Cerere de repunere în termenul de formulare a suplimentului la cererea de admitere a creanței și, în consecință, înscrierea în tabelul de creanțe al debitoarei. Motiv temeinic justificat.

 Domeniu: Insolvenţa.

 Cerere de repunere în termenul de formulare a suplimentului la cererea de admitere a creanței și, în consecință, înscrierea în tabelul de creanțe al debitoarei. Motiv temeinic justificat.

Art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2014

Art. 186 C.proc.civ.

Apelanta creditoare avea posibilitatea ca, în condiţiile art. 102 alin.1 din Legea nr. 85/2014, în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanţei iniţiale, dacă în urma inspecției fiscale și a raportului de control rezultau obligații fiscale suplimentare față de cele solicitate prin declarația inițială de creanțe.

Împrejurarea invocată de apelanta creditoare, în sensul că structura sa juridică a luat cunoștință de emiterea deciziei de impunere abia la data de 5.12.2016, pe lângă faptul că nu este dovedită, nu este nici de natură să fi determinat imposibilitatea părţii de a-și exercita drepturile și să constituie astfel un motiv temeinic justificat în sensul art. 186 C.proc.civ., care să fi împiedicat partea să acționeze. Astfel, cum de la data notificării privind deschiderea procedurii au trecut mai mult de 60 de zile, în condiţiile art. 181 și urm. C.proc.civ. în cauză a intervenit decăderea din dreptul de formula declaraţia de creanţă.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR. 1122 din  21 iunie 2017)

Prin cererea formulată la data de 28.04.2016 în dosarul nr. .., F. SRL a solicitat repunerea în termenul de depunere a declarației de creanță și înscrierea la masa credală cu suma de 3.466,75 lei, având în vedere că nu a fost notificată de administratorul judiciar cu privire la deschiderea procedurii împotriva debitorului, procedura de notificare nefiind legal indeplinită.

Prin cererea formulată la data de 15.12.2016 în același dosar, D.G.R.F.P., în reprezentarea A.F.C., a solicitat, în principal, repunerea în termenul de formulare a suplimentului la cererea de admitere a creanţei nr. MBR-JRD 28917/29.03.2016 şi, în subsidiar, înscrierea sa în tabloul obligaţiilor debitoarei cu suma totală de 175.022 lei, din care: 13.885 lei, sumă solicitată prin cererea de admitere a creanţei nr. MBR-JRD 28917/29.03.2016, şi 161.137 lei reprezentând obligaţii fiscale suplimentare stabilite prin decizia de impunere nr. F-MJ 337/15.11.2016, urmare a controlului fiscal efectuat.

La data de 03.02.2017, administratorul judiciar al debitoarei, I. S. SPRL, a solicitat prelungirea termenului de depunere a planului de reorganizare cu 30 de zile de la data publicării în BPI a tabelului definitiv.

Prin încheierea de şedinţă din data de 20.02.2017, pronunţată în dosarul nr. .... de către Tribunalul Bucureşti Secţia a VII-a Civilă, s-a respins cererea de repunere în termenul de depunere a declarației de creanță formulată de societatea F. SRL, ca neîntemeiată. S-a respins cererea petentei D.G.R.F.P., în reprezentarea A.F.C. M., de repunere în termenul de formulare a suplimentului la cererea de admitere a creanţei nr. MBR-JRD 28917/29.03.2016. S-a admis cererea formulată de către I.S. SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei C.M.E. SRL. În temeiul art. 132 alin. 2 Legea nr. 85/2014, s-a dispus prelungirea termenului de depunere a planului de reorganizare cu 30 de zile.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că procedura de notificare a societăţii F. SRL a fost corect efectuată, notificarea fiind emisă petentei la data de 17.03.2016, cu cel puțin 10 zile înainte de împlinirea termenului-limită pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor. De asemenea, a fost emisă la sediul social. Pe de altă parte, nu s-au invocat şi nici nu s-au dovedit motivele temeinice pentru care nu a putut formula declaraţia de creanţă în termen, nefiind îndeplinite condiţiile art. 186 C.p.civ..

Cu privire la cererea de repunere în termenul de formulare a suplimentului la cererea de admitere a creanţei nr. MBR-JRD 28917/29.03.2016, formulată de D.G.R.F.P., în reprezentarea A.F.C.M., tribunalul a reţinut că petenta a formulat declaraţia de creanţă înainte de termenul stabilit de judecător, respectiv la 29.03.2016. Administratorul judiciar a publicat în BPI nr. 5073/11.03.2016 notificarea deschiderii procedurii generale de insolvență a debitoarei.

Cererea suplimentară la cererea de admitere a creanţei a fost formulată la data de 15.12.2016, cu nerespectarea termenului de 60 de zile de la notificarea deschiderii procedurii, prevăzut de art. 102 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 85/2014, termen care a expirat la 11.05.2016.

Deși creditoarea a solicitat repunerea în termenul de depunere a suplimentului la declaraţia de creanţă, instanța a apreciat că nu a dovedit motivele temeinice prevăzute de art. 186 C.p.civ. pentru admiterea unei astfel de cereri. S-a mai reţinut că cererea de repunere în termenul de depunere a suplimentului nu a fost formulată în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, respectiv în 15 zile de la întocmirea deciziei de impunere nr. F-MJ 337/15.11.2016, cererea suplimentară fiind formulată la 15.12.2016.

În ceea ce privește cererea administratorului judiciar, s-a reținut că pe parcursul procedurii s-au depus rapoarte de activitate, raportul privind cauzele insolvenţei şi s-au formulat contestaţii la tabelul preliminar al creanţelor, motiv pentru care nu s-a întocmit tabel definitiv în termenul inițial stabilit, instanţa neconsiderând necesară a face aplicarea art. 113 alin. 4 din lege. Ca urmare a acestei situaţii, perioada de observaţie de 1 an a trecut fără a se putea propune şi confirma, în termenul de 1 an, un plan de reorganizare.

La data de 03.01.2017, a fost publicat în BPI tabelul definitiv de creanţe, iar la data de 31.01.2017 acesta a fost completat. Ulterior întocmirii tabelului definitiv, au depus cereri de repunere în termenul de formulare a declaraţiei de creanţă doi creditori.

Aşadar, fără a exista o culpă a debitoarei, instanţa a considerat întemeiată cererea de prelungire a termenului de depunere a planului de reorganizare cu 30 de zile.

Împotriva acestei încheieri a declarant apel creditoarea D.G.R.F.P., în reprezentarea A.F.C.I.M., cauza fiind înregistrată sub nr.4587/3/2016 (719/2017) pe rolul Curţii de Apel Bucureşti Secţia a V-a Civilă.

În motivarea apelului se arată că, după expirarea termenului stabilit de dispoziţiile art. 102 alin. 1, respectiv la data de 05.12.2016, a fost transmisă Decizia de Impunere nr. F-MJ 337/15.11.2016 către structura juridică din cadrul DGRFPB. Adresa 579953A/29.11.2016 dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate întrucât, fără a avea cunoştinţă de emiterea acestei decizii, structura juridică a creditoarei a fost pusă în imposibilitatea precizării creanţei stabilite prin Decizia de Impunere nr. F-MJ 337/15.11.2016 şi implicit nu a putut respecta termenele stabilite prin lege, motiv pentru care a solicitat repunerea în termen.

Mai mult, se solicită să se observe şi faptul că, raportat la data de 05.12..2016, data la care structura juridică din cadrul DGRFPB a primit informaţii cu privire la emiterea deciziei, cererea de repunere în termen a fost formulată în termenul de cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 186 C.p.civ. şi ale Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Intimata debitoare, legal citată, nu a depus întâmpinare.

Analizând încheierea atacată în raport de criticile formulate, văzând şi dispoziţiile articolului 479 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:

Apelanta creditoare D.G.R.F.P., în reprezentarea A.F.C.M., a formulat cerere de repunere în termenul de formulare a suplimentului la cererea de admitere a creanței nr. MBR-JRD 28917/29.03.2016, solicitând admiterea acesteia și, în consecință, înscrierea sa în tabelul de creanțe al debitoarei C.M.E. SRL cu suma de 175.022 lei, din care 13.885 lei suma solicitată prin cererea de admitere a creanţei nr. MBR-JRD 28917/29.03.2016 şi 161.137 lei reprezentând obligaţii fiscale suplimentare stabilite prin decizia de impunere nr. F-MJ 337/15.11.2016, urmare a controlului fiscal efectuat pentru perioada 1.05.2014-31.12.2015, deci pentru o perioadă anterioară deschiderii procedurii (care a intervenit la data de 15.02.2016).

Potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, cu excepţia salariaţilor ale căror creanţe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform evidenţelor contabile, toţi ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanţelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii; cererile de admitere a creanţelor vor fi înregistrate într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului. Sunt creanţe anterioare şi creanţele bugetare constatate printr-un raport de inspecţie fiscală întocmit ulterior deschiderii procedurii, dar care are ca obiect activitatea anterioară a debitorului. În termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, organele de inspecţie fiscală vor efectua inspecţia fiscală şi vor întocmi raportul de inspecţie fiscală, potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Creditorii bugetari vor înregistra cererea de admitere a creanţei în termenul prevăzut la art. 100 alin. (1) lit. b), urmând ca, în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanţei iniţiale, dacă este cazul.

Reiese din aceste dispoziții legale că apelanta creditoare avea posibilitatea ca, în termen de 60 de zile de la data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii, să înregistreze un supliment al cererii de admitere a creanţei iniţiale, dacă în urma inspecției fiscale și a raportului de control rezultau obligații fiscale suplimentare față de cele solicitate prin declarația inițială de creanțe.

Notificarea privind deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei C.M.E. SRL a fost publicată în BPI nr. 5073/11.03.2016, termenul de 60 de zile prevăzut de art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, în care creditorul bugetar putea înregistra suplimentul cererii de admitere a creanței inițiale, expirând astfel la data de 11.05.2016 (având în vedere dispozițiile art. 181 și urm. C.p.civ.).

Cererea precizatoare a creanței a fost transmisă de către creditoare prin fax la data de 15.12.2016, cu nerespectarea termenului limită prevăzut de art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.

Creditoarea a formulat cerere de repunere în termen, arătând că structurii sale juridice, care era abilitată să acționeze, decizia de impunere i-a fost comunicată abia la data de 5.12.2016, prin adresa nr. 579953A/29.11.2016.

Conform art. 186 C.p.civ., (1) partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac. (3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen.

Prin urmare, decăderea este o sancţiune legată de respectarea termenelor de procedură, raţiunea şi importanţa decăderii fiind determinate tocmai de necesitatea stabilirii unor termene imperative de natură a disciplina activitatea procesuală.

Dispoziţiile textului legal menţionat reglementează o repunere în termen în condiţii restrictive, dacă partea „dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate”. 

În cauză, trebuie analizat dacă partea a fost în imposibilitate să acţioneze înăuntrul termenului prevăzut de lege, din motive temeinic justificate.

Curtea apreciază că împrejurarea invocată de apelanta creditoare, în sensul că structura sa juridică a luat cunoștință de emiterea deciziei de impunere abia la data de 5.12.2016, pe lângă faptul că nu este dovedită, nu este nici de natură să fi determinat imposibilitatea părţii de a-și exercita drepturile și să constituie astfel un motiv temeinic justificat în sensul art. 186 C.p.civ., care să fi împiedicat partea să acționeze.

Disfuncționalitățile interne ale instituției și lipsa de comunicare între structurile sale componente nu pot constitui motive temeinic justificate pentru admiterea unei cereri de repunere în termen.

Potrivit art. 10 C.p.civ., părțile au obligaţia de a îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege, (…) să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind tot astfel finalizarea acestuia.

Împrejurarea că, în anumite situaţii, legiuitorul a pus la îndemâna părţii instituţii ca cea a repunerii în termen nu îndreptăţeşte partea să stea în pasivitate și să nu-și îndeplinească actul de procedură în condiţiile impuse de lege.

Mai mult, în materia specifică a insolvenței, termenul limită de 60 de zile de înregistrare a suplimentului cererii de admitere a creanței inițiale este unul imperativ, care trebuie respectat de toți participanții la procedură implicați, dată fiind necesitatea clarificării cu celeritate a situației patrimoniale a debitoarei.

Susținerile apelantei creditoare nu sunt întemeiate nici în ceea ce privește tardivitatea formulării cererii de repunere în termen. Decizia de impunere nr. F-MJ 337, ce a constituit temeiul cererii de suplimentare a creanței inițiale, a fost emisă la data de 15.11.2016 și a fost comunicată debitoarei la 25.11.2016 (filele 15-16 din dosarul primei instanțe). Prin urmare, raportat la aceste date, termenul de formulare a cererii de repunere în termen era depășit, partea putând să acționeze de la datele respective în vederea valorificării drepturilor pretinse.

Pentru aceste considerente, potrivit art. 480 alin. 1 C.p.civ. și art. 43 din Legea nr. 85/2014, Curtea a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare