Procedura insolvenţei

Dispoziţiile Legii nr. 85/2014 referitoare la cererile introductive, deschiderea procedurii, depunerea opoziţiei împotriva deschiderii procedurii şi înregistrarea declarațiilor de creanţă, nu  statornicesc o ordine imperativă în privinţa concomitenţei sau succesiunii depunerii opoziţiei, respectiv declaraţiei de creanţă.

Prin Decizia civilă nr. 208/A/29.03.2018 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a doua civilă, a fost respins apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 732/25.10.2017 pronunţată de Tribunalul Arad în dosar nr. …, având ca obiect contestaţie, fiind reţinute următoarele:

Prin sentinţa apelată Tribunalul Arad a respins excepţia tardivităţii invocate de administrator judiciar a respins cererea de repunere în termen şi de admitere a creanţei formulată de creditorul  din Ruse, Bulgaria, în cadrul procedurii insolvenţei  debitorului din dosar de bază  nr. …, pe rolul la Tribunalul Arad Secţia a II-a Civilă; s-a constatat că creditorul este în termenul de depunere a cererilor de admitere a creanţelor; s-a dispus practicianului în insolvenţă ca, funcţie de stadiul în care se află procedura, să verifice creanţa creditorului, în condiţiile art. 106 din lege, să ia măsurile necesare şi să comunice creditorului aceste măsuri.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin încheierea civilă nr. 144/07.06.2017, pronunţată de Tribunalul Arad, Secţia a II-a Civilă în dosar de bază nr. …, a fost deschisă procedura insolvenţei debitorului fiind fixat termenul limită pentru depunerea creanţelor la 24.07.2017.

Creditorul, la data de 21.07.2017, data poştei, a formulat opoziţie la deschiderea procedurii, arătând că are faţă de debitor o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în valoare de 241.016,01 euro cu menţiunea că iniţial, creanţa a fost în sumă de 241.514,50 euro şi 15.000 lei, conform Titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 342/25.04.2016 definitivă prin respingerea apelului de către Curtea de Apel Timişoara prin Decizia civilă nr. 807/27.10.2016, creanţă pentru care a început executarea silită împotriva debitorului. Opoziţia a fost respinsă prin Sentinţa civilă nr. 617/20.09.2017 din dosar de bază nr. …, pe rol la Tribunalul Arad, Secţia a II-a Civilă.

Judecătorul-sindic a apreciat că manifestarea expresă de voinţă a creditorului, de a-şi recupera creanţa pe care o are faţă de debitor,  exprimată fără echivoc în cuprinsul opoziţiei formulate de acesta la deschiderea procedurii insolvenţei debitorului, echivalează cu o declaraţie de creanţă, chiar dacă creditorul ar fi optat pentru executarea silită individuală iar nu pentru procedura colectivă a insolvenţei.

Întrucât opoziţia la deschiderea procedurii insolvenţei a fost formulată la data de 21.07.2017, deci anterior termenului limită de 24.07.2017 fixat pentru depunerea declaraţiilor de creanţă, judecătorul-sindic a constatat că creditorul a transmis la dosarul cauzei, în termen, intenţia sa fermă de a recupera creanţa sa, iar respingerea opoziţiei lasă ca unică modalitate de realizare a acestei intenţii, înscrierea creditorului la masa credală şi participarea la distribuiri conform procedurii insolvenţei

Faţă de cele reţinute judecătorul-sindic a respins excepţia tardivităţii ca neîntemeiată şi cererea de repunere în termen ca rămasă fără obiect.

Cu privire la înscrierea la masa credală judecătorul-sindic a reţinut că stabilirea legitimităţii, valorii exacte şi priorităţii creanţei este atributul practicianului în insolvenţă, în baza art. 106 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă şi deci judecătorul-sindic nu se poate pronunţa anterior practicianului în insolvenţă ci eventual după verificarea cererii de admitere a creanţei de către practician, în cazul formulării unei contestaţii la soluţia acestuia.

