o parte din descendenţii defunctului erau în viaţă: S.M. şi P.J. , cel de-al treilea descendent, P.J.  junior, soţul lui P.G.M.  fiind decedat.

În aceste condiţii P.G.M.  nu avea vocaţie succesorală după defunctul P.J.  senior şi nu putea fi beneficiara măsurilor de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.18/1991.

Potrivit art. 8 şi 13 din Legea nr 18/1991, beneficiază de măsurile reparatorii adoptate de lege, membrii cooperatori care au adus pământ în fostele cooperative precum şi membrii familiei ori moştenitorii acestora, calitatea de moştenitor urmând a fi stabilită în baza certificatului de moştenitor ori a hotărârii judecătoreşti definitive.

Constatarea nulităţii absolută, parţială a fost solicitată având în vedere prevederile art. III alin.1 lit. a şi c din Legea nr.18/1991.

Pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş a formulat întâmpinare arătând că nu cunoaşte motivul pentru care defuncta P.G.M.  a fost menţionată în titlu în calitate de moştenitoare a defunctului P.J.  senior, iar în situaţia în care se constată că nu are această calitate este de acord cu admiterea cererii de chemare în judecată.

Pârâtele N.G. , K.M. , K.H.  au formulat la rândul lor întâmpinare invocând, pe cale de excepţie, prescripţia dreptului material la acţiune, inadmisibilitatea acţiunii şi autoritatea de lucru judecat în raport cu hotărârile date în dosarul nr. xxx al Judecătoriei Târgu Mureş, iar pe fond netemeinicia cererii de chemare în judecată.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că reclamantul s-a adresat instanţei la 14 ani după emiterea titlului de proprietate invocând lipsa calităţii de moştenitor a defunctei P.G.M. , ignorând faptul că soţul acesteia, P.J.  junior, este fiul defunctului P.J.  senior şi că printr-o hotărâre definitivă, Sentinţa civilă nr.476 din 23.01.1979 a Judecătoriei Târgu Mureş, s-a stabilit calitatea de unic moştenitor al defunctei după socrul său P.J.  senior.

De altfel, au arătat pârâtele, problema calităţii de moştenitor a defunctei P.G.M. , după socrul său P.J.  senior, a făcut obiectul dezbaterilor şi în alte dosare, acest aspect fiind definitiv tranşat astfel că dezlegarea dată în dosarul nr. xxx se impune ca autoritate de lucru judecat sau cel puţin ca o prezumţie legală şi în această cauză.

În răspunsul la întâmpinare, reclamantul a apreciat ca nefondate apărările formulate atât pe cale de excepţie cât şi asupra fondului cauzei, în plus reclamantul a subliniat că defuncta P.G.M.  nu a depus nicio cerere pentru a i se reconstitui dreptul de proprietate pentru terenurile din titlul atacat.

Judecătoria Târgu Mureş, prin Sentinţa civilă nr. xxx, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Mureş.

Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Mureş la data de 10.12.2015.

Excepţiile inadmisibilităţii, a autorităţii de lucru judecat şi a prescripţiei dreptului material la acţiune au fost soluţionate în şedinţa de judecată din 22.03.2016, iar pe fond Tribunalul s-a pronunţat la data de 26.05.2016 prin Sentinţa civilă nr. xxx.

Tribunalul a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată a reclamantului reţinând că titlul de proprietate atacat a fost emis pentru reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul P.J.  senior, care a avut cinci copii, că printr-o hotărâre definitivă s-a stabilit încă din 1979 că defuncta P.G.M.  este unica moştenitoare a socrului său P.J.  senior prin retransmisie succesorală, că în temeiul art. 13 din Legea nr. 18/1991 ceilalţi descendenţi ai defunctului P.J.  senior au fost repuşi în termenul de acceptare a succesiunii şi că, în aceste condiţii, titlul de proprietate atacat a fost emis în mod legal.

