Drept procesual civil. Cheltuieli de judecată acordate reclamantei chiar în măsura în care acţiunea a fost respinsă ca lipsită de obiect

- art. 451 alin. 2 şi art. 453 alin. 1 Cod de procedură civilă

Litigiul a fost promovat urmare emiterii de către apelanta pârâtă a unei dispoziţii contestate de către intimata contestatoare, aceasta a fost revocată după data înregistrării contestaţiei, or, culpa procesuală a emitentei subzistă câtă vreme au fost ocazionate cheltuieli generate de conduita acesteia. La momentul sesizării instanţei dispoziţia era în fiinţă, suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată nefiind nejustificat de mare raportat la activitatea întreprinsă în vederea promovării litigiului, a reprezentării în instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 491/LMA din 11.10.2017, Tribunalul (...) a respins ca lipsită de obiect acţiunea formulată de reclamanta (...) – CNP (...), domiciliată în (...), judeţul (...), cu domiciliul procedural ales la sediul secundar al Cabinetului de av. (...), situat în (...) str. (...), judeţul (...), în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII (...), cu sediul în (...), (...), judeţul (...), având C.I.F. (...) şi cont bancar R(...)XXXXX deschis la Trezoreria (...) având ca obiect anularea dispoziţiei nr.(...)/23.05.2017.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, în privinţa anulării Dispoziţiei nr. (...)/23.05.2017 solicitate de reclamanta (...), instanţa de fond a observat faptul că, pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII (...) a revocat dispoziţia contestată prin Decizia nr. (...)/07.07.2017 (fila 30 dosar).

S-a constatat că acest aspect a fost, recunoscut şi de reprezentantul reclamantei avocat (...), în sensul că după introducerea prezentei acţiuni pârâta a dispus revocarea Deciziei nr. (...)/23.05.2017. Raportat la acest aspect, reprezentantul reclamantei a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În privinţa cheltuielilor de judecată, Tribunalul (...) a admis-o pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 453 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect nu presupune că cererea reclamantei a fost considerată ca neîntemeiată.

Prin urmare, s-a apreciat că pârâta datorează cheltuieli de judecată, culpa procesuală în intentarea acţiunii a aparţinut pârâtei.

Astfel, Tribunalul a respins ca rămasă fără obiect, acţiunea reclamantei (...) şi a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei, potrivit Chitanţei nr. 131/13.06.2017.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel Casa Judeţeană de Pensii (...) solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei atacate, respectiv alin.2 din dispozitivul hotărârii în principal, în sensul de a exonera instituţia apelantă de la plata sumei de 1500 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, în temeiul art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă solicită reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocaţial.

Prin motivele de apel, apelanta a formulat următoarele critici:

- instituţia pârâtă nu numai că nu s-a opus acţiunii reclamantei, dar a şi revocat până la primul termen de judecată actul administrativ contestat, astfel că prin întâmpinarea depusă în termenul legal a solicitat instanţei de fond să facă aplicabilitatea art.454 din Codul de procedură civilă şi, pe cale de consecinţă, să dispună exonerarea Casei Judeţene de Pensii (...) de la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces;

- fără a combate în niciun fel argumentele în fapt şi în drept invocate prin întâmpinare, raportându-se strict la prevederile art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, prima instanţă a apreciat că apelanta pârâtă ar datora reclamantei cheltuieli de judecată, deoarece respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect nu presupune că cererea reclamantei a fost considerată neîntemeiată;

- conform art.454 Cod procedură civilă, pârâta nu mai putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că ea a revocat decizia atacată până la primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate;

- textul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă se referă exclusiv la ipoteza pierderii procesului, care presupune cu necesitate o soluţie de admitere a acţiunii, nu una de respingere, indiferent de motiv;

- în subsidiar, în măsura în care instanţa de apel va aprecia totuşi că apelanta datorează cheltuieli de judecată, solicită reducerea acestora reprezentând onorariu avocaţial, deoarece sunt vădit disproporţionate în raport cu valoarea, complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat, având în vedere circumstanţele cauzei, potrivit art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă instanţa putând chiar din oficiu să reducă cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului, având în vedere că apelanta a procedat la revocarea actului administrativ contestat şi că, în afară de cererea de chemare în judecată, nu au fost necesare alte demersuri procedurale complexe din partea avocatului, nici măcar susţinerea de apărări pe fond în prezenta cauză.

În drept s-au invocat dispoziţiile legale la care s-a făcut referire în apel.

