Actiunea in constatarea calitatii de mostenitor este admisibila.

Actiune în constatarea calitatii de mostenitor. Admisibilitate. Actiunea în anularea certificatului de mostenitor nu  reprezinta o actiune în realizarea dreptului pretins de reclamanta, asa cum a retinut instanta de fond, întrucât o asemenea actiune, în cazul în care ar fi admisa, nu ar duce decât la anularea certificatului de mostenitor nu si la realizarea dreptului apelantei de coproprietar. În cauza, singura actiune în realizare a dreptului apelantei reclamante este cea de împarteala judiciara însa ar fi o sarcina exorbitanta a pretinde unei parti care nu doreste decât sa se constate calitatea sa de mostenitor legal a unei persoane sa solicite iesirea din indiviziune printr-o actiune de împarteala judiciara, având în vedere ca se poate face si un partaj prin buna învoiala, partajul judiciar neavând caracter obligatoriu si ca mostenitorii pot, daca vor, sa continue sa stapâneasca împreuna bunurile succesorale deoarece nimeni nu poate fi fortat sa ceara iesirea din indiviziune.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Racari sub nr.718/284/2008, reclamanta NF  a solicitat în contradictoriu cu pârâtul TS, constatarea calitatii sale de mostenitor legal a defunctului TI.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca este fiica defunctului TI; ca, în urma decesului autorului sau TI, a fost dezbatuta la notariat succesiunea acestuia, eliberându-se certificatul de mostenitor nr. 218/04.06.1974 în care apare mentionat ca unic mostenitor, TS, pârât în cauza, ceilalti mostenitori ai defunctului, respectiv AG, NF, VS, PV, NM, TA si DN figurând ca renuntatori, în baza declaratiilor autentificate sub numerele 508-513/1974 de Notariatul Buftea; ca, fata de împrejurarea ca decesul autorului lor - TI - a survenit la data de 07.04.1973, iar declaratiile de renuntare au fost date de 04.06.1974, cu depasirea termenului de 6 luni prevazut de lege, aceste declaratii de renuntare sunt lipsite de orice eficienta juridica; ca pentru a se da eficienta acceptarii dar si renuntarii la mostenire, acestea trebuie sa se produca în termenul de 6 luni; ca întrucât renuntarile au fost facute în afara termenului de optiune succesorala, respectiv dupa un an si doua luni, nefiind îndeplinite toate caracteristicile cumulativ prevazute de lege ale renuntarii la succesiune, rezulta fara dubiu ca exista alte situatii posibile de înlaturare a mostenitorilor de la succesiune.

În drept sunt enuntate dispozitiile art.111 Cod procedura civila.

În dovedirea cererii  au fost anexate, în copie, certificatul de deces al defunctului TI si certificatul de mostenitor nr. S 218/ 1974 , cererea nr.1608/ 12.03.1991 de reconstituire a dreptului de proprietate.

La termenul din data de 26.03.2008, s-a depus de catre pârât întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea cererii de chemare în judecata.

Prin întâmpinare, pârâtul a ridicat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, exceptie la care s-a renuntat în sedinta publica, motivat de faptul ca reclamanta a depus la dosar înscrisuri cu care face dovada calitatii sale de succesibil al defunctului si exceptia inadmisibilitatii actiunii.

În sustinerea acestei exceptii, pârâtul a invocat dispozitiile art. 88 din Legea 36/1995, potrivit cu care certificatul de mostenitor face dovada deplina în privinta calitatii de mostenitor  si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecarui mostenitor în parte, iar din certificatul de mostenitor nr. 218/ 04.06.1974 emis de notariatul de stat Buftea, judetul Ilfov reiese în mod clar ca pârâtul este unicul mostenitor al defunctului TI.

La acelasi termen de judecata, instanta de fond a pus în discutia partilor exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare în judecata iar prin sentinta civila nr. 872/26.03.2008, Judecatoria Racari a admis exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare în judecata si a respins cererea ca inadmisibila.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca, la data de 04.06.1974, s-a emis de catre Notariatul de Stat Buftea certificatul de mostenitor nr. S 218, în care unic mostenitor figureaza TS, pârâtul în cauza, în calitate  de descendent de gradul I, celelalte persoane cu vocatie la succesiunea acestui defunct renuntând expres la mostenire prin declaratiile date în forma autentica; ca certificatul de mostenitor, potrivit dispozitiilor art.88 alin.1 din Legea nr.36/1995, face dovada deplina în privinta calitatii de mostenitor si a cotei sau bunurilor ce se cuvine fiecarui mostenitor în parte; ca, în aceste conditii, reclamanta, considerându-se vatamata prin emiterea certificatului de mostenitor nr. S 218/ 1974, are deschisa calea actiunii în anularea acestui certificat cu consecinta stabilirii calitatii sale de mostenitor, acest din urma lucru neputându-se realiza pe calea actiunii în constatare; ca, întemeindu-si cererea pe dispozitiile art.111 Cod procedura civila, reclamanta a solicitat instantei sa constate existenta unui drept al sau - respectiv a calitatii sale de mostenitor - împotriva pârâtului, care are aceasta calitate conform certificatului de mostenitor nr. S 218/1974; ca actiunea în constatare are însa un caracter subsidiar fata de actiunea în realizare, teza a II-a a aceluiasi articol stipulând ca actiunea în constatare nu poate fi exercitata daca se poate cere realizarea dreptului; ca, atâta timp cât certificatul de mostenitor este în fiinta, nu se poate pronunta o hotarâre într-o actiune în constatarea calitatii de mostenitor.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel în termenul legal reclamanta NF, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie si aratând ca actiunea în constatarea calitatii de mostenitor în temeiul dispozitiilor art. 111 alin. 1 Cod procedura civila este admisibila pentru ca nu mai are la îndemâna  actiunea în realizarea dreptului, care este o actiune prescrisa si care nu ar putea solutiona prezentul dosar si ca instanta a preluat mecanic notiuni strict  teoretice, fara a le adapta concret la speta de fata si fara a motiva aplicabilitatea lor din punct de vedere juridic.

Prin întâmpinarea formulata, intimatul pârât TS a solicitat respingerea apelului ca nefondat aratând ca în mod corect si legal instanta de fond a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii, câta vreme este în fiinta un certificat de mostenitor care face dovada deplina a calitatii de mostenitor, conform art. 88 din Legea nr. 36/1995 iar reclamanta nu a intentat actiune în anularea acestuia; ca sustinerea apelantei ca instanta de fond a preluat mecanic notiuni strict  teoretice, fara a le adapta concret la speta de fata si fara a motiva aplicabilitatea lor din punct de vedere juridic nu este corecta.

Prin decizia civila nr. 372/1.10.2008, Tribunalul Dâmbovita a admis apelul declarat de reclamanta NF împotriva sentintei civile nr. 872/26.03.2008 pronuntata de Judecatoria Racari în dosarul nr. 718/284/2008, în contradictoriu cu intimatul pârât TS, a desfiintat sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare primei instante – Judecatoria Racari.

Pentru a pronunta aceasta decizie, Tribunalul a retinut urmatoarele:

În conformitate cu dispozitiile art. 111 Cod procedura civila „Partea care are interes poate sa faca cerere pentru constatarea existentei sau neexistentei unui drept. Cererea nu poate fi primita daca partea poate cere realizarea dreptului.”

În speta, apelanta reclamanta a solicitat sa se constate calitatea sa de mostenitor legal al defunctului TI, în calitate sa de fiica, iar actiunea în constatarea calitatii de mostenitor este admisibila, câta vreme apelanta reclamanta nu urmareste efectiv încetarea starii de indiviziune.

În opinia tribunalului, nu se poate sustine ca apelanta reclamanta poate cere realizarea dreptului pretins printr-o actiune în anularea certificatului de mostenitor, asa cum gresit a pretins instanta de fond, întrucât o asemenea actiune, în cazul în care ar fi admisa, nu ar duce decât la anularea certificatului de mostenitor nu si la realizarea dreptului apelantei de coproprietar.

În cauza, singura actiune în realizare a dreptului apelantei reclamante este cea de împarteala judiciara însa ar fi o sarcina exorbitanta a pretinde unei parti care nu doreste decât sa se constate calitatea sa de mostenitor legal a unei persoane sa solicite iesirea din indiviziune printr-o actiune de împarteala judiciara, cât timp se poate face si un partaj prin buna învoiala, partajul judiciar neavând caracter obligatoriu, iar mostenitorii pot, daca vor, sa continue sa stapâneasca împreuna bunurile succesorale  deoarece starea de coproprietate fiind o stare legala, nimeni nu poate fi fortat sa ceara iesirea din indiviziune. 

Ca urmare, în mod gresit prima instanta a rezolvat procesul fara a intra în cercetarea fondului, astfel ca, fata de dispozitiile art. 297 alin. 1 Cod procedura civila,  tribunalul a admis apelul declarat de reclamanta, a desfiintat sentinta apelata si a trimis cauza spre rejudecare la instanta de fond.

Domenii speta

Spete similare