Apel. Procedura insolvenţei. Confirmare plan de reorganizare. Posibilitatea judecătorului-sindic de a examina viabilitatea planului de reorganizare, în condiţiile în care acest aspect reprezintă o chestiune de oportunitate. Momentul în raport de care treb

Apel. Procedura insolvenţei. Confirmare plan de reorganizare. Posibilitatea judecătorului-sindic de a examina viabilitatea planului de reorganizare, în condiţiile în care acest aspect reprezintă o chestiune de oportunitate. Momentul în raport de care trebuie examinată viabilitatea planului, faţă de împrejurarea că între momentul propunerii planului, pe de o parte, şi momentul votării şi confirmării lui, pe de altă parte, pot trece perioade mai lungi de timp, în speţă de ordinul anilor, înăuntrul cărora situaţia economică a debitorului şi împrejurările în care a fost întocmit planul să fie fundamental schimbate.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 341 din 07.11.2017

- art. 101 alineat 1 litera E, art. 95 din Legea nr. 85/2006

Prin Sentinţa nr. 1470 din 24.11.2016, Tribunalul (...) în temeiul art. 101 din Legea privind procedura insolvenţei a confirmat planul de reorganizare a societăţii debitoare SC (...) (...) SA cu sediul în (...) (...), CUI (...), nr. de ordine în Registrul Comerţului J(…)/2002 propus de debitoare.

A dispus ca executarea planului de reorganizare să nu depăşească 3 ani, socotiţi de la data confirmării, cu excepţia cazului prevăzut la art. 95(4) din Legea nr. 85/2006.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la data de 29 iunie 2016 a avut loc adunarea generală a creditorilor S.C. (...) S.A. în cadrul căreia a fost pusă în discuţie votarea planurilor de reorganizare propuse de către debitor. Potrivit menţiunilor din procesul-verbal întocmit de administratorul judiciar acesta a fost votat de trei categorii de creditori, două votând împotrivă.

Prin contestaţia ce a făcut obiectul dos. nr. (...) creditorul contestator Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...) prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...) a pus în discuţie implicit şi mecanismul votului considerând că în mod greşit s-a permis creditorului S.C. (C1) S.R.L. să-şi exercite votul în cadrul categoriei creditorilor indispensabili.

Stabilirea numărului de categorii de creanţe care au votat planul impune reţinerea cu titlu preliminar a faptului că din moment ce art. 100 alin. 3 impune cuantificarea votului în cadrul celor cinci categorii distincte, este neîndoielnic că în măsura în care există creditori ce fac parte din cele cinci categorii, reflectarea lor este obligatorie. La baza formării acestor categorii nu poate sta decât tabelul definitiv de creanţe, nerespectarea lui constituind o încălcare a prevederilor legale.

Singura excepţie ce se deduce din interpretarea coroborată a prevederilor art. 74 alin. 1 şi 96 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 vizează creanţele chirografare aparţinând furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi. Legea nu impune reflectarea lor în mod distinct în tabelul definitiv de creanţe, singura condiţie impusă fiind confirmarea listei de către administratorul judiciar.

Prin Legea nr. 169/2010 a fost inserat alineatul 11 prin care s-a instituit obligaţia în sarcina debitorului de a evidenţia încă din faza incipientă a procedurii identitatea acestor creditori. Fiind o facultate pe care legea o deschide celui care a întocmit planul de reorganizare, cenzurarea ei de către judecătorul sindic nu este posibilă. Cu alte cuvinte, atâta timp cât legiuitorul prin voinţa sa a înţeles că creeze o grupă distinctă pentru creditorii chirografari recurgerea la această opţiune nu poate fi interpretată ca fiind contra legem. Orice altă interpretare ar duce la înlăturarea opţiunii ce izvorăşte chiar din voinţa legiuitorului, astfel încât nici acest motiv nu poate fi primit.

În măsura în care vreunul dintre creditori ar fi fost nemulţumiţi faţă de modul în care a fost întocmită lista acesta avea posibilitatea de a formula contestaţie împotriva măsurii de confirmare a administratorului judiciar în condiţiile stabilite de art. 21 din Legea nr. 85/2006. În această etapă includerea corectă în categoria creditorilor indispensabili a unuia dintre creditori se rezumă la verificarea a două împrejurări: existenţa listei propuse de către debitor şi confirmarea ei de către administratorul judiciar. Impunerea unei condiţii suplimentare reprezintă o adăugare la lege ce nu poate fi reţinută, astfel încât consideră că votul exprimat de acest creditor a fost valabil.

Pe de altă parte, din examinarea prevederilor art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă că au fost instituite cinci condiţii necesare şi suficiente pentru ca un plan să fie confirmat.

Întrucât cele instituite de punctele A, B şi D sunt în afară de orice discuţii, au fost examinate cele prevăzute de punctele C şi E.

Condiţia la care face trimitere punctul C vizează respectarea principiului tratamentului corect şi echitabil a oricărei categorii defavorizate de creanţe care a respins planul. El a fost conceput de legiuitor pornind de la principiul că prin implementarea unui plan de reorganizare se poate ajunge la o acoperire mai mare a creanţelor deţinute de către creditor decât în caz de intrare în faliment.

Nicio dispoziţie legală nu conduce însă la concluzia că este necesară acoperirea tuturor creanţelor sau includerea celor cinci categorii în planul de reorganizare. O asemenea ipoteză pare chiar greu de imaginat în condiţiile în care debitorul a acumulat datorii în perioada anterioară deschiderii procedurii. Cu atât mai mult, ulterior acestui moment ce reprezintă neîndoielnic unul de criză majoră în viaţa unei societăţi comerciale, s-ar putea achita întreg pasivul într-o perioadă de trei ani.

Aşa fiind, trebuie remarcat că prin simularea făcută în cadrul planului de reorganizare dacă s-ar trece la faliment rezultă o rată redusă de acoperire a creanţelor, cea mai mare parte din suma obţinută fiind destinată acoperirii creanţei (...) înscrisă în baza sentinţei nr. 4814/F/2014 în grupa creanţelor prevăzute de art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006. Mai mult, în ipoteza falimentului creditorii garantaţi ar fi îndestulaţi parţial, în timp ce planul de reorganizare prevede o acoperire integrală a creanţei acestora. Tocmai de aceea, a considerat că este întrunită condiţia impusă de lege.

Faptul că nu a fost alocată nicio sumă creditorilor chirografari şi că a fost diminuată drastic creanţa ANAF şi a Statului Român nu poate duce la o altă concluzie atâta timp cât legiuitorul a permis sacrificarea unei categorii de creditori. Înţelesul pe care acesta l-a dat noţiunii de tratament corect şi echitabil chiar dacă se îndepărtează fundamental de conceptul de echitate, el este rezultatul direct al viziunii de ansamblu asupra procesului de reorganizare judiciară. Or, judecătorul sindic nu este chemat să sancţioneze o lege care prin mecanismul ei de aplicare duce la suprimarea unei întregi categorii de creditori, ci este ţinut să o aplice.

Desigur că modul în care s-a înţeles conceperea planului de reorganizare duce la sacrificarea unei mase pasive de 81, 25 %, însă în măsura în care legea permite prin mecanismul ei un asemenea efect, ea se impune a fi aplicată. Redresarea unui debitor cu riscul dispariţiei unor creditori care au contribuit în mod direct la atingerea cifrei de afaceri la care se face referire în planul de reorganizare rămâne o chestiune asupra căreia legiuitorul ar trebui să reflecteze întrucât în esenţa ei lega ar trebui să rămână echitabilă pentru cei de bună-credinţă.

Referitor la cea de-a cincea condiţie amintită judecătorul sindic reţine că în cuprinsul planului de reorganizare au fost enumerate toate elementele la care face referire art. 95 din Legea nr. 85/2006, o anumită dificultate fiind creată de reţinerea dispoziţiilor inserate la alineatul 6 litera B. Examinând menţiunile relevante din plan judecătorul sindic a reţinut că în prezent există o dificultate reală de a stabili la acest moment dacă el poate fi sau nu dus la bun sfârşit.

Avantajele de natură socială şi impactul pe care l-ar avea funcţionarea în continuare a debitorului nu pot fi negate, ele fiind condiţionate în mod direct de posibilitatea reală de implementare a planului de reorganizare astfel cum a fost el conceput. Includerea în acesta a posibilităţii de fuziune prin absorbţie reprezintă un element de natură să contureze perspectiva unei reuşite a planului de reorganizare la acest moment.

O asemenea posibilitate nu trebuie exclusă în condiţiile în care la momentul exprimării votului creditorii au examinat şi acest aspect ce include o analiză şi din perspectiva oportunităţii ce nu cade în atributul judecătorului sindic.

Faţă de toate acestea, ţinând seama că scopul procedurii poate fi atins într-o măsură mai mare ca efect al implementării planului de reorganizare prin prisma ratei de acoperire a creanţelor, a confirmat planul propus de debitor prin administratorul special.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel apelantele creditoare SOCIETATEA (C2) SA şi D.G.R.F.P. (...) PRIN ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE (...).

Prin apelul declarat în cauză, apelanta creditoare SOCIETATEA (C2) SA a solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei atacate, în sensul infirmării planului de reorganizare propus de debitoare.

În motivarea apelului, apelanta creditoare a arătat că prin Sentinţa nr. 1470/F/24.11.2016, pronunţată de Tribunalul (...) - Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. (...)/2013, publicată în Buletinul Procedurilor de Insolvenţă nr. (...).2017, judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare a societăţii debitoare SC (...) (...) SA, propus de debitoare, executarea planului de reorganizare neputând depăşi 3 ani, socotiţi de la data confirmării, cu excepţia cazului prevăzut la art. 95 alin. 4 din Legea nr. 85/2006.

Instanţa de judecată a confirmat planul de reorganizare, deşi pe rolul Curţii de Apel (...) se afla înregistrat dosarul nr. (...)/2013/a(...), având ca obiect apelul formulat de creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...), prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), împotriva sentinţei nr. 473/F/27.10.2016, pronunţate de Tribunalul (...) în dosar nr. (...)/2013/a(...), prin care Tribunalul (...) a dispus respingerea ca nefondată a contestaţiei formulate de creditoarea de mai sus împotriva procesului-verbal al adunării generale a creditorilor debitoarei Societăţii (...) (...) SA, din data de 29.06.2016.

În plus faţă de existenţa dosarului menţionat anterior, respectiv faţă de criticile aduse procesului verbal al adunării creditorilor prin care a fost votat planul de reorganizare, a apreciat că acest plan de reorganizare nu cuprinde nicio sumă care să fi fost alocată creditorilor chirografari, astfel încât această categorie de creditori este sacrificată, aşa cum a reţinut chiar şi judecătorul sindic, cu încălcarea principiului tratamentului corect şi echitabil, despre care face vorbire Legea nr. 85/2006, în cuprinsul art. 101.