În consecinţă, constatând competenţa practicianul în insolvenţă în verificarea pe fond a creanţei creditorului,  judecătorul-sindic, în baza atribuţiilor ce îi revin în temeiul art. 58 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, a dispus practicianului în insolvenţă ca, funcţie de stadiul în care se află procedura, să verifice, dacă este cazul, cererea creditorului în condiţiile art. 106 din lege, să ia măsurile necesare şi să comunice creditorului aceste măsuri.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel administratorul judiciar al debitoarei, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinţei apelate în sensul admiterii excepţiei tardivităţii cererii de repunere în termen, raportat la dispoziţiile art. 186 alin.1 şi 2 C.proc.civl şi respingerea acestei cereri ca tardivă şi, implicit, constatarea că măsura administratorului judiciar este legală, măsură prin care s-a respins declaraţia de creanţă, formulată în cadrul cererii de repunere în termen, ca tardivă.

În motivare, arată că creditoarea a formulat cerere de repunere în termen, cerere care a fost înregistrată la dosarul cauzei în data de 21.09.2017 (data poştei 19.09.2017), formându-se dosarul asociat …. În cadrul acestei cereri de repunere în termen, societatea creditoare a formulat şi declaraţie de creanţă.

Judecătorul sindic apreciază că manifestarea expresă de voinţă a creditorului, de a-şi recupera creanţa pe care o are faţă de debitor, exprimată fără echivoc în cuprinsul opoziţiei formulate de acesta la deschiderea procedurii insolventei debitorului, echivalează cu declaraţie de creanţă, chiar dacă creditorul ar fi optat pentru executarea silită individuală, iar nu pentru procedura colectivă a insolvenţei. Cererea de opoziţie fiind formulată la data de 21.07.2017, deci anterior termenului limită de 24.07.2017 fixat pentru depunerea declaraţiilor de creanţă, judecătorul sindic a considerat că creditorul a transmis la dosarul cauzei, în termen, intenţia sa ferma de a recupera creanţa sa. Din această motivare, precum şi din dispozitivul sentinţei atacate, reiese că judecătorul sindic s-a pronunţat mai mult decât s-a solicitat prin cererea ce face obiectul dosarului nr. 3857/108/2017/a1.

Arată că prin încheierea civilă nr. 144/07.06.2017 pronunţată de către Tribunalul Arad în dosar nr. 3857/108/2017- dosar de bază, a fost deschisă procedura insolvenţei debitorului, fiind fixat termenul limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă la 24.07.2017.

Administratorul judiciar a notificat în termenul prevăzut de dispoziţiilor art. 99 din Legea 85/2017, toți creditorii din lista creditorilor predată de societatea debitoare, inclusiv pe cel din cauza de faţă.

Menţionează faptul că notificarea de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de societatea debitoare, a fost comunicată societăţii  creditoare atât în limba română, cât şi în limba italiană având în vedere că administratorul societăţii este italian.

Cu toate acestea, creditoarea deși a fost notificată, conform legii, la sediul său social, cu mult înainte în termenul stabilit de judecătorul sindic pentru depunerea declaraţiilor de creanţă, respectiv 24.07.2017, nu s-a depus nici o declaraţie de creanţă la dosar.

Mai mult, prin notificarea înregistrată la Tribunalul Arad în data de 17.07.2017 şi comunicată cu administratorul judiciar în data de 18.07.2017, creditoarea arată că şi-a ales sediul procesual pentru comunicarea actelor de procedură la SCPA (…), unde solicită comunicarea notificării deschiderii procedurii de insolvenţă din dosar nr. 3857/108/2017.

În data de 19.07.2017, administratorul judiciar comunică şi la acest sediul procesual ales notificarea antemenţionată, electronic, adică prin e-mailul indicat în notificare.

În concluzie, creditoarea, cu toate că a fost notificata atât la sediul social din Bulgaria - 04.07.2017, cât şi la sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură -19.07.2017, deci înăuntrul termenului limită de depunere a declaraţiei de creanţă, respectiv data de 24.07.2017, nu şi-a depus declaraţie de creanţă, conform dispoziţiilor art. 102 alin. 1 din Legea 85/2014, care prevăd că "toți ceilalţi creditori, ale căror creanţe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cerere de admitere a creanţelor în termenul fixat în hotărârea de deschidere a procedurii".

