Acţiune în anularea hotărârii aga. Motive pentru care poate fi promovată după expirarea termenului de prescripţie.

Atunci când acţiunea în anularea hotărârii AGA s-a prescris, deoarece a fost depăşit termenul de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, prevăzut de art.132 alin. 2 din Legea nr.31/1990, nu mai pot fi analizate pe fond decât acele motive ce vizează nulitatea absolută a acestei hotărâri, potrivit art. 132 alin. 3.

Nerespectarea cerinţelor art.117 alin. 3 din Legea nr.31/1990 referitoare la convocarea adunării generale constituie motiv de nulitate absolută, astfel încât poate fi invocat oricând, dar aceste considerente nu atrag admiterea acţiunii decât dacă, analizând pretinsa încălcare a cerinţelor legii, se găseşte fondată.?

Curtea de Apel Craiova. Secţia Comercială.

Reclamantul D.L. a chemat în judecată pe pârâta SC SMR SA, solicitând să se constate nulitatea  hotărârii nr.2 din 22.06.2005 a  adunării generale a acţionarilor, motivat de încălcarea prevederilor imperative ale statutului societăţii referitoare la conducerea de către trei administratori (art.17), referitoare la atribuţiile consiliului de administraţie de a alege preşedintele şi a numi directorul general (art.18 lit. c), prin aceea că acţionarii au ales în funcţia de preşedinte şi director general una şi aceeaşi persoană. Totodată a invocat că hotărârea este semnată la rubrica preşedinte al consiliului de administraţie de o altă persoană decât preşedintele C.A., care nici nu a participat la această şedinţă. Or, în lipsa acestuia, prerogativele trebuiau preluate de directorul general B.I.

Cu prilejul dezbaterii pe fond a cauzei, reclamantul a invocat şi nelegalitatea convocării adunării generale, prin aceea că în ziarul „ Gazeta Oltului” se face referire la două adunări generale extraordinare, iar convocarea în Monitorul Oficial nu s-a făcut.

Prin  sentinţa nr.26 din 17 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul Olt în  dosarul nr.857/CAF/2006, s-a respins acţiunea ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul.

Examinând actele şi lucrările cauzei, prin prisma criticilor formulate, Curtea găseşte apelul nefondat pentru următoarele considerente:

Conform dovezii depuse, hotărârea nr.2 din 22.06.2005 a adunării generale ordinare a acţionarilor SC SMR SA a fost publicată  în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, nr. 2842 la data de 31.08.2005.

Ca urmare, instanţa de fond a reţinut în mod corect că acţiunea în anularea acestei hotărâri s-a prescris, deoarece a fost depăşit termenul de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, prevăzut de art.132 alin. 2 din Legea nr.31/1990 şi, în aceste condiţii, nu mai pot fi primite şi analizate pe fond decât acele motive ce vizează nulitatea absolută a acestei hotărâri a adunării generale ordinare.

Dintre motivele  invocate în speţă, vizează nulitatea relativă a hotărârii adunării ordinare cel referitor la conducerea şedinţei şi semnarea hotărârii de o altă persoană decât preşedintele consiliului de administraţie. Art.129 alin 1 din Legea nr.31/1990 prevede posibilitatea ca lucrările adunării generale să fie conduse atât de preşedinte,  cât şi de acela care îi ţine locul, iar în literatura juridică se apreciază că adunarea este prezidată de orice persoană indicată de acţionari şi că, de regulă, această persoană se alege dintre marii acţionari.

Prin urmare, acest motiv de anulare a hotărârii adunării generale ordinare se examinează şi se înlătură pe cale de excepţie, constatându-se intervenită prescripţia dreptului la acţiune, fără a fi cercetat pe fond.

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că nerespectarea cerinţelor art.117 alin. 3 din Legea nr.31/1990 referitoare la convocarea adunării generale constituie motiv de nulitate absolută, astfel încât poate fi invocat oricând, dar aceste considerente nu atrag admiterea acţiunii decât dacă, analizând pretinsa încălcare a cerinţelor legii, se găseşte fondată.

Or, în speţă, prima instanţă a reţinut în mod just că adunarea generală ordinară a acţionarilor a fost convocată prin publicarea convocatorului atât  în ziarul „ Gazeta Oltului”, cât şi în Monitorul Oficial.

În Monitorul Oficial s-a publicat corect anunţul referitor la convocarea adunării atacate. Totodată, se observă că atât în ziar, cât şi în Monitorul Oficial s-au publicat două convocări, una pentru o şedinţă a adunării generale extraordinare şi una pentru o şedinţă a adunării generale ordinare, pentru aceeaşi zi, la ore diferite, dar cu ordini de zi distincte, corespunzătoare competenţelor imperativ prevăzute de art.111 şi art.113 din Legea nr.31/1990. Ca urmare,  se constată că menţiunea din convocarea publicată în ziarul „Gazeta Oltului” referitoare la caracterul extraordinar al ambelor adunări  fiind  rezultatul unei erori materiale, nu este de natură să atragă nulitatea hotărârii adoptate în adunarea ordinară.

Totodată, se înlătură şi critica referitoare la nerespectarea prevederilor imperative ale art.117 alin. 7 din Legea nr.31/1990, prin publicarea din eroare a menţiunii referitoare la caracterul extraordinar al şedinţei, neîncălcându-se cerinţele referitoare la caracterul clar şi explicit al  tuturor problemelor ce urmează să facă obiectul dezbaterilor adunării.

Faţă de considerentele expuse, Curtea va respinge apelul ca nefondat, potrivit art.296 C.p.civ.

Domenii speta

Spete similare