Anulare act

Prin sentinta civilă 2001/26 11 2015 a Judecatoriei Moinesti data in dosar 2963/260/2014 s-a pronuntat urmatoarea solutie :

,,Admite  acțiunea formulată de reclamantul M.S. domiciliat în Moineşti, în contradictoriu cu pârâții C.M. domiciliat în Moineşti, C.N.

Desființează contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 923/19.05.2000 la BNP  B.M.

A fost obligat pârâtul C.M. la cheltuieli de judecată în cuantum de 3480 lei către reclamant reprezentând taxă timbru, onorariu avocat.”

In motivarea acestei solutii Judecatoria a retinut ca:

,,Prin cererea înregistrată sub nr. 2963/260/2014 pe rolul Judecătoriei Moineşti la data de 07.08.2014, reclamantul M.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C.M., C.N., constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 923/19.05.2000 la BNP B.M.

Sub aspectul dreptului material având în vedere faptul că data încheierii contractului este 19.05.2000 legea aplicabilă este legea veche, de la data încheierii contractului. Sub aspectul dreptului procesual însă, acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 07.08.2014, deci legea aplicabilă este Noul cod de procedură penală.

Raportat la motivele invocate în acțiune respectiv eroarea cu privire la natura contractului și neplata prețului, instanța reține următoarele: reclamantul a arătat că deși a înțeles să încheie un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere notarul a încheiat un contract de vânzare cumpărare simplu.

Reclamantul a fost prezent personal la încheierea contractului pe care l-a și semnat. Fiind vorba despre un înscris autentic notarial acesta face dovada cu privire la constatările personale ale notarului public până la înscrierea în fals-art. 270 alin. 1 NCPC.

Notarul a consemnat pe verso contractului că părțile au citit actul și au consimțit că acesta corespunde voinței lor. Pe lângă faptul că reclamantul nu s-a înscris în fals cu privire la aceste mențiuni, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă contrariul. Cei doi martori audiați nu au putut preciza cu ce titlu a fost înstrăinat imobilul în discuție. În cuprinsul răspunsurilor la interogatoriu, însă, pârâta M.N. a arătat că tatăl său, reclamantul din cauza de față, a știut că se încheie un contract de vânzare cumpărare simplu, fără clauză de întreținere, dar nu a fost de acord cu acest aspect și doar la insistențele celor doi pârâți s-a lăsat convins.

În concluzie, acest motiv nu poate duce la desființarea contractului întrucât reclamantul a cunoscut ce fel de contract se va încheia, chiar dacă inițial nu a fost de acord și chiar dacă ulterior a regretat încheierea lui și solicită desființarea.

În ceea ce privește plata prețului, prețul contractului de vânzare cumpărare trebuie să îndeplinească mai multe condiții: să fie stabilit în bani, să fie serios, sincer, real și determinat/determinabil. Condiția ca prețul să fie real se referă la intenția părților de a-l plăti în realitate. Dacă prețul a fost stabilit în mod fictiv, fără intenția de a fi plătit, contractul este anulabil.

În cazul de față, în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare se menționează că vânzătorul a declarat că a primit prețul integral de la cumpărători înainte de încheierea și autentificarea contractului de vânzare cumpărare.

Potrivit art. 270 alin. 2 NCPC declarațiile părților cuprinse în actul autentic fac dovada până la proba contrară atât între părți cât și față de oricare alte persoane. La alin. 3 se menționează că prevederile art. 2 se aplică și mențiunilor din înscris care sunt în legătură directă cu raportul juridic al părților.

Prin urmare, atâta timp cât prețul nu a fost achitat în fața notarului public în momentul încheierii contractului, declarația conform căreia prețul a fost plătit anterior poate fi combătută prin proba contrară.

Raportat la probele administrate în acest sens, cei doi martori spun că nu știu nimic de bani, nu cunosc dacă în schimbul vânzării a fost achitat vreun preț.

Pe de altă parte, părțile contractului de vânzare cumpărare sunt și părțile din prezenta cauză. Reclamantul afirmă că nu a primit niciun ban și date fiind relațiile de rudenie dintre părți nici nu putea avea pretenția de la proprii copii să îi achite vreun preț. În sprijinul său survine și prezumția imposibilității de a conserva o dovadă scrisă care să ateste cele afirmate datorită relațiilor de rudenie dintre părți.

Pârâta M.N. de asemenea a afirmat că prețul nu a fost plătit întrucât cei doi pârâți nu dispuneau de resurse financiare și nu s-a pus problema plății vreunui preț, date fiind relațiile dintre părți.

Pârâtul C.M. a afirmat în cuprinsul răspunsurilor la interogatoriu că prețul a fost plătit din fonduri proprii și împrumuturi de la persoane fizice, în fața notarului public, de față fiind notarul, fosta soție-pârâta și fostul socru-reclamantul.

Dincolo de faptul că afirmațiile sunt doi la unu în sensul în care prețul nu a fost achitat și de faptul că în favoarea acestei păreri este și prezumția simplă, există un element de neînlăturat care formează convingerea instanței că prețul acestei vânzări nu a fost niciodată plătit.

Acest element este contractul de vânzare cumpărare. Notarul public a consemnat, conform declarației părților, că prețul a fost achitat anterior. Per a contrario, notarul nu a perceput prin propriile simțuri faptul material al plății. În acest context, răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului apar vădit nesincere. Dacă prețul ar fi fost achitat în fața notarului public, cum susține acesta, notarul ar fi fost obligat să consemneze acest fapt. Cum notarul susține exact contrariul, iar acest lucru nu poate fi combătut decât prin înscrierea în fals, fiind o constatare personală, rezultă că cele menționate în contract rămân valabile.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă că prețul vânzării nu a fost achitat niciodată, deci contractul este anulabil întrucât prețul nu întrunește una dintre condițiile sale esențiale, respectiv nu este unul real, ci unul fictiv, stabilit fără intenția de a fi plătit.

În concluzie, instanța va admite acțiunea, va desființa contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 923/19.05.2000 la BNP  B.M. și va obliga pârâtul care a căzut în pretenții-C.M. la plata către reclamant a sumei de 3480 lei din care taxă judiciară de timbru în cuantum de 1980 lei și 1500 lei onorariu avocat, prin cenzurarea onorariului.

Pârâta C.N. nu va fi obligată la cheltuieli de judecată în baza prevederilor art. 454 NCPC.”

Împotriva acestei solutii a formulat apel C.M. prin care a aratat ca hotărirea este nelegală si netemeinica din urmatoarele motive:

1. Cererea de chemare în judecată a fost greşit formulată, cerându-se "constatarea nulităţii absolute" a contractului. Cererea de chemare în judecată a fost greşit întemeiată în drept, pe preved. art. 953 din vechiul Cod civil - consimţământ viciat, faţă de care înţelege să invoce faptul că reclamantul nu a dovedit în nici un fel acest aspect, iar o acţiune în constatarea nulităţii relative pentru vicierea consimţământului ar fi trebuit introdusă în cadrul unui termen de prescripţie de 3 (trei) ani care ar fi început să curgă cel mai târziu la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului (art. 9 din Decretul nr. 167/1958). Deasemenea, invocarea în drept a art. 446 NCPC este eronată, textul fiind din altă materie (căi de atac). Instituţia care trebuia invocată şi analizată de instanţă este, fără îndoială, rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare.

2. Esenţial în speţă este că avem de a face cu un cdntract autentic, faţă de data încheierii căruia sunt aplicabile prevederile legislaţiei în vigoare la acea dată - Codul civil din 1865 şi Legea nr. 36/1995.

3. Înscrisurile notariale fac dovada pana la declararea falsului in ceea ce priveşte constatările personale ale notarului, percepute prin propriile lui simţuri. Lipsa sau prezenta consimţământului este un fapt care trebuie constatat personal de către notar, putând fi perceput de către acesta prin propriile simţuri. In acest sens sunt si dispoziţiile art. 60 din Legea nr.36/1995 potrivit căruia "pentru a lua consimţământul pârtilor, dupa citirea actului, notarul public le va întreba daca au înţeles conţinutul acestuia si daca cele cuprinse în act exprima voinţa lor". Fata de aceasta dispoziţie legala se poate trage concluzia in ceea ce priveşte lipsa sau existenta consimţământului, înscrisurile autentice întocmite de notar fac dovada pana la declararea acestora ca false.

4. Potrivit art. 1171 C.Civil din 1864, aplicabil in speţa de fata, "actul autentic este acela care s a făcut cu solemnităţile cerute de lege, de un funcţionar public, care are drept de a funcţiona in locul unde actul s-a făcut", iar potrivit art. 1173 C.Civil "actul autentic are deplina credinţa în privirea oricărei persoane despre dispoziţiile si convenţiile ce constata". Coroborând aceste dispoziţii legale rezulta ca orice alta proba împotriva sau in sprijinul unui înscris autentic devine neconcludenta si inutila.

5. Cat priveşte faptul neplăţii sumei de bani reprezentând preţ al vânzării, având in vedere cele anterior expuse, simpla invocare a acestui aspect de către reclamant nu poate conduce la rezoluţiunea vânzării si nici nu ar putea fi, de altfel, dovedit cu martori, art. 1191 C.civ. interzicând proba cu martori împotriva si peste cuprinsul unui înscris. Preţul, de regulă, trebuie să fie proporţional cu valoarea bunului vândut, însă părţile sunt libere să determine valoarea şi deci preţul care poate fi superior sau inferior. în speţă, având în vedere şi faptul că reclamantul este tatăl pârâtei şi fostul socru al pârâtului, preţul este unul real, determinat, sigur şi cert, în condiţiile în care în realitate natura contractului a fost de vânzare cumpărare şi că preţul mic nu afectează validitatea contractului.