Menţionează faptul că, deși creditoarea nu apare în contabilitatea societăţii debitoare în calitate de creditor (neexistând emisă vreo factură în acest sens), totuşi debitoarea fiind de bună credinţă, i-a înscris în lista creditorilor predată administratorului judiciar, în vederea notificării, pe considerentul că aceasta deţine o creanţă împotriva societăţii debitoare stabilita prin titluri executorii.

La data de 27.07.2017 (data poştei 21.07.2017), creditoarea a formulat opoziţie împotriva încheierii civile nr. 144/07.06.2017 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia a II a civilă în dosar nr. … solicitând admiterea opoziţiei şi revocarea încheierii de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de debitor, menţionând la final, ca notă, ca în caz de respingere a opoziţiei, prezenta cerere să fie considerată drept declaraţie de creanţă.

Administratorul judiciar, prin întâmpinare, pe cale de excepţie, a invocat excepţia tardivităţii opoziţiei raportat la dispoziţiile art. 71 alin. 2 din Legea 85/2014, solicitând admiterea acestei excepţii şi, drept consecinţă, respingerea opoziţiei ca tardivă. Administratorul judiciar a învederat judecătorului sindic, dispoziţiile art. 71 alin. 2 din Legea 85/2014 care prevăd că "Prin încheierea de deschidere a procedurii, judecătorul sindic va dispune administratorului judiciar /lichidatorului judiciar să efectueze notificările prevăzute de dispoziţiile art. 100. În cazul în care, în termen de 10 zile de la primirea notificării, creditorii se opun deschiderii procedurii…", deci legea prevede un termen de 10 zile de la primirea notificării prevăzute  de dispoziţiile art. 100 din Legea 85/2014 în care creditorii se pot opune deschiderii procedurii.

Creditoarea a fost notificată la sediul său social din Bulgaria, , notificarea ajungând în data de 04.07.2017(data poştei de pe plic).

Cererea de opoziţie formulată de către creditoare a fost trimisă cu poşta în data de 21.07.2017, data poştei de pe plic, cu mult peste cele 10 zile prevăzute de lege, motiv pentru care administratorul judiciar a solicitat respingerea opoziţiei formulată ca tardivă.

Faptul că creditoarea şi-a ales un sediu procesual în vederea comunicării tuturor actelor de procedură, ulterior notificării trimise de către administratorul judiciar la sediul social din Bulgaria, nu înseamnă că aceasta poate fi repusă în termen. Pe fond, a solicitat respingerea opoziţiei ca neîntemeiată pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă la dosarul de baza …. Prin sentinţa civilă nr. 617/20.09.2017, pronunţată de către Tribunalul Arad, în dosar nr. …, judecătorul sindic respinge opoziţia, nefăcând nici o referire la nota creditorului, prin care solicită ca, în caz de respingere a opoziţiei, aceasta să fie considerată declaraţie de creanţă, mai mult respingând cererea de opoziţie se poate considera că au fost respinse absolut toate solicitările din cadrul acestei cereri.

Solicită a se avea în vedere faptul ca creditoarea nu a contestat nici această sentinţă, prin care a fost respinsă opoziţia.

După expirarea termenului de depunere a declaraţiilor de creanţă şi verificarea acestora, administratorul judiciar a procedat la întocmirea tabelului preliminar de creanţe, înregistrat la dosar în data de 21.08.2017 şi publicat în BPI - dovada publicare nr. 205372/23.08.2017, creditorul nefiind înscris în tabelul preliminar de creanţe, în calitate de creditor, deoarece nu şi-a depus declaraţie de creanţă, conform dispoziţiilor art. 102 alin. 1 din Legea 85/2014.

Deși nu a fost înscris în tabelul preliminar, creditorul nu a formulat contestaţie împotriva acestui tabel, așa cum avea posibilitatea în temeiul dispoziţiilor art. 111 alin. 1 din Legea 85/2017, care prevăd: " Debitorul, creditorii şi orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestaţii faţă de tabelul de creanţe, cu privire la creanţele şi drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar în tabel".

Deşi, creditoarea a stat pasivă, neatacând nici un act procedural, aceasta a formulat cerere de repunere în termen, cerere care a fost înregistrată la dosarul cauzei în data de 21.09.2017 (data poştei 19.09.2017), formându-se dosarul asociat …. În cadrul acestei cereri de repunere în termen, creditoarea a formulat şi declaraţie de creanţă.

Cu privire la declaraţia de creanţă, formulată de către creditoare în cadrul cererii de repunere în termen, aceasta a fost respinsă de către administratorul judiciar, ca tardivă, având în vedere că prin încheierea nr. 144/07.06.2017 pronunţată în dosar nr. … aflat pe rolul Tribunalului Arad, judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de societatea debitoare, stabilind termen limită pentru depunerea declaraţiilor de creanţă la data de 24.07.2017.

Mai mult, apreciază că formularea de către creditoare a unei cereri de repunere în termen şi, în cadrul acesteia, a unei declaraţii de creanţă, certifică faptul că aceasta nu a considerat că ar fi depus vreo declaraţie de creanţă la dosar sau că cererea de opoziţie reprezintă o declaraţie de creanţă (sau că în cadrul cererii de opoziţie ar fi formulat vreo declaraţie de creanţă.)

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata creditoare a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei apelate ca fiind temeinică şi legală.

În motivare, arată că în cadrul dosarului nr. …, judecătorul sindic a constatat că,  în calitate de creditor, a formulat în data de 21.07.2017, până la termenul limită de depunere a declaraţiilor de creanţă din 24.07.2017, o cerere de opoziţie la deschiderea procedurii, care prin manifestarea expresă de recuperare a creanţei în sumă de 241.016,01 euro şi 15.000 lei, echivalează cu o declaraţie de creanţă.

Pe cale de consecinţă, instanţa a dispus administratorului judiciar, ca în funcţie de stadiul în care se află procedura, să verifice creanţa în condiţiile art. 106 din Legea nr. 85/2014, să ia măsurile necesare şi să comunice creditorului aceste măsuri.

Concluzia instanţei de fond este obiectivă, bazata pe o interpretare corectă a împrejurărilor ce formează cauza dedusă judecăţii.

Instanţa de fond nu putea să ignore faptul că intimata a formulat înăuntrul termenului de depunere a declaraţiilor de creanţă o cerere în legătură directă cu procedura insolvenţei, şi cu societatea debitoare, mai ales că cererea a fost însoțită de un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească definitivă şi documente doveditoare ale creanţei, pe care administratorul judiciar trebuie să le verifice conform art. 106 din lege.

Faptul că creditoarea nu a formulat contestaţie la tabelul preliminar, nu are nici o relevanţă atâta timp cât administratorul judiciar a respins declaraţia de creanţă ca tardivă, măsură pe care instanţa de fond a cenzurat-o în mod corect.

Soluţia dispusă de instanţa de fond se circumscrie atribuţiilor judecătorului-sindic privitoare la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului judiciar şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei, motiv pentru care solicită respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca legală şi temeinică.

Prin notele scrise înregistrate la data de 28.03.2018, asociatul coordonator al noului practician în insolvenţă aduce la cunoştinţa instanţei faptul că lichidatorul judiciar al debitoarei  respectiv vechea societate de insolvenţă, a fost radiată şi a fost înfiinţată noua societate de insolvenţă care, conform declaraţiei de succesiune anexate, a preluat în portofoliul său societatea debitoare  şi solicită instanţei de control judiciar să ia act de aceste modificări.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate în fapt şi în drept, a apărărilor ridicate de intimata creditoare, precum şi potrivit art. 476-183 C.proc.civ., Curtea constată că apelul este nefondat.

Aşa cum a reţinut de altfel şi judecătorul sindic în prima instanţă,  creditorul a formulat opoziţie la data de 21.07.2017 împotriva încheierii civile nr. 144/07.06.2017, pronunţată de Tribunalul Arad, de deschidere a proceduri insolvenței asupra debitorului.

Această opoziţie a fost introdusă înainte de expirarea termenului pentru depunerea declaraţiilor de creanţă, termen fixat la 24.07.2017 de către judecătorul sindic.

Opoziţia creditorului a fost respinsă, astfel că procedura insolvenţei împotriva debitorului a rămas deschisă.

În cadrul opoziţiei, creditorul opozant a indicat că are faţă de debitor o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, în sumă de 241.016,01 euro,  rezultând din titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 342/25.04.2016, definitivă prin decizia civilă nr. 807/27.10.2016 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.

