Contract imprumut

Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect cererea în pretenţii formulată de reclamantul U I, cu domiciliul în , la sediul profesional al avocatului A I, împotriva pârâţilor I M, cu domiciliul în şi P A, cu domiciliul în .

Cererea de chemare în judecată este timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 1.505 lei.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a lipsit reclamantul, a lipsit apărătorul acestuia, avocat A I, au lipsit pârâţii, reprezentaţi de avocat P I.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că reclamantul a depus la dosar note scrise.

Instanţa pune în discuţie dispoziţiile de drept material aplicabile în speţă.

Apărătorul pârâţilor apreciază că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile vechiului cod civil.

Instanţa constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile vechiului cod civil, faţă de data încheierii chitanţei şi faţă de disp. art. 102 din Legea 71/2011, care prevăd că un contract este supus dispoziţiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce priveşte încheierea, interpretarea, efectele, executarea şi încetarea sa, cererea fiind întemeiată pe disp. art. 969, 970, 1073 şi urm  Cod civil.

La interpelarea instanţei, apărătorul pârâţilor învederează că şi-a întemeiat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pe disp. Decretului 167/1958.

Instanţa constata  că prescripţia dreptului material la acţiune  este întemeiată pe disp. Decretului 167/1958, faţă de disp. art. 201 din Legea 71/2011, care prevăd că prescripţiile începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt şi rămân supuse dispoziţiilor legale care le-au instituit.

Instanţa, în temeiul disp. art. 244 Cod proc. civ. declară cercetarea procesului încheiată  şi stabileşte ca dezbaterile să aibă loc la acest termen de judecată. În temeiul disp. art. 392 Cod proc. civ. deschide dezbaterile şi acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul pârâţilor învederează că dreptul la acţiune al reclamantului este prescris, la data de 11.04.2009  pârâtul fiind constrâns să încheie un act sub semnătură privată, chitanţa angajament fiind prescrisă, întrucât medierea încheiată cu scopul de a-l determina pe pârât să recunoască datoria, a fost încheiat peste termenul de trei ani de la data împrumutului, termenul de prescripţie ar fi fost întrerupt dacă pârâtul ar fi achitat vreo sumă din suma împrumutată, dar faptul că la mediere a recunoscut împrumutul după termenul de 3 ani de la acordarea împrumutului, nu întrerupe acest termen. Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei P A, învederează că aceasta nu a semnat vreun angajament faţă de reclamant, nici la mediere nu a fost de faţă, pârâtul I M semnând în locul acesteia prin constrângere morală. Solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În temeiul disp. art. 394 Cod proc. civ. instanţa declară dezbaterile încheiate şi rămâne în pronunţare.

INSTANŢA

Asupra cauzei civile de faţă:

Prin cererea înregistrată sub nr. 255/315/2016 reclamantul U I  a chemat în judecată pe pârâţii I M şi P A, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi paraţii să-i restituie suma de 6700 euro şi  sa fie obligaţi la plata dobanzilor legale, a daunelor moratorii şi a cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că paratul I M i-a fost subordonat, înca din anul 2002, acesta a luat cunoştinţă ca  reclamantul intenţioneaza sa construiasca o casa pe raza oraşului , ca a economisit bani, astfel ca in anul 2008 paratul a început sa spuna ca are nevoie de bani pentru procurarea unor bunuri mobile şi pentru satisfacerea altor necesitaţi personale pentru concubina lui P A şi pentru copilul lor, astfel ca la data de 11.04.2009 i-a împrumutat pe cei doi cu suma de 6700 euro, cu obligaţia de restituire la data de 31.12.2010, actul de împrumut a fost semnat de toate parţile, după o perioada paratul I M nu a mai lucrat la aceeaşi firma, banii nu au fost restituiţi, reclamantul a început să-i sune la telefon, paraţii au insistat să-i mai pasuiasca, au mai trecut doi ani de zile, dar au refuzat să restituie banii, astfel ca reclamantul a apelat la avocat şi la data de 18.12.2013, s-a încheiat un contract de mediere, semnat de paratul I M, prin care acesta s-a obligat sa restituie suma de 6700 euro pana la data de 30.11.2014, însa banii nu au fost restituişi nici în prezent.

În drept au fost invocate prevederile art. 1354-1348, 1350, 1426, 1516, 1521-1526, 2164 , 2165 cod civil .

Au fost anexate cererii: chitanţa DAPPP , împuternicire avocaţială, copie carte identitate reclamant, copie chitanţa – angajament din 11.04.2009, copie proces verbal din 18.12.2013, copie acord de mediere din 18.12.2013, copie contract de mediere din 18.12.2013, copie cerere de mediere, copie notificare din 10.01.2015, copie dovada comunicare, ce declaraţie pârâtă.

Prin întâmpinarea formulată pârâţii au solicitat respingerea acţiunii, au invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, conform art. 3 din D 167/1958, având în vedere că termenul de prescripţie este de 3 ani, împrumutul a fost acordat la 26.11.2007, suma a fost de 6700 euro, la care s-a perceput dobanda de 1500 euro pentru lunile 26.11.2007-26.03.2008, împrumutul a fost facut în scopul exclusiv al tratarii minorului, care este grav bolnav, paraţii au fost în imposibilitate sa achite împrumutul cu dobanda, astfel ca I M a fost constrans sa încheie un act sub semnatura privata, în care sa o indice şi pe concubina sa P A, suma trecuta ca împrumut, 6700 euro, nu este reala, cuprinde şi dobanda de 3% pe luna, a semnat-o şi pe concubina sa ca primind suma, dupa o perioada de 3 ani de la data cand trebuia restituit împrumutul, la data de 18.12.2013, data la care dreptul la acţiune era prescris, I M a fost chemat sa încheie un acord de mediere, scopul fiind acela de recunoaştere peste termenul de prescripţie.

S-a invocat şi excepţia lipsei calitaţii procesuale pasive a paratei P A, deoarece aceasta nu a primit vreo suma împrumutata, iar înscrisul sub semnatura privata îi aparţine paratului I M.

S-a precizat că, anterior încheierii înscrisului chitanţa angajament încheiat la 11.04.2009, reclamantul, prin constrangere, a încheiat o ciorna scrisa personal de acesta, ca model pentru înscrisul precizat, iar daugarea de 3% din acest înscris aparţine paratului I M.

S-au anexat : copie  carnet de munca I M, model  chitanţa – angajament din 11.04.2009, împuternicire avocaţiala.

Prin răspunsul la întâmpinare reclamantul a arătat, în esenţă, ca paraţii au avut drept scop obţinerea unui împrumut pe cai insidioase, cu intenţia vadita de a nu mai restitui niciodata aceasta suma de bani, data certa a împrumutului este 11.04.2009, chitanţa a fost semnata de ambii paraţi, nu s-a perceput dobanda, termenul de prescripţie extinctiva nu s-a împlinit, termenul iniţial care a început sa curga la 31.12.2010 a fost întrerupt la data de 18.12.2013.

Cu privire la excepţia lipsei calitaţii procesuale pasive a paratei P A s-a solicitat respingerea, aceasta a semnat chitanţa, ambii paraţi au fost prezenţi la primirea banilor.

La primul termen de judecată au fost puse în discuţia părţilor excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi excepţia lipsei calitaţii procesuale pasive a paratei, excepţii ce au fost unite cu fondul, potrivit art. 248 alin. 4 cod proc. civilă.

Reclamantul şi pârâţii au solicitat şi au fost  încuviinţate probele cu înscrisuri şi  interogatoriu.

S-a administrat interogatoriu reclamantului, pentru paraţi s-a solicitat aplicarea art. 358 cod proc civila .

Analizând  actele şi lucrările dosarului instanţa reţine că,  la data de 11.04.2009,  reclamantul U I  a împrumutat pârâţilor I M şi P A suma de 6700 euro, ce trebuia restituita pana la data de 31.12.2010, fiind încheiat înscrisul sub semnatura privata intitulat chitanţa - angajament.

La data de 18.12.2013, s-a încheiat un contract de mediere, semnat de paratul I M, prin care acesta s-a obligat sa restituie suma de 6700 euro pana la data de 30.11.2014.

Taote aceste aspecte rezulta din înscrisurile aflate la filele 10-31 şi din raspunsurile reclamantului la interogatoriu, precum şi din aplicarea prevederilor art. 358 NCPC, apreciind neprezentarea paraţilor ca un început de dovada în folosul reclamantului.

Cu privire la excepţia lipsei calitaţii procesuale pasive a paratei P A instanţa reţine ca este neîntemeiata pentru cele ce urmeaza.

Potrivit art. 36 NCPC, calitatea procesuala este determinata de transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic civil  concret dedus judecaţii.

Prin urmare, calitatea procesuala pasiva presupune existenţa unei identitaţi între persoana paratului şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecaţii.

În speţă, chitanţa a fost încheiata şi semnata şi de parata P A, care nu a denunţat ca fals înscrisul, personal sau prin mandatar cu procura speciala, în cuprinsul careia voinţa partii cu privire la menţinerea sau desistarea  de înscris sau în legatura cu declaraţia de înscriere în fals sa fie neechivoca, astfel ca parata are calitate procesuala pasiva. 

Referitor la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune  instanţa reţine că, potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul 167/1958, dreptul la acţiune se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din acelaşi act normativ.

Regula generală privind începutul prescripţiei dreptului la acţiune este consacrată de art. 7 din Decretul 167/1958 şi art. 1886 cod civil, respectiv de la data naşterii dreptului la acţiune sau dreptul de  cere executarea silită.

În speţă, instanţa constată că reclamantul şi pârâţii au convenit ca împrumutul să fie restituit pana la data de 31.12.2010, paratul I M a încheiat acordul de mediere din 18.12.2013, prin care a recunoscut împrumutul şi s-a obligat să-l restituie pana la data de 30.11.2014, iar cererea de chemare în judecată a fost promovată la data de 19.01.2016.

În privinţa paratei P A instanţa constata ca s-a împlinit termenul prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune în data de 31.12.2013 şi nu au intervenit cauze de întrerupere sau suspendare a prescripţiei.

Referitor la paratul I M instanţa constata ca prescripţia s-a întrerupt, potrivit art. 16 din decretul 167/1958, prin recunoaşterea dreptului şi stabilirea unei alte scadenţe, 30.11.2014,data  în raport de care nu s-a împlinit termenul de 3 ani.

Potrivit art. 1576 cod civil, împrumutul este un contract real şi unilateral, prin care împrumutătorul transmite în proprietatea împrumutatului o câtime de lucruri, cu obligaţia pentru împrumutat de a restitui la scadenţă o cantitate egală de lucruri de acelaşi gen şi calitate.

Conform art. 1584 cod civil, principala obligaţie a împrumutatului este de a restitui la scadenţă lucruri de acelaşi gen, în aceeaşi cantitate şi de aceeaşi calitate.

Potrivit art 969 cod civil , convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante şi în conformitate cu art 970 cod civil trebuie executate cu bună-credinţă.

Coroborând probatoriul administrat în cauză,  instanţa constată că reclamantul a acordat pârâtului un împrumut în valoare de 6700 euro, ce trebuia restituit pana la data de 30.11.2014, însă pârâtul nu şi-a îndeplinit obligaţia de restituire, în speţă, nu au fost  administrate dovezi din care sa rezulte restituirea sumei împrumutate.

Potrivit art. 1088 cod civil “La obligaţiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decît dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerţ, de fidejusiune şi societate. Aceste daune-interese nu sînt debite decît din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept. “.

În speţă, dobanda nu curge de drept, astfel ca este datorata de la momentul promovarii cererii de chemare în judecata.

A solicitat reclamantul şi daune moratorii, fara a preciza în ce constau, fara a administra vreo dovada în acest sens, însa dobânda legală reprezintă daune interese pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor contractuale, deci daune interese moratorii, cumulul cu alte daune interese  nefiind posibil deoarece au aceeaşi finalitate.

Aceeaşi interpretare rezulta şi din cuprinsul OG nr. 13 / 2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiare - fiscale în domeniul bancar, care  distinge între dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei (dobânda remuneratorie) şi dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă (dobândă penalizatoare). Dobânda penalizatoare aparţine sferei daunelor moratorii, fiind corelată cu instituţia răspunderii civile, respectiv cu durata întârzierii în executare, în timp ce dobânda remuneratorie este predeterminată, operând independent de faptul neexecutării culpabile a obligaţiei sau de existenţa unui prejudiciu, aparţinând categoriei fructelor civile.

În cauza dedusa judecaţii parţile nu au stabilit vreo dobanda remuneratorie, astfel ca este datorata doar dobanda penalizatoare, de la momentul promovarii cererii de chemare în judecata.

Pentru considerentele mai sus expuse instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei P A, va admite excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune în privinţa pârâtei P A, va respinge excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune în privinţa pârâtului I M, va respinge cererea formulată împotriva pârâtei P A, va admite în parte cererea formulată împotriva pârâtului I M, va obliga pârâtul I M să restituie reclamantului suma de 6.700 euro şi  să plătească dobânda legală penalizatoare pentru suma de 6700 euro, începând cu data promovării cererii, 19.01.2016, până la restituirea efectivă a sumei, va respinge restul pretenţiilor solicitate.

În temeiul art. 453 cod proc. civilă, pârâtul va fi obligat şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3005 lei, reprezentând taxa de timbru şi onorariu avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei P A.

Admite excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune în privinţa pârâtei P A.

Respinge excepţia prescripţiei extinctive a dreptului material la acţiune în privinţa pârâtului I M.

Respinge cererea formulată de reclamantul U I, cu domiciliul, împotriva pârâtei P A, cu domiciliul în .

Admite în parte cererea formulată de reclamantul U I împotriva pârâtului I M, cu domiciliul în

Obligă pârâtul I M să restituie reclamantului suma de 6.700 euro.

Obligă pârâtul I M să plătească dobânda legală penalizatoare pentru suma de 6700 euro, începând cu data promovării cererii, 19.01.2016, până la restituirea efectivă a sumei.

Obligă pârâtul I M să plătească reclamantului  suma de 3005 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Respinge restul pretenţiilor solicitate.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Domenii speta

Spete similare