Lipsa tratamentului corect şi echitabil rezultă din însuşi modul cum a fost conceput planul de reorganizare, mai degrabă ca o procedură de evitare a plăţii creditorilor şi nu ca una care să conducă, în cea mai mare măsură, la plata creanţelor.

Este de observat că nu sunt respectate condiţiile legale de tratament al creditorilor, conform spiritului legii. Astfel, conform art. 2 din Legea nr. 85/2006, „Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă."

Or, prin confirmarea, de către judecătorul sindic, a unei sacrificări a unei mase pasive de 82,25%, a apreciat că acest scop nu poate fi atins prin planul de reorganizare propus, cu atât mai mult cu cât însăşi instanţa de judecată a reţinut că "redresarea unui debitor, cu riscul dispariţiei unor creditori care au contribuit în mod direct la atingerea cifrei de afaceri la care se face referire în planul de reorganizare, rămâne o chestiune asupra căreia legiuitorul ar trebui să reflecteze, întrucât, în esenţa ei, legea ar trebui să rămână echitabilă pentru cei de bună-credinţă".

Mai mult, conform art. 101 alin.1 lit. E şi a dispoziţiilor art. 95 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, planul trebuie să cuprindă măsuri concordante cu ordinea publică, ceea ce, în cazul de faţă, în care se prevede plata a mai puţin de 20% din valoarea totală a creanţelor, este evident că nu se întâmplă.

Faţă de considerentele expuse, a apreciat că hotărârea instanţei de fond este nelegală, planul de reorganizare propus neîndeplinind condiţiile prevăzute de art. 101 din Legea nr. 85/2006.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 85/2006, coroborat cu art. 466 Cod de procedură civilă.

Prin apelul declarat în cauză, apelanta creditoare D.G.R.F.P. (...) PRIN ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE (...) a solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei apelate, în sensul respingerii confirmării planului de reorganizare al societăţii debitoare.

În motivarea apelului, apelanta creditoare a arătat că sentinţa apelata este netemeinică şi nelegală.

Pentru a pronunţa sentinţa apelată, instanţa de fond a examinat îndeplinirea condiţiilor prevăzute de punctele C şi E din art.101 alin 1 din Legea nr.85/2006, considerând că, celelalte puncte A, B şi D sunt îndeplinite.

Astfel, în ceea ce priveşte pct. C de la art. 101 alin 1 din Legea nr.85/2006, referitor la respectarea principiului tratamentului corect şi echitabil al oricărei categorii defavorizate de creanţe care a respins planul, instanţa de fond şi-a motivat soluţia pe considerentul că "în ipoteza falimentului creditorii garantaţi ar fi îndestulaţi parţial, în timp ce planul de reorganizare prevede o acoperire integrală a creanţei acestora".

În ce priveşte pct. E de la art. 101 alin 1 din Legea nr.85/2006, care face trimitere la respectarea prevederile art.95 din Legea nr.85/2006, instanţa de fond a reţinut că în prezent există o dificultate reală de a stabili la acest moment daca el poate fi sau nu dus la bun sfârşit, respectiv că o anumită dificultate fiind creată de reţinerea dispoziţiilor inserate la alin.6 lit. B şi cu toate acestea confirmă planul de reorganizare al debitoarei.

A solicitat a se constata că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la pct. C şi E din art. 101 alin. 1 din Legea nr.85/2006, în ce priveşte tratamentul corect şi echitabil al fiecărei categorii defavorizate de creanţă respectiv respectarea prevederilor art.95 din lege.

Astfel, din conţinutul graficului de plăţi, rezultă un tratament diferenţiat în cadrul grupei creditorilor garantaţi cu privire la cuantumul şi momentul achitării creditorilor în cadrul anului 1 şi parţial în anul 2 din planul de reorganizare se achită preferenţial creanţa creditorului Banca (C3), ponderea de distribuire către acest creditor fiind de 70.58% pentru anul 1 din programul de plaţi şi de 42,10% pentru anul 2 din programul de plaţi, în vreme ce valoarea creanţei în cadrul grupei este de doar 4,85% din totalul grupei.

În timp ce, în cursul anului 1 din programul de plăţi, creditorul Statul Român care deţine ponderea majoritară în grupa creditorilor garantaţi (reprezentând 89,32% din total grupă) nu beneficiază de plăţi. Primele plăţi urmând a fi realizate către acest creditor în anul 2 de derulare a reorganizării, iar ponderea de 44.252.127 lei fiind programată a fi achitată în trimestrul 4 a ultimului an de reorganizare. Astfel, creditorului garantat Statul Roman i se reduce posibilitatea de a interveni în cadrul procedurii de reorganizare pentru neplata obligaţiilor stabilite prin planul de reorganizare.

Prin urmare sunt încălcate şi prevederile art. 96 alin. 2 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei conform cărora "Planul va stabili acelaşi tratament pentru fiecare creanţă în cadrul unei categorii distincte, cu excepţia cazului în care deţinătorul unei creanţe din categoria respectivă consimte un tratament mai puţin favorabil pentru creanţa sa."

Totodată, a arătat că din conţinutul schematic al fluxurilor de trezorerie nu rezultă, pentru perioada Trim. IV anul 3 de reorganizare un disponibil care să permită achitarea unei sume de 44.254.127 lei. Veniturile din vânzarea activelor sunt estimate a fi realizate în cursul Trim. IV din anul 1 plan reorganizare şi reprezintă o suma de 4.000.000 lei.

Pe de altă parte, există o contradicţie majoră între informaţiile cuprinse în planul de reorganizare, pct. 7.2.1 pag.27 din plan şi programul de plăţi actualizat.

Astfel, în textul planului de reorganizare se prevede achitarea creditorului garantat A.N.A.F. în sumă de 3.047.465 lei după cum urmează: anul 1 se va rambursa suma totală de 200.000 lei în rate trimestrial, anul 2 se va rambursa suma de 350.000 lei în rate trimestriale, anul 3 se va rambursa suma de 450.000 lei în rate trimestriale, iar diferenţa de 2.047.465 lei se va eşalona pe scadenţe noi în afara planului de reorganizare.

Programul de plată actualizat prevede achitarea creanţelor creditorului A.N.A.F. astfel: anul 1 se va rambursa suma de 125.000 lei în rate trimestrial; anul 2 se va rambursa suma de 200.000 lei în rate trimestrial; anul 3 se va rambursa suma de 400.000 trimestrul I - III şi 547.465 lei trimestrul IV.

De asemenea, din conţinutul planului de reorganizare pag. 23-24 fluxuri de numerar previzionate unde se arată faptul că, creditorul Banca (C3) beneficiază trimestrial de o repartizare de fonduri în sumă de 525.000 lei/trimestru sumă care nu include rata din programul de plată în valoare totală de 300.000 lei/trimestru. Astfel pe întreaga durată a planului de reorganizare creditorul Banca (C3) obţine suma de 6.300.000 lei reprezentând dobânzi lunare. Având în vedere că dobânzile menţionate anterior în sumă de 525.000 lei/trimestru sunt prezentate în mod distinct în cadrul fluxurilor de trezorerie şi nu însumate în categoria "cheltuieli cu dobânzile şi comisioanele" - categorie care include dobânzi şi comisioane din cadrul procedurii, a considerat că acestea reprezintă dobânzi aferente sumelor datorate la data deschiderii procedurii, măsură considerată netemeinică şi nelegală, fiind favorizat în mod evident creditorul Banca (C3), în detrimentul altor creditori.

Astfel, planul de reorganizare al debitoarei nu este corelat cu programul de plată actualizat la data 27.01.2016 al creanţelor, generând confuzii şi contradicţii în ceea ce priveşte cuantumul şi termenele la care sumele vor fi distribuite către creditori.

Mai mult, în ce priveşte recuperarea creanţelor deţinute de către societatea debitoare, a arătat ca în cadrul planului de reorganizare (pag. 16) se prevede ca posibilă, recuperarea unui procent de 21% din creanţele societăţii în sumă totală de 5.451.865 lei defalcate pe ani, după cum urmează: în anul 2014 - 1.869.741,73 lei, în anul 2015 - 3.149.228,44 lei, în anul 2016 -432.894,66 lei.

De altfel, la data evaluării noului grafic de plăţi propus de către societatea debitoare (24.06.2016) conform informaţiilor cuprinse în planul de reorganizare suma rămasă de recuperat pentru perioada 2016 este de 432.894,66 lei, sumă ce poate acoperi 0,12% din totalul obligaţiilor cuprinse în tabelul definitiv de creanţă.

Prin simpla comparare a celor două elemente, respectiv, previziunile "înscrise în planul de reorganizare şi rezultatul efectiv realizat de societatea debitoare în anul 2015, rezultă în mod clar incapacitatea societăţii debitoare de a derula în bune condiţii şi cu şanse de reuşită un plan de reorganizare care sa aibă ca şi principală componentă de realizare a veniturilor destinate acoperirii pasivului, continuarea activităţii economice.

Chiar şi în condiţiile în care se presupune că previziunile înscrise în planul de reorganizare ar putea fi realizate, veniturile obţinute în anul I şi respectiv anul II de reorganizare ar fi destinate acoperirii pierderii generate în anul 2015.

Or, în condiţiile în care societatea debitoare ar continua să funcţioneze generând pierderi masive (respectiv 28.323.007 lei) aceste sume vor trebui recuperate în plus faţă de sumele prevăzute în programul de plăţi actualizat la 27.01.2016, prin urmare nici din punct de vedere al fluxului de numerar, planul de reorganizare nu este un plan viabil.

De remarcat este şi faptul că, de la deschiderea procedurii insolvenţei, debitoarea a disponibilizat un număr de peste 550 de angajaţi, din care un număr de 330 se regăsesc angajaţi în prezent la SC (...) (...) SA (conform informaţiilor REVISAL - Registru informativ gestionat de ITM), acest aspect precum şi cel legat de preluarea activităţii de către SC (...) (...) SA, demonstrează de fapt fără echivoc dorinţa societăţii debitoare de fuziune cu SC (...) (...) SA, iar aprobarea planului de reorganizare în forma depusă are ca scop diminuarea obligaţiilor creditorilor bugetari, respectiv a creditorilor chirografari.

Nu în ultimul rând, a arătat faptul că, în temeiul prevederilor art. 101 alin.1 din Legea nr.85/2006, având în vedere aceste necorelări respectiv confuzii şi contradicţii între planul de reorganizare şi programul de plată actualizat la 27.01.2016, a arătat că se impunea solicitarea că un practician în insolvenţă să îşi exprime opinia privind posibilitatea de realizare a acestui plan, înainte de confirmare, ori judecătorul sindic s-a limitat doar la recunoaşterea faptului că, în prezent există o dificultate reală de a stabili dacă planul poate fi sau nu dus la bun sfârşit.

Pe de altă parte, instanţa de fond a confirmat planul de reorganizare al debitoarei neluând în considerare nici solicitarea sa, ca administratorul judiciar în virtutea atribuţiilor care îi revin conform prevederilor art.20 lit. b) din Legea nr.85/2006, la data la care s-a actualizat programul de plăţi 27.01.2016, modificându-se astfel planul de reorganizare, să prezinte un raport prin care să-şi exprime punctul de vedere cu privire la posibilităţi reale de reorganizare efectivă a activităţii debitorului, date fiind rezultatele financiare realizate de societate în anul 2015 (pierdere 28.323.007 lei).

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul creditor Spitalul Clinic CF (...) a solicitat admiterea apelurilor, în sensul schimbării sentinţei apelate prin respingerea confirmării planului de reorganizare al societăţii debitoare.

În apărare, a susţinut că planul de reorganizare votat în cadrul adunării creditorilor din iunie 2016 nu este corelat cu programul de plăţi a creanţelor existând confuzii între sumele distribuite creditorilor şi mai cu seamă faptul că în aceeaşi grupă de creditori (bugetari) distribuirea sumelor de bani este discriminatorie.

Obiecţiunile se rezumă la programul de plată poziţia 15 din tabelul definitiv de creanţe, el, în calitate de creditor cu o creanţă bugetară în cuantum de 4.958 lei nu a fost introdus în graficul de plăţi în intervalul menţionat, în condiţiile în care natura creanţei sale este similară unui alt creditor din categoria bugetarilor, respectiv Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (...), fiind diferit doar cuantumul acestuia.

A considerat că suma alocată stingerii creanţelor din categoria creditorilor bugetari trebuia să fie repartizată fără a se crea o discriminare între creditorii cu acelaşi rang, fiind incidente prevederile art. 124 din Legea 85/2006.

În condiţiile în care planul nu a fost acceptat de 3 categorii de creanţe a căror valoare totală a creanţelor a fost mai mare decât valoarea creanţelor care au acceptat planul, a considerat un motiv de nelegalitate suficient pentru a nu se aproba planul de reorganizare cu planul de plăţi modificat.

A solicitat judecătorului sindic să nu confirme acest plan, fiind defavorizaţi atât creditorii chirografari cât şi creditorii bugetari fiind incidente prevederile art. 101 alin. 1 şi 2 din Legea 85/2006.

A reiterat faptul că prin planul de reorganizare al SC (...) (...) SA sunt clar defavorizate mai multe categorii de creditori, în speţă creditorii bugetari din care face parte şi ea.

Programul de plata cuprins în planul de reorganizare este nelegal prin caracteristica discriminatorie, încălcându-se prevederile art.95 alin.2 raportat la art. 3 alin.1 pct.22 din Legea 85/2006.

În drept, a invocat prevederile art.205-208 Cod de procedură civilă, Legea nr. 85/2006.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata creditoare (C4) S.A. a solicitat respingerea apelului declarat de apelanta D.G.R.F.P. (...), ca tardiv şi inadmisibil formulat, iar, pe de altă parte, ca neîntemeiat şi respingerea apelului declarat de apelanta Societatea (C2) SA ca neîntemeiat şi, pe cale de consecinţă, menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii apelate, respectiv menţinerea confirmării planului de reorganizare al societăţii debitoare.

În apărare, a arătat că în cadrul Adunării Creditorilor din data de 29.06.2016 s-a constatat faptul că planul de reorganizare propus de debitoare prin administratorul special (A1), astfel cum a fost modificat prin programul de plată actualizat din 25.01.2016, a fost votat pozitiv de trei categorii de creanţe, iar două categorii au votat împotrivă, astfel cum reiese din Procesul verbal al Adunării Generale a Creditorilor nr. (...)/29.06.2016.

Împotriva acestui proces-verbal, D.G.R.F.P. (...) a formulat contestaţie, contestaţie respinsă la data de 27.10.202016 prin Hotărârea nr. 473/27.10.2016 pronunţată de către Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/2013/a(...). Această sentinţă a fost apelată de către D.G.R.F.P. (...) prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...) la data de 21.11.2016, însă apelul nu are stabilit termen de judecată până la acest moment.

Urmare a voturilor exprimate în cadrul Adunării Creditorilor din data de 29.06.2016 şi ca urmare a respingerii contestaţiei împotriva hotărârii şi a procesului-verbal încheiat la acea dată, judecătorul sindic, în temeiul dispoziţiilor art.101 din Legea privind procedura insolvenţei, a confirmat Planul de reorganizare a societăţii debitoare SC (...) (...) S.A., propus de debitoare, dispunând că executarea planului nu va depăşi 3 ani, socotiţi de la data confirmării, cu excepţia cazului prevăzut de art.95 alin.(4) din Legea nr.85/2006, sentinţă apelată în prezentul dosar.

Cu privire Ia motivele de apel invocate de apelanta D.G.R.F.P. (...), principalele critici vizează faptul că Planul de reorganizare al debitoarei nu ar fi corelat cu programul de plată al creanţelor actualizat la data de 27.01.2016, generând confuzii şi contradicţii în ceea ce priveşte cuantumul şi termenele la care sumele vor fi distribuite către creditori.

În primul rând, a învederat faptul că apelanta este decăzută din dreptul de a mai invoca asemenea apărări. Practic, a invocat tardivitatea contestării, la acest moment, a acestui aspect din procedură, precum şi inadmisibilitatea analizării acestor aspecte pe calea apelului.

Astfel, aceste critici nu prezintă relevanţă juridică în apelul formulat împotriva hotărârii prin care s-a confirmat planul de reorganizare, fiind de prisos analiza temeiniciei acestora.

Cu privire la modificarea programului de plăţi, a arătat faptul că acesta este atributul numai administratorului judiciar, iar nu şi a judecătorului sindic, motiv pentru care a solicitat respingerea criticilor apelantei.

Cu privire la excepţia de tardivitate, a menţionat că, potrivit art. 21 din Legea 85/2006, o contestare a programului de plăţi putea fi făcută doar în termenul legal de 3 zile de la data la care această măsură a fost luată de către administratorul judiciar.

Or, apelanta nu a promovat o asemenea contestaţie în termenul legal, respectiv la momentul întocmirii programului de plată a creanţelor actualizat, conform Tabelului definitiv rectificat nr. (...).01.2016.

A arătat că administratorul judiciar a operat modificarea în programul de plăţi din cadrul planului de reorganizare, iar aceste modificări au avut la bază trei hotărâri definitive pronunţate de către instanţele judecătoreşti în contestaţiile formulate împotriva tabelului definitiv al creanţelor.

Totodată, la data de 25.01.2016 debitoarea prin administrator judiciar a adus la cunoştinţa creditorilor, prin Adresa nr.(...).01.2016 şi prin afişare la uşa instanţei, programul de plată al creanţelor actualizat conform Tabelului definitiv rectificat nr. (...).01.2016.

Prin urmare, dat fiind faptul că potrivit art. 21 din Legea 85/2006 o contestare a programului de plăţi putea fi făcută doar în termenul legal de 3 zile de la data la care această măsură a fost luată de către administratorul judiciar, se impune ca în privinţa acestor critici instanţa să constate intervenită tardivitatea invocării lor, cu atât mai mult cu cât apelanta nu şi-a exprimat nicio nemulţumire cu ocazia judecării fondului.

Potrivit art.185 alin.(l) teza a II-a Cod de procedură civilă, actul de procedură (în speţa - contestaţia întemeiată pe acest motiv) făcut peste termenul legal este lovit de nulitate.

Cu privire la excepţia de în admisibilitate, a învederat faptul că acest aspect (obiectul criticii formulate) nu poate face obiectul prezentului apel.

Altfel, câtă vreme calea prevăzută de lege pentru chestiunea programului de plăţi şi a modificării acestuia este contestaţia împotriva măsurilor administratorului judiciar, ce trebuie formulată în termen de 3 zile potrivit art. 21 din Legea 85/2006, legea nu recunoaşte deschisă în justiţie o altă cale, prin contestarea măsurilor dispuse de judecătorul-sindic. Aşadar, invocarea (direct) în prezenta cale de atac - apel împotriva încheierii judecătorului-sindic de confirmare a Planului de reorganizare - a acestor critici este inadmisibilă, întrucât apelanta nu a înţeles să utilizeze calea prevăzută de lege pentru contestarea Programului de plăţi.

Sub un alt aspect, criticile vizând programul de plăţi vizează aspecte de oportunitate, lăsate la aprecierea debitoarei, creditorilor şi a administratorului judiciar, aceste aspecte fiind inadmisibile şi neputând face obiectul acestei etape a procedurii.

În consecinţă, a solicitat constatarea decăderii apelantei D.G.R.F.P. (...) din invocarea unor asemenea critici, cu consecinţa anulării lor ca tardiv formulate sau, după caz, respingerea ca inadmisibile.

În ce priveşte criticile apelantei privind aşa-zisa neîndeplinire a condiţiilor prev. de art. 101 alin. (1) pct. C şi E din Legea nr. 85/2006, instanţa de control judiciar trebuie să aibă în vedere că apelanta ignoră caracterul concursual al procedurii, motiv pentru care a prezentat aspectele de legalitate asupra confirmării Planului de reorganizare.

Astfel în procedura de confirmare, judecătorul sindic a procedat la verificarea formală a condiţiilor de valabilitate a hotărârii adunării creditorilor, prin care a fost aprobat planul de reorganizare.

Prin urmare, văzând dispoziţiile art.101 din Legea nr.85/2006, în mod temeinic şi legal judecătorul-sindic a constat că se impune confirmarea planului de reorganizare:

„ Din examinarea prevederilor art. 101 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 rezultă că au fost instituite cinci condiţii necesare şi suficiente pentru ca un plan să fie confirmat, întrucât cele instituite de punctele A, B şi D sunt în afară de orice discuţii, urmează a fi examinate cele prevăzute de punctele C şi E."

În concret, planul a fost confirmat deoarece judecătorul sindic în mod corect a considerat că sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art. 100 alin. (3) acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul.

Cu privire la acest aspect a învederat instanţei că planul de reorganizare a fost aprobat de trei din totalul celor cinci grupe de creditori, dovada în acest sens fiind Procesul verbal al şedinţei Adunării creditorilor cu nr.(...) din data de 29.06.2016.

Categoria creditorilor chirografari reprezintă categoria cea mai defavorizată dintre toate grupele întrucât creanţele acestora au fost şterse, valoarea creanţelor acestora în cazul admiterii planului fiind 0, aşa cum reiese din Tabelul definitiv rectificat nr. (...).01.2016 întocmit de debitoare.

A doua condiţie este, în cazul în care sunt doar două categorii, planul se consideră acceptat în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul.

Cu privire la acest aspect a precizat Procesul verbal al şedinţei Adunării creditorilor cu nr.(...) din data de 29.06.2016 atestă că votul pentru aprobarea planului a fost exprimat de 5 grupe de creditori, din care 3 au votat în favoarea admiterii planului.

A treia condiţie precizează că vor fi considerate creanţe nedefavorizate şi vor fi considerate că au acceptat planul creanţele ce se vor achita integral în termen de 30 de zile de la confirmarea planului ori în conformitate cu contractele de credit sau leasing.

Cu privire la acest aspect, a menţionat că votul pentru grupa creanţelor salariale a fost consemnat în conformitate cu dispoziţiile art.101 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, având în vedere că – prin planul de reorganizare – creanţele salariale urmează să fie achitate în 30 de zile de la adoptare, iar societatea debitoare are disponibil pentru efectuarea acestor plăţi.

Nicio dispoziţie legală nu conduce însă la concluzia că este necesară acoperirea tuturor creanţelor sau includerea celor cinci categorii în planul de reorganizare.

Totodată, urmează a se observa că planul respectă şi condiţiile impuse de art.101 alin. (2) din Legea nr.85/2006, cu privire la tratamentul corect şi echitabil al creditorilor fiind astfel îndeplinite cumulativ, prin Programul de plăţi prevăzut în plan, următoarele condiţii:

a)niciuna dintre categoriile care resping planul şi nici o creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului (a se vedea 2.3.2. din Plan)

b)nicio categorie sau nicio creanţă aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totală a creanţei sale; (din verificarea Planului şi Programului de plăţi se observă cu evidenţă că această cerinţă este respectată)

c)în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nicio categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 100 alin. (3) nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului (însă, nicio categorie defavorizată nu a votat contra planului, astfel că analiza cerinţei devine inutilă).

În plus, trebuie observat faptul că legea dispune că "(5) Modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de prezenta lege. Dacă modificarea planului este propusă de debitor, ea va trebui să fie aprobată de adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor.”

Cu privire la critica din apel vizând faptul că "se impunea solicitarea ca un

practician în insolvenţă să îşi exprime opinia privind posibilitatea de

realizare a acestui plan, înainte de confirmare", a precizat că potrivit art. 101 din Legea 85/2006, judecătorul-sindic poate să ceară unui practician în insolvenţă să îşi exprime o opinie privind posibilitatea de realizare a planului, înainte de confirmarea lui. Aşadar, legea instituie o facultate pentru judecătorul sindic de a solicita o asemenea opinie suplimentară.

Or, aflându-se în situaţia unui Plan de reorganizare propus de debitoare, în mod întemeiat a considerat judecătorul sindic că este suficientă opinia administratorului judiciar din raportul cauzal în legătură cu planul propriu-zis, cu atât mai mult cu cât C.I.T.R. este cea mai mare şi mai experimentată societate de insolvenţă din (...) şi una dintre cele mai cunoscute societăţi de insolvenţă din România. Cu alte cuvinte, a apreciat că posibilitatea judecătorului-sindic de a solicita, opinia unui alt practician în insolvenţă, prevăzută de art.101 din lege, nu-şi găseşte aplicabilitatea în prezenta cauză.

Apelanta invocă incapacitatea societăţii debitoare de a derula în bune

condiţii şi cu şanse de reuşită planul de reorganizare confirmat care are ca şi principală componentă de realizare a veniturilor destinate acoperirii pasivului şi continuarea activităţii economice.

Cu privire la acest aspect, a arătat că societatea debitoare are în proprietate bunuri (active) estimate la valoarea de 13.7 milioane Euro, iar asigurarea continuităţii activităţii de producţie şi furnizare a agentului termic către populaţie a noii societăţi reprezintă o obligaţie legală şi depinde chiar şi la acest moment de utilizarea şi funcţionalitatea acestor bunuri.

De asemenea, a menţionat că societatea este singura deţinătoare de licenţe permanente ANRE de producţie furnizare şi distribuţie agent termic de pe raza Municipiului (...).

Sub un alt aspect, există cu certitudine, posibilitatea reală a reorganizării activităţii în oricare dintre formele propuse prin planul de reorganizare, fuziunea fiind indicată în mod expres în plan, ca una dintre variantele efective de reorganizare a societăţii.

O eventuală infirmare a planului de reorganizare, ar fi lipsit pe debitoare de dreptul a se reorganiza în forma fuziunii prin absorbţie a societăţii către actualul producător de energie termică, SC (...) SA (...) a cărei ofertă de fuziune a fost depusă în procedură, fiind avută în vedere la momentul întocmirii planului de reorganizare.

În aceste condiţii, confirmarea planului de reorganizare reprezintă nu numai o decizie legală, dar şi una corectă din punct de vedere economic şi social.

Sub un alt aspect suplimentar, a precizat că cererea de confirmare a planului de reorganizare al debitoarei a fost susţinută de toţi creditorii prezenţi la şedinţa de judecată în faţa judecătorului sindic, mai puţin de un singur creditor (Banca (C3) care, de altfel, nu deţine un procent semnificativ în niciuna dintre grupele de creditori în care deţine creanţe garantate şi chirografare) - deţine doar 4.85% din creanţele din Grupa creditorilor garantaţi şi 20.45% din creanţele din Grupa creditorilor chirografari.

Oricum, Banca (C3) nu a declarat apel, iar la judecata de fond nu a dovedit şi nici nu a indicat neîndeplinirea niciunei condiţii/cerinţe exprese impuse de art. 101 şi 102 din Legea nr.85/2006 pentru a-şi justifica opoziţia la confirmarea planului.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata creditoare (C2) SA a solicitat admiterea apelurilor formulate în cauză, anularea în tot a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În apărare, a arătat că planul de reorganizare al debitoarei nu este corelat cu programul de plăţi, actualizat la data de 27.01.2016.

În acest sens, a solicitat a se avea în vedere sentinţa nr.221/26.05.2016, pronunţată de Tribunalul (...) în dosarul nr.(...)/2013/a29. Această sentinţă a rămas definitivă, prin Decizia nr.29/14.02.2017, a Curţii de Apel (...), care a dispus următoarele: "Respinge excepţia lipsei de obiect/interes a apelului. Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta creditoare Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...) - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...) în contradictoriu cu intimaţii creditori (…) şi cu intimatul lichidator CASA DE INSOLVENŢA (...) FILIALA (...) SPRL împotriva Sentinţei nr. 221/F/2016 din 26.05.2016, pronunţată de Tribunalul (...), în dosarul nr.(…)/2013/a29, pe care o menţine în totalitate. Fără cheltuieli de judecată în apel. DEFINITIVĂ. Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2017."

A solicitat să se constate că apelurile formulate în cauză sunt întemeiate şi din perspectiva faptului că instanţa de fond în mod netemeinic şi nelegal a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cumulative prevăzute la art. 101 din Legea nr.85/2006, în ceea ce priveşte tratamentul corect şi echitabil al fiecărei categorii defavorizate de creanţă, sentinţa atacată cu apel fiind pronunţată şi cu încălcarea prevederilor art.96 alin.(2) din Legea nr.85/2006.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 Cod de procedură civilă, precum şi pe celelalte acte normative invocate.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata creditoare Primăria Municipiului (...) a solicitat respingerea apelurilor ca neîntemeiate şi nelegale şi menţinerea în totalitate a sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

În apărare, a arătat că în mod corect a reţinut instanţa de fond faptul că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 101, alin. (1) din Legea nr. 85/2006, confirmând astfel planul de reorganizare al debitorului.

Referitor la pct. C de la art. 101, alin. (1) din Legea nr. 85/2006 a apreciat că în mod just instanţa de fond a considerat că în ipoteza falimentului, creditorii garantaţi ar fi îndestulaţi parţial, în timp ce planul de reorganizare prevede o acoperire integrală a creanţei acestora.

De altfel, a învederat faptul că planul de reorganizare cuprinde programul de plată a creanţelor anterioare deschiderii procedurii insolvenţei, a fost aprobat prin votul creditorilor înscrişi la masa credală, aşa cum prevede legea.

Din cuprinsul planului de reorganizare se poate desprinde concluzia că implementarea cu succes a planului de reorganizare a societăţii debitoare, în oricare din modalităţile prezentate, va asigura acoperirea creanţelor creditorilor într-o măsură mult mai ridicată decât în cazul falimentului.

În evaluarea realizată de către societatea de evaluare selectată de creditori - CS (...) S.R.L - s-a urmărit determinarea atât a valorii de piaţă a activelor societăţii debitoare, cât şi a valorii de lichidare a patrimoniului acesteia.

După cum în mod corect se arată în cuprinsul planului de reorganizare, valorificarea activelor societăţii debitoare într-o procedură de faliment se realizează în condiţii speciale care nu permit obţinerea în schimbul activelor societăţii debitoare a valorii de piaţă a acestora. Pentru corecta evaluare a valorii ce urmează a se obţine în procedura de lichidare a activelor societăţii debitoare se utilizează valoarea de lichidare definită ca „suma care ar putea fi primită, în mod rezonabil, din vânzarea unei proprietăţi, într-o perioadă de timp prea scurtă pentru a fi conformă cu perioada de marketing necesară specificată în definiţia valorii de piaţă".

Vânzarea întregului patrimoniu în cadrul procedurii falimentului ar minimiza şansele de recuperare a creanţelor pentru creditorii societăţii debitoare şi ar duce la înstrăinarea acestui patrimoniu la o valoare cu mult inferioară valorii de piaţă.

De asemenea, în cadrul procedurii falimentului, toate cheltuielile procedurii (impozite şi taxe, conservarea şi administrarea bunurilor, asigurarea pazei, organizarea licitaţilor, publicitatea, retribuţia administratorului judiciar, etc.) trebuie suportate din fondurile obţinute din valorificarea bunurilor debitoarei. În ceea ce priveşte procedura reorganizării societăţii debitoare, avantajul este că prin fuziune se preiau integral activele societăţii, fără a genera alte costuri suplimentare.

Pe de altă parte, procentul de distribuire către creditori în ipoteza unui faliment ar fi extrem de scăzut raportat la pasivul declarat.

Aşa cum reiese din cuprinsul planului de reorganizare, în ipoteza deschiderii procedurii de faliment, din valoarea de lichidare a activului negarantat al societăţii debitoare se vor stinge integral cheltuielile de procedură, incluzând creanţa (...), creanţele salariale şi parţial din datoriile acumulate în perioada de observaţie.

Categoriile care nu vor beneficia de distribuiri în ipoteza falimentului sunt cele incluzând creanţele bugetare (art. 123 pct. 4) şi cele ale creanţelor chirografare (art. 123 pct. 7).

În contrapartidă cu ipoteza deschiderii procedurii de faliment, totalul distribuirilor ce urmează a se efectua prin programul de plăţi propus prin planul de reorganizare către creditorii înscrişi în tabelul de creanţe are o valoare care este superioară sumelor achitate în ipoteza falimentului.

De asemenea, prin reorganizarea societăţii se previzionează a fi achitate şi datoriile acumulate în perioada de observaţie conform scadenţelor stabilite.

A menţionat că sunt întrunite condiţiile de confirmare a planului de reorganizare prevăzute de Legea nr. 85/2006.

Prin întâmpinarea formulată în cauză de apelanta creditoare Societatea (C2) S.A. la apelul formulat de creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...), prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), aceasta a solicitat admiterea apelului formulat de apelanta-creditoare Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...), prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...) şi schimbarea sentinţei apelate, în sensul infirmării planului de reorganizare propus de debitoare.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata creditoare SC (C5) SA a arătat că nu se opune admiterii apelului declarat de apelanta Societatea (C2) SA, iar în privinţa apelului declarant de apelanta D.G.R.F.P, (...), a arătat că lasă la aprecierea instanţei modul de soluţionare a acestuia.

În drept, a invocat prevederile art. 205 Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata creditoare SOCIETATEA (C6) S.A. a solicitat respingerea apelurilor declarate şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

În apărare, a arătat că sentinţa atacată este temeinică şi legală, în mod corect şi legal judecătorul sindic a reţinut că la data de 29 iunie 2016 a avut loc adunarea generală a creditorilor SC (…) SA, în cadrul căreia a fost pusă în discuţie votarea planurilor de reorganizare propuse de către debitor, iar potrivit menţiunilor din procesul-verbal întocmii de administratorul judiciar, acesta a fost votat de trei categorii de creditori, două votând împotrivă.

Totodată, judecătorul sindic a reţinut în mod corect şi legal că din examinarea prevederilor art. 101 alin. I din Legea nr. 85/2006 rezultă că au fost instituite cinci condiţii necesare şi suficiente pentru ca un plan să fie confirmat, întrucât cele instituite de punctele A, B şi D sunt în afară de orice discuţii, instanţa a examinat cele prevăzute de punctele C şi E.

Condiţia la care face trimitere punctul C vizează respectarea principiului tratamentului corect şi echitabil a oricărei categorii defavorizate de creanţe care a respins planul. El a fost conceput de legiuitor pornind de la principiul că prin implementarea unui plan de reorganizare se poate ajunge la o acoperire mai mare a creanţelor deţinute de către creditor decât în caz de intrare în faliment.

Judecătorul sindic a remarcat şi reţinut că prin simularea făcută în cadrul planului de reorganizare dacă s-ar trece la faliment rezultă o rată redusă de acoperire a creanţelor, cea mai mare parte din suma obţinută fiind destinată acoperirii creanţei (...) înscrisă în baza sentinţei nr. 4814/F/2014 în grupa creanţelor prevăzute de art. 123 pct. I din Legea nr. 85/2006. Mai mult, în ipoteza falimentului creditorii garantaţi ar fi îndestulaţi parţial, în timp ce în planul de reorganizare se prevede o acoperire integrală a creanţei acestora. Tocmai de aceea, judecătorul sindic în mod corect şi legal a reţinut şi motivat că este întrunită condiţia impusă de lege.

De asemenea judecătorul sindic a reţinut şi motivat faptul că nu a fost alocată nicio sumă creditorilor chirografari şi că a fost diminuată drastic creanţa ANAF şi a Statului Român nu poate duce la o altă concluzie atâta timp cât legiuitorul a permis sacrificarea unei categorii de creditori. Or, judecătorul sindic nu este chemat să sancţioneze o lege care prin mecanismul ei de aplicare duce la suprimarea unei întregi categorii de creditori, ci este ţinut să o aplice.

Judecătorul sindic a reţinut că modul în care s-a înţeles conceperea planului de

reorganizare duce la sacrificarea unei mase pasive de 81,25%, însă în măsura în care

legea permite prin mecanismul ei un asemenea efect, ea se impune a fi aplicabilă.

Redresarea unui debitor cu riscul dispariţiei unor creditori care au contribuit în mod

direct la atingerea cifrei de afaceri la care se face referire în planul de reorganizare

rămâne o chestiune asupra căreia legiuitorul ar trebui să reflecteze întrucât în esenţa ei

legea ar trebui să rămână echitabilă pentru cei de bună-credinţă. Judecătorul sindic a reţinut în mod corect că în cuprinsul planului de reorganizare au fost enumerate toate elementele la care face referire art. 95 din Legea nr. 85/2006, o anumită dificultate fiind creată de reţinerea dispoziţiilor inserate la alineatul 6 litera B.

Mai mult, judecătorul sindic a reţinut că funcţionarea în continuare a debitorului nu pot fi negată, însă avantajele de natură socială şi impactul pe care l-ar avea sunt condiţionate în mod direct de posibilitatea reală de implementare a planului de reorganizare astfel cum a fost el conceput. Includerea în aceasta a posibilităţii de fuziune prin absorbţie reprezintă un element de natură să contureze perspectiva unei reuşite a planului de reorganizare la acest moment.

Prin întâmpinarea formulată în cauză la apelul declarat de apelanta Societatea (C2) SA, intimatul CITR – Filiala (...) a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apărare, a arătat că Societatea (C2) SA a formulat apel împotriva acestei sentinţe, apreciind că neefectuarea de distribuiri către creditorii chirografari ar reprezenta un motiv de infirmare a planului. A arătat că se impune respingerea apelului.

Existenţa pe rolul instanţelor a unui apel împotriva sentinţei prin care au fost soluţionate contestaţiile împotriva procesului verbal al adunării creditorilor în cadrul căreia a fost votat planul de reorganizare nu reprezintă un motiv de anulare a sentinţei judecătorului sindic.

Contrar celor invocate de creditor în apelul formulat existenţa pe rolul instanţelor a unui apel împotriva sentinţei prin care au fost soluţionate contestaţiile împotriva procesului verbal al adunării creditorilor în cadrul căreia a fost votat planul de reorganizare nu reprezintă un motiv de anulare a sentinţei judecătorului sindic.

În acest sens, a subliniat că potrivit art. 12 din Legea nr. 85/2006 "Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii şi pot fi atacate, separat, numai cu apel". Cât timp judecătorul sindic a pronunţat o hotărâre executorie în ceea ce priveşte contestaţiile la procesul verbal prin care a fost votat planul de reorganizare, nu există niciun impediment cu privire la pronunţarea asupra planului de reorganizare, în consecinţă, se impune respingerea acestor susţineri ale Societăţii (C2) SA.

Legea nr. 85/2006 nu prevede imperativ obligativitatea achitării tuturor creanţelor înscrise în tabelul definitiv de creanţe printr-un plan de reorganizare.

Sintetizând aspectele invocate de creditorul Societatea (C2) SA în apelul formulat respectiv faptul că potrivit prevederilor planului de reorganizare creanţa creditorilor chirografari s-ar diminua până la zero lei, fiind încălcat în acest fel principiul tratamentului corect şi echitabil.

Legea nr. 85/2006 nu prevede imperativ obligativitatea achitării tuturor creanţelor înscrise în tabelul definitiv de creanţe printr-un plan de reorganizare. Astfel, a arătat că datoriile unei societăţi vor fi achitate printr-un plan de reorganizare în baza unui program de plăţi, supus aprobării creditorilor.

În acest sens sunt următoarele prevederi ale Legii insolvenţei: art. 41 alin. (3) " în cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalităţile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligaţiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă şi cu prevederile programului de plăti. În cazul în care planul eşuează, prevederile alin. (1) şi (2) se aplică corespunzător pentru calculul accesoriilor cuprinse în programul de plăti, la data intrării în faliment", art. 101 alin. (1) lit. A: Planul va fi confirmat dacă vor fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: "cel puţin jumătate plus una dintre categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi, dintre cele menţionate la art. 100 alin, (3), acceptă sau sunt socotite că acceptă planul, cu condiţia ca minimum una dintre categoriile defavorizate să accepte planul", art. 102 alin. (4) "Planul trebuie să precizeze în programul de plăţi cum va fi asigurată această plată", art. 140 "Sumele depuse potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. (1) vor intra în averea debitorului şi vor fi destinate, în caz de reorganizare, plăţii creanţelor potrivit programului de plăti, completării fondurilor necesare continuării activităţii debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului".

Art. 3 pct. 22 din Legea nr. 85/2006 prevede că "prin program de plată a creanţelor se înţelege tabelul de creanţe menţionat în planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creanţe şi la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare, şi care cuprinde:

a) cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creanţe pe care debitorul se obligă să le plătească acestora;

b) termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume."

Prin urmare este evident faptul că Legea nu instituie obligativitatea achitării tuturor creanţelor prevăzute în tabelul definitiv de creanţe, programul de plată al creanţelor cuprinzând sumele pe care societatea se obligă să le achite printr-un plan de reorganizare, prin raportare la tabelul definitiv de creanţe şi la fluxurile de numerar aferente perioadei de reorganizare.

Având în vedere că fluxurile de numerar nu pot justifica achitarea creanţelor chirografare, planul este legal întocmit.

Pentru aceste considerente se impune respingerea susţinerilor creditorului Societatea (C2) SA ca fiind vădit nefondate, cu atât mai mult cu cât pe tot parcursul recursului formulat creditorul nu a dovedit încălcarea vreunui text de lege, invocând aspecte de oportunitate, asupra cărora creditorii au avut posibilitatea de a se pronunţa în cadrul şedinţei convocate pentru data de 29.06.2016.

Viabilitatea planului reprezintă un motiv de oportunitate ce nu poate constitui temei în admiterea apelului.

După cum a menţionat anterior/ sumele prevăzute a fi achitate prin planul de reorganizare au avut la bază un cash - flow al societăţii debitoare, precum şi prin raportare la prevederile Legii nr. 85/2006 referitoare la acordarea unui tratament corect şi echitabil şi la asigurarea unui tratament egal între creditorii din aceleaşi categorii de creanţe.

Or, în cazul de faţă, toţi creditorii chirografari au beneficiat de acelaşi tratament, nefiind propuse a fi efectuate distribuiri către aceştia. În consecinţă, condiţia tratamentului corect şi echitabil a fost respectată.

Creditorul face confuzie între tratamentul corect şi echitabil şi scopul Legii insolvenţei.

Prin apelul formulat, creditorul menţionează faptul că nu ar fi fost respectate condiţiile legale de tratament al creditorilor, conform spiritului legii, sens în care a invocat dispoziţiile art. 2 al Legii nr. 85/2006.