În cadrul aceleiaşi opoziţii, creditorul opozant a formulat şi o notă subsidiară, prin care solicită judecătorului sindic să ia în considerare, în cazul respingerii opoziţiei, solicitarea creditorului de înscriere la masa credală cu creanţa mai sus arătată.

După respingerea opoziţiei, creditorul a constatat că creanţa sa nu a făcut obiectul înregistrării la administratorul judiciar, astfel că în prezenta cauză a solicitat repunerea în termenul de înregistrare a creanţei şi admiterea acesteia.

Curtea relevă că, într-adevăr, dispoziţiile Legii nr. 85/2014 referitoare la cererile introductive, deschiderea procedurii, depunerea opoziţiei împotriva deschiderii procedurii şi înregistrarea declarațiilor de creanţă, nu  statornicesc o ordine imperativă în privinţa concomitenţei sau succesiunii depunerii opoziţiei, respectiv declaraţiei de creanţă. Aceasta întrucât nu este reprezentată situaţia creanţei creditorului opozant în situaţia depunerii opoziţiei împotriva deschiderii procedurii şi respingerii acestor opoziţii de către judecătorul sindic.

Cu toate acestea,  creditorului opozant, la deschiderea procedurii, nu-i poate fi răpit dreptul de a înregistra creanţa sa în procedură, numai pentru simplul fapt că nu a îndeplinit mai întâi formalitatea cererii de înregistrare a creanţei la administratorul judiciar şi, în funcţie de opţiune, exercitarea dreptului la opoziţie. Scopul Legii procedurii insolvenţei  nu este acela de a îndepărta în mod artificial creditorii de la procedura insolvenţei, cu atât mai puţin pe creditorii titulari ai opoziţiei. Dimpotrivă, creditorul opozant îşi afirmă dreptul său de creanţă în cadrul opoziţiei, însă, spre deosebire de creditorii care nu au recurs la această cale de atac, se opune deschiderii procedurii insolvenţei asupra debitorului pentru a valorifica recuperarea creanţei în cadrul procedurii de drept comun, în condiţiile afirmării caracterului solvent al debitorului. Judecătorul sindic stabilind că acest debitor este în insolvenţă potrivit legii speciale, în cadrul opoziţiei, nu restrânge dreptul creditorului opozant de a se înscrie în tabelul de creanţe al debitorului.

Din  depunerea opoziţiei împotriva deschiderii procedurii şi afirmarea creanţei certe, lichide şi exigibile împotriva debitorului, rezultă manifestarea de voinţă neîndoielnică, că oponentul îşi apropie calitatea de creditor al debitorului şi că intenţionează să-şi recupereze creanţa, chiar şi în ipoteza respingerii opoziţiei sale.

Problema de drept la care a recurs apelantul administrator judiciar, în sensul că cererea de opoziţie nu este echivalentă unei cereri de înregistrare a creanţei, nu este o problemă cu caracter juridic ci una de fapt, deoarece nu se poate pune semnul echivalenţei între două cereri care au o natură juridică diferită: cererea de înregistrare a creanţei semnificând valorificarea dreptului de participare la procedură în condiţii colective şi concursuale în vederea recuperării creanţei; cererea de opoziţie semnificând împotrivirea creditorului la deschiderea procedurii insolvenţei pentru valorificarea dreptului de recuperare a creanţei într-un alt cadru procedural decât cel al insolvenţei.

Ceea ce primeşte semnul echipolenţei, de data aceasta, este manifestarea fără echivoc a creditorului de a se afirma ca şi titular al unui drept de creanţă pe care doreşte să şi-l valorifice, însă, prin evitarea deschiderii procedurii insolvenţei, dar tot prin indicarea unei creanţe certe, lichide şi exigibile împotriva debitorului. În condiţiile respingerii opoziţiei la deschiderea procedurii insolvenţei, dreptul de creanţă şi obiectul acesteia, rămâne câştigat procedurii insolvenţei, urmând ca administratorul judiciar să supună, potrivit legii, propriilor verificări, creanţa astfel declarată.

Astfel fiind, urmează a se respinge apelul formulat.

Domenii speta

Spete similare