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamantul a formulat apel solicitând schimbarea Sentinţei civile nr.xxx pronunţată de Tribunalul Mureş în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului atacat şi eliminarea defunctei P.G.M.  din titlu.

Reclamantul a solicitat cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului reclamantul a reluat motivele de fapt şi de drept invocate în faţa instanţei de fond referitoare la neîndeplinirea formalităţilor necesare reconstituirii dreptului de proprietate şi la lipsa calităţii de moştenitor a defunctei P.G.M.  după socrul său.

În dezvoltarea primului motiv invocat, reclamantul a arătat că potrivit art.8 din Legea nr.18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face doar la cerere ori, probele administrate au dovedit că doar autoarea reclamatului şi fratele acesteia, P.J. , au formulat cererea de reconstituire înregistrată sub numărul 1387 la data de 19.03.1991. Defuncta P.G.M.  s-a adresat autorităţilor însă pentru restituirea terenurilor aferente construcţiilor testate în favoarea sa de către soţul său, P.J.  junior şi în acest sens a fost emis titlul de proprietate nr. xxx din xxx.

Pe de altă parte, susţine reclamantul, dispoziţiile art.8 alin. 4 din Legea nr. 18/1991 nu sunt incidente în cauză, defuncta P.G.M.  nefăcând parte din familie aşa cum aceasta este definită de lege.

Cel de al doilea motiv invocat de reclamant are în vedere neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 13 din lege, mai exact existenţa unei legături de rudenie între cel care a deţinut terenul, P.J.  senior şi cea în favoarea căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate, defuncta P.G.M. .

Reclamantul a precizat că defuncta nu putea veni la moştenirea socrului său, prin reprezentare, în condiţiile prevăzute de art. 665 Cod civil, nefăcând parte din categoria descendenţilor ori a colateralilor.

În drept au fost invocate prevederile art. III alin. 1 lit. a, b, şi c din Legea nr. 18/1991.

Pârâţii de rândul I-III au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, constatarea puterii de lucru judecat în raport cu Sentinţa civilă nr. xxx din 02.07.2004 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş şi obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea apelului.

În motivarea întâmpinării pârâţii au arătat că în raport cu Sentinţa civilă nr. xxx din xxx pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, definitivă prin Decizia civilă nr. xxx din 30.03.1979 pronunţată de Tribunalul Mureş, defuncta P.G.M.  are calitate de moştenitoare după defunctul P.J.  senior şi în virtutea prevederilor art. 13 din Legea nr. 18/1991 toţi descendenţii acestuia au fost repuşi în termenul de acceptare a succesiunii motiv pentru care titlul de proprietate a fost emis pe numele tuturor.

În continuare pârâţii au arătat în întâmpinare că puterea de lucru judecat se impune şi în raport cu Sentinţa civilă nr.xxx din 02.07.2004, pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, în care s-au reţinut aceleaşi argumente ca cele invocate în prezenta cauză de Tribunalul Mureş. De altfel în hotărârea pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş au fost tranşate toate aspectele referitoare la aplicarea prevederilor art.8 din Legea nr. 18/1991 cu privire la modul de emitere a titlului a cărui nulitate absolută parţială se solicită în prezenta cauză.

Pârâta Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş a formulat la rândul său întâmpinare solicitând menţinerea hotărârii instanţei de fond dacă se constată că defuncta P.G.M.  nu a avut calitatea de moştenitor după defunctul P.J.  senior.

La rândul său pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Corunca a solicitat admiterea acţiunii dacă susţinerile reclamantului sunt dovedite.

Cu ocazia judecăţii apelului au fost solicitate înscrisurile care au stat la baza emiterii titlului de proprietate atacat, de asemenea a fost efectuată o expertiză grafologică, pentru a se constata dacă cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub numărul xxx/13.03.1991 a fost semnată de defuncta P.G.M. .