A arătat faptul că Legea nr. 85/2006 prevede în mod expres definiţia tratamentului corect şi echitabil, la art. 101 alin. (2), care prevede: "Tratament corect şi echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: a) nici una dintre categoriile care resping planul şi nici o creanţă care respinge planul nu primesc mai puţin decât ar fi primit în cazul falimentului; b) nici o categorie sau nici o creanţă aparţinând unei categorii nu primeşte mai mult decât valoarea totala a creanţei sale; c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nici o categorie de creanţe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 100 alin. (3), nu primeşte mai mult decât ar primi în cazul falimentului."

Având în vedere că în cazul (C2) (...) SA a fost îndeplinită condiţia tratamentului corect şi echitabil, se impune respingerea apelului raportat la acest motiv invocat.

Cu privire la faptul că reorganizarea primează falimentului, a arătat că nu trebuie pierdut din vedere faptul că intrarea unei societăţi în faliment şi vânzarea întregului patrimoniu în cadrul unei astfel de proceduri ar minimiza şansele de recuperare a creanţelor pentru creditorii societăţii şi ar duce la înstrăinarea acestui patrimoniu la o valoare cu mult inferioară valorii sale reale.

De asemenea, în cadrul procedurii falimentului, toate cheltuielile procedurii (impozite şi taxe, conservarea şi administrarea bunurilor, asigurarea pazei, organizarea licitaţilor, publicitatea, retribuţia lichidatorului judiciar etc.) trebuie suportate din fondurile obţinute din valorificarea bunurilor debitoarei. Or, este bine cunoscut faptul că unul dintre principiile Legii nr. 85/2006 este cel al maximizării averii debitoarei.

Acest principiu exprimă într-o formă sintetică ideea că procedura insolvenţei se derulează şi se înfăptuieşte în interesul creditorului. Toate operaţiunile pe care le înfăptuiesc cei mandataţi să dispună în legătură cu drepturile debitorului trebuie să se raporteze la acest principiu, iar creanţele acestuia sa fie valorificate cu maximum de eficienţă economică în aşa fel încât să se creeze posibilitatea juridică şi economică să fie acoperite toate obligaţiile. Principiul nu este consacrat explicit, dar poate fi dedus din mai multe texte ale Legii nr. 85/2006, cum ar fi art. 86 alin. (1): "în vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar/lichidatorul poate să denunţe orice contract [...]", - art. 42 privind interzicerea înstrăinării acţiunilor sau a părţilor sociale, art. 79 şi 80 privind anularea unor acte ale debitorului ş.a.

Mai mult decât atât, a arătat că prin Plan s-a prevăzut în mod expres că unul din scopurile acestuia este asigurarea - pentru creditorii societăţii - a unui nivel al recuperării creanţelor superior celui de care aceştia ar avea parte în cadrul unei ipotetice proceduri de faliment (pag. 4), în acest sens a arătat că sumele prevăzute a fi distribuite prin Planul confirmat sunt cel puţin superioare celor care li s-ar cuveni creditorilor în caz de faliment. Astfel, se va ajunge la îndeplinirea scopului procedurii insolvenţei invocat chiar de creditorul apelant şi anume acela al achitării datoriilor societăţii, într-un cuantum cât mai mare. Spre exemplu, planul prevede efectuarea de distribuiri creditorilor bugetari, deşi în caz de faliment aceştia nu ar primi nicio sumă (pag. 8 din plan).

Totodată, a arătat că reorganizarea judiciară este preferată variantei alternative a falimentului în situaţia în care asigură în principal un grad de rambursare a datoriilor mai mari decât falimentul, evident cu avantajul subsidiar al menţinerii contribuabilului în circuitul comercial cu toate consecinţele favorabile, de ordin economic şi social pe care le implică aceasta pentru creditori, salariaţi şi acţionari.

A arătat că în caz de faliment gradul de recuperare al creanţelor ar fi diferenţiat faţă de fiecare creditor. Spre exemplu, în caz de faliment creditorii garantaţi ar primi doar 4.930.937 lei (pag. 8), în timp ce prin programul de plăţi, din plan se prevede achitarea în integralitate a creanţelor creditorilor garantaţi.

Totodată, a arătat că planul prevede efectuarea de distribuiri către creditorii bugetari, în timp ce în caz de faliment aceştia nu ar beneficia de distribuiri.

Prin urmare este evident că prin Plan s-a urmărit acoperirea unui grad cât mai mare a datoriilor societăţii, în concordanţă cu prevederile Legii nr. 85/2006, motiv pentru care se impune respingerea susţinerilor acestui creditor ca nefondate.

Mai mult decât atât, chiar şi dispoziţiile Legii noi a insolvenţei consacră expres faptul că "Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului, cu acordarea, atunci când este posibil, a şansei de redresare a activităţii acestuia".

Contrar celor invocate de apelant, planul de reorganizare conţine măsuri concordante cu ordinea publică.

Potrivit art. 95 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 "Planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului, şi va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de selecţie, desemnare şi înlocuire a administratorilor şi a directorilor."

A arătat că planul de reorganizare al (...) (...) SA conţine toate cele menţionate la art. 95 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care se impune respingerea acestui motiv de apel.

În drept, a invocat art. 3, art. 41, art. 86, art. 95, art. 101, art. 140 din Legea nr. 85/2006, precum şi orice altă dispoziţie legală incidenţă în această materie.

Prin întâmpinarea formulată în cauză la apelul declarat de apelanta DGRFP – prin AJFP (...), intimatul CITR – Filiala (...) a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apărare, a arătat că AJFP (...) şi Statul Român au formulat apel împotriva acestei sentinţe, apreciind că nu ar fi respectat tratamentul corect şi echitabil prevăzut la art.101 alin.1 lit. c). A arătat că se impune respingerea apelului.

Condiţia prevăzută de art.96 alin.2 este respectată pentru creanţele garantate.

Astfel, potrivit art.96 alin.2 din Legea nr.85/2006 „ Planul va stabili acelaşi tratament pentru fiecare creanţă din cadrul unei categorii distincte, cu excepţia cazului în care deţinătorul unei creanţe din categoria respectivă consimte un tratament mai puţin favorabil pentru creanţa sa.”

A arătat că planul prevede achitarea în integralitate a fiecărei creanţe garantate, astfel încât se poate observa cu uşurinţă faptul că fiecare creanţă beneficiază de acelaşi tratament, respectiv achitarea în proporţie de 100% a creanţei înscrise în tabelul definitiv de creanţe.

A menţionat că, creditorii au posibilitatea de a interveni pe parcursul procedurii de reorganizare.

Existenţa unor neconcordanţe între informaţiile cuprinse în plan şi programul de plată actualizat a creanţelor nu reprezintă un motiv de infirmare a planului. În acest sens, a evidenţiat faptul că elementul central al planului de reorganizare îl reprezintă programul de plăţi, acesta fiind reperul care stă la baza analizei respectării distribuirilor propuse a fi efectuate prin plan.

Mai mult, creditorii bancari au posibilitatea de a calcula accesorii pentru creanţele născute ulterior datei deschiderii procedurii de insolvenţă, acestea urmând a fi achitate pe parcursul perioadei de reorganizare.

Un alt motiv invocat de apelant este faptul că debitoarea ar avea intenţia de a fuziona cu (...) (...) SA.

A arătat că acest aspect nu reprezintă un motiv de infirmare a planului, cât timp în cuprinsul planului a fost prevăzut expres faptul că una dintre măsurile acestuia este fuziunea, prevăzută la art.95 alin.6 lit. d) din Legea nr.85/2006.

Contrar celor arătate de apelantă, Legea nr.85/2006 nu prevede obligativitatea solicitării unei opinii privind planul de reorganizare. Mai mult decât atât, chiar şi în măsura în care o astfel de opinie ar fi emisă, judecătorul sindic nu ar fi fost ţinut de aceasta.

A mai arătat că Legea nr.85/2006 nu prevede obligativitatea obligaţiei sale de a emite o opinie cu privire la planul de reorganizare a societăţii debitoare.

În drept, a invocat dispoziţiile art.20, art.41, art.95, art.96, art.100, art.101 din Legea nr.85/2006.

Prin precizarea formulată în cauză, intimata creditoare (C7) a solicitat admiterea apelurilor, arătând că, criticile formulate împotriva planului de reorganizare trebuie admise, rezultând din toate susţinerile făcute netemeinicia şi nelegalitatea acestui plan.

Planul de reorganizare votat în cadrul adunării creditorilor din iunie 2016 este identic cu cel depus în anul 2014, şi care a fost desfiinţat de instanţa de judecată, astfel că este evident că acest plan este viciat, la fel ca şi primul. Acest plan de reorganizare nu este corelat cu programul de plată a creanţelor, există confuzii între sumele distribuite creditorilor şi ceea ce este mai grav este faptul că grupa creditorilor chirografari (cea mai numeroasă) a fost înlăturată definitiv din plan.

Din planul de reorganizare propus spre aprobare este înlăturată cu totul categoria creditorilor chirografari, astfel încât această categorie este sacrificată, cu încălcarea principiului unui tratament corect şi echitabil despre care face vorbire art. 101 din Legea nr.85/2006.

Lipsa unui tratament corect şi echitabil rezultă din însăşi modul de redactare a planului de reorganizare, care urmăreşte de fapt să evite achitarea creanţelor creditorilor, în condiţiile în care creditorii chirografari cu ponderea cea mai mare din masa credală sunt înlăturaţi cu totul de la orice distribuire de sume.

A menţionat că a contestat planul de reorganizare, a cerut expres în apărările formulate respingerea acestui plan, deoarece categoria de creanţe din care fac parte şi a fost înlăturată din planul de reorganizare.

A considerat că raportul nu indică o posibilitate reală de reorganizare efectivă a activităţii debitorului.

A solicitat judecătorului sindic să nu confirme acest plan, fiind clar defavorizaţi atât creditorii chirografari cât şi cei bugetari.

Prin planul propus în vederea reorganizării societăţii debitoare, este clar defavorizată întreaga categorie de creditori chirografari înscrişi în tabel în temeiul art. 123 pct. 7 Legea nr. 85/2006, din care face parte şi ea, având convingerea că nici unul dintre aceşti creditori chirografari nu a acceptat un asemenea plan de reorganizare propus.

Programul de plată cuprins în planul de reorganizare, nu este bazat pe tabelul definitiv de creanţe, încălcându-se în acest mod dispoziţiile art. 95 alin. 2 raportat la art.3 alin.1, pct. 22 din Legea nr. 85/2006.

Prin adresa depusă la dosar, intimatul creditor Biroul executorului judecătoresc (…) a solicitat să se constate lipsa calităţii sale procesuale.

Prin notele scrise depuse la dosar la data de 07.06.2017, apelanta creditoare Societatea (C2) S.A. a arătat, cu privire la notele scrise formulate de BEJ (…), că acesta nu are calitate procesuală pasivă.

Potrivit disp. art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit disp. art. 7 alin. 1 lit. a) din aceeaşi lege executorul judecătoresc are atribuţia de a pune în executare dispoziţiile cu caracter civil din titlurile executorii.

De asemenea, disp. art. 57 şi 58 din Legea nr. 188/2000 prevăd că actele executorilor judecătoreşti sunt supuse, în condiţiile legii, controlului instanţelor judecătoreşti competente, cei interesaţi sau vătămaţi prin actele de executare putând formula contestaţie la executare, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.

În acest context, având în vedere că rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o acţiune în faţa instanţei judecătoreşti cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuţiilor de serviciu, calitate procesual activă şi pasivă în cadrul unei contestaţii la executare având doar părţile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.

Calitatea procesual pasivă a executorului judecătoresc nu este determinată nici măcar de opozabilitatea hotărârii judecătoreşti pronunţate cu privire la actul de executare efectuat de către acesta, în măsura în care, actele acestuia sunt supuse controlului instanţelor de judecată şi, în calitatea sa de asigurător al unui serviciu de interes public, este obligat să respecte o hotărâre judecătorească definitivă.

În acelaşi sens a statuat şi art. 720 alin. 5 Noul Cod de procedură civilă, potrivit căruia, dacă contestaţia este admisă, executorul judecătoresc este obligat să se conformeze măsurilor luate sau dispuse de instanţă.

În acest context, a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Biroului Executorului Judecătoresc (…).

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata creditoare SC (C8) SRL a solicitat admiterea apelului formulat de apelanta DGRFP (...) – AJFP (...) ca fondat şi schimbarea sentinţei apelate, în sensul confirmării planului de reorganizare a societăţii debitoare.

Prin răspunsul la întâmpinare, apelanta creditoare SOCIETATEA (C2) SA a solicitat respingerea excepţiilor tardivităţii şi inadmisibilităţii ca neîntemeiate, având în vedere că apelanta - creditoare DGFP (...) nu contestă programul de plăţi, aşa cum afirmă intimata, ci, aduce critici în ceea ce priveşte confirmarea planului de reorganizare al debitoarei, motivat, printre altele, de existenţa unei contradicţii majore între informaţiile cuprinse în planul de reorganizare şi programul de plăţi actualizat, generând confuzii şi contradicţii în ceea ce priveşte cuantumul şi termenele la care sumele vor fi distribuite către creditori.

Cu privire la criticile privind fondul cererii de apel, a reiterat că instanţa de judecată a confirmat planul de reorganizare, deşi pe rolul Curţii de Apel (...) se află înregistrat dosarul nr. (...)/2013/a(...), având ca obiect apelul formulat de creditoarea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...), prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice (...), împotriva sentinţei nr. 473/F/27.10.2016, pronunţate de Tribunalul (...) în dosar nr. (...)/2013/a(...), prin care Tribunalul (...) a dispus respingerea ca nefondată a contestaţiei formulate de creditoarea de mai sus împotriva procesului-verbal al adunării generale a creditorilor debitoarei Societăţii (...) (...) SA, din data de 29.06.2016.

Mai mult, a apreciat că acest plan de reorganizare nu cuprinde nicio sumă care să fi fost alocată creditorilor chirografari, astfel încât această categorie de creditori este sacrificată, aşa cum a reţinut chiar şi judecătorul sindic, cu încălcarea principiului tratamentului corect şi echitabil, despre care face vorbire Legea nr. 85/2006, în cuprinsul art. 101.

Lipsa tratamentului corect şi echitabil rezultă din însuşi modul cum a fost conceput planul de reorganizare, mai degrabă ca o procedură de evitare a plăţii creditorilor şi nu ca una care să conducă, în cea mai mare măsură, la plata creanţelor.

Este de observat că nu sunt respectate condiţiile legale de tratament al creditorilor, conform spiritului legii. Astfel, conform art. 2 din Legea nr. 85/2006, „Scopul prezentei legi este instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvenţă".

Or, prin confirmarea, de către judecătorul sindic, a unei sacrificări a unei mase pasive de 82,25%, apreciază că acest scop nu poate fi atins prin planul de reorganizare propus, cu atât mai mult cu cât însăşi instanţa de judecată a reţinut că "redresarea unui debitor, cu riscul dispariţiei unor creditori care au contribuit în mod direct la atingerea cifrei de afaceri la care se face referire în planul de reorganizare, rămâne o chestiune asupra căreia legiuitorul ar trebui să reflecteze, întrucât, în esenţa ei, legea ar trebui să rămână echitabilă pentru cei de bună-credinţă".

Mai mult, conform art. 101 alin. 1 lit. E şi a dispoziţiilor art. 95 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, planul trebuie să cuprindă măsuri concordante cu ordinea publică.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 471 alin. 6 Cod de procedură civilă.

Deliberând cu prioritate asupra excepţiei de inadmisibilitate şi tardivitate de invocate pe calea apelului împotriva sentinţei de confirmare a planului de reorganizare a cuprinsului programului de plăţi, Curtea de Apel a reţinut caracterul nefondat al acestora.

Potrivit întâmpinării formulate de intimata S.C. (C4) S.A., cele două excepţii vizează apelul declarat de apelanta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice (...), prin AJFP (...), iar în examinarea acestora, instanţa de apel a reţinut că, prin motivele de apel, apelanta DGRFP (...) nu a contestat propriu-zis programul de plată actualizat a creanţelor, ci a invocat necorelarea acestuia cu planul de reorganizare al debitoarei, susţinând că acestea generează confuzii şi contradicţii în ceea ce priveşte cuantumul şi termenele la care sumele vor fi distribuite între creditori.

Astfel cum prevede expres art. 95 alin. 2 din Legea 85/2006, programul de plată a creanţelor este o componentă principală a planului de reorganizare, orice plan trebuind să prevadă în mod obligatoriu, programul de plată a creanţelor. De asemenea, la momentul confirmării planului de reorganizare, judecătorul-sindic trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a prevederilor art., 101 lit. A-E, la lit. E fiind inserată condiţia ca planul să respecte prevederile art. 95.

Rezultă, din coroborarea acestor prevederi, că, modul de întocmire a programului de plată a creanţelor şi eventual corelarea acestuia cu planul de reorganizare în ansamblul său, sunt chestiuni care trebuie analizate de către judecătorul-sindic la momentul la care acesta trebuie să se pronunţe asupra confirmării planului de reorganizare. Pentru aceste considerente, în speţă nu sunt incidente prevederile art. 21 din legea insolvenţei, care reglementează contestaţia împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, deoarece programul de plată a creanţelor nu poate fi asimilat unei măsuri care să poată fi contestată separat de către persoanele indicate la art. 21 alin. 2, ci, constituind o componentă a planului de reorganizare, conţinutul acestuia este suspus cenzurii judecătorului-sindic la momentul confirmării planului.

Referitor la faptul că apelanta DGRFP (...) nu s-a opus confirmării planului de reorganizare, această împrejurare nu constituie un impediment în declararea căii de atac împotriva sentinţei de confirmare a planului, în considerarea faptului că apelanta are calitatea de creditoare în dosarul de insolvenţă, având posibilitatea de a deduce judecăţii aspecte care ţin de legalitatea sentinţei de confirmare a planului. Mai mult, potrivit procesului-verbal al hotărârii adunării creditorilor din data de 29.06.2016, această creditoare a votat împotriva planului de reorganizare, astfel că nu i se poate limita dreptul de a accede la toate mijloacele legale pentru protejarea creanţei sale, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza eşecului planului, creanţa sa ar fi drastic diminuată.

În ceea ce priveşte fondul apelurilor declarate, instanţa de apel a avut în vedere că, apelanţii au invocat drept motive de apel mai multe aspecte care, în opinia lor, trebuiau să conducă la infirmarea planului şi trecerea în faliment a debitoarei, respectiv neîndeplinirea condiţiilor impuse de art. 101 lit. C – lipsa unui tratament corect şi echitabil al fiecărei categorii defavorizate de creanţe – şi lit. E – nerespectarea prevederilor art. 95 în privinţa conţinutului planului de reorganizare.

Faţă de motivele de apel invocate, instanţa a apreciat că, se impune examinarea cu prioritate a cuprinsului planului de reorganizare, din perspectiva respectării dispoziţiilor art. 95, întrucât, în măsura în care planul în integralitatea sa nu îndeplineşte condiţiile impuse de lege, devine superfluu a se mai analiza respectarea tratamentului corect şi echitabil în cadrul creanţelor defavorizate. Cu privire la acest aspect, apelanta DGRFP (...) a arătat că, faţă de împrejurarea că, în anul 2015, debitoarea a realizat o pierdere de 28.323.007 lei şi din compararea acestui rezultat negativ cu previziunile înscrise în plan, rezultă în mod clar incapacitatea societăţii debitoare de a derula în bune condiţii şi cu şanse de reuşită un plan de reorganizare care să aibă ca şi principală componentă de realizare a veniturilor continuarea activităţilor economice. De asemenea, s-a precizat că debitoarea a disponibilizat, de la deschiderea procedurii insolvenţei, un număr de peste 550 angajaţi, din care 330 sunt angajaţi în prezent la S.C. (...) (...) S.A., fapt care demonstrează fără echivoc dorinţa societăţii debitoare de fuziune cu această din urmă societate, astfel că aprobarea planului în forma propusă are ca scop diminuarea obligaţiilor creditorilor bugetari şi chirografari.

În opinia instanţei de apel, aceste aspecte pun în discuţie viabilitatea planului de reorganizare, problema care se ridică fiind aceea dacă, la momentul confirmării planului de reorganizare, judecătorul-sindic are căderea de a examina şi acest lucru ori, din contră, viabilitatea planului de reorganizare constituie doar o problemă de oportunitate asupra căreia judecătorul-sindic nu poate statua, ci aceasta este lăsată exclusiv la aprecierea creditorilor.

În dezlegarea acestei probleme, se impune interpretarea sensului prevederilor art. 101 alin. 1 lit. E din Legea 85/2006, care dispune că, la momentul confirmării planului de reorganizare, judecătorul-sindic verifică îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii, printre care şi pe aceea privind respectarea prevederilor art. 95 în privinţa conţinutului planului de reorganizare. Interpretarea acestor dispoziţii impun concluzia că analiza unui plan de reorganizare din perspectiva art. 95 extinde sfera de apreciere a judecătorului-sindic de la chestiunile stricte de legalitate la cele de viabilitate a planului. Chiar dacă legea insolvenţei nu prevede expres acest lucru, câtă vreme judecătorul-sindic analizează, printre condiţiile de „legalitate” ale planului, şi condiţia ca acesta să cuprindă perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului, care reprezintă, fără doar şi poate, chestiuni de viabilitate, de capacitate economică legate de planul de reorganizare, şi nu chestiuni de apreciere din punct de vedere juridic, este evident că analiza judecătorului-sindic depăşeşte limita sferei actelor juridice a căror cenzură o putea face, fiind mai degrabă aspecte de oportunitate, rentabilitate şi viabilitate.

Că este aşa o dovedeşte şi cuprinsul art. 101 alin. 1 paragraf II din Legea 85/2006, care permite judecătorului-sindic să ceară opinia unui practician în insolvenţă privind posibilitatea de realizare a planului, înainte de confirmarea sa. Per a contrario, dacă judecătorul-sindic nu ar putea face aprecieri inclusiv asupra viabilităţii planului de reorganizare, prevederile legale anterior enunţate nu ar mai avea justificare.

Examinarea viabilităţii planului de reorganizare la momentul confirmării acestuia se impune şi din perspectiva faptului că, propunerea unui plan cu privire la viabilitatea căruia există din capul locului semne legitime de întrebare, ar fi de natură să pună la îndoială însuşi caracterul său licit.

În ceea ce priveşte momentul în raport de care trebuie examinată viabilitatea planului de reorganizare, Curtea a reţinut că acesta este cel al confirmării sale de către judecătorul-sindic. Precizarea acestui moment prezintă o deosebită relevanţă, deoarece se poate întâmpla ca, deşi la moment întocmirii planului, acesta să pară a fi viabil în raport cu măsurile propuse, totuşi până la aprobarea şi confirmarea acestuia, să treacă un anumit interval de timp înăuntrul căruia condiţiile ce ţin de situaţia economică a comerciantului şi împrejurările în care a fost întocmit planul să fie fundamental schimbate.

Or, tocmai aceasta este situaţia în speţa de faţă, deoarece planul de reorganizare a fost întocmit şi publicat în BPI în luna august a anului 2014, iar confirmarea acestuia de către judecătorul-sindic s-a produs abia la data de 24.11.2016, aşadar la mai bine de doi ani de la întocmirea acestuia, perioadă de timp în care măsurile propuse prin plan au devenit imposibil de realizat.

Potrivit cuprinsului planului, reorganizarea societăţii debitoare urma să se facă prin continuarea activităţii curente, constând în activitatea de producţie şi vânzare a energiei termice şi a energiei electrice. În al doilea rând, planul a prevăzut şi valorificarea unor active excedentare, pe parcursul anului I de reorganizare, iar în al treilea rând, în mod alternativ, fuziunea prin absorbţie a societăţii debitoare S.C. (...) (...) S.A. şi transmiterea tuturor părţilor de activ şi pasiv către societatea absorbantă S.C. (...) (...) S.A., care va prelua astfel şi activitatea de producţie a energiei termice şi electrice, precum şi contractele în derulare şi licenţele.

Acest plan de reorganizare a fost supus aprobării creditorilor într-o primă şedinţă la data de 23.09.2014, în cadrul căreia a fost votat pozitiv de trei din cele cinci categorii de creanţe. Prin decizia nr. 281/28.10.2015 pronunţată de Curtea de Apel (...) în dosarul nr. (...)/2013/a21.2, s-a dispus anularea acestei hotărâri a adunării creditorilor în ceea ce priveşte votarea planului de reorganizare. La data de 27.01.2016, a fost ţinută cea de-a doua hotărâre a adunării creditorilor având ca ordine de zi votarea planului de reorganizare, anulată de asemenea prin sentinţa nr. 221/26.05.2016 a Tribunalului (...), hotărâre menţinută prin decizia nr. 29/14.02.2017 a Curţii de Apel (...). Judecătorul-sindic a reţinut că depunerea unui program de plată actualizat a creanţelor presupune că a operat o modificare a însuşi planului de reorganizare, ceea ce impunea publicarea anunţului de modificare şi reconvocarea adunării creditorilor având ca obiect aprobarea planului de reorganizare în forma modificată propusă de debitor.

În fine, la data de 29.06.2016, a avut loc cea de-a treia adunare a creditorilor, având ca obiect aprobarea planului de reorganizare, în cadrul căreia planul a fost votat pozitiv de trei din cele cinci categorii de creanţe. Hotărârea adoptată a fost de asemenea contestată, contestaţiile fiind respinse prin sentinţa nr. 473/27.10.2016 a Tribunalului (...), menţinută prin decizia nr. 168/26.05.2017 a Curţii de Apel (...). În baza acestei hotărâri a adunării generale a creditorilor, prin sentinţa nr. 1470/24.11.2016 pronunţată de Tribunalul (...), ce face obiectul prezentului dosar, a fost confirmat planul de reorganizare al debitoarei S.C. (...) (...) S.A.

Raportat la împrejurarea că, de la data întocmirii şi publicării planului de reorganizare şi până la data confirmării lui de către judecătorul-sindic au trecut mai bine de doi ani, iar în acest interval de timp s-au schimbat condiţiile avute în vedere la data întocmirii planului, de o asemenea manieră încât face imposibilă realizarea planului de reorganizare, concluzia care se impune este aceea că planul nu putea fi confirmat. Astfel, faţă de debitoare a fost întocmit la data de 05.10.2015 procesul-verbal de contravenţie seria AB nr. (...) de către Garda Naţională de Mediu, prin care s-a dispus, printre altele, sistarea activităţii cazanelor pe cărbune şi a depozitelor de zgură. Totodată, în baza HCL nr. 443/12.07.2016, începând cu data de 15.06.2016, au fost retrase bunurile aparţinând domeniului public şi privat al Municipiului (...) date în concesiune societăţii debitoare, care au fost concesionate, începând cu aceeaşi dată, către S.C. (...) (...) S.A. Însuşi administratorul judiciar, în cuprinsul raportului privind descrierea modului de îndeplinire a atribuţiilor nr. (...)/13.09.2016, a arătat că activitatea societăţii debitoare s-a redus semnificativ ca urmare a adoptării HCL nr. 443/12.07.2016, toate contractele de prestări-servicii, lucrări, furnizare aferente bunurilor retrase de la S.C. (...) (...) S.A. fiind cesionate către S.C. (...) (...) S.A.

Nu în ultimul rând, situaţia economică şi juridică a societăţii debitoare reiese şi din cuprinsul cererii formulate de administratorul special al acesteia din data de 23.09.2016, prin care se solicită administratorului judiciar demararea procedurii de valorificare a unor active constând în păcură şi motorină. În cadrul acestei cereri, administratorul special arată că debitoarea nu mai produce energie electrică şi termică din aprilie 2016.

În aceste condiţii, la data la care judecătorul-sindic s-a pronunţat asupra confirmării planului de reorganizare, acesta se afla în posesia tuturor acestor informaţii, toate înscrisurile regăsindu-se în volumele 18-19 ale dosarului de insolvenţă. Or, în condiţiile în care principala componentă a planului de reorganizare a constituit-o continuarea activităţii de producere a energiei termice şi electrice, iar cu mai bine de un an înainte de data confirmării planului, această activitate era sistată, este evident că reorganizarea debitoarei este din capul locului sortită eşecului. Pentru ca un plan de reorganizare să poată fi confirmat, este obligatoriu ca acesta să prevadă în primul rând posibilitatea de redresare a activităţii societăţii, prin continuarea activităţii debitorului conform obiectului său de activitate şi a mijloacelor financiare de care dispune. Este evident că scopul unui plan de reorganizare nu este doar acela de a achita creanţele înscrise în tabelul definitiv, ci şi acela de a acorda o şansă de redresare activităţii debitoarei.

În atare situaţie, nu se poate realiza scopul însuşi al reorganizării, respectiv reinserţia debitorului la finalul perioadei de reorganizare în circuitul comercial, din moment ce aceasta nu este, în realitate, o societate care să aibă capacitatea de a-şi desfăşura pe mai departe activitatea comercială potrivit obiectului său de activitate, în condiţiile în care aceasta nu mai deţine nici licenţele şi autorizaţiile aferente activităţii de producţie şi furnizare a energiei termice.

În acelaşi sens, s-a avut în vedere că, însuşi administratorul judiciar a arătat în faţa instanţei de apel că, la momentul de faţă, debitoarea nu mai desfăşoară nici un fel de activitate, iar realizarea planului se va concentra pe valorificarea activelor şi perspectiva de fuziune prin absorbţie cu S.C. (...) (...) S.A. Or, aceste măsuri nu sunt de natură să facă posibilă restructurarea şi reorganizarea debitoarei, căci lichidarea bunurilor debitoarei nu poate constitui doar ea însăşi temei al reorganizării. Desigur că este posibilă şi lichidarea în tot sau în parte a bunurilor societăţii, în situaţia în care o asemenea măsură este necesară pentru realizarea planului de reorganizare, însă planul nu se poate concentra doar pe lichidarea bunurilor societăţii, căci o asemenea măsură este specifică falimentului.

În ceea ce priveşte fuziunea prin absorbţie a debitoarei, nu se poate considera că planul prevede în mod efectiv o asemenea măsură. Ci, planul prevede că, în urma aprobării şi confirmării planului „se va avea în vedere” implementarea unei fuziuni „doar în urma unei analize în detaliu a posibilităţii, fezabilităţii şi modalităţii concrete în care se poate realiza”. Aşadar, fuziunea prin absorbţie a fost prevăzută ca o măsură ipotetică, total incertă în privinţa realizării sale. Mai mult decât, în toată această perioadă, nu s-a semnalat nici un demers din partea vreuneia dintre cele două societăţi în acest sens. În această situaţie, planul de reorganizare nu se poate baza exclusiv pe o „posibilă” fuziune, în condiţiile în care realizarea acesteia şi modalitatea în care va opera nu sunt deloc expuse în cuprinsul planului.

Concluzionând, Curtea a considerat că, planul de reorganizare votat de către creditori nu oferă nici o şansă de redresare a activităţii societăţii debitoare, astfel că, nefiind îndeplinită condiţia viabilităţii acestui plan, acesta nu putea fi confirmat de către judecătorul-sindic. Nefiind îndeplinită una dintre condiţiile esenţiale ale planului de reorganizare, devine superfluu a se mai analiza celelalte motive de apel vizând nerespectarea tratamentului corect şi echitabil.

Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, au fost admise apelurile şi schimbată în totalitate sentinţa, în sensul respingerii cererii de confirmare a planului de reorganizare, iar în consecinţă trimiterea cauzei judecătorului-sindic în vederea dispunerii intrării în faliment a debitoarei, raportat la prevederile art. 107 alin. 1 lit. B din Legea 85/2006. S-a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în apel.

Domenii speta

Spete similare