Pretenţii (îmbogătire fara justa cauza)

Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2016:019.000108

Dosar nr. 8800/280/2012

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ*

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 108/2016

Şedinţa publică de la 10 Februarie 2016

Obiectul cauzei:pretenţii (ÎMBOGĂTIRE FARA JUSTA CAUZA)

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de faţă,

Constata ca prin cererea inregistrata pe rolul instantei la 27.04.2012, reclamanta A.D.S. a chemat in judecata  pârâţii P.F. (...) ,  PF (...) şi P.F. (...) , pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, acestia să fíe obligaţi la plata sumei de 36.562,41 lei reprezentând contravaloarea folosintei suprafeţei de 1,17 ha teren neagricol, categoria de folosinţa curti-constructii, în cota de 1/3 pentru fiecare, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. (...) , suprafaţă exploatată fără acordul ADS şi fără a deţine un titlu valabil încheiat cu ADS în perioada 30.01.2002 - 24.01.2012, teren proprietatea statului de la (...) , jud. Argeş, urmând ca la momentul plăţii efective, pârâţii, să fie obligaţi la achitarea sumei actualizată corespunzător.

In motivare, reclamanta a aratat ca prin Legea nr. 268/2001 s-a stabilit că A.D.S. (ADS) este o instituţie de

interes public de specialitate, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, iar potrivit art. 4 alin. (1) aceasta are printre atribuţii exercitarea în numele statului prerogativelor dreptului de proprietate asupra terenurilor cu destinaţie agricolă aparţinând domeniului privat al statului, precum şi gestionarea şi exploatarea eficientă a patrimoniului de stat al cărui proprietar mandatat este şi administrează terenurile cu destinaţie agricolă aparţinând domeniului public şi privat al statului, aflate în exploatarea societăţilor naţionale, a institutelor şi staţiunilor de cercetare şi producţie agricolă şi a unităţilor de învăţământ agricol şi silvic. Reclamanta a preluat în patrimoniu suprafaţa de teren aflat în proprietatea statului de la (...) , jud. Argeş, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 198/1999 şi ale Legii nr.268/2001. In exercitarea atribuţiilor care-i revin potrivit legii, A.D.S. încheie contracte de exploatare eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă aflate în patrimoniul propriu, persoanele fizice sau juridice dobândind dreptul de exploatare a terenului agricol în schimbul plăţii unui preţ (redeventă, arendă etc.).Veniturile încasate de A.D.S. din aceste activităţi se fac venituri la bugetul de stat, conform art.VIII alin. (3) din OUG nr. 147/2002 pentru reglementarea unor probleme financiare şi pentru modificarea unor acte normative, situaţie menţinută şi dupa reorganizarea instituţiei în conformitate cu Legea nr. 329/2009.

Pârâţii P.F. (...), P.F. (...) şi P.F.

(...) au exploatat suprafaţa de teren indicată mai sus, în perioada

menţionată, aparţinând A.D.S., fără a avea acordul ADS şi fără a deţine un contract prin care să dobândească dreptul de exploatare a terenului aflat în proprietatea reclamantei. Dovada exploatării suprafeţei de 1,17 ha teren neagricol, categoria de folosinţa curti-constructii , în cota de 1/3 pentru fiecare, se face cu Procesul verbal din data 27.10.2011 de constatare a exploatării abuzive a terenului impreuna cu documentele de achiziţionare activ. Pentru perioada 30.01.2002 - 24.01.2012 s-a calculat preţul exploatării suprafeţei de 1,17 ha teren neagricol, categoria de folosinţa curti-constructii, la suma de 36.562,41 lei, în cota de 1/3 pentru fiecare, debit facturat, calculat în conformitate cu Procesul verbal de constatare încheiat in data de 27.10.2011. Având în vedere că pârâţii P.F. (...) , P.F. (...) şi P.F. (...) au exploatat suprafaţa de 1,17 ha teren neagricol, categoria de folosinţa curti-constructii , în cota de 1/3 pentru fiecare , în perioada 30.01.2002 - 24.01.2012, proprietate a statului, fără a efectua nicio plată, rezultă o diminuare a veniturilor ce trebuiau încasate de ADS şi o mărire injustă a patrimoniului persoanei juridice cu suma datorată folosirii bunului altuia în scopul obţinerii de profit. In conformitate cu prevederile art. 720 ind1 Cod procedură civilă, ADS a convocat persoanele fizice P.F.(...) , P.F. (...) şi P.F. (...) în vederea efectuării concilierii directe prevăzută de lege. Pârâţii P.F. (...) , P.F. (...) şi P.F. (...) au dat curs invitaţiei asistaţi de avocat (...) conform împuternicirii avocaţiale nr. 285/28.02.2012 ,comisia constituită în vederea concilierii  întocmind Procesul verbal de constatare nr. (...) . Paratii au aratat că nu acceptă sumele meţionate în notificările transmise şi nu acceptă nici facturile emise de către ADS.

