Confirmare plan reorganizare

Dosar nr.  ***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA A VII-A CIVILA

SENTINTA CIVILA NR.  ****

SEDINTA PUBLICA DE LA 12.07.2018

Tribunalul constituit  din:

PREŞEDINTE – JUDECATOR SINDIC — **

GREFIER — **

Pe rol fiind soluţionarea cauzei comerciale, având ca obiect cerere întemeiată pe dispoziţiile Legea 85/2006, privind procedura insolvenţei, privind pe debitoarea **.

Dezbaterile in fond ale cauzei a avut loc in şedinţa publica de la data de 05.07.2018 fiind consemnate în încheierea de şedinţa de la aceasta data, ce face parte integranta din prezenta, când Tribunalul având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate părţilor să depună concluzii scrise a amânat pronunţarea la data de 12.07.2018.

TRIBUNALUL

 Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele aspecte in soluționarea cererii de confirmare a planului de reorganizare modificat.

Prin încheierea din 26.09.2011 s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei **

Prin sentința civilă pronunțata la data de 23.02.2017 a fost confirmat planul de reorganizare propus de către debitoare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII a civila sub nr. **, debitoarea **. prin administrator special ** a solicitat si administrator judiciar a solicitat confirmarea planului de reorganizare modificat, aprobat prin hotărârea adunării creditorilor din 02.05.2018.

Propunerea de modificare a fost supusa spre aprobare Adunării creditorilor din data de 02.05.2018 si  a fost aprobata de aceasta adunare, in procent reprezentând 9,42% din totalul masei credale, existenta după confirmarea planului de reorganizare, potrivit tabelului definitiv modificat publicat in BPI **, după cum urmează:

In categoria creditorilor garantați au votat împotriva modificării planului creditorii garantați înscriși in tabelul definitiv modificat conform planului de reorganizare reprezentând împreuna 78,78% din totalul masei credale: **, deţinând 52,47% din totalul masei credale; ** deţinând 17,37% din totalul masei credale; **, deţinând 4,65% din totalul masei credale;  **, deţinând 4,29% din totalul masei credale.

In categoria creditorilor salariaţi au votat pentru aprobarea modificării planului creditorii salariaţi, reprezentând împreuna 0,47% din totalul masei credale: **, deţinând 0,31% din totalul masei credale; **, deţinând 0,16% din totalul masei credale;

Categoria creditorilor chirografari: au votat pentru aprobarea modificării planului creditorii chirografari înscriși in tabelul definitiv modificat, reprezentând împreuna 8,95% din totalul masei credale: **, deţinând 0,96% din totalul masei credale, **, deţinând 5,71% din totalul masei credale, **, deţinând 2,28 % din totalul masei credale.

Potrivit art. 101 alin 5 din legea nr. 85/2006, modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condițiilor de vot si de confirmare prevăzute de lege.

In ceea ce privește respectarea prevederilor art. 101 alin. (2) lit. a) - c) din Legea nr. 85/2006 referitoare la tratamentul corect si echitabil, raportate la art. 101 alin 1 lit. A si C, se rețin următoarele aspecte:

Având în  vedere reducerea cuantumului creanţelor din categoria creanţelor garantate, precum si reeșalonarea plaţilor in defavoarea creditorilor garantați, rezulta că  toți creditorii garantați sunt defavorizaţi, respectiv categoria creditorilor garantați care a respins planul este o categorie defavorizata.

Categoria creditorilor garantați si creditorii garantați care au respins modificarea de plan nu pot primi mai puţin decât ar primi in cazul falimentului. In cauza  **, creditor garantat deţinând 52,47 % din totalul creanţelor în  sold, subrogat în  drepturile **, care a votat împotriva modificării acestuia, a fost înscrisa la masa credala cu o creanţa în  suma totala de 6.154.838.71 lei. In perioada de observaţie a adjudecat in contul creanţei un imobil al debitorului la suma de 291.400 EUR, reprezentând 1.302.441,44 lei, astfel încât  la data confirmării planului de reorganizare deţinea o creanţa față  de debitor in suma de 4.852.397,27 lei (așa cum se menționează în  graficul de plaţi la creditorul **). Prin Modificarea planului de reorganizare se preconizează a se distribui creditoarei suma de 1.128.000 lei pe întreaga perioada de reorganizare, care reprezintă cca 23,24%din valoarea creanţei in suma de 4.852.897,27 lei. Conform raportului de evaluare întocmit  în cadrul procedurii si aprobat de adunarea creditorilor, imobilul aflat in garanţia creditoarei are o valoare de piaţa de 390.000 EUR (cca.1.794.000 lei la cursul actual). În  graficul de plata din modificarea planului la rubrica "Observaţii", se preconizează ca în  faliment imobilul aflat in garanţia creditoarei s-ar vinde la 25% din valoarea de evaluare. Ori, in condițiile in care creditoarea oferă pentru adjudecarea în contul creanţei a acestui imobil un preț egal cu valoarea creanţei înscrisa in tabelul definitiv modificat al creanțelor, respectiv 1.913.926,76 lei ( cca. 416.071 EUR) și  în  niciun caz nu s-ar permite vânzarea la 25% din aceasta valoarea de evaluare, depunând la dosarul cauzei oferta sa in acest sens, este corecta susținerea acesteia ca imobilul ipotecat in favoarea sa s-ar vinde in faliment la mai mult de 25% din preţul de evaluare, respectiv primește în  perioada de reorganizare, conform modificării planului de reorganizare, o creanţa mai mica decât ar primi în  cazul falimentului.

Valoarea destinata creditorilor chirografari este de 170.558 lei  reprezentând 5,62% din valoarea creanţelor chirografare iniţiale fără  **, din care 153.758 lei vor fi distribuiți creditorului ** fiind creanţe născute după demararea procedurii.

S-a precizat de către debitoare ca potrivit tabelului de plaţi salariaţii vor primi in reorganizare aceeaşi suma prevăzută si in cazul falimentului.

Nu se contesta însa de către debitoare faptul ca din vânzarea singurelor bunuri neafectate de garanţii ale debitorului, 3 autoturisme si stocul de marfa, se preconizează prin modificarea de plan a se incasa suma de 38.200 lei, din care, in faliment, ar putea fi achitate doar parțial creanțele salariale si bugetare, fara posibilitatea de a achita creanțele chirografare. Ori, prin modificarea de plan si graficul de plaţi se prevăd plaţi pentru acești creditori in valori superioare decât cele ce ar putea fi primite in cazul falimentului.

De asemenea nu este clar din conținutul planului de reorganizare modificat daca respecta dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 si ale judecătorului sindic stabilite prin sentința nr. **, pronunțata in dosarul nr. ** prin care s-a dispus "rectificarea tabelului definitiv de creanţe corespunzător planului de reorganizare confirmat prin hotărâre judecătoreasca din 23.02.2017, în  sensul înlăturării creanţei creditorului ** din categoria creanţelor chirografare și înlăturării categoriei creditorilor indispensabili, respectiv înscrierii creditorului ** in aceasta categorie" . In acest sens nu se precizeaza cum va proceda debitoarea, in condițiile in care în  modificarea planului de reorganizare propusa spre aprobare la 02.05.2018 este menționat creditorul ** în  categoria creditorilor indispensabili, iar prin graficul de plata se prevăd plaţi către creditorul chirografar **. în  suma de 9.119.066 lei, structura masei credale prezentata in modificarea planului de reorganizare fiind diferita de cea reala, din tabelul definitiv al creanţelor modificat, publicat in BPI **.

Este de asemenea real ca modificarea planului de reorganizare prevede ca unii creditori, respectiv **, ** si **, renunţa la creanţa lor, însă  aceştia sunt prevăzuţi cu distribuiri de sume.

In ceea ce privește respectarea prevederilor art. 95 alin 1 din lege, instanța retine din graficul de plați ca până  in luna iunie 2018 sunt prevăzute plaţi zero față  de creditori, în  perioada iulie - octombrie 2018 este prevăzută plata creditorului **, in suma de 300 lei lunar, în  perioada noiembrie 2018 - aprilie 2019, se prevăd plaţi lunare in suma de 1.800 lei, în  perioada mai 2019 - noiembrie 2019, se prevăd plaţi în  suma de 7.100 lei pe luna, în  perioada decembrie 2019 - martie 2010, se prevăd plaţi lunare cuprinse intre 7.100 lei si 20.900 lei, iar in ultima luna a planului de reorganizare se prevăd plaţi in suma de 1.247.880 lei. Nu se reflecta in modificarea planului de reorganizare sursa care va face posibila achitarea sumei de 1.247.880 lei.

Fata de aspectele reținute si dispozițiile legale susmenționate , instanța apreciază ca nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 101 din legea nr. 85/2006 pentru confirmarea planului de reorganizare propus de debitoare, astfel cum a fost modificat.

In ceea ce privește solicitarea creditorilor de trecere a debitoarei la procedura falimentului, instanța constata următoarele.

Pe parcursul procedurii de reorganizare valoarea debitului ce trebuia achitat de debitoare potrivit planului de reorganizare s-a redus in următoarele condiții:  sume cu care s-au diminuat creanţele creditorilor care au executat silit garanţii debitoarei; suma reprezentând valoarea la care creditorul garantat ** a adjudecat un bun imobil in perioada de observaţie; sume pentru care s-au încheiat acorduri de amânare a plaţilor.

Nu se contesta de către creditori ca in programul de plaţi si planul de reorganizare iniţial, la punctual 9.1 si 9.2.1. se prevedea posibilitatea ajustării creanțelor garantate, ca urmare a executării unor garanţii personale si bunurilor garantate de persoane fizice.  Cum la momentul aprobării de către creditori a planului de reorganizare, nu avusese loc nici o plata către creditori in urma executării vreunei garanţii personale ale co-garanților, iar aceste plaţi au fost deduse ulterior din creanţe, modificându-se corespunzător si tabelul creditorilor de-a lungul perioadei 2013-2018, niciun creditor nu a contestat tabelul, acceptând plăţile.

In raport de actele dosarului, gradul de recuperare a creanțelor de către creditori pana la momentul pronunțării prezentei hotărâri, platile parțiale efectuate de către debitoare, instanța apreciază ca nu se impune trecerea creditoarei la procedura generala a falimentului, motiv pentru care solicitările formulate de creditoare in acest sens vor fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge cererea de confirmare a planului de reorganizare modificat propus de debitoarea **

Constata ca nu se impune trecerea debitoarei la procedura generala a falimentului.

Acordă termen la data de 18.10.2018, cu citare parți prin BPI, pentru continuarea procedurii de reorganizare

Cu recurs in 7 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi,  12 iulie 2018.

PREŞEDINTE GREFIER

**** ****

Cererea de atragere a răspunderii patrimoniale întemiată pe dispoziţiile art.169 ali.1 lit.d din Legfea nr.85/2014, caracterul relativ al prezumţiei de culpă şi al raportului de cauzalitate

Dispozițiile art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014 privind codul insolvenței constituie o normă legală specială și derogatorie de la art. 1357 alin. (1) din Codul civil, deoarece textul din norma specială prezumă atât culpa cât și raportul de cauzalitate în ceea ce privește ”nepredarea documentelor contabile” de către apelantul-pârât, iar răsturnarea prezumției relative prevăzute de lege trebuia să se facă de către acesta.

Chiar dacă această prezumţie este relativă aşa cum menţionează textul de lege, ea ar fi trebuit răsturnată prin dovezi contrare şi nu doar prin susţineri ale lipsei de răspundere întemeiată pe chestiuni cum ar fi: sarcina probei ce revenea lichidatorului judiciar; perioada de când există creanţa ori altele asemenea.

Creanţele înscrise în tabel sunt creanţe bugetare care nu pot fi contestate doar în condiţiile contenciosului fiscal ele neputând fi contestate în cadrul înscrierii în tabelul de creanţe.

Dispozițiile art. 1357 alin. (1) și (2) Cod civil enunțând  condițiile răspunderii pentru fapta proprie ca regulă generală, nu instituie nicio condiție restrictivă cu privire la cazurile speciale precum cel reglementat de art. 169 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2014.

(TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A VII-A CIVILĂ

Sentinţa civilă nr.7489/25.11.2016

judecător Scutelnicu Oana)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – secţia a VII-a Civilă la data de 16.09.2016  sub nr. ***, reclamantul lichidator judiciar ** a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa în contradictoriu cu pârâtul ***, să dispună obligarea acestuia la suportarea pasivului societăţii debitoare **

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin hotărârea  cu nr. **  pronunţată de  Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei ** .

Deşi notificat, pârâtul nu a pus la dispoziţia lichidatorului judiciar actele şi informaţiile necesare, potrivit art. 28 din Legea insolvenţei.

Examinând cauzele care au determinat apariţia stării de insolvenţă, lichidatorul judiciar a constatat că reprezentanții societății nu şi-au îndeplinit atribuţiile legate de administrarea societăţii şi nu au ţinut evidenţa contabilă în conformitate cu dispoziţiile legii contabilităţii.S-a arătat ca documentele societăţii ar fi fost predate unor persoane străine de societate de la care ar fi fost împrumutate şi sume de bani,conform declaraţiei pârâtului Toader Marin .

Autoturismul indentificat în patrimoniul debitoarei ** ,a mai precizat lichidatorul judiciar în motivarea acţiunii că nu a fost predat în vederea evaluării si valorificării.

În aceste condiţii, a subliniat reclamantul sunt întrunite în cauză dispoziţiile art.169 lit.d şi e  din Codul Insolventei pentru angajarea răspunderii patrimoniale personale a pârâtului, întrucât se poate prezuma că acesta a determinat sau favorizat condiţiile pentru apariţia stării de insolvenţă.

Pe de altă parte, răspunderea reprezentanţilor societăţii este atrasă şi pentru omisiunea de a face raportările legale potrivit legii contabilităţii, precum şi pentru fapta de a deturna sau ascunde o parte din activul persoanei juridice.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 169 alin. 1 lit. d) şi e) din Legea 85/2014.

În probaţiune, reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Deşi legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în faţa instanţei, pentru a propune probe, invoca excepţii ori pentru a-şi prezenta mijloacele de apărare.

În cauză instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 258 coroborat cu art. 255 C. Proc. Civ, apreciind că aceasta este legală, concludentă, pertinentă şi utilă soluţionării cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Prin sentinta civila cu nr. ** pronuntata la data de  ** de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei **

Cu toate că societatea debitoare a fost notificată de către lichidator pentru a depune documentele şi actele contabile acestea nu au fost predate de către pârât.

Deschiderea procedurii a fost publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, iar pârâtul a  fost notificat la adresa de domiciliu.

În patrimoniul societăţii a fost identificat scriptic un autoturism **,care nu a fost predat lichidatorului judiciar în vederea evaluării şi valorificării .

Răspunderea administratorilor faţă de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinată de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include şi obligaţiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor faţă de terţi apare că fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, aşadar, acesta fiind şi contextul în care judecătorul sindic a circumscris faptele sferei dispoziţiilor art. 169 din Legea nr 85/2014.

Obligaţia şi răspunderea administratorilor sunt structurate pe doi piloni, unul care are drept temei prevederile art. 7, teza întâi, din Legea societăţilor comerciale respectiv obligaţiile şi răspunderea circumscrisă mandatului şi cel de-al doilea pilon, constituit de dispoziţiile legale, întemeiat pe prevederile art. 72, teza a doua,  Legea nr 31/1990 care constituie, în fapt, o dispoziţie de trimitere.

Răspunderea este fundamentată pe culpă, însă, în ipoteza răspunderii pentru neîndeplinirea obligaţiilor ce decurg din funcţie, elementul subiectiv este prezumat, întrucât este vorba despre obligaţiile de  rezultat, în timp ce regimul răspunderii pentru actele de gestiune propriu-zise presupune dovedirea culpei administratorului.

Legiuitorul a instituit doar cerinţa contribuţiei la ajungerea debitorului în insolvenţă fapt care relevă voinţa legiuitorului de a da valoare cauzală şi acelor fapte care, deşi nu au determinat direct starea de insolvenţă, au contribuit la producerea ei.

Instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor,  pentru satisfacerea masei credale.

Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societăţii de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în stare de insolvenţă şi ca o consecinţă a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală a  creanţelor pe care o aveau creditorii faţă de societate.

Sensul dispoziţiei legale, potrivit căreia judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, să fie suportat de membrii organelor de conducere în ipoteza săvârşirii faptelor enumerate limitativ, trebuie coroborat cu scopul legii este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă.

Răspunderea administratorului fiind una convenţională, culpa administratorului se apreciază după tipul abstract, culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în faţa unei culpe prezumate de unde derivă şi obligativitatea administratorului de a răsturna prezumţia de culpă, sarcina probei aparţinându-i.

În speţă, în calitatea lui  de administrator, pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzuta de Legea nr. 85/2014, în sensul prezentării actelor contabile, a registrelor societăţii, a bilanţului contabil, cât şi a celorlalte acte.

Având în vedere situaţia prezentată mai sus, respectiv refuzul de a depune actele şi documentele contabile ale debitoarei, se naşte prezumţia că pârâtul  a ţinut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ţinut contabilitatea în conformitate cu legea, fapte ce sunt prevăzute de art. 169 alin. 1 lit. d) din Legea privind procedura insolvenţei.

Din faptul că societatea a ajuns să fie declarată în faliment rezultă că administratorul acestuia nu a depus diligenţele necesare în vederea îndeplinirii îndatoririlor impuse de lege şi de actul constitutiv, încălcând în acest sens şi legile fiscale, neachitându-şi obligaţiile către bugetul de stat.

Societatea comercială încredinţează administratorului organizarea şi gestionarea activităţii sale, pe baza unor obiective şi criterii de performanţă profesională, reprezentarea sa în raporturile cu terţii purtând răspunderea pentru modul în care se înfăptuiesc actele de administrare ale societăţii, administratorul fiind obligat să-şi folosească întreaga capacitate de muncă în interesul acesteia, comportându-se ca un bun comerciant.

Cu privire la raportul de cauzalitate acesta rezultă din formularea art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, potrivit căruia răspund patrimonial membrii organelor de conducere care au cauzat ajungerea societăţii în încetare de plăţi prin una din faptele enumerate expres în acest text. Astfel, dispoziţiile art. 169 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 sugerează existenţa raportului de cauzalitate între fapta personală şi prejudiciul suferit de averea debitorului, dar şi de creditorii acestuia.

În practica judiciară s-a apreciat că expresia “au cauzat starea de insolvenţă” are semnificaţia că faptele enumerate nu trebuie să constituie cauze exclusive ale insolvenţei debitorului, ci să aibă o funcţie contributivă, susceptibilă de a se conjuga cu alte împrejurări sau acţiuni umane de a se produce rezultatul insolvenţei. Având în vedere că, potrivit teoriei şi practicii judiciare, în dreptul civil şi comercial operează două reguli, respectiv răspunderea delictuală operează pentru cea mai uşoară culpă, iar a doua indiferent de gravitatea vinovăţiei, obligaţia de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului, şi nu de gravitatea vinovăţiei.

Din probele administrate în cauză reiese că pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţiile privind întocmirea actelor contabile în conformitate cu legislaţia în vigoare, nu a pus la dispoziţia lichidatorului judiciar documentele contabile şi situaţia bunurilor ce constituie patrimoniul debitoarei în vederea valorificării lor în procedură, pentru acoperirea creanţelor, fiind astfel culpabili de săvârşirea faptelor  prevăzute de  art. 169 lit. d  din Legea nr.  85/2014.

Pe de altă parte, alegerea soluţiei contrarii ar conduce la raţionamentul că pentru evitarea achitării datoriilor debitoarei ar fi suficient ca administratorul acesteia să nu întocmească în modul prevăzut de lege actele contabile privind activitatea acesteia, iar după intrarea în insolvenţă să nu le depună conform obligaţiei legale.

Cu alte cuvinte prin neatragerea răspunderii administratorului care nu întocmeşte şi mai apoi depune actele contabile privind activitatea debitoarei s-ar ajunge practic la instituirea unei modalităţi de eludare a legii prin neachitarea datoriilor debitoarei către terţii de bună credinţă, refuzul administratorului de a depune aceste acte neputând fi justificat altfel.

Autoturismul marca ** nu a putut fi valorificat în lipsa documentelor de identitate ,care nu au fost puse la dispoziţie de către părât în calitatea acestuia de administrator al societăţii .

Instanţa apreciază că nepredarea documentelor contabile şi neţinerea contabilităţii în conformitate cu prevederile legale atrage aplicabilitatea disp.art. 169 lit. d din Legea cu nr. 85/2006 ,în condiţiile în care,aşa cum s-a arătat şi anterior ,obligaţia de a ţine corect registrele contabile,ori de a pune la dispoziţie documente justificative ale bunurilor din patrimoniul debitoarei aparţinea pârâtului.

Pentru aceste considerente, apreciind dovedite cerintele raspunderii reglementate de  art. 169 al. 1 lit. d şi e din Legea nr. 85/2014 instanţa va admite cererea, cu consecinţa obligării pârâtului  să suporte  pasivul societatii debitoare ,care este in cuantum de 106 414,18  lei  ,conform tabelului  definitiv.

Prin decizia civilă nr. 822/05.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Civilă în dosarul nr. 5683/3/2016/a1 hotărârea instanţei de fond a devenit definitivă, prin respingerea apelului ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare