Contestaţie decizie acordare stimulent de inserţie. Reducerea cu o lună a perioadei de acordare a stimulentului proportional cu perioada pentru care reclamanta era îndreptă?ită să beneficieze de concediul pentru cresterea copilului.

Din analiza coroborată a prevederilor legale incidente în cauză rezultă că stimulentul de inserţie se acordă persoanelor îndreptăţite care au optat pentru acordarea concediului pentru creşterea copilului şi a indemnizaţiei lunare prevăzute la art. 2 alin. (1) din OUG nr. 111/2010, fiind astfel în relaţie cu condiţiile de acordare a concediului pentru creşterea copilului.

În ipoteza în care părintele obţine venituri supuse impozitului, acordarea stimulentului de inserţie nu se poate face decât în condiţii similare cu cele privind acordarea concediului şi indemnizaţiei pentru creşterea copilului, întrucât dispoziţiile art. 7 alin. 1 fac vorbire de „persoanele care în perioada în care sunt îndreptăţite să beneficieze de concediul pentru creşterea copilului, prevăzut la art. 2 alin. (1) obţin venituri supuse impozitului”.

Întrucât perioada pentru care reclamanta era îndreptăţită să beneficieze de concediul pentru creşterea copilului trebuia diminuată cu o lună, alocată părintelui care nu a solicitat dreptul la concediul de creştere a copilului, în mod corect s-a dispus acordarea stimulentului de inserţie fără a lua în calcul şi luna respectivă.

Art. 7, art. 11 alin. 1 lit. a din OUG nr. 111/2010

Art. 12 şi 13 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 111/2010

Având în vedere că sesizarea instanţei s-a făcut sub imperiul legii noi de procedură, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art.499 Cod procedură civilă, potrivit cărora „Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. 1 lit. b, hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.”

Prin contesta?ia adresată Tribunalului Constan?a - Sec?ia de Contencios Administrativ ?i Fiscal, înregistrată sub nr. …/118/2016, contestatoarea [...] în contradictoriu cu Agen?ia Na?ională pentru Plă?i ?i Inspec?ie Socială Constan?a a solicitat anularea măsurii de acordare a stimulentului de inser?ie prin Decizia nr. …/12.01.2016 începând cu data de 02.01.2016 ?i acordarea acestuia începând cu data de  02.12.2015.

Prin sentinţa civilă nr. 1511/CA/09.11.2016 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosar nr. …/118/2016 s-a respins cererea, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamata [...], criticând-o pentru nelegalitate, pentru următoarele motive:

Susţine recurenta-reclamantă că, aşa cum este menţionat şi în documentele depuse în vederea obţinerii dreptului reprezentat de stimulentul de inserţie după revenirea din concediul pentru creşterea copilului, şi-a reluat activitatea salarizată - respectiv a obţinut venituri pentru care se datorează impozit pe venit începând cu data de 01.12.2015. Cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 24 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 111/2010, a depus la data de 14.12.2015 documentele necesare acordării dreptului reprezentând stimulent de inserţie. Conform prevederilor aceluiaşi articol, dreptul reprezentând stimulent de inserţie se cuvine începând cu ziua următoare celei în care persoana îndreptăţită îşi reia activitatea profesională şi obţine venituri supuse impozitului pe venit. Faţă de reluarea activităţii profesionale la data de 01.12.2015, dreptul reprezentând stimulent de inserţie i se cuvenea începând cu data de 02.12.2015.

Cu toate acestea, astfel cum este menţionat în cuprinsul art. 2 alin. 1 din Decizia nr. …/12.01.2016, a fost aprobată acordarea dreptului începând cu data de 02.01.2016, respectiv începând cu luna următoare reluării activităţii profesionale. Mai mult decât atât, a fost efectuată deja o plată cu titlu de stimulent de inserţie cu menţiunea că aceasta reprezintă, conform specificaţiilor care o însoţesc, contravaloarea stimulentului pentru luna ianuarie 2016.

Având în vedere prevederile legale amintite, rezultă în mod clar faptul că dreptul reprezentând stimulent de inserţie trebuie acordat şi pentru luna decembrie 2015, chiar dacă plata acestuia se va face conform prevederilor art. 26 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 111/2010, începând cu luna ianuarie 2016.

Învederează recurenta-reclamantă faptul că din cuprinsul sentinţei civile recurate rezultă faptul că instanţa de fond şi-a însuşit susţinerile intimatei cu privire la modul de calcul şi acordare a indemnizaţiei de concediu pentru creşterea copilului.

În opinia recurentei-reclamante, instanţa de fond a re?inut motive străine de cauză, recurenta învederând că a solicitat verificarea legalităţii acordării stimulentului de inserţie în forma în care intimata a înţeles să o facă, iar nu acordarea indemnizaţiei de concediu pentru creşterea copilului. De asemenea, apreciază faptul că instanţa a făcut aplicarea greşită a prevederilor legale, substituind prevederile referitoare la indemnizaţia de concediu pentru creşterea copilului celor privind stimulentul de inserţie.

Intimata a prezentat ca singur argument, de altfel reţinut şi de către instanţa de fond, faptul că tatăl copilului nu a solicitat şi nu a beneficiat de o lună din concediul de creştere a copilului, conform posibilităţii conferite de legislaţia în vigoare, motiv pentru care ar fi justificată reducerea dreptului de a beneficia de stimulentul de inserţie pentru o lună.

Se arată că, în integralitatea lor, prevederile legale la care instituţia intimată face referire, precum şi cele menţionate în cuprinsul sentinţei recurate menţionează faptul că dacă tatăl copilului nu beneficiază de dreptul la concediul de creştere a copilului, indemnizaţia de creştere a copilului se reduce cu o lună, iar nu perioada pentru care se acordă stimulentul de inserţie, o interpretare în sensul diminuării şi a stimulentului de inserţie reprezentând o adăugire la lege fără niciun fel de temei.

În măsura în care s-ar fi urmărit ca şi stimulentul de inserţie să fie redus cu o lună în cazul în care tatăl copilului nu solicită şi nu beneficiază de concediul pentru creşterea copilului de o lună, astfel cum există menţiuni în cuprinsul Normelor metodologice cu privire la reducerea cu o lună a indemnizaţiei de creştere a copilului, în mod firesc ar fi trebuit să existe menţiuni şi cu privire la reducerea cu o lună a stimulentului de inserţie. Or, astfel de menţiuni cu privire la stimulentul de inserţie nu există, nici instituţia publică intimată, nici instanţa de judecată nu se poate substitui legiuitorului adăugând la lege o prevedere inexistentă rezultată dintr-o interpretare proprie.

De altfel, nici din punctul de vedere emis de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia Generală Asistenţă Socială, depus de către intimată în susţinerea argumentelor sale nu rezultă existenţa unor prevederi legale care să prevadă reducerea cu o perioadă de o lună a dreptului părintelui reprezentând stimulent de inserţie.

Analizând cauza sub aspectul motivelor de casare invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.

Recurenta a invocat ca temeiuri de casare dispoziţiile art. 488 alin.1 pct. 6 C.pr.civ., respectiv „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”, precum şi pct. 8, respectiv „când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material”, criticând soluţia primei instanţe sub următoarele aspecte: reţinerea în cuprinsul hotărârii a unor aspecte străine de prezenta cauză şi aplicarea greşită a prevederilor legale incidente cauzei.

În ceea ce priveşte motivul de recurs reglementat de art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă, Curtea constată că hotărârea recurată cuprinde analiza motivelor invocate de reclamantă iar raţionamentul primei instanţe este argumentat juridic şi susţine soluţia la care s-a oprit judecătorul fondului.

Faptul că raţionamentul primei instanţe a condus la respingerea cererii reclamantei prin analiza şi a unor prevederi referitoare la concediul pentru creşterea copilului nu relevă incidenţa unor motive străine de cauză, câtă vreme premisele silogismului judiciar au fost fixate pornind de la motivele invocate de reclamantă în cererea dedusă judecăţii, instanţa luând totodată în analiză şi dispoziţiile legale indicate în cuprinsul întâmpinării.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 NCPC, recurenta critică aplicarea greşită a prevederilor legale incidente cauzei, susţinând, în esenţă, lipsa unei prevederi legale care să prevadă reducerea cu o perioadă de o lună a dreptului părintelui reprezentând stimulent de inserţie.

Critica recurentei este nefondată.

Prin decizia contestată în cauză, recurentei i s-a aprobat acordarea stimulentului de inserţie -opţiunea I - pentru perioada rămasă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, perioadă diminuată cu o lună, întrucât tatăl copilului nu a solicitat propriul concediu pentru creşterea copilului.

Recurenta a criticat decizia în cauză susţinând, în esenţă, lipsa unei prevederi legale în acest sens.

Potrivit art. 7 din OUG nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor „(1) Persoanele care în perioada în care sunt îndreptăţite să beneficieze de concediul pentru creşterea copilului, prevăzut la art. 2 alin. (1), obţin venituri supuse impozitului prevăzute la art. 3 au dreptul la un stimulent de inserţie în cuantum lunar de 1 ISR.

(2) Stimulentul de inserţie prevăzut la alin. (1) se acordă după cum urmează:

a) pentru persoanele care beneficiază de concediul pentru creşterea copilului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a), dacă acestea obţin venituri supuse impozitului înainte de împlinirea de către copil a vârstei de un an, pentru perioada rămasă până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani;

(...)”

Potrivit art. 12 şi 13 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 111/2010:

„ART. 12

(1) Stimulentul de inserţie prevăzut la art. 7 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă se acordă lunar persoanelor îndreptăţite care au optat pentru acordarea concediului pentru creşterea copilului şi a indemnizaţiei lunare prevăzute la art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, dacă acestea realizează venituri supuse impozitului, după cum urmează: (...)

(2) Acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului sau, după caz, a stimulentului de inserţie se face la cererea scrisă a persoanei îndreptăţite, ori de câte ori aceasta solicită, cu respectarea condiţiilor prevăzute de ordonanţa de urgenţă.

(3) Dacă persoana îndreptăţită care a optat pentru concediul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. a) din ordonanţa de urgenţă, în perioada în care beneficiază de stimulentul de inserţie, solicită acordarea concediului fără plată prevăzut la art. 6 din ordonanţa de urgenţă, nu mai beneficiază de stimulentul de inserţie la reluarea realizării de venituri supuse impozitului.

(4) În situaţia prevăzută la art. 4^1 alin. (1) şi (2), dacă solicitarea concediului de cel puţin o lună se produce în ultima lună înainte de împlinirea de către copil a vârstei de un an, stimulentul de inserţie se acordă începând cu împlinirea de către copil a vârstei de un an persoanei îndreptăţite care a solicitat iniţial dreptul, dacă aceasta realizează venituri profesionale, cu respectarea prevederilor art. 7 alin. (1).

(5) În situaţia prevăzută la art. 4^1 alin. (1) şi (2), dacă solicitarea concediului de cel puţin o lună se produce în ultima lună înainte de împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani, stimulentul de inserţie nu se mai acordă.

(6) În cazul în care persoana îndreptăţită care a solicitat concediul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. b) din ordonanţa de urgenţă realizează venituri profesionale înainte de împlinirea de către copil a vârstei de un an, stimulentul de inserţie se va acorda numai după împlinirea de către copil a vârstei de un an.

(7) În situaţia în care unul dintre părinţi se află în plata stimulentului de inserţie acordat în condiţiile alin. (1) lit. a) şi celălalt părinte se află într-o situaţie de natură a genera un nou concediu pentru creşterea copilului, stimulentul de inserţie se acordă până la împlinirea de către copilul anterior a vârstei de 2 ani.

(7^1) Pe perioada în care unul dintre părinţi solicită concediul prevăzut la art. 6 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, celălalt părinte nu poate beneficia de stimulentul de inserţie.

(8) În situaţia în care unul dintre părinţi se află în plata stimulentului de inserţie acordat în condiţiile alin. (1) lit. b) şi celălalt părinte se află într-o situaţie de natură a genera un nou concediu pentru creşterea copilului, plata stimulentului de inserţie se suspendă şi se acordă indemnizaţia pentru creşterea copilului, cu respectarea prevederilor art. 8, majorată cu suma prevăzută la art. 9 alin. (4) din ordonanţa de urgenţă.

(9) În situaţia realizării de venituri nete în condiţiile art. 16 alin. (3) lit. c) din ordonanţa de urgenţă, persoana îndreptăţită nu poate solicita stimulentul de inserţie.

ART. 13

(1) Stimulentul de inserţie se acordă pe bază de cerere, semnată de persoana îndreptăţită, însoţită de dovada eliberată de angajator sau, după caz, de alte documente eliberate de autorităţile competente ori de declaraţia pe propria răspundere din care să rezulte că aceasta realizează sau urmează să realizeze venituri supuse impozitului.

(2) În situaţia stabilirii dreptului la stimulentul de inserţie pentru persoana care beneficiază de concediul pentru creşterea copilului şi indemnizaţia lunară prevăzută la art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, cererea de acordare va fi însoţită numai de documentele prevăzute la alin. (1).

(3) În situaţia stabilirii dreptului la stimulentul de inserţie pentru persoana care deşi are dreptul nu solicită acordarea concediului pentru creşterea copilului şi a indemnizaţiei lunare prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a) din ordonanţa de urgenţă, cererea este însoţită de actele doveditoare necesare stabilirii acestui drept, dintre cele prevăzute la art. 6.

Conform art. 11 alin. 1 lit. a din OUG nr. 111/2010 „Dreptul la concediul pentru creşterea copilului stabilit potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) se acordă pe bază netransferabilă persoanelor ai căror copii se nasc începând cu data de 1 martie 2012, precum şi celor aflate în situaţiile prevăzute la art. 8 alin. (2), începând cu această dată, în situaţia în care ambele persoane din familia respectivă îndeplinesc condiţiile de acordare a acestuia, după cum urmează: a) cel puţin o lună din perioada totală a concediului de creştere a copilului este alocată uneia dintre persoanele care nu a solicitat acest drept;”

Iar potrivit art. 41 din Normele metodologice „(1) În aplicarea prevederilor art. 11 lit. a) din ordonanţa de urgenţă, celălalt părinte sau cealaltă persoană prevăzută la art. 8 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă care nu a solicitat dreptul la indemnizaţie poate solicita acest drept, dacă îndeplineşte condiţiile de acordare, oricând până la împlinirea de către copil a vârstei de un an, 2 ani, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap. Dacă acest drept nu se solicită, concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului se reduc cu o lună.

(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), persoana îndreptăţită care se află în concediu pentru creşterea copilului poate opta pentru concediu fără plată sau, după caz, pentru realizarea de venituri supuse impozitului.

Din analiza coroborată a acestor prevederi legale rezultă că stimulentul de inserţie se acordă persoanelor îndreptăţite care au optat pentru acordarea concediului pentru creşterea copilului şi a indemnizaţiei lunare prevăzute la art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă, fiind astfel în relaţie cu condiţiile de acordare a concediului pentru creşterea copilului.

Curtea apreciază că, de vreme ce stimulentul de inserţie se poate acorda persoanelor care îndeplinesc condiţiile pentru acordarea concediului pentru creşterea copilului şi a indemnizaţiei lunare, aceste persoane au un drept de opţiune între concediul pentru creşterea copilului şi indemnizaţia lunară aferentă, acordate în condiţiile reglementate de lege (aşadar pe o perioadă micşorată cu luna alocată părintelui care nu a solicitat dreptul la concediul de creştere a copilului) şi stimulentul de inserţie, în ipoteza obţinerii de venituri supuse impozitului.

Reiese astfel, din întreaga economie a legii, că în ipoteza în care  părintele obţine venituri supuse impozitului, acordarea stimulentului de inserţie nu se poate face decât în condiţii similare cu cele privind acordarea concediului şi indemnizaţiei pentru creşterea copilului, întrucât dispoziţiile art. 7 alin. 1 fac vorbire de „persoanele care în perioada în care sunt îndreptăţite să beneficieze de concediul pentru creşterea copilului, prevăzut la art. 2 alin. (1) obţin venituri supuse impozitului”. Cum perioada pentru care reclamanta era îndreptăţită să beneficieze de concediul pentru creşterea copilului trebuia diminuată cu o lună, alocată părintelui care nu a solicitat dreptul la concediul de creştere a copilului, în mod corect pârâta a dispus acordarea stimulentului de inserţie  fără a lua în calcul şi luna respectivă.

Contrar susţinerii recurentei, o atare interpretare a legii nu reprezintă nici substituirea prevederilor legale referitoare la indemnizaţia pentru creşterea copilului celor privind stimulentul de inserţie şi nici o adăugare la lege, câtă vreme decizia contestată reflectă o aplicare corectă a legii, interpretată sistematic.

Astfel cum s-a arătat mai sus, deşi în corpul legii, forma în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate, nu exista o prevedere expresă privind reducerea cu o lună a perioadei de acordare a stimulentului de inserţie (aceasta fiind introdusă ulterior, la art. 12 alin. 7 din Normele metodologice), legalitatea măsurii reiese din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale, prevederile art. 7 alin. 1 din OUG nr. 111/2010 făcând în mod expres trimitere la perioada în care persoana este îndreptăţită să beneficieze de concediul pentru creşterea copilului.

Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, se va respinge recursul promovat.

Domenii speta

Spete similare