Reclamanta solicita instantei sa constate ca în cauză sunt îndeplinite condiţiile acţiunii în imbogăţire fără justă cauză.

In drept, s-au invocat art.1345 şi următoarele cod civil, Legea nr. 268/2001, H.G. nr. 626/2001,art. 112 - 114 Cod procedură civilă.

In dovedire s-a solicitat  proba cu înscrisuri.

Alaturat cererii s-au depus la dosar inscrisuri.

Paratii au depus la dosar intampinare prin care au solicitat  respingerea ca nefondată a acţiunii introductive, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată . Acestia au invocat prescripţia dreptului material la acţiune al reclamantei în ceea ce priveşte despăgubirile solicitate pentru perioada 30.01.2002-27.04.2009.

Pe fondul cauzei s-a aratat ca la data de 30.01.2002 paratii au cumpărat, conform contractului autentic de vînzare cumpărare nr. (...) , de la vînzătorii persoane fizice, mai multe construcţii situate în comuna (...) . Terenul aferent acestor construcţii a fost identificat ca avînd o suprafaţă de 14.613,50 mp la data încheierii contractului de mai sus. La rîndul lor, vînzătorii dobîndiseră în proprietate imobilele respective prin cumpărare , conform contractului de vînzare cumpărare de active nr. 2/28.03.2000 autentificat sub numărul (...)  de BNP (...)  din Piteşti.

Conform anexei nr. 3 a contractului autentic de vînzare cumpărare nr. (...) , între vînzătoarea (...) şi cumparatorul (...) a fost încheiat contractul de concesiune avînd ca obiect terenul aferent activului „Clădiri Ferma Merişani", durata concesionării fiind de 49 de ani. La rîndul lor, din momentul cumpărării construcţiilor de la vînzătorii (...) şi (...) , raporturile juridice în ceea ce priveşte concesionarea terenului s-au stabilit cu (...) si nu cu reclamanta din cauza de faţă.

In ceea ce priveşte modalitatea de calcul al sumei pretinse de către reclamantă, s-a aratat că nu este justificat legal .

In drept s-a invocat art. 115 c.pr.civ.

In dovedire s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiză topografică şi contabilă.

Prin Incheierea din 18.12.2012, instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune in ceea ce priveste despagubirile solicitate pentru perioada 30.01.2002 – 27.04.2009.

Desi reclamanta a depus la dosar mai multe cereri de majorare a obiectului actiunii, prin incheierea din  17.10.2013 instanta a stabilit ca este investita cu pretentiile invocate in cuprinsul cererii investitoare

In cauza s-au administrat proba cu inscrisuri, interogatoriu, expertiza contabila.

Prin sentinţa civilă nr. 4685/2015 Judecătoria Piteşti a  admis în parte cererea, a obligat  paratul PF (...)  la plata catre reclamanta a sumei de 3398 lei reprezentand contravaloare lipsa folosinta teren, actualizata cu dobanda legala la data platii efective.

A obligat paratul PF (...)  la plata catre reclamanta a sumei de 3398 lei reprezentand contravaloare lipsa folosinta teren, actualizata cu dobanda legala la data platii efective.

A obligat paratul PF (...)  la plata catre reclamanta a sumei de 3398 lei reprezentand contravaloare lipsa folosinta teren, actualizata cu dobanda legala la data platii efective.

A obligat reclamanta la plata catre parati a sumei de 500 lei cheltuieli de judecata.

În adoptarea soluţiei prima instanţă a reţinut că  prin contractul de vanzare –cumparare autentificat sub nr. (...) , paratii din prezenta cauza au cumparat de la (...) şi (...)  cu cota de 1/3 fiecare, mai multe imobile constructii situate in (...) filele 18-20.

Potrivit acestui inscris, nu constituie obiect al contractului de vanzare cumparare terenul aferent constructiilor in suprafata totala de 14613,50 mp-fila 18.

Dupa cum rezulta din Procesul verbal incheiat la data de 27.10.2011 de catre Comisia stabilita prin Ordinul Prefectului Judetului Arges nr. (...) , in baza Ordinului (...) si (...) , suprafata de 1,17 ha curti constructii din tarlaua 37, parcela 7 este exploatata de catre paratii din prezenta cauza, care detin in proprietate activele cladire ferma situata in (...) in baza contractului de vanzare cumparare nr. (...) /2002 – filele 21, 22.

Prin probele propuse, paratii nu au facut dovada ocuparii cu vreun titlu a terenului de 1,17 ha si nici a acordului reclamantei.

Îmbogăţirea fără justă cauză (fără just temei) este un fapt juridic licit izvor de obligaţii.

Prin imbogăţirea fără justă cauză se intelege faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. În conţinutul Codului civil se regăsesc texte care fac aplicarea principiului de mai sus, prin aceea că se impune o obligaţie de restituire atunci când are loc o mărire a patrimoniului unei persoane pe seama patrimoniului altei persoane (art. 484, 493, 494, 997, 1618, 1691 din C. civ.).

Pentru introducerea actiunii in restituire, trebuie indeplinite o serie de conditii materiale, respectiv mărirea unui patrimoniu prin dobândirea unei valori apreciabile în bani, micşorarea unui patrimoniu ca o consecinţă a măririi altuia si existenţa unei legături între mărirea unui patrimoniului şi diminuarea celuilalt; ambele efecte să fie rezultatul unei cauze unice. Totodata trebuie indeplinite si conditiile juridice, mai exact absenţa unei cauze legitime a măririi unui patrimoniu în detrimentul altuia (să nu existe temei legitim) si absenţa oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea, de către cel care şi-a micşorat patrimoniul, a pierderii suferite.

Această din urmă condiţie instituie în fapt caracterul subsidiar al acţiunii de restituire întemeiată pe principiul îmbogăţirii fără justă cauză.

Se poate promova acţiunea numai atunci când reclamantul nu are şi nu a avut o altă cale de drept (nicio altă acţiune în justiţie), pentru valorificarea dreptului său.

Fata de situatia de fapt descrisa, instanta a apreciat ca in cauza sunt intrunite conditiile imbogatirii fara justa cauza.

Instanta a  avut în vedere concluziile raportului de expertiza contabila efectuata in cauza prin care s-a determinat contravaloarea lipsei de folosinta a suprafetei de 1,17 ha teren pentru perioada 27.04.2009 – 24.01.2012 avand in vedere admiterea exceptiei prescriptiei dreprului material la actiune si incheierea din data de 17.10.2013, prin care  instanta a stabilit ca este investita cu pretentiile invocate in cuprinsul cererii introductive.

Avand in vedere aceste considerente, instanta a admis in partea cererea si a obligat pe fiecare dintre parati la plata catre reclamanta a sumei de 3398 lei reprezentand contravaloare lipsa folosinta teren, actualizata cu dobanda legala la data platii efective.

Fata de solutia de admitere in parte a cererii si de cheltuielile judiciare efectuate de parti, in temeiul art. 274 CPC, a obligat reclamanta la plata catre parati a sumei de 500 lei cheltuieli de judecata.

Împotriva sentinţei civile de mai sus şi încheierilor de şedinţă din 18.12.2012 şi 17.10.2013 a declarat recurs reclamanta , criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie fiind invocate două motive de recurs.

Un prim motiv de recurs constă în susţinerea că prima instanţă prin încheierea de şedinţă din 18.12.2012 în mod nelegal a admis excepţia prescripţiei  dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte perioada cuprinsă între 30.01.2002 – 27.04.2009 făcând aplicare greşită a termenului de prescripţie de trei ani în condiţiile în care trebuia să se facă aplicarea termenului general de cinci ani pe considerentul că sumele solicitate reprezintă creanţe bugetare conform art.121 alin.1din OG 92/2003.

S-a susţinut în acest sens că veniturile încasate de A.D.S. din exploatarea eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă urmare a contractelor încheiate se fac venituri la bugetul de stat conform art. VIII ali. 3 din OUG nr. 147/2002  şi respectiv prevederilor legii 329/2009.

Al doilea motiv de recurs constă în susţinerea că prin încheierea de şedinţă din 17.10.2013 instanţa s-a dezinvestit în mod nelegal de celelalte cereri formulate de recurentă prin care îşi majora pretenţiile faţă de perioadele parcurse în timpul procesului.

Nu s-a ţinut seama de către prima instanţă că reclamanta a formulat două cereri de chemare în judecată împotriva aceloraşi pârâţi, pentru acelaşi obiect respectiv pretenţii însă pentru perioade diferite fiind formate două dosare.

Astfel s-a format dosarul cu nr. 262/280/2013 şi dosarul cu nr. 8800/280/2012 care au fost conexate la data de 19.03.2013.

Pe fondul cauzei s-a solicitat admiterea cererii în totalitate având în vedere că în raportul de expertiză suma la care trebuie obligaţi pârâţii este e 3.425 lei pentru fiecare pârât în parte.

Intimaţii pârâţi, legal citaţi au depus întâmpinare la data de 25.11.2015 prin care au solicitat respingerea recursului formulat.

Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs, funcţie de probele administrate în cauză, tribunalul apreciază recursul ca fondat.

În ceea ce priveşte susţinerea că prima instanţă prin încheierea de şedinţă din 18.12.2012 în mod nelegal a admis excepţia prescripţiei  dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte perioada cuprinsă între 30.01.2002 – 27.04.2009 făcând aplicare greşită a termenului de prescripţie de trei ani în condiţiile în care trebuia să se facă aplicarea termenului general de cinci ani pe considerentul că sumele solicitate reprezintă creanţe bugetare tribunalul constată că acest motiv de recurs este neântemeiat.

Astfel, deşi se susţine că pretenţiile formulate reprezintă creanţe bugetare fiind invocate cu privire la termenul de prescripţie, termenul de cinci ani cuprins în dispoziţiile art. 121 alin.1(în prezent art. 131 alin.1) din OG 92/2003 tribunalul apreciază că nu s-a făcut o astfel de dovadă.

În acest se va avea în vedere că prin prezenta cerere se solicită obligarea pârâţilor la plata unor sume de bani ca urmare a folosirii unei suprafeţe de teren în baza principiului îmbogăţirii fără justă cauză astfel că nu se poate spune că este vorba de o creanţă fiscală certă, lichidă şi exigibilă. 

Dispoziţiile art. 121 alin.1(în prezent art. 131 alin.1) din OG 92/2003 se referă la dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale ceea ce presupune existenţa unui titlu executoriu ceea ce nu este cazul speţei de faţă când se încearcă obţinerea unui titlul executoriu.

Iniţial legea 268/2001 prin art. 4.1 s-a stabilit înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului, ca instituţie de interes public cu personalitate juridică, cu caracter financiar şi comercial statut ce a fost modificat abia în anul 2010 prin legea 94/2010 prin care s-a prevăzut în art. 2 că toate contractele încheiate de A.D.S. constituie titluri executorii.

Însă nici această situaţie nu există întrucât nu se invocă existenţa unui astfel de contract.

S-a mai invocat că veniturile încasate de A.D.S. din exploatarea eficientă a terenurilor cu destinaţie agricolă urmare a contractelor încheiate se fac venituri la bugetul de stat conform art. VIII ali. 3 din OUG nr. 147/2002  şi respectiv prevederilor legii 329/2009 însă aşa cum s-a reţinut mai sus nu suntem într-o astfel de situaţie întrucât între părţi nu a fost încheiat un astfel de contract.

În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv de recurs tribunalul îl găseşte ca fiind întemeiat.

Astfel se va avea în vedere că prin cererea iniţială inregistrata pe rolul instantei la 27.04.2012 sub nr. 8800/280/2012 reclamanta A.D.S. a chemat in judecata  pârâţii P.F. (...) ,  PF (...) şi P.F. (...) , pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, acestia să fíe obligaţi la plata sumei de 36.562,41 lei reprezentând contravaloarea folosintei suprafeţei de 1,17 ha teren neagricol, categoria de folosinţa curti-constructii, în cota de 1/3 pentru fiecare, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. (...) , suprafaţă exploatată fără acordul ADS şi fără a deţine un titlu valabil încheiat cu ADS în perioada 30.01.2002 - 24.01.2012, teren proprietatea statului de la (...) , jud. Argeş, urmând ca la momentul plăţii efective, pârâţii, să fie obligaţi la achitarea sumei actualizată corespunzător.

La data de 25.07.2012 (f.28) s-a solicitat de către reclamantă prin depunerea unei cereri intitulată „cerere de întregire a câtimii obiectului” obligarea pârâţilor la plata contravalorii lipsei de folosinţă pentru perioada 25.01.2012-31.03.2012.

La primul termen de judecată din data de 18.09.2012 (f.65) s-a dispus amânarea cauzei pentru termenul din 6.11.2012 pentru a se cita reclamanta cu copia de pe întâmpinarea depusă de pârâţi. La acest termen s-a procedat la comunicarea către pârâţi a cererii depuse de reclamantă la data de 25.07.2012.

La data de 6.11.2012 (f.67) s-a solicitat de către reclamantă prin depunerea unei cereri intitulată „cerere de întregire a câtimii obiectului” obligarea pârâţilor la plata contravalorii lipsei de folosinţă pentru perioada 1.04.2012-30.06.2012.

La al doilea termen de judecată din data de 6.11.2012 (f.84)  s-a dispus amânarea cauzei pentru termenul din 11.12.2012 pentru a se lua la cunoştinţă de către pârâţi de cererea depusă de reclamantă la data de 6.11.2012 şi de răspunsul la întâmpinare depus de reclamantă.

La al treilea termen de judecată din data de 11.12.2012 (f.85) instanţa pune în discuţia părţilor excepţia prescripţiei dreptului material  la acţiune invocată de pârâţi şi rămâne în pronunţare asupra acesteia.

Prin cererea înregistrată pe rolul instantei la 7.01.2013 sub nr. 262/280/2013 reclamanta A.D.S. a chemat in judecata  pârâţii P.F. (...) ,  PF (...) şi P.F. (...) , pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, acestia să fíe obligaţi la plata sumelor reprezentând contravaloarea folosintei suprafeţei de 1,17 ha teren neagricol, suprafaţă exploatată fără acordul ADS şi fără a deţine un titlu valabil încheiat cu ADS în perioada 1.07.2012 - 30.09.2012.

La termenul de judecată din data de 19.03.2013 (f.106) instanţa dispune conexarea dosarului nr. 262/280/2013 la dosarul cu nr. 8800/280/20012.

Potrivit art. 132 al. 1 Cod de procedură civilă, la prima zi de înfăţişare, instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum şi pentru a propune noi dovezi.

În acest caz, instanţa dispune amânarea pricinii şi comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării.

Pentru a verifica dacă modificarea adusă de reclamantă cererii lor iniţiale a fost ori nu făcută în termenul legal trebuie, aşadar, să ne raportăm la definiţia dată instituţiei primei zile de înfăţişare.

Potrivit art. 134 Cod de procedură civilă, este socotită ca prima zi de înfăţişare aceea în care părţile, legal citate, pot pune concluzii. De acest moment se leagă posibilitatea efectuării unor acte procesuale menite a întregi cadrul procesual şi de a complini anumite deficienţe, de a invoca anumite excepţii, neefectuarea acestora până la termenul considerat prima zi de înfăţişare atrăgând sancţiunea decăderii din dreptul de a le mai putea îndeplini ulterior.

Privind prin prisma importanţei efectelor pe care le are această primă zi de înfăţişare, interpretarea dată noţiunii de „a putea pune concluzii”, a fost aceea ca părţile să aibă cunoştinţă de posibilităţile procedurale pe care legea le pune la dispoziţie pentru a-şi apăra drepturile şi de a avea efectiv posibilitatea punerii de concluzii în cauză.

Or, în situaţia din speţă, prima zi de înfăţişare a reprezentat-o termenul din data de 11.12.2012. Aceasta întrucât primul termen cronologic de judecată, acordat la 1.09.2009 şi al doilea termen de judecată din 6.11.2012, nu pot fi interpretate a întruni exigenţele art. 134, în condiţiile în care tot ceea ce s-a făcut la aceste termene a fost a se amâna judecata, în vederea luării la cunoştinţă a completărilor cererii iniţiale de chemare în judecată, a întâmpinării depusă de pârâţi  ori a răspunsului la întâmpinare.