Intimata reclamantă, prin notele de şedinţă înregistrate la instanţă la data de 15.03.2018, a solicitat respingerea apelului.

Examinând sentinţa apelată, prin prisma motivelor de apel, cât şi din oficiu, instanţa de apel a constatat următoarele:

Norma procesuală invocată de partea apelantă în susţinerea cererii sale formulate pe cale principală, şi anume cea înscrisă în textul art. 454 din Codul de procedură civilă reglementează o excepţie de la regula potrivit căreia partea care a pierdut procesul datorează cheltuieli de judecată.

Astfel, în situaţia în care la primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, pârâtul a recunoscut pretenţiile reclamantului, acesta nu va mai fi obligat să suporte cheltuielile judecăţii, cu rezerva situaţiei în care a fost pus în întârziere înainte de pornirea procesului sau era de drept în întârziere.

În speţă, este fără îndoială că procesul a fost declanşat din culpa părţii pârâte care a emis Dispoziţia nr.(...) din 23 mai 2017 privind suplimentarea atribuţiilor de serviciu, contestată prin acţiunea dedusă judecăţii, dispoziţie pe care partea emitentă a revocat-o ulterior, la data de 7.07.2017 prin Decizia nr.(...).

Litigiul, înregistrat pe rolul instanţei de fond la data de 19.06.2017, a implicat cheltuieli constând în onorariul avocaţial suportat de partea reclamantă, achitat de aceasta la data de 13.06.207 conform chitanţei nr.131.

Chiar dacă la o dată anterioară primului termen de judecată stabilit în cauză dispoziţia contestată a fost revocată de partea pârâtă, este de observat că, prin natura dreptului de valorificat, exerciţiul acţiunii nu putea fi evitat, odată emisă dispoziţia de către angajator, anularea acesteia nu putea fi obţinută de contestatoare decât prin intermediul unui proces, prin urmare, poziţia procesuală exprimată de pârâtă la primul termen de judecată nu era suficientă pentru ca aceasta să nu datoreze cheltuieli, din perspectiva prevederilor art.454 din Codul de procedură civilă.

Din conţinutul art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă reiese că fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată se află culpa procesuală a părţii. Evident că în speţă subzistă culpa procesuală a pârâtei, atâta timp cât aceasta a procedat la revocarea dispoziţiei contestate după promovarea acţiunii şi după ce contestatoarea a angajat cheltuieli cu onorariul pentru activitatea prestată de avocatul redactor al acţiunii, inclusiv pentru reprezentarea la primul termen de judecată.

Instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a dispoziţiei legale mai sus enunţate, neputând fi acceptată ideea că, în speţă, culpa procesuală ar fi inexistentă, pârâta datorând cheltuieli de judecată tocmai pentru că a emis o dispoziţie, în urma emiterii căreia, reclamanta contestând-o, a avansat anticipat o anumită sumă de bani, pe care are dreptul să o recupereze de la partea care, după avansarea cheltuielilor respective, şi-a revocat propria dispoziţie.

Nu are relevanţă că instanţa de fond nu a mai ajuns a pronunţa soluţie pe fondul cererii, ci a constatat că acţiunea a rămas fără obiect, deoarece în momentul sesizării instanţei de judecată dispoziţia contestată era în fiinţă şi justifica pornirea procesului.

Pe de altă parte, suma plătită cu titlu de onorariu de avocat, de 1500 lei, nu reprezintă o cheltuială nejustificat de mare, fiind de observat că înregistrarea acţiunii a fost precedată de activitatea de redactare a acesteia şi de pregătirea documentelor necesare pornirii procesului, iar mai apoi în cursul judecăţii avocatul a pus concluzii în şedinţa publică din 11.10.2017, prin urmare, nu devine necesar a se face aplicarea prevederilor art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă.

În atare situaţie şi având în vedere că pârâta, din proprie iniţiativă, a revocat în timpul procesului dispoziţia ce a făcut obiectul contestării în instanţă, după angajarea cheltuielilor mai sus arătate, concluzia ce se impune este că nu subzistă temeiuri în considerarea cărora pârâta să fi fost exonerată de la plata cheltuielilor de judecată, după cum nu subzistă nici motive pentru a beneficia de reducerea unei părţi din cheltuielile de judecată avansate de partea adversă.

Faţă de considerentele ce preced, instanţa, în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul, sentinţa apelată urmând a fi păstrată în totul, constatând că partea intimată nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare