Cod ECLI ECLI:RO:…
DOSAR NR. ……….
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV-A CIVILĂ
INCHEIERE
ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA DATA DE ……
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREŞEDINTE: …….
JUDECĂTOR: …………
GREFIER: ………
Pe rol se află soluţionarea cererilor de apel formulate de apelantele-pârâte-reclamante ………. şi de apelanta-reclamantă-pârâtă ….. împotriva sentinţei civile nr. ….., pronunţată de Judecătoria Sectorului … în dosarul nr. ….., cauza având ca obiect revendicare imobiliară - rejudecare.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, se prezintă apelantele-pârâte-reclamante, reprezentate de avocat …. cu împuternicire avocaţială la fila …., şi apelanta-reclamantă-pârâtă, reprezentată de avocat …. cu împuternicire avocaţială la fila .. şi de către doamna avocat ….
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care prezintă pe scurt obiectul cauzei, stadiul judecăţii şi modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, precum şi depunerea de note scrise de către apelanta-reclamantă-pârâtă la data de .., precum şi depunerea unei cereri de amânare de către apelantele-pârâte-reclamante la data de …., prin serviciul registratură.
Tribunalul faţă de dispoziţiile art. 106 Cod de procedură civilă, care permit îndreptarea neregularităţilor procedurale în faţa aceleiaşi instanţa în faţa căreia s-au ivit, pune în discuţia părţilor, din nou, cererea de probatorii formulată de către apelantele-pârâte-reclamante, pentru ca şi partea adversă să aibă posibilitatea să îşi exprime poziţia procesuală cu privire la acestă solicitare de probe.
Apărătorul apelantelor-pârâte-reclamante arată că se impune refacerea raportului de expertiză în raport de decizia de casare şi mai ales, în raport de împrejurarea că, primul expert desemnat nu a înţeles noţiunea de “spor de valoare”. Arată că expertul nu este în măsură să înţeleagă această noţiune de “spor de valoare”, deşi i s-au dat numeroase lămuriri. Arată că în cazul accesiunii imobiliare artificiale, în cazul constructorului de bună-credinţă există acest drept de opţiune al proprietarului terenului, între sporul de valoare şi contravaloarea efectivă a îmbunătăţirilor constând în preţul materialelor şi manoperei, este evident că acest spor de valoare trebuie calculat în condiţii echitabile pentru toate părţile. Arată că pe data de ….. apelanta-reclamantă-pârâtă a depus note scrise prin care arată că, în viziunea sa, un spor de valoare de 1700 Euro ar fi suficient şi că expertul şi-ar fi exprimat părerea şi că din acest punct de vedere nu se mai impune efectuarea unei noi expertize. Arată că dreptul la un proces echitabil presupune ca părţile să îşi poată formula, în mod corect, toate apărările pe care le consideră, ba mai mult art. 20 din Codul de procedură civilă stabileşte în sarcina instanţei o obligaţie de a respecta toate principiile care guvernează materia dreptului civil. Unul dintre aceste principii este acela de a evita îmbogăţirea fără just temei a proprietarului terenului, într-o situaţie similară acesteia. Arată că în cauză de faţă este evident că un spor de valoare de 1700 Euro aşa cum arată apelanta-reclamantă-pârâtă, pentru o construcţie compusă din parter, etaj şi mansardă, care are o suprafaţă semnificativă, care este o construcţie la cheie, racordată la utilităţi şi care prezintă îmbunătăţiri şi în care efectiv s-a locuit, nu poate să reprezinte un spor de valoare de doar 1700 Euro, pentru că această casă ar putea fi închiriată oricând contra unei sume de câteva sute de euro având în vedere preţurile de pe piaţa liberă. Arată că în ipoteza în care accesiunea imobiliară s-ar admite, apelanta-pârâtă-reclamantă ar obţine o casă la cheie pe teren şi în această situaţie va plăti doar 1700 Euro. Arată că expertul nu a răspuns în mod corespunzător obiectivului privind sporul de valoare al construcţiei C6, ba mai mult expertul desemnat iniţial chiar a refuzat să răspundă.
Apărătorul apelantei-reclamante-pârâte solicită respingerea cererii de refacere a raportului de expertiză formulată de către apărătorul apelantelor-pârâte-reclamante. Arată că expertul a calculat în mod corect sporul de valoare - fila 149. Arată că apărătorul părţii adverse susţine acum că sportul a fost calculat greşit, nu că nu a fost calculat. În continuare, arată că construcţia nu aduce nici un spor de valoare terenului, fiind imposibilă obţinerea autorizaţiei de construire, este valoare cu minus a terenului, doar branşamentele dau valoare acestui teren. Totodată, arată că este inadmisibilă formularea de obiecţiuni la răspunsul la obiecţiunile raportului de expertiză. Totodată, arată că nu se impune refacerea raportului de expertiză şi proba cu o nouă expertiză nu este utilă soluţionării cauzei.
În continuare, apărătorul apelantei-reclamante-pârâte arată că decizia de casare a fost pronunţată pe o eroare a instanţei de recurs, un singur raport de expertiză fiind omologat.
Apărătorul apelantelor- pârâte-reclamante arată că singurul motiv pentru care nu s-a obţinut autorizaţia de construire este faptul că nu se deţinea tot terenul, terenul nu era dezmembrat şi nu se poate face dovada proprietăţii pentru tot terenul.
Apărătorul apelantei-reclamante-pârâte arată că chestiunea privind imposibilitatea obţinerii autorizaţiei de construire nu a fost invocată în celelalte cicluri procesuale şi nu se respecta distanţa între vecini.
Tribunalul după deliberare, revine asupra probei încuviinţate la termenul anterior şi o apreciază neutilă soluţionării cauzei, prin raportare la explicaţiile oferite în suplimentul la răspunsul la obiecţiuni depuse la dosarul cauzei la termenul din data de 03.03.2017.
Tribunalul aduce la cunoştinţa apărătorului apelantelor-pârâte-reclamante că poate solicita restituirea onorariului de expert pe care deja l-a achitat, urmând ca tribunalul să se pronunţe în consecinţă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepţii de invocat, probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra fondului celor două apeluri.
Apărătorul apelantei-reclamantă-pârâtă solicită admiterea apelului formulat de către apelanta-reclamantă-pârâtă, modificarea sentinţei apelate în sensul diminuării sumelor acordate către pârâtele-reclamante şi în sensul majorării sumelor pe care le datorează pârâtele-reclamante cu titlu de contravaloare a lipsei de folosinţă. Arată că un lucru este essential: buna sau reaua-credinţă a apelantelor-pârâte-reclamante atunci când au edificat construcţiile. Arată că din Decizia Curţii de Apel Bucureşti rezultă că buna sau reaua-credinţă este un element de fapt, arătând totodată că din anul 2006 a început reaua-credinţă, la momentul introducerii acestei acţiuni. Arată că apelantele-pârâte-reclamante au obţinut în mod ilicit o hotărâre judecătorească. Arată că apelantele- pârâte-reclamante au fost de rea-credinţă în ce priveşte edificarea construcţiei. Cu privire la sporul de valoare arată că optează pentru valoarea mai mica a sporului (1710 Euro) arată că solicită contravaloarea lipsei de folosinţă până la momentul depunerii raportului de expertiză, adică până la predarea efectivă. Cu cheltuieli de judecată, deja depuse la dosar-taxă judiciară de timbru şi onorariu de expertiză.
Apărătorul apelantelor- pârâte-reclamante solicită respingerea apelului formulat de către apelanta-reclamantă-pârâtă şi admiterea apelului formulat de către apelantele-pârâte-reclamante. Arată că a depus la dosar note de şedinţă privind limitele efectului devolutiv ale rejudecării astfel cum aceste limite au fost constate de către instanţa de control judiciar în condiţiile art. 315 Cpc- şi arată că Curtea de Apel Bucureşti a respins motivele de recurs formulate de către …. cu privire la constatarea relei-credinţe a apelantelor- pârâte-reclamante la edificarea construcţiei, precum şi toate motivele care vizau modificarea sau reinterpretarea deciziei pronunaţate anterior prin care s-a anulat hotărârea judecătorească obţinută de către apelantele-pârâte-reclamante privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Arată că conform deciziei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti mai rămân doar două chestiuni care sunt deduse judecăţii în prezenta cauză: problema legată de dreptul de opţiune al proprietarului terenului între cele două valori –sporul de valoare, respectiv contravaloarea materialelor şi manoperei, şi cel de-al doilea motiv care are legătură cu data până la care se solicită despăgubiri pentru lipsa de folosinţă. Arată că toate celelalte aspect au fost deja tranşate prin hotărârea instanţei de recurs, motiv pentru care ele se bucură de autoritatea de lucru judecat în faţa instanţei de rejudecare şi nu mai pot fi puse în discuţie. În privinţa bunei-credinţe a constructorului arată că edificarea construcţiei a început de îndată ce s-a obţinut hotărârea judecătorească privind uzucapiunea, edificarea construcţiei făcându-se în condiţiile în care apelantele-pârâte-reclamante erau considerate proprietare în baza unei hotărâri pronunaţate de instanţele de judecată care potrivit dispoziţiilor art. 1200 alin. 4 Cod civil şi a dispoziţiilor art. 1201 Cod civil, se bucură de o prezumţie de autenticitate şi legalitate, prezumţia fiind absolută şi legală. Arată că până în anul 2011 până când această hotărâre judecătorească care se bucura de o prezumţie absolută de legalitate, a fost desfiinţată în recurs, este evident că apelantele-pârâte-reclamante au fost posesoare de bună credinţă şi constructori de bună-credinţă.
În ce priveşte contravaloarea lipsei de folosinţă, apărătorul apelantelor-pârâte-reclamante arată că această contravaloare nu poate fi calculată decât începând cu anul 2011 – de la data pronunţării din recurs. Cu privire la dreptul de opţiune, arată că constructorul de bună-credinţă nu poate avea o situaţie defavorabilă în raport de constructorul de rea-credinţă care are dreptul la contravaloarea manoperei şi a materialelor. Arată că cererea de desfiinţare a construcţiei este o cerere nouă făcută în apel, niciodată nu s-a pus această problemă la fond. Arată că principiul echităţii impune ca apelantelor … să li se recunoască dreptul la contravaloarea materialelor şi a monoperei. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată pentru toate fazele procesuale- taxa de timbru şi onorariu de expert (fără onorariu de avocat). Arată că cererea de desfiinţare a construcţiilor este formulată pentru prima data în prezenta cauză.
Apărătorul apelantei-reclamante-pârâte solicită respingerea apelului formulat de către apelantele- pârâte-reclamante. Arată că tribunalul urmează să aprecieze asupra bunei sau rele-credinţe. Totodată, arată că niciodată nu s-a dorit păstrarea construcţiei. Arată că valoarea terenului este de 16.000 Euro. Solicită compensarea sumelor până la concurenţa celei mai mici.
Apărătorul apelantelor-pârâte-reclamante se opune la compensarea sumelor.
Tribunalul reţine apelurile în vederea soluţionării.
TRIBUNALUL
Pentru a da părţilor posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, va amâna pronunţarea, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunţarea la data de ……..
Pronunţată în şedinţă publică azi, ……….
Preşedinte Judecător Grefier
…………… ……………… ………………
DOSAR NR. ………….
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV-A CIVILĂ
INCHEIERE
ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA DATA DE ……….
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREŞEDINTE: ……….
JUDECĂTOR: ………
GREFIER: ……….
TRIBUNALUL
Având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunţarea, motiv pentru care,
DISPUNE
Amână pronunţarea la data de …...
Pronunţată în şedinţă publică azi, ……….
Preşedinte Judecător Grefier
……….. ………….. ………………..
DOSAR NR. …….
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. ……..
ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA DATA DE ………
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREŞEDINTE: ……..
JUDECĂTOR: ……….
GREFIER: ……..
Pe rol se află soluţionarea cererilor de apel formulate de apelantele-pârâte-reclamante …….. şi de apelanta-reclamantă-pârâtă ……. împotriva sentinţei civile nr. ……., pronunţată de Judecătoria Sectorului …… în dosarul nr. ……, cauza având ca obiect revendicare imobiliară - rejudecare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de ….., fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea, succesiv, la data de ….. şi …….., când, în aceeaşi constituire, a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelurilor de faţă, constată următoarele:
Prin cererea care a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului …… sub nr. ……. reclamanta …… a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor ……. să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în …….. compus din teren şi construcţie în suprafaţă totală de 440 mp, precum şi evacuarea acestora din acest imobil; în final, a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivare, reclamanta a arătat că este unica moştenitoare a defunctului ….., decedat la data de ……., care a dobândit imobilul din ………prin moştenire de la tatăl său, …., conform ordonanţei de adjudecare nr. …. constatată şi prin sentinţa civilă nr. …. pronunţată în dosarul nr. ….. Reclamanta a mai arătat faptul că prin sentinţa civilă nr. …. pronunţată în dosarul nr. …. instanţa a constatat refăcut contractul de închiriere încheiat între părţi, însă pârâţii nu au achitat niciodată contravaloarea chiriei, fiind de rea-credinţă, iar în toată această perioadă pârâţii au fost toleraţi pe proprietatea sa. S-a mai arătat faptul că pârâţii au calitatea de detentori precari, refuzând eliberarea imobilului de-a lungul timpului şi au construit fără acordul tatălui reclamantei sau al reclamantei; mai mult, în prezent refuză să permită accesul expertului topo pentru efectuarea documentaţiei topo-cadastrale. Reclamanta a mai arătat faptul că, deşi nu are posesia imobilului, a achitat contravaloarea impozitului datorat.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 114, art. 274 C.proc.civ. art. 480 C.civ., art. 1847, art. 1853 C.civ.
La termenul de judecată de la ……, pârâţii ……. au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Pârâţii au invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi excepţia autorităţii de lucru judecat, arătând că prin sentinţa civilă nr. ….. pronunţată de Judecătoria Sectorului ….. în dosarul nr. ……. s-a constatat că pârâţii ……. au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra unui teren în suprafaţă de 240 mp şi construcţia aferentă situate în ……… Acest drept de proprietate a fost intabulat în Cartea Funciară …. prin încheierea de intabulare nr. …….
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115, art. 166 C.proc.civ. art. 480 C.civ.
La data de …… pârâţii ……. au depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care au solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de ….. lei, reprezentând îmbunătăţirile aduse imobilului situat în Bucureşti, str. Baiulescu Ion nr. 54, sector 5.
Prin încheierea de şedinţă din data de …. s-a dispus disjungerea cererii formulate în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi ……, formându-se dosarul nr. ….. Totodată, în temeiul art. 244 pct. 1 C.proc.civ., s-a dispus suspendarea judecării cererii în contradictoriu cu pârâţii Necula până la rămânerea irevocabilă a sentinţei civile nr. ….. pronunţată de Judecătoria Sectorului …...
Cauza a fost repusă pe rolul la termenul de judecată de la ……..
La data de ……. pârâtele-reclamante …… au formulat cerere reconvenţională prin care au solicitat obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei de …. Euro (echivalentul a …. lei), reprezentând contravaloarea îmbunătăţirilor şi construcţiilor ridicate în imobilul proprietatea reclamantei situat în ….; de asemenea, au solicitat acordarea unui drept de retenţie asupra imobilului până la plata acestei sume de bani de către reclamantă.
În motivare, pârâtele-reclamante au arătat că, având acordul autorului reclamantei, respectiv defunctul ……, au intrat în posesia imobilului în anul ……, un imobil compus din două camere, un hol şi teren în suprafaţă de 240 mp. Au arătat că de la data intrării în posesie şi până în prezent au efectuat următoarele îmbunătăţiri şi construcţii la imobilul în discuţie: îmbunătăţiri la corpul vechi de clădire, respectiv: tencuială exterioară imobil; acoperiş tablă galvanizată; instalaţie apă curentă; instalaţie canalizare; branşare la reţeaua de gaze; refacere instalaţie electrică, încălzire termică, wc serviciu, precum şi construcţia nouă, compusă din casă în suprafaţă de 120 mp (subsol, parter, mansardă): geamuri tip termopan, instalaţie electrică, instalaţie canalizare, instalaţie apă curentă, centrală termică, încălzire centrală, bucătărie gresie, faianţă, finisaje interioare, parchet, uşi interioare de lemn, acoperiş tablă galvanizată, gard beton, policarbonat şi fier forjat.
De asemenea, pârâtele-reclamante au mai arătat că au achitat impozitul aferent imobilului, teren şi clădire, în perioada …..
Pârâtele-reclamante au precizat că aceste construcţii noi au fost executate după ce, prin sentinţa civilă nr. … a Judecătoriei Sectorului ….. şi intabulată sub nr. …., pârâta …… împreună cu defunctul …… au uzucapat această proprietate.
Pârâtele-reclamante consideră că aceste îmbunătăţiri şi construcţii noi au fost făcute cu bună-credinţă în baza art. 494 C.civ., motiv pentru care, ca urmare a admiterii acţiunii principale, reclamanta să fie obligată la plata contravalorii acestora. Până la plata sumelor datorate de către reclamantă, pârâtele-reclamante au solicitat acordarea unui drept de retenţie asupra imobilului.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 119 C.proc.civ. şi art. 494 C.civ.
La termenul de judecată de la …., s-a constatat depunerea la dosar a certificatului de deces al defunctului ….. şi ataşat la acest a certificatului de moştenitor din care rezultă că succesoarele pârâtului sunt ……..
La data de …., reclamanta-pârâtă a formulat întâmpinare la cererea reconvenţională, prin care a invocat excepţia tardivităţii cererii reconvenţională, având în vedere că potrivit art. 119 alin. 3 C.proc.civ. cererea reconvenţională se depună odată cu întâmpinarea sau, dacă pârâtul nu este obligat la întâmpinare, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare. Or, în cazul de faţă, cererea reconvenţională a fost depusă la 5 ani după introducerea cererii de chemare în judecată. De asemenea, reclamanta-pârâtă a mai invocat excepţia netimbrării cererii reconvenţionale şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al pârâtelor-reclamante, în temeiul art. 1 şi art. 7 din Decretul nr. 167/1958. Astfel, cu privire la această din urmă excepţie, reclamanta-pârâtă a arătat că din înscrisurile depuse la dosar reiese că aceste îmbunătăţiri şi construcţii au fost efectuate în perioada ……, iar cererea reconvenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului …. la data de …... În concluzie, pentru pretinsele cheltuieli făcute de pârâtele-reclamante până la data de ……., dreptul acestora la acţiune s-a prescris.
Pe fondul cauzei, reclamanta-pârâtă a solicitat respingerea cererii reconvenţionale ca neîntemeiată, apreciind că respectivele cheltuieli sunt nejustificate, pe de o parte, iar pe de altă parte, pârâtele-reclamante locuind o lungă perioadă de timp în imobil au beneficiat de respectivele îmbunătăţiri. Mai mult, având în vedere că pârâtele reclamante au efectuat îmbunătăţiri în lipsa unui acord prealabil din partea reclamantei, nu au dreptul la restituirea la aceste cheltuieli. În ceea ce priveşte construcţia nouă ridicată de familia ……, reclamanta-pârâtă a arătat că înţelege să se prevaleze de dispoziţiile art. 494 C.civ. privitor la accesiunea imobiliară artificială, solicitând instanţei să constate că pârâtele-reclamante sunt constructori de rea-credinţă pe terenul altuia şi, în consecinţă, să dispună obligarea acestora la ridicarea construcţiilor efectuate. În ceea ce priveşte plata impozitului, reclamanta-pârâtă a apreciat că pretenţiile pârâtelor-reclamante sunt, de asemenea, neîntemeiate, având în vedere că impozitul pe clădire şi teren a fost plătit întotdeauna de tatăl reclamantei, iar după decesul acestuia, de către reclamantă.
De asemenea, tot prin întâmpinare reclamanta-pârâtă a solicitat obligarea pârâtelor-reclamante la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului începând cu data de …… şi până la momentul predării efective a imobilului situat în …...
Prin încheierea de şedinţă de la ….. instanţa, având în vedere faptul că reclamanta-pârâtă a afirmat în cuprinsul actului procedural denumit întâmpinare noi drepturi, a apreciat că aceasta are în parte natura unei cereri modificatoare (completatoare) a cererii principale, fiind calificată ca atare.
Prin aceeaşi încheiere, instanţa, deliberând asupra excepţiei tardivităţii cererii reconvenţionale, a respins-o ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse cu acel prilej.
La data de ……., reclamanta-pârâtă a formulat o precizare la cererea de chemare în judecată, prin care a arătat că înţelege să-şi evalueze provizoriu obiectul cererii referitoare la acordarea contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului din str. …… la suma de ……… lei, echivalentul în euro al acestei sume fiind de …. euro.
Prin încheierea de şedinţă de la …. instanţa, în temeiul art. 137 alin. 2 C.proc.civ., a unit excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de reclamanta-pârâtă în ceea ce priveşte cererea reconvenţională, cu fondul cauzei.
La data de …… a fost depusă la dosar o cerere precizatoare formulată de reclamanta-pârâtă, prin care aceasta a înţeles să îşi majoreze obiectul cererii referitoare la contravaloare lipsei de folosinţă în conformitate cu evaluarea rezultată în urma întocmirii raportului de expertiză de către expert …., şi anume la suma de …… lei, echivalent a ….. euro.
Prin sentinţa civilă nr. …., Judecătoria sectorului ….. a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de reclamanta-pârâtă, ca neîntemeiată; a admis în parte ambele cereri formulate, privind pe reclamanta-pârâtă ……, în contradictoriu cu pârâtele-reclamante …….., a obligat pârâţii-reclamanţi să lase reclamantei-pârâte în deplină proprietate întreg imobilul (teren şi construcţii aferente) situat în ……., astfel cum acesta a fost identificat şi descris în raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul tehnic judiciar, …., a obligat pârâţii-reclamanţi să plătească reclamantei-pârâte suma de …… de lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului susmenţionat în intervalul cuprins între ….. şi …..; a obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâţilor-reclamanţi suma de ……. de lei (din care …. de lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor necesare şi utile efectuate la corpurile de construcţie C1 şi C2, iar suma de ….. de lei reprezentând contravaloarea sporului de valoare dobândit de întregul imobil situat în …….. în urma edificării construcţiei C6), a compensat datoriile reciproce susmenţionate ale părţilor până la concurenţa datoriei mai mici (a pârâţilor-reclamanţi) de …… lei, a obligat, în final, reclamanta-pârâtă să le plătească pârâţilor-reclamanţi diferenţa, de …… lei, a constatat existenţa dreptului de retenţie al pârâţilor-reclamanţi în privinţa întregului imobil (teren şi construcţii aferente) situat în ……., astfel cum acesta a fost identificat şi descris în raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul tehnic judiciar, ….., până la momentul plăţii către aceştia a sumei de ….. lei de către reclamanta-pârâtă, a obligat pârâţii-reclamanţi să lase reclamantei-pârâte imobilul susmenţionat în liniştită posesie (să-l evacueze) la momentul efectuării plăţii de …… lei de către aceasta, a respins în rest cele două cereri, ca neîntemeiate; a admis în parte pretenţiile părţilor privind cheltuielile de judecată, pe care le compensează până la concurenţa datoriei mai mici (a reclamantei-pârâte) de …. de lei; a obligat, în final, pârâţii-reclamanţi să plătească reclamantei-pârâte diferenţa, de ……. de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. …. a Judecătoriei Sectorului …… s-a admis acţiunea formulată de pârâţii-reclamanţi în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă, constatându-se că aceştia au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului situat în …… precum şi asupra construcţiilor situate asupra acestuia. Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului în urma deciziei civile ….. Ulterior, prin decizia civilă nr. … a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă, modificându-se decizia civilă recurată în sensul admiterii apelului, s-a schimbat sentinţa civilă apelată, fiind respinsă acţiunea ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 7 alin 1 din Decretul nr. 167/1958 ,,prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune. În cauză, instanţa de fond a apreciat că dreptul la acţiune al pârâţilor-reclamanţi în privinţa contravalorii îmbunătăţirilor afirmat efectuate asupra imobilului situat în …………… s-a născut la data de …. (data pronunţării deciziei civile nr. …. a Curţii de Apel Bucureşti). Până la acel moment, faţă de existenţa sentinţei civile nr. … a Judecătoriei … (definitivă prin respingerea apelului), constatarea calităţii de proprietari ai imobilului în favoarea pârâţilor-reclamanţi a împiedicat naşterea dreptului la acţiune dedus judecăţii în prezenta cauză prin intermediul cererii reconvenţionale.
Faţă de aceste împrejurări, văzând şi prevederile art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 potrivit cărora ,,termenul de prescripţie este de 3 ani, instanţa a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată de reclamanta-pârâtă, ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte fondul cererilor deduse judecăţii (cererea principală şi cererea reconvenţională) instanţa de fond a reţinut că reclamanta-pârâtă (unică succesoare a defunctului …., astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului de moştenitor nr. …. emis de BNP ….) este proprietara imobilului situat în ……., potrivit ordonanţei de adjudecare nr. …… a Tribunalului Ilfov - Secţia Notariat.
Pârâţii-reclamanţii au stăpânit imobilul în discuţie începând cu anul ….. Instanţa de fond a reţinut că în cuprinsul Deciziei civile nr. … martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă, s-a reţinut că posesia exercitată de pârâţii-reclamanţi nu fost aptă a duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, fiind menţionate o serie de argumente în susţinerea acestei concluzii. Decizia civilă în discuţie a tranşat în mod definitiv problema raporturilor juridice dintre părţi privitoare la proprietatea imobilului, statuându-se că acesta se află în continuare în proprietatea reclamantei-pârâte, în condiţiile în care posesia pârâţilor-reclamanţilor nu a îndeplinit în mod cumulativ condiţiile prevăzute de art. 1846, art.1847 şi art. 1890 din Codul civil pentru a determina dobândirea dreptului de proprietate de către aceştia, prin uzucapiune. Instanţa a apreciat că argumentele respective au fost decizorii, în sensul că au venit să tranşeze aspectele litigiului privitoare la dreptul de proprietate asupra imobilului , de o aşa manieră încât părţile nu sunt îndreptăţite ca într-o procedură ulterioară să reia dezbaterile asupra aspectelor astfel tranşate. Este vorba aşadar de păstrarea ca imuabil a aspectului litigios care şi-a găsit dezlegarea în procesul anterior, instanţa fiind obligată să îşi întemeieze prezenta soluţia pe statuările reţinute în decizia civilă anterior menţionată.
Pentru aceste considerente, în raport de prevederile art.480 C.civ., instanţa a obligat pârâţii-reclamanţi să lase reclamantei-pârâte în deplină proprietate întreg imobilul (teren şi construcţii aferente) situat în …., astfel cum acesta a fost identificat şi descris în raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul tehnic judiciar, ….
În ceea ce priveşte restul pretenţiilor deduse judecăţii (atât prin intermediul cererii principale, cât şi prin intermediul cererii reconvenţionale), instanţa de fond a considerat că pentru soluţionarea acestora se impune rezolvarea următoarelor chestiuni esenţiale: posesia exercitată de pârâţii-reclamanţi asupra imobilului în intervalul ….-la zi a fost exercitată cu bună-credinţă; edificarea de către aceştia asupra terenului de construcţii a fost realizată cu bună-credinţă; cheltuielile efectuate de către aceştia în privinţa imobilului edificat de autorii reclamantei-pârâte au prezentat caracter necesar şi util.
Astfel, cum s-a arătat în cele ce preced, prin sentinţa civilă nr. …. a Judecătoriei ….. s-a admis acţiunea formulată de pârâţii-reclamanţi în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă, constatându-se că aceştia au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului situat în …… precum şi asupra construcţiilor situate asupra acestuia. Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului în urma deciziei civile nr. …. Ulterior, prin decizia civilă nr. …. a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a Civilă, modificându-se decizia civilă recurată în sensul admiterii apelului s-a schimbat sentinţa civilă apelată, fiind respinsă acţiunea ca neîntemeiată (în cuprinsul acestei decizii, cu putere de lucru judecat, au fost reţinute următoarele împrejurări: posesia pârâţilor-reclamanţi asupra imobilului a fost întreruptă la data de ……; începând cu această dată a început să curgă o nouă posesie; începând cu data de ……. posesia s-a transformat în detenţie precară).
În privinţa stăpânirii exercitate de pârâţii-reclamanţi asupra imobilului începând cu data de …… (dată la care aceştia au introdus în contradictoriu cu autorul pârâtei acţiunea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune), instanţa consideră că au devenit incidente prevederile art. 1858 pct. 2 C.proc.civ., detenţia precară intervertindu-se în posesie.
Cu atât mai mult, începând cu data de ….. (dată la care, prin sentinţa civilă nr. … , Judecătoria …… a constatat, în primă instanţă, că pârâţii-reclamanţi dobândiseră dreptul de proprietate asupra imobilului,prin uzucapiune), stăpânirea imobilului a fost exercitată de pârâţii-reclamanţi sub nume de proprietar. În plus, legalizarea sentinţei civile în discuţie (cu menţiunea definitivă şi irevocabilă) de către instanţa de fond (care a considerat că termenul de apel expirase pentru toate părţile) a îndreptăţit pârâţii-reclamanţi să intabuleze dreptul de proprietate asupra imobilului în cartea funciară, prin încheierea nr. ……. În opinia instanţei, aparenta rămânere definitivă a sentinţei civile nr. ….. a Judecătoriei ……., prin neexercitarea apelului, a conturat credinţa pârâţilor-reclamanţi că posedă imobilul în puterea unui titlu de proprietate (hotărârea judecătorească în discuţie) ale cărui vicii nu erau cunoscute. Instanţa consideră că alegaţia reclamantei-pârâte potrivit căreia în cadrul dosarului finalizat prin sentinţa civilă nr. …… a Judecătoriei ……, pârâţii-reclamanţi au indicat cu rea-credinţă o adresă nereală a reclamantei-pârâte, fapt a care a determinat nelegala citare a acesteia şi implicit cunoaşterea viciilor hotărârii judecătoreşti este neîntemeiată.
Astfel, din cuprinsul deciziei civile nr. …… a Curţii de Apel Bucureşti rezultă că şi cu acel prilej au fost înlăturate argumentele reclamantei-pârâte, reţinându-se, textual, cu titlu irevocabil, că procedura de citare realizată în cadrul dosarului de fond a fost legal îndeplinită ca urmare a citării reclamantei-pârâte prin mica publicitate în urma întoarcerii dovezii de comunicare a procedurii la adresa indicată de pârâţii-reclamanţi cea din cuprinsul certificatului de moştenitor nr. …. emis de BNP ….. cu menţiunea „destinatar mutat”. Prin urmare, asupra modalităţii în care a fost tranşată această chestiune litigioasă nu se mai poate reveni în cadrul acestui dosar, împrejurare ce conferă caracter nefondat motivului prin intermediul căruia reclamanta-pârâtă a afirmat reaua-credinţă a pârâţilor-reclamanţi în exercitarea posesiei întemeiate pe sentinţa civilă nr. …… a Judecătoriei ……. Faţă de aceste considerente, în raport de prevederile art. 486 C.civ., instanţa a considerat că în intervalul ….. (data schimbării, în recurs, a sentinţei civile apelate în sensul respingerii acţiunii în uzucapiune ca nefondate) posesia pârâţilor-reclamanţi asupra imobilului a fost una de bună-credinţă.
Faţă de această din urmă concluzie, în raport de prevederile art. 485 C.civ., instanţa de fond a apreciat că pârâţii-reclamanţi pot fi obligaţi la plata contravalorii de folosinţă a imobilului în intervalul cuprins între …….., evaluată de expertul ……. la nivelul sumei de 14049,9 de lei.
Totodată, în raport de această concluzie, instanţa a considerat că şi construcţia nouă (C6) realizată de către reclamanţii-pârâţi în anul … (astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză efectuat de expertul …..) a fost edificată de către aceştia sub imperiul convingerii că sunt proprietarii fondului, deci cu bună-credinţă. Devin incidente aşadar dispoziţiile art. 494 alin 2 teza a II-a din Codul civil, motiv pentru care instanţa a respins cererea reclamantei-pârâte privind obligarea pârâţilor-reclamanţi la ridicarea construcţiei în discuţie, ca neîntemeiată. Pentru acelaşi considerent, văzând modalitatea în care reclamanta-pârâtă şi-a exercitat dreptul potestativ de opţiune în sensul invocării dreptului de accesiune cu obligarea de a plăti contravaloarea valorii creşterii fondului, instanţa a admis în parte pretenţiile cuprinse în cererea reconvenţională, în sensul obligării reclamantei-pârâte să plătească pârâţilor-reclamanţi suma de …… de lei (reprezentând contravaloarea sporului de valoare dobândit de întregul imobil situat în ……. în urma edificării construcţiei C6), astfel după cum reiese din cuprinsul raportului de expertiză realizat de expertul Mihai Valerian.
Din cuprinsul raportului de expertiză realizat de către expertul ……., instanţa a mai reţinut şi că pârâţii-reclamanţi au efectuat următoarele cheltuieli necesare sau (şi) utile la construcţiile vechi situate pe terenul în litigiu: reparaţia bucătăriei C2 (….. lei); amenajarea unui wc în marchiza casei C1 racordat la apă şi canalizare (în valoare de … lei). Restul cheltuielilor efectuate şi dovedite fie s-au concretizat în îmbunătăţiri a căror durată de viaţă în prezent este expirată, deci nu mai prezintă valoare (fila nr. 5 din raportul de expertiză-lucrările de la punctele 4,5), fie sunt voluptuorii (gardul de la stradă executat pe locul unui gard existent), contravaloarea lor neputând fi recuperată de la reclamanta-pârâtă. Prin urmare, instanţa de fond a obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâţilor-reclamanţi şi suma de … de lei (reprezentând contravaloarea cheltuielilor necesare şi utile efectuate la corpurile de construcţie C1 şi C2).
Instanţa de fond a compensat datoriile reciproce susmenţionate ale părţilor până la concurenţa datoriei mai mici (a pârâţilor-reclamanţi) de ….. lei. Astfel, în final a obligat reclamanta-pârâtă să le plătească pârâţilor-reclamanţi diferenţa, de ……. lei.
Văzând că susmenţionata datorie a reclamantei-pârâte este în strânsă legătură cu întreg imobilul din ……., aflat în integralitate în proprietatea sa (în parte, în urma invocării dreptului de accesiune, astfel cum instanţa a arătat în cele ce preced), fiind prilejuită de stăpânirea acestuia de către pârâţii-reclamanţi, instanţa de fond a constatat existenţa dreptului de retenţie al pârâţilor-reclamanţi în privinţa întregului imobil (teren şi construcţii aferente) situat în …….., astfel cum acesta a fost identificat şi descris în raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul tehnic judiciar, …….., până la momentul plăţii către aceştia a sumei de …… lei de către reclamanta-pârâtă. Pe cale de consecinţă, va obliga pârâţii-reclamanţi să lase reclamantei-pârâte imobilul susmenţionat în liniştită posesie (să-l evacueze) la momentul efectuării plăţii de ……. lei de către aceasta.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, în raport de prevederile art. 274 şi 276 Cod de procedură civilă, instanţa de fond a reţinut că, de asemenea, că ambele cereri sunt întemeiate în parte. Astfel, instanţa de fond a obligat pârâtele-reclamante să plătească reclamantei-pârâte suma de ….. lei (din care …… lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru şi a timbrelor judiciare corespunzător pretenţiilor reclamantei-pârâte admise, …… de lei reprezentând parte a onorariului avocaţial proporţional pretenţiilor admise, respectiv ….. de lei, parte a onorariului de expert avansat proporţional pretenţiilor admise). De asemenea, instanţa de fond a obligat reclamanta-pârâtă să plătească pârâtelor-reclamante suma de …. de lei (din care …… de lei reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru şi a timbrelor judiciare corespunzător pretenţiilor pârâţilor-reclamanţi admise, respectiv …. de lei, parte a onorariului de expert avansat proporţional pretenţiilor admise); a compensat aceste sume până la concurenţa datoriei mai mici (a reclamantei-pârâte) de …. de lei şi a obligat, în final, pârâţii-reclamanţi să plătească reclamantei-pârâte diferenţa, de …. de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin cererea depusă de pârâtele-reclamante ……., prin serviciul Registratură la data de ….., acestea au solicitat instanţei, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă ……, lămurirea sentinţei civile nr. ….. în sensul lămuririi întinderii şi înţelesului frazei: „obligă pârâţii-reclamanţi să lase reclamantei-pârâte în deplină proprietate întreg imobilul (teren şi construcţii aferente) situat în ……. astfel cum acesta a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul tehnic judiciar ……..”
În motivarea cererii s-a arătat că cererea principală a reclamantei formulată în contradictoriu cu pârâţii ….. a fost disjunsă şi judecată separat, formându-se dosarul nr. …. care a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. …., irevocabilă, în sensul că pârâţii-reclamanţi …. au fost obligaţi să îi lase în deplină proprietate şi posesie reclamantei, partea din teren pe care o stăpâneau în mod exclusiv, în suprafaţă de aproximativ 200 mp precum şi construcţia C5 situată pe acest teren, iar reclamanta a fost obligată să le plătească acestora contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului. Astfel, obiectul cererii introductive îl mai constituia doar obligarea pârâtelor-reclamante la a lăsa reclamantei în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 240 mp (240,20 mp conform măsurătorilor) la care se referea sentinţa civilă nr. …. a Judecătoriei ….., în considerarea căreia judecata fusese suspendată, şi construcţiile situate pe această suprafaţă.
Din conţinutul frazei din dispozitiv a cărei lămurire se solicită, nu rezultă cu suficientă claritate care este suprafaţa de teren, exprimată în metri pătraţi, pe care trebuie să o lase în posesia reclamantei şi care anume construcţii, dintre cele aflate în compunerea imobilului situat în ……. trebuie predate către aceasta.
Pârâtele-reclamante au arătat că sunt în imposibilitate obiectivă de a lăsa reclamantei în posesie o suprafaţă de teren mai mare decât cea care a făcut obiectul sentinţei civile nr. …., de 240 mp (240,20 mp din măsurători) şi alte construcţii decât cele care au mai rămas deduse judecăţii în prezenta cauză, adică C1, C2 şi C6, singurele care se află în posesia pârâtelor-reclamante.
În ce priveşte interesul în promovarea prezentei cereri, pârâtele-reclamante au invocat dispoziţiile art. 2812a C.proc.civ.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 2811 C.proc.civ.
Prin încheierea de şedinţă pronunţată la data de … Judecătoria ….: - a respins excepţia lipsei de interes, invocată de reclamanta-pârâtă, ca neîntemeiată; - a admis cererea formulată de pârâtele-reclamante ….. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă ….. şi a lămurit dispozitivul sentinţei civile nr. …. a Judecătoriei ……, în sensul că imobilul situat în ……, astfel cum a fost identificat de expertul ……., în privinţa căruia s-a dispus obligarea pârâţilor-reclamanţi de a-l lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamantei-pârâte, este compus din terenul în suprafaţă de 240 mp (intabulat în …. a …… cu număr cadastral ….) şi construcţiile C1 (cu o suprafaţă construită de .. mp), C2 (cu o suprafaţă construită de …. mp), C6 (cu o suprafaţă construită de …. mp).
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că interesul reprezintă folosul practic pe care titularul formei de exercitare a acţiunii civile îl urmăreşte prin deducerea acesteia judecăţii.
Instanţa a apreciat că, faţă de art. 2811 alin. 1 Cod de procedură civilă, partea în privinţa căreia prin hotărâre sunt stabilite obligaţii susceptibile de punere în executare silită (pârâţii-reclamanţi în cauza de faţă), prin ipoteză, urmăreşte un folos practic prin cererea de lămurire a dispozitivului hotărârii judecătoreşti şi anume ca executarea obligaţiei stabilite în sarcina sa (inclusiv, dacă este cazul, în faza executării silite) să nu depăşească, ca urmare a unor neclarităţi , limita dispusă de instanţă.
Prin urmare, instanţa a considerat că pârâţii-reclamanţi justifică interes în introducerea prezentei cereri.
În ceea ce priveşte fondul cererii, instanţa a reţinut că prin sentinţa nr. ….., printre altele, Judecătoria ….. a dispus obligarea pârâţilor-reclamanţi să lase reclamantei-pârâte în deplină proprietate imobilul (teren şi construcţii aferente) situat în ….., astfel cum acesta a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză de către expertul tehnic judiciar …...
Instanţa a constatat că în analiza efectuată în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză , expertul tehnic judiciar ….. nu s-a limitat la identificarea imobilului (teren şi construcţii aferente) stăpânite de pârâţii-reclamanţi, ci şi la a celui situat la aceeaşi adresă stăpânit de alte persoane (familia ….).
În aceste condiţii, în privinţa aspectului susmenţionat, instanţa a apreciat că dispozitivul hotărârii este relativ neclar.
În acest sens, instanţa a reţinut că obiectul petitului referitor la revendicarea imobilului de la pârâţii-reclamanţi, astfel cum a fost dedus judecăţii şi a rezultat în urma disjungerii pretenţiilor faţă de alte persoane (familia ….), a fost limitat strict la imobilul situat în ….., posedat de pârâţii-reclamanţi, compus din terenul în suprafaţă de 240 mp (intabulat în … a Municipiului Bucureşti …. cu număr cadastral …) şi construcţiile C1 (cu o suprafaţă construită de … mp), C2 (cu o suprafaţă construită de … mp), C6 (cu o suprafaţă construită de … mp). De-a lungul întregului proces toate cererile, mijloacele de apărare, concluziile părţilor, ca şi dezlegarea dată de instanţă au vizat exclusiv acest imobil. De altfel, în privinţa restului imobilului situat la aceeaşi adresă, reclamanta-pârâtă a obţinut în contradictoriu cu pârâţii .. titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. … a Judecătoriei …..
Prin urmare, referirea din cuprinsul dispozitivului relativă la identificarea imobilului revendicat prin prisma celor reţinute de expert poate fi creatoare de confuzii, impunându-se astfel lămurirea pe calea prevăzută de art. 2811 C.proc.civ.
Împotriva sentinţei, precum şi a încheierilor premergătoare din datele de …. (prin care instanţa fondului a respins obiecțiunile faţă de raportul de expertiza întocmit de expertul ..) din data de …. şi din data de .. au declarat apel pârâtele-reclamante ….., precum şi reclamanta-pârâtă ……., cereri înregistrate pe rolul Tribunalului Bucureşti - ….. sub nr. ……..
În apelul său, apelanta-reclamantă-pârâtă ….. a solicitat modificarea sentinţei civile atacate, în sensul respingerii cererii reconvenţionale formulate de apelantele ……; obligării apelantelor la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului situat în …., începând cu ….. până la predarea efectivă a acestuia.
Astfel, prima instanţă a reţinut în mod greşit buna-credinţă a apelantelor în perioada …… (momentul pronunţării sentinţei nr. …) şi …. (momentul pronunţării sentinţei nr. ……).Instanţa de fond a respins în mod greşit susţinerile apelantei potrivit cărora apelantele s-au întemeiat pe un titlu ale cărui vicii le erau cunoscute, ceea ce determină reaua-credinţă a acestora, atât în exercitarea posesiei asupra imobilului proprietatea sa, cât şi în ceea ce priveşte edificarea construcţiei.
În ipoteza în care instanţa de apel ar ratifica soluţia primei instanţe şi ar considera că, începând cu data de …., detenţia apelantelor s-a transformat în posesie şi, ulterior, odată cu pronunţarea sentinţei nr. ….., apelantele au avut falsa credinţă că posedă imobilul în temeiul unui titlu de proprietate valabil, solicită să se constate că buna credinţă a apelantelor a încetat la momentul formulării acţiunii în revendicare, urmată de exercitarea apelului împotriva sentinţei nr. ……...
În cazul în care s-ar considera că apelantele au fost de bună-credinţă în perioada …., faţă de neîncetarea lucrărilor de construire, chiar de la momentul ….., acestea trebuie considerate ca fiind constructori de rea-credinţă în ceea ce priveşte întreaga lucrare.
În ipoteza în care instanţă de apel ar ratifica soluţia primei instanţe şi ar considera că …. au calitatea de constructori de bună-credinţă pe terenul apelantei, aceasta îşi menţine opţiunea cu privire la plata către acestea a valorii celei mai mici dintre cele prevăzute de lege.
În ceea ce priveşte soluţia primei instanţe asupra cererii apelantei de acordare a contravalorii lipsei de folosinţă, s-a apreciat că, în mod greşit, prima instanţă a stabilit că aceasta poate fi acordată numai pentru perioada …….
Instanţa de fond a considerat în mod greşit că acordarea contravalorii lipsei de folosinţă ar depinde de buna sau reaua-credinţă a apelantelor, acestea fiind obligate să achite contravaloarea lipsei de folosinţă indiferent de aceste aspecte.
În primul rând, faţă de argumentele prezentate, instanţa trebuia să dispună obligarea apelantelor la plata contravalorii lipsei de folosinţă începând cu data de …...
În cazul în care instanţa de fond ar fi considerat că, începând cu pronunţarea sentinţei nr. ……, apelantele au considerat că stăpânesc terenul sub nume de proprietar, instanţa ar fi trebuit să acorde contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului cel mai târziu începând cu data formulării de către reclamantă a acţiunii în revendicare şi evacuare şi, ulterior, a exercitării apelului împotriva sentinţei nr. …..
În oricare dintre ipotezele prezentate, soluţia primei instanţe de a acorda contravaloarea lipsei de folosinţă numai până la momentul … este eronată.
În temeiul art. 294 alin. (2) C.proc.civ. apelanta a solicitat obligarea apelantelor la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului de la momentul pronunţării sentinţei ……. şi până la momentul predării efective a imobilului.
Prima instanţă a reţinut în mod greşit buna-credinţă a apelantelor în perioada …. (momentul pronunţării sentinţei nr. …..) şi ….. (momentul pronunţării sentinţei nr. ….).
Instanţa de fond a respins în mod greşit susţinerile reclamantei potrivit cărora apelantele s-au întemeiat pe un titlu ale cărui vicii le erau cunoscute, ceea ce determină reaua-credinţă a acestora, atât în exercitarea posesiei asupra imobilului aflat în proprietatea sa, cât şi în ceea ce priveşte edificarea construcţiei.
Apelanta a apreciat că această soluţie a instanţei de fond este greşită, întrucât, în primul rând, instanţa de fond a analizat superficial argumentele care dovedeau că apelantele nu se puteau întemeia cu bună-credinţă pe sentinţa civilă nr. ….., nefiind astfel îndeplinită condiţia esenţială pentru a fi considerate posesori/constructori de bună credinţă.
Astfel, cum a arătat şi în faţa instanţei de fond, prin decizia irevocabilă nr. …., pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul ……., s-a stabilit irevocabil că posesia exercitată de membrii familiei ….. este o posesie precară şi clandestină, ceea ce le conferea acestora doar calitatea de detentori precari, iar această calitate a subzistat pe tot parcursul şederii lor în imobilul din ……..
Or, după cum s-a reţinut în doctrină, întrucât, prin ipoteză, detentorul precar cunoaşte că efectuează lucrarea pe terenul altei persoane, el este întotdeauna de rea-credinţă, astfel încât proprietarul terenului poate să aleagă între soluţia ridicării lucrării de pe teren şi soluţia indemnizării într-una dintre variantele prevăzute în art. 494 C.civ.
Reaua-credinţă a apelantelor este relevată chiar de faptul că membrii familiei … au intentat acţiunea împotriva defunctului ……., deşi cunoşteau decesul acestuia şi calitatea reclamantei de unică moştenitoare.
În aceste condiţii este absolut iluzoriu să se considere că sentinţa civilă nr. …. a reprezentat un just titlu ale cărui vicii nu erau cunoscute apelantelor, acestea fiind fără putinţă de tăgadă constructori de rea-credinţă.
În al doilea rând, a scăpat analizei instanţei de fond faptul că şi în ipoteza în care există un titlu pe care constructorul îşi întemeiază convingerea că este proprietarul terenului, buna-credinţă a acestuia nu poate fi reţinută atât timp cât el a cunoscut cauzele de nevaliditate a acestui titlu.
Faptul cunoaşterii de către apelante a cauzelor care determinau neîndeplinirea condiţiilor uzucapiunii şi, implicit, nelegalitatea sentinţei nr. ……., reiese fără putinţă de tăgadă chiar din decizia civilă nr. …..
Toate aspectele care au dovedit precaritatea posesiei erau cunoscute de familia …. De asemenea, instanţa a reţinut şi clandestinitatea posesiei (pagina … a deciziei nr. …).
Într-adevăr, în ipoteza de accesiune imobiliară artificială prevăzută de art. 494 C. civ., buna-credinţă a autorului lucrării se întemeiază pe convingerea sa că este proprietarul terenului în virtutea unui mod de dobândire a dreptului de proprietate privată, fie el şi putativ.
Per a contrario, în cazul în care neîndeplinirea condiţiilor îi este imputabilă constructorului, acesta nu poate fi considerat de bună credinţă.
În cazul în care există un titlu pe care constructorul pretinde că îşi întemeiază convingerea că este proprietarul terenului (în speţă sentinţa nr. ….), cunoaşterea de către autorul lucrării a cauzei care a dus la desfiinţarea titlului, are semnificaţia relei credinţe.
Toate argumentele prezentate, coroborate cu situaţia de fapt şi decizia civilă nr. …. relevă faptul că apelantele au cunoscut cauzele de desfiinţare pretinsului just titlu, aşa cum au cunoscut şi faptul că, în ceea ce le privea, nu erau îndeplinite condiţiile pentru uzucapiune.
În consecinţă, apelanta a solicitat a se constata că apelantele ….. sunt constructori de rea-credinţă pe terenul apelantei-reclamante-pârâte.
În ipoteza în care instanţa de apel ar ratifica soluţia primei instanţe şi ar considera că, începând cu data de ……, detenţia apelantelor s-a transformat în posesie şi, ulterior, odată cu pronunţarea sentinţei nr. ……, apelantele au avut falsa credinţă că posedă imobilul în temeiul unui titlu de proprietate valabil, s-a solicitat a se constata că buna credinţă a apelantelor a încetat la momentul formulării acţiunii în revendicare şi evacuare, urmată de exercitarea apelului împotriva sentinţei nr. …...
Astfel cum a arătat şi prima instanţă, pretinsa convingere a apelantelor că se întemeiază pe un titlu valabil ar fi fost cel mult generată de neexercitarea apelului de către reclamanta-pârâtă. Motivele neexercitării apelului nu i-au fost imputabile, astfel cum s-a şi demonstrat de altfel ulterior repunerii apelantei în termenul de apel. Mai mult decât atât, apelanta a formulat oricum acţiune în revendicare, chiar înainte să afle de existenţa pretinsului titlu.
Faţă de acest aspect, este fără putinţă de tăgadă că, cel mai târziu la momentul introducerii acţiunii în revendicare şi evacuare, urmată de repunerea în termenul de apel pentru atacarea sentinţei nr. …….., pretinsa convingere a apelantelor a încetat, iar presupusa bună-credinţă începută odată cu pronunţarea sentinţei în anul …., s-a transformat neîndoielnic în rea-credinţă.
Având în vedere că efectuarea lucrării presupune o perioadă ce se întinde în timp, buna-credinţă trebuie să existe pe toată durata efectuării lucrării.
Mai mult decât atât, acţiunea în revendicare a reprezentat notificarea familiei .. în ceea ce priveşte edificarea construcţiei.
Chiar faptul că acţiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune nu s-a soluţionat în contradictoriu cu proprietarul despre care familia …. avea cunoştinţă, relevă îndoielile pe care aceştia le conştientizau în legătură cu valabilitatea titlului lor.
Prin urmare, pe de o parte,se consideră că buna-credinţă a familiei ….. a încetat la momentul introducerii acţiunii în revendicare, iar la acel moment s-a născut prima îndoială în ceea ce priveşte convingerea apelantelor.
În al doilea rând, schimbarea percepţiei apelantelor în legătură cu pretinsul titlu (în sensul ivirii indiciilor de nevalabilitate ce planau asupra acestuia) a intervenit, fără putinţă de tăgadă, la momentul la care apelanta a formulat cerere de repunere în termenul de apel împotriva sentinţei nr. ……, aceasta fiind, de altfel, admisă.
În consecinţă, prima instanţă trebuia să constate că, de la momentul introducerii acţiunii în revendicare sau, cel mai târziu de la momentul formulării cererii de repunere în termenul de apel, nu se mai putea considera că hotărârea privind constatarea uzucapiunii le conferea convingerea că stăpânesc imobilul sub titlu de proprietar.
Aşadar, familia ……. ar fi trebuit să aştepte soluţionarea litigiilor de vreme ce existau îndoieli cu privire la pretinsul titlu de proprietate asupra terenului pe care construia.
Argumentele prezentate anterior trebuie coroborate cu faptul că familia …… a continuat efectuarea lucrărilor şi după introducerea de către apelantă a acţiunii în revendicare şi, ulterior, a cererii de repunere în termenul de apel.
Astfel, prin cererea reconvenţională formulată în faţa instanţei de fond, apelantele au susţinut că edificarea construcţiei a fost începută în temeiul hotărârii de uzucapiune. Or, după cum se poate observa din ambele rapoarte de expertiză administrate în faţa instanţei de fond construcţia a fost începută abia spre sfârşitul anului …., iar în anul ……. reclamanta a formulat acţiunea în revendicare şi cererea de repunere în termenul de apel.