Verificând hotărârea atacată, în raport cu motivele invocate de reclamant şi cu apărările pârâţilor, Curtea a constatat că apelul era întemeiat având în vedere următoarele considerente:

Reclamantul s-a adresat instanţei şi, invocând prevederile art. 8 şi 13 din Legea nr. 18/1991, a solicitat anularea parţială a titlului de proprietate emis după defunctul P.J.  senior. Două sunt argumentele pe care reclamantul le-a adus în motivarea cererii sale: lipsa calităţii de moştenitoare a defunctei P.G.M.  după defunctul P.J.  senior şi neîndeplinirea formalităţilor necesare reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Potrivit sentinţei civile nr. xxx din xxx pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.xxx din 30.03.1979 a Tribunalului Mureş, P.J.  junior a fost singurul moştenitor acceptant după tatăl său P.J.  senior. La rândul său defuncta P.G.M.  a fost unica moştenitoare a soţului său P.J.  junior în calitate de soţie supravieţuitoare. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991 toţi moştenitorii defunctului P.J.  senior au fost repuşi în termenul de acceptare a succesiunii, în ceea ce priveşte terenurile pentru care a fost adoptate măsurile reparatorii.

Printr-o hotărâre judecătorească definitivă a fost stabilită calitatea de unică moştenitoare a defunctei P.G.M.  după soţul său predecedat şi în această calitate a moştenit toate bunurile care erau în patrimoniul defunctului P.J.  senior la data deschiderii succesiunii. Aşadar se impune cu putere de lucru judecat faptul că defuncta P.G.M.  a avut calitatea de moştenitor după tatăl soţului său, singurul motiv pentru care nu a dobândit în anul 1979 toate terenurile, a fost că acestea nu se aflau în patrimoniul defunctului, fiind înscrise la fostul C.A.P.

După anul 1989, mai exact în anul 1991 Statul Român a hotărât adoptarea unor măsuri reparatorii prin restituirea unor proprietăţi etatizate şi, în considerarea principiului echităţii, a dat posibilitatea şi celor care nu au acceptat succesiunea după foştii proprietari ai terenurilor agricole să fie repuşi în termenul de acceptarea succesiunii prevăzut de art.700 din vechiul Cod civil.

Această procedură nu a afectat calitatea de moştenitoare a defunctei P.G.M.  după tatăl soţului său, predecedat, calitate stabilită aşa cum s-a arătat deja printr-o hotărâre definitivă.

Reclamantul a susţinut şi că defuncta nu putea să vină la moştenirea autorului reclamantului prin reprezentare, dispoziţiile care reglementează această instituţie nefiind aplicabile şi în cazul soţiei supravieţuitoare.

Argumentele reclamantului nu pot fi primite, ele bazându-se pe o eroare de interpretare a hotărârilor judecătoreşti invocate de pârâţii de rândul I-III. P.G.M.  nu a venit direct la moştenirea tatălui soţului său predecedat. Judecătoria Târgu Mureş a dezbătut două succesiuni succesive: cea a defunctului P.J.  senior, la care a venit fiul său P.J.  junior ca unic descendent acceptant şi cea a defunctului P.J.  junior la care a venit defuncta P.G.M.  în calitate de soţie supravieţuitoare.

Prevederile art. 13 din Legea nr. 18/1991 se folosesc de o ficţiune pentru a da posibilitatea tuturor moştenitorilor să beneficieze de măsurile reparatorii şi ea constă în aceea că toţi cei care formulează cereri de restituire au acceptat succesiunea în termen de 6 luni de la moartea lui de cujus. Această ficţiune nu afectează calitatea de succesor a celor care au fost deja desemnaţi ca având această calitate anterior intrării în vigoare a legii.

 Prin urmare cererea de anulare parţială a titlului de proprietate întemeiată pe motivul că defuncta P.G.M.  nu are calitatea de moştenitor după defunctul P.J.  senior nu este întemeiată.

Cu toate acestea Curtea a constatat că titlul de proprietate a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor Legii 18/1991.

Legiuitorul a ales ca reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole să se facă doar la cerere. Potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/ 1991 reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere. La art. 13 alin.2 din lege se prevede că, în condiţiile în care terenurile nu se aflau în circuitul civil reconstituirea dreptului de proprietate se face doar la cerere.