6. În realitate reclamantul şi pârâta au fost de conivenţă în vederea frustrării pârâtului de drepturile şi interesele legitime ale acestuia privitor la viitorul partaj al bunurilor comune, fiind netăgăduit faptul că pârâţii au fost soţi şi au divorţat în anul 2013. Situaţia este evidentă şi rezultă atât din faptul că reclamantul nu a manifestat niciodată nemulţumiri faţă de contractul din 2000 cât timp părţile au fost căsătorie, dar şi din faptul că pârâtul Ciurea Minai a efectuat din fonduri proprii, în mod exclusiv, îmbunătăţiri esenţiale la casa cumpărată, în sensul că a construit camere noi, a placat cu rigips pereţii, a recompartimentat camerele, a refăcut prispele, a efectuat izolaţia exterioară cu polistiren.

7. Reclamantul a formulat cu vădită rea-credinţă cererea de chemare în judecată (sau poate nici nu a ştiut ce scrie în cuprinsul acesteia şi doar a fost formulată în numele său).La fel, deşi în cerere se susţine că reclamantul a urmărit încheierea unui contract de întreţinere, la interogatoriu a răspuns că nu a cerut niciodată ajutorul pârâtului anterior", arătăm că instanţa de fond ignoră faptul că de la data contractului şi până la data interogatoriului au trecut nu mai puţin de 15 (cincisprezece) ani, iar relaţiile dintre părţi au fost bune până în urmă cu puţin timp, aceştia au crescut împreună 5 (cinci) copii etc. Banii s-au plătit într-adevăr în incinta notariatului, cu foarte puţin timp înainte de încheierea şi semnarea contractului! Oricum, faţă de preved. invocate şi aplicabile în speţă, ale art. 1173 din Codul civil din 1864 aceste aspecte nu au relevanţa reţinută nelegal şi neîntemeiat de prima instanţă. în speţă nu s-a invocat falsul, iar menţiunile consemnate în cuprinsul actului şi în încheierea de autentificare, că preţul convenit a fost încasat de cumpărător şi că părţile au citit şi consimţit la conţinutul contractului sunt cu valoare absolută şi nu au fost răsturnate prin probatoriul  administrat.

Apelul este legal timbrat cu taxa de timbru.

Prin declaratia de apel nu s-a solicitat adminstrarea de probe noi.

Intimatul M.S. a formulat intimpinare prin care a arătat ca in mod corect s-a pronuntat prima instanta solicitind respingerea apelului .

Din analiza actelor si lucrărilor dosarului , tribunalul constata ca apelul este intemeiat, instanta interpretind gresit atit dispozitiile legale in materie cit si actul dedus judecatii ,astfel ca sentinta apelata urmeaza a fi schimbata in tot iar cauza retinute spre rejudecare , pentru motive ce se vor expune in cele ce urmează.

Tribunalul constata, raportat la data incheierii acului juridic a carui nulitate se solicita  fi constatat prin actiunea principala , ca in cauza sunt incidente prevederile codului civil de la 1865. Motivele de nulitate invocate si analizate de instanta sunt eroarea obstacol, pe care aceasta a considerat-o nedovedita si neplata pretului  ,motiv pe care prima instanta l-a considerat intemeiat.Raportat la criticile din apel in legatura cu aceasta motivare dar si la probele adminsitrate la prima instanta  ,Tribunalul considera ca prima instanta nu a interpretat in mod corespunzator  aceste probe, pronuntind o hotarire netemeinica .Astfel, din cuprinsul contractului de vinzare-cumparare rezulta ca pretul a fost platit anterior ceea ce inseamna ca natura actului a fost de vinzare-cumparare si ca contractul  nu este lipsit de unul din elementele de valabilitate.

Or, situatia inscrisa in contract ,ca pretul nu s-a platit in fata notarului si deci acesta nu a perceput cu propriile simturi faptul platii, naste dreptul pentru partea interesata  ca cele consemnate sa fie combatute cu orice mijloc de proba. In cauza nu s-a dovedit  ca pretul nu a fost achitat sau ca partile au inteles sa convina altfel iar simpla prezumtie ca vinzatorul este tatal unuia din cumparatori nu poate conduce in mod autonom, fara a fi coroborat cu alte probe ,la concluzia  ca pretul nu a fost platit.Nici unul din  martorii audiati nu cunoaste circumstantele in care a avut loc vinzarea iar raspunsurile la interogator nu sunt edificatoare, parata M.N.avind in mod cert un interes in anularea actului.

In consecinta , in mod gresit s-a constatat nulitatea contractului, apelul urmând a fi admis si in consecinta a fi respinsa actiunea ca nefondata.

Domenii speta

Spete similare