Astfel cum a arătat, cel târziu la acel moment familia ……. trebuie să îşi pună un semn de întrebare cu privire la validitatea pretinsului titlu şi să înceteze lucrările până la definitivarea litigiilor, în caz contrar suportând riscul desfiinţării titlului şi demolării acesteia.
În aceste condiţii, chiar dacă s-ar considera că, între momentul începerii lucrărilor şi cel al formulării acţiunii în revendicare şi a cererii de repunere în termenul de apel, familia …… ar fi avut calitatea de constructori de bună-credinţă, continuarea lucrărilor şi după naşterea îndoielii cu privire la titlul lor, a determinat transformarea lor în constructori de rea-credinţă cu privire la întreaga lucrare efectuată.
Mai mult decât atât, apelanta a subliniat faptul că, astfel cum reiese din raportul de expertiză, lucrarea a fost ridicată fără o autorizaţie de construire. Or, lipsa autorizaţiei de construire coroborată cu toate celelalte argumente prezentate relevă dubiile care planau asupra titlului apelantelor şi întăresc susţinerea potrivit căreia, apelantele au calitatea de constructori de rea-credinţă.
Astfel, nu se poate face abstracţie de atitudinea psihologică a familiei …… atât la momentul începerii lucrării, cât şi pe tot parcursul efectuării acesteia, având în vedere că nu au obţinut o astfel de autorizaţie. Or, potrivit art. 1 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, în varianta în vigoare la momentul începerii lucrărilor, executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai după obţinerea autorizaţiei de construire în condiţiile legii. Noul Cod civil a tranşat această problemă, stabilind expres în art. 586 alin. (2) faptul că nu poate invoca buna credinţă cel care construieşte în lipsa sau cu nerespectarea autorizaţiilor cerute de lege.
În consecinţă, apelanta a solicitat a se constata că apelantele au calitatea de constructori de rea-credinţă pe terenul aflat în proprietatea sa şi să le oblige la ridicarea construcţiei, pe cheltuiala lor.
Potrivit literaturii de specialitate, în măsura în care proprietarul terenului care a efectuat lucrarea cu materiale străine este de rea-credinţă, dispoziţiile art. 493 C.civ. sunt şi o aplicaţie particulară a răspunderii civile delictuale. În ipoteza în care autorul lucrării este de rea-credinţă, obligarea lui la ridicarea lucrării de pe teren şi la plata unor daune-interese se înfăţişează ca o manifestare particulară a aceleiaşi răspunderi delictuale.
În aceeaşi ordine de idei, nu poate fi asimilat cel care efectuează lucrarea pe terenul altuia cu rea-credinţă cu cel de bună-credinţă cu motivarea că ridicarea lucrării ar avea caracter neeconomic. Acceptarea unei asemenea motivări restrânge fără temei legal exercitarea dreptului de proprietate asupra terenului. într-adevăr, proprietarul terenului ar fi obligat să accepte o lucrare care nu prezintă interes pentru el şi pe care va încerca ulterior să o desfiinţeze, obţinând dacă este necesar, autorizaţia legală în acest scop.
Prin urmare, nu există niciun impediment în admiterea cererii apelantei în ipoteza în care instanţa constată reaua-credinţă a apelantelor. Construcţia nu prezintă niciun interes pentru reclamantă şi nu poate fi obligată să accepte o restrângere a dreptului său de proprietate, imputabilă constructorilor de rea-credinţă.
În cazul în care s-ar considera că apelantele au fost de bună-credinţă în perioada ……., faţă de neîncetarea lucrărilor de construire, chiar de la momentul ….., acestea trebuie considerate ca fiind constructori de rea-credinţă în ceea ce priveşte întreaga lucrare.
Or, construcţia (C6) nu a fost realizată în anul ……, aşa cum în mod greşit reţine prima instanţă, ci în anul …….. s-a început execuţia ei, ea nefiind finalizată nici în prezent.
Acest aspect reiese fără dubiu din raportul de expertiză.
Potrivit art. 494 C.civ. din 1864, în cazul constructorului de bună-credinţă, proprietarul terenului poate opta între: plata contravalorii materialelor şi manoperei; plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren prin edificarea construcţiei noi.
Astfel cum s-a reţinut în doctrină, proprietarul terenului va putea alege să plătească suma cea mai mică dintre cele două prevăzute de lege.
Astfel, în ipoteza în care, în cadrul apelului, instanţa, analizând motivele de apel şi împrejurările cauzei, ar confirma soluţia primei instanţe cu privire la pretinsa calitate de constructori de bună-credinţă pe terenul reclamantei a apelantelor, a precizat că îşi menţine opţiunea exercitată în faţa primei instanţe cu privire la plata valorii celei mai mici dintre cele două valori stabilite de art. 494 teza a II-a C.civ. din 1864.
Prin urmare, din suma de …… lei la care a fost evaluată contravaloarea lipsei de folosinţă pentru perioada ……. şi până la momentul decembrie ……., instanţa i-a acordat în mod greşit numai ….. lei, pentru perioada ……..
Instanţa a legat în mod greşit contravaloarea lipsei de folosinţă de buna sau reaua-credinţă a apelantelor şi s-a raportat la prevederile art. 485 C.civ. pentru pronunţarea soluţiei.
În primul rând, dreptul de proprietate conferă titularului său trei atribute, respectiv: jus utendi - dreptul de a folosi bunul; jus fruendi - dreptul de a-i culege fructele şi jus abutendi - dreptul de a dispune de bun.
Într-adevăr, potrivit art. 485 C.civ., posesorul nu câştigă proprietatea fructelor decât când posedă cu bună credinţă, însă nu se poate pune semnul egalităţii între jus fruendi şi jus utendi. Astfel, indiferent de buna sau reaua-credinţă a posesorului, acesta trebuie să îl despăgubească pe proprietarul bunului pentru lipsa de folosinţă generată de imposibilitatea exercitării lui jus utendi.
Problema fructelor trebuie privită din perspectiva posesorului şi nu a proprietarului terenului, întrucât art. 485 C.civ. se referă la fructele obţinute de posesor în urma exploatării bunului în baza unor raporturi juridice stabilite cu terţii, pe care acesta le poate păstra dacă este de bună credinţă.
Însă, în raporturile cu proprietarul terenului el trebuie să îl despăgubească pe proprietar pentru privarea acestuia de atributul jus utendi.
Prin urmare, instanţa trebuia să constate că apelanta are dreptul la contravaloarea lipsei de folosinţă începând cu trei ani anteriori introducerii acţiunii în revendicare, aşa cum a solicitat.
Mai mult decât atât, astfel cum s-a reţinut în literatura de specialitate indicată anterior, buna-credinţă încetează în toate cazurile la momentul formulării acţiunii în revendicare, aspect omis de instanţa de fond.
Prima instanţă a procedat în mod greşit acordând contravaloarea lipsei de folosinţă numai până la data de ….., această soluţie fiind de-a dreptul inexplicabilă, întrucât această dată nu marchează nici un moment cu implicaţie asupra contravalorii lipsei de folosinţă. Acea dată reprezintă momentul până la care expertul a procedat la evaluarea contravalorii lipsei de folosinţă.
Apelanta a fost lipsită de folosinţa imobilului său şi după data de …. avută în vedere în mod eronat de prima instanţă, sunt lipsită de această folosinţă şi în prezent şi va fi şi în continuare până când apelantele vor elibera imobilul.
Indiferent de momentul de la care prima instanţă ar fi considerat că trebuie acordată contravaloarea lipsei de folosinţă şi indiferent de momentul până la care a fost efectuată evaluarea prin raportul de expertiză, aceasta ar fi trebuit să stabilească faptul că momentul final până la care se acordă lipsa de folosinţă este predarea efectivă a imobilului.
După cum lesne se poate observa din întâmpinarea formulată de apelantă la cererea reconvenţională a familiei ……, a solicitat obligarea pârâtelor-reclamante la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului, începând cu … până la momentul predării efective a imobilului. Or, instanţa a acordat mai puţin decât a solicitat, fără niciun temei legal în acest sens. Oricum, chiar şi în lipsa acestei solicitări a apelantei, instanţa ar fi trebuit să dispună în acest sens, fiind vorba despre sume lunare care se acumulează până la eliberarea de către familia …… a imobilului său.
Este evident că, prin raportul de contraexpertiză, expertul a evaluat contravaloarea lipsei de folosinţă la zi, acela fiind obiectivul său de expertiză. Însă, instanţa ar fi trebuit să dispună achitarea contravalorii lipsei de folosinţă la zi şi în continuare până la predarea efectivă a imobilului, stabilind, pe baza evaluării din raportul de contraexpertiză, prin stabilirea unei sume fixe ce ar trebui plătită de familia ……. până la eliberarea imobilului, urmând ca executorul judecătoresc să o evalueze la momentul punerii în executare a hotărârii.