Pentru a analiza cel de-al doilea motiv invocat de reclamant în cauză, Curtea a solicitat pârâtei de rândul IV actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate atacat şi în acest sens a fost comunicată cererea defunctei P.G.M.  înregistrată sub numărul xxx/13.03.1991 la Primăria com. L. (fila 89 apel).

Reclamantul s-a îndoit că defuncta a formulat şi înregistrat cererea de reconstituire şi în acest sens a solicitat instanţei de apel să efectueze o expertiză grafologică.

Expertul desemnat în cauză a constatat că cererea de reconstituire nu a fost semnată de defunctă (filele 186-189). Cum în cauză nu s-a dovedit că defuncta a mandatat pe altcineva să efectueze demersurile necesare reconstituirii dreptului de proprietate, Curtea a constatat că titlul de proprietate a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 8 alin.3 şi 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, defuncta beneficiind de măsuri reparatorii fără a efectua demersurile prevăzute de lege.

Pârâţii de rândul I-III au susţinut că autoarea lor era beneficiarul măsurilor reparatorii indiferent de formularea unei cereri la autorităţile locale, în virtutea calităţii de moștenitoare stabilită anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991.

Susţinerile pârâţilor sunt nefondate, prevederile art. 13 alin.2 din Legea nr. 18/1991 stabilesc că cererea este necesară pentru a beneficia de măsurile reparatorii întrucât terenurile nu se aflau în circuitul civil la data deschiderii succesiunii după defunctul P.J.  senior.

Pârâţii au susţinut că puterea de lucru judecat se impune şi sub acest aspect prin raportare la considerentele Sentinţei civile nr. xxx din 02.07.2004 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş.

Într-adevăr instanţa, investită cu cererea defunctei P.G.M.  de anulare parţială a titlului de proprietate constată în finalul considerentelor că pârâta de rândul IV a emis legal titlul de proprietate, proprietarii urmând să procedeze la partajarea terenurilor în raport cu prevederile Codului civil.

Cu toate acestea dezlegarea dată de Judecătoria Târgu Mureş în sentinţa mai sus menţionată nu se impune în prezenta cauză deoarece motivele invocate de reclamant sunt diferite parţial de cele avute în vedere în dosarul xxx (filele 35-38 dosar de fond).

În dezlegarea cererii defunctei P.G.M.  Judecătoria Târgu Mureş nu a fost investită să analizeze dacă reclamanta a urmat procedurile prevăzute de art. 8 alin. 2 şi 13 alin. 3 din Legea nr. 18/1991 ci doar a verificat dacă cei înscrişi în titlul de proprietate au avut calitatea de moştenitori după defunctul P.J.  senior.

Neexistând o identitate de cauză între cele doua judecăţi, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1201 Cod civil, Curtea a respins şi această apărare.

Faţă de cele reţinute, Curtea a constatat că reconstituirea dreptului de proprietate prin titlul atacat în favoarea defunctei P.G.M.  s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale în ceea ce atrage motivul de nulitate absolută prevăzută de art. III alin.1 lit. a din Legea nr 18/1991.

În temeiul art. 480 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea a admis apelul, a schimbat hotărârea atacată şi în consecinţă, a admis cererea de chemare în judecată şi a anulat în parte titlul atacat în sensul radierii din titlu a defunctei P.G.M.

Cheltuieli de judecată.

În cererea de apel şi în concluziile scrise reclamantul a solicitat obligarea pârâţilor de rândul I-III la plata cheltuielilor de judecată. În dovedirea cererii, reclamantul a depus la fond chitanţe privind plata onorariului de avocat iar în apel chitanţe privind plata decontului expertizei grafologice.

În raport cu aceste înscrisuri, Curtea, a obligat pârâţii de rândul I-III la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamant la judecata fondului dar şi în apel.

Domenii speta

Spete similare