La aceste termene părţile au fost lipsite de orice posibilitate efectivă de a pune vreo concluzie. Prin urmare, prima zi de înfăţişare nu poate fi considerată decât cea de la termenul din 11.12.2012când instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia prescripţiei dreptului material  la acţiune.

În aceste condiţii, în mod greşit instanţa de fond a apreciat prin încheierea din 17.10.2013 că a fost învestită doar cu cererea iniţială faţă de care fusese admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 30.01.2002-27.04.2009.

Aşadar prima instanţă trebuia să analizeze dacă reclamanţii sunt îndreptăţiţi la pretenţiile solicitate pentru perioada 27.04.2009- 30.09.2012.

Se va avea în vedere la stabilirea acestei perioade că prin conexarea dosarului nr. 262/280/2013 la dosarul cu nr. 8800/280/20012 instanţa trebuia să includă şi perioada 1.07.2012 - 30.09.2012 menţionată în dosarul cu nr. 262/280/2013.

Cererea depusă de reclamantă la data de 7.08.2013 prin care s-a solicitat de către reclamantă prin depunerea unei cereri intitulată „cerere de întregire a câtimii obiectului” obligarea pârâţilor la plata contravalorii lipsei de folosinţă pentru perioada 1.10.2012-31.05.2013 nu putea să fie analizată de către prima instanţă întrucât a fost depusă cu mult peste prima zi de înfăţişare ce a reprezentat-o termenul din data de 11.12.2012, o astfel de cerere fiind tardivă.

Tribunalul constată că toate cererile depuse la termenele anterior menţionate, cereri intitulate  „cerere de întregire a câtimii obiectului” sunt cereri modificatoare ale cererii iniţiale.

Codul de procedură civilă din 1865, prin art. 132, distinge două categorii de cereri: de întregire şi de modificare a cererii iniţiale.

Cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii iniţiale, cum ar fi, de exemplu, prezentarea unor elemente suplimentare pentru identificarea bunurilor sau pentru completarea elementelor de fapt.

Din contră, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmăreşte să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată, precum: părţile, obiectul cererii sau temeiul juridic al acesteia. Distincţia este importantă, deoarece, conform art. 132 şi art. 134 C. proc. civ. din 1865, cererea de modificare a acţiunii nu poate fi primită, fără acordul celorlalte părţi, decât la prima zi de înfăţişare care este aceea în care părţile pot pune concluzii. Astfel, cererea este tardivă, ca şi aceea care a fost introdusă în rejudecare, urmare a casării cu trimitere, unde judecata se desfăşoară în limite precis determinate, în sensul dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., limite ce nu pot fi depăşite ori ignorate prin soluţionarea unui alt obiect al acţiunii care nu era formulat la data când s-a judecat primul recurs.

Reţinând că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu încălcarea sau aplicarea greşită a textelor de lege referitoare la modificarea cererii introductive de instanţă, în temeiul art. 312 al. 2 şi 5 raportat la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, tribunalul va admite recursul şi va casa în totalitate sentinţa, trimiţând cauza spre rejudecare instanţei de fond.

Astfel, tribunalul apreciază că se impune casarea cu rejudecare pentru ca instanţa să soluţioneze cererea de chemare în judecată aşa cum a fost modificată instanţa urmând a analiza dacă reclamanţii sunt îndreptăţiţi la pretenţiile solicitate pentru perioada 27.04.2009-30.09.2012 şi în vederea completării raportului de expertiză contabilă  prin care să se determine contravaloarea lipsei de folosinta a suprafetei de 1,17 ha teren pentru perioada 24.01.2012- 30.09.2012 precum şi a altor probe apreciate de instanţă ca fiind  utile, concludente şi pertinente soluţionării cauzei.

Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art.312 Cod pr.civilă admite recursul, casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite  recursul declarat de reclamanta A.D.S., împotriva sentinţei civile nr. 4682/28.05.2015, pronunţată de Judecătoria Piteşti în dosarul nr. 8800/280/2012, intimate fiind pârâtele PF (...) ,  PF (...) ,  PF (...) ,. Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă de fond. Irevocabil. Pronunţată în şedinţa publică de la 10 Februarie 2016.

Domenii speta

Spete similare