O altă posibilitate ar fi fost aceea să dispună achitarea contravalorii lipsei de folosinţă la zi şi în continuare până la predarea efectivă a imobilului, fără să mai stabilească o sumă fixă, urmând ca executorul judecătoresc să determine suma de plată în temeiul dispoziţiilor art. 379 din C.proc.civ., care prevăd că o creanţă este certă lichidă şi exigibilă chiar şi atunci când constă în sumă nelămurită, lichidarea urmând a se face în faza de executare a hotărârii.
În temeiul art. 294 alin. (2) C.proc.civ. apelanta a solicitat obligarea apelantelor la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului de la momentul pronunţării sentinţei ….. şi până la momentul predării efective a imobilului.
Potrivit acestui text, în apel, se pot solicita dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe.
Or, este fără putinţă de tăgadă faptul că suma pe care apelantele trebuie să o plătească cu titlu de despăgubiri pentru folosinţa imobilului s-a majorat de la data de …. şi se va majora în continuare până la predarea imobilului.
În consecinţă, având în vedere prevederile art. 294 alin. (2) C.proc.civ. din 1865, precum şi natura juridică a contravalorii lipsei de folosinţă, a solicitat aplicarea acestor dispoziţii şi actualizarea despăgubirilor, cu obligarea apelantelor la plata contravalorii acestora pană la momentul predării efective a imobilului.
În motivarea apelului lor, apelanţii-pârâţi-reclamanţi au arătat că prin dispozitivul sentinţei apelate instanţa „obliga pârâţii-reclamanţi să lase reclamantei pârâte în deplina proprietate întreg imobilul (teren şi construcţii aferente) situat în ……., astfel cum acesta a fost identificat prin raportul de expertiza efectuat în cauza de către expertul tehnic judiciar, ……
Atât din conţinutul acestei sentinţe cat şi din ambele rapoarte de expertiza efectuate în cauza a rezultat, dincolo de orice dubiu, împrejurarea ca apelantele, împreuna cu …………., autorul lor decedat pe parcursul procesului, au stăpânit exclusiv suprafaţa de 240 mp din întreaga suprafaţa a terenului, de 440 mp precum şi construcţiile C1 (casa veche), C2 (bucătăria) şi C6 (construcţia noua).
Restul de teren precum şi construcţia C5 erau stăpânite în mod exclusiv de familia ….., acesta fiind şi motivul chemării lor în judecata, în calitate de paraţi, în acţiunea în revendicare, alături de apelante şi de autorul lor.
Dosarul nr. … a fost soluţionat prin sentinţa civila nr. … prin care paraţii-reclamanţi …. au fost obligaţi sa ii lase în deplina proprietate şi posesie reclamantei partea din teren pe care o stăpâneau în mod exclusiv, în suprafaţa de aproximativ 200 mp precum şi construcţia c5 situata pe acest teren, iar reclamanta a fost obligata sa le plătească acestora contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului, în valoare de …… lei. Aceasta hotărâre este în prezent irevocabila, aşa cum se poate constata analizând portalul instanţelor de judecata.
Astfel, după momentul la care cererea principala a reclamantei formulata în contradictoriu cu paraţii …… a fost disjunsa şi judecata separat, obiectul cererii introductive il mai constituia doar obligarea apelanţilor la a-l lasă reclamantei în deplina proprietate şi posesie suprafaţa de 240 mp (240,20 mp. conform măsurătorilor) - la care se referea sentinţa civila nr. …. a Judecătoriei …., în considerarea căreia judecata fusese suspendata - şi construcţiile situate pe aceasta suprafaţa.
În ce priveşte cererea reconvențională, s-a solicitat a se reţine că din analiza celor 2 acte procedurale intitulate „întâmpinare” şi „întâmpinare la cererea reconvenţionala” şi care au fost depuse la dosar la data de …., respectiv la ……, reiese împrejurarea ca reclamanta-pârâta nu a înţeles să conteste, în mod concret şi punctual, existenţa vreuneia dintre lucrările de îmbunătăţire enumerate în cuprinsul cererii reconvenționale, astfel cum aceasta a fost promovata în anul …… şi precizata, ulterior, după repunerea pe rol a cauzei, în anul ….. Apărările acesteia vizează exclusiv chestiuni referitoare la lipsa acordului proprietarului terenului pentru efectuarea acestor lucrări, la caracterul voluptoriu al acestor îmbunătățiri, la faptul ca o parte dintre cheltuieli ar fi avut natura juridica a unor cheltuieli locative precum şi la faptul ca, pentru pârâta-reclamanta, toate îmbunătățirile de natura a spori valoarea imobilului nu reprezentau o prioritate.
Prin urmare, atât timp cât s-a contestat doar calitatea apelanţilor de constructori de bună-credinţă şi caracterul necesar şi util al lucrărilor, fără ca reclamanta-pârâta să nege existenţa şi realitatea vreuneia dintre acesteia, instanţele trebuie să considere că problema existenţei şi realităţii acestor lucrări nu mai este necesar a face obiectul probaţiunii, fiind pe deplin tranşata, în lumina principiului disponibilităţii consacrat de art. 129 alin. 6 C.proc.civ., din 1993.
În aceasta situaţie, este de observat faptul ca toate lucrările enumerate în cererea reconvențională trebuiau a fi evaluate de către experţii desemnaţi a întocmi expertiza tehnica imobiliara dispusa în cauza.
La fond au fost întocmite doua rapoarte de expertiza, având, în principiu aceleaşi obiective, insa valorile găsite de experţi pentru aceleaşi lucrări sunt sensibil diferite, situaţie în care se impunea ca instanţa, în baza rolului activ şi pentru a preveni orice greşeala în aflarea adevărului, sa ordone efectuarea unei noi expertize, menita a pune în acord contradicţiile din cuprinsul celor doua lucrări, aşa cum au solicitat prin obiecţiunile la raportul întocmit de expertul …. şi prin notele scrise depuse în acest sens.
Analizând considerentele dar şi dispozitivul sentinţei apelate, se poate constata că prima instanţa nu s-a pronunţat, în mod efectiv, cu privire la omologarea unuia dintre cele doua rapoarte de expertiza întocmite în cauza şi nici nu a explicat care este motivul pentru care a apreciat ca lucrarea depusa de expertul ….. este mai corecta şi mai concludenta decât cea întocmita de expertul …., deşi aceasta din urma evaluase toate lucrările enumerate în cererea reconvențională şi, în cuprinsul calculelor efectuate de acest din urma expert, suprafeţele de teren şi de construcţii avute în vedere sunt cele reale.
Apelanţii au solicitat a se constata ca exista grave inadvertențe între valorile determinate în cele doua expertize întocmite în cauza (obiectivele stabilite pentru expertiza ca urma a fi efectuata de expertul ….. au fost stabilite prin încheierea din data de … - fila ..din dosar - iar numerotarea obiectivelor la care se vor referi în cele ce urmează se face conform enumerării lor în dispozitivul acestei încheieri): valoarea construcţiei noi (c6) este de …. lei (….. euro) în expertiza efectuata de …. în timp ce în expertiza anterioara aceeaşi construcţie este evaluata la ….. lei, valoarea fiind de doua ori mai mare decât cea din expertiza avuta în vedere de instanţa, deşi ambii experţi au efectuat calculele în temeiul aceluiaşi act normativ, respectiv Decretul nr. 256/1984 corelat cu indicii de actualizare elaborat de INCERC şi indicii de variaţie a preturilor de consum comunicat de INS. (a se vedea fila 6 par. 1 din raportul efectuat de …. şi fila …. pct. VIII. 4 par. 2 din expertiza întocmita de ……). Este de neînţeles cum doi specialişti, având acelaşi grad de calificare profesională, care au utilizat aceeaşi metoda de calcul şi acelaşi act normativ pentru stabilirea valorii unei construcţii, au ajuns la valori atât de diferite.
Este de observat şi faptul ca valoarea de …. lei ce rezulta din anexa nr. 10 nu se conciliază cu valoarea stabilita de acelaşi expert, ……., în răspunsul sau la obiectivul nr. 4 al expertizei „determinarea sporului de valoare al imobilului care este de ……. lei cheltuieli utile şi ….. lei cheltuieli voluptorii - aşa cum expertul învederează expres la fila 9 pct. 4 din raport.
Apelanţii au mai învederat şi gravele erori conţinute în cuprinsul expertizei întocmite de expertul ……, respectiv: în anexa nr. 10 a raportului precum şi în cuprinsul centralizatorului aflat la fila 10 din raport se arata ca suprafaţa totala de teren avuta în vedere de acesta pentru a răspunde la obiectivul nr. 6 al expertizei şi a stabili valoarea de circulaţie a imobilului ocupat de paratele-reclamante în cele 2 variante stabilite de instanţa (liber de construcţia noua c6, respectiv cu luarea în considerare a construcţiei noi, c6) este de 441,7 mp. Or, aceasta este suprafaţa totala de teren a imobilului situat la adresa din ….., în care se include şi suprafaţa de cea 200 mp care este stăpânită, în fapt de fam. ……. şi care a făcut obiectul unui alt litigiu, purtat intre reclamanta-pârâta din prezenta cauza şi fam. ……., obiectul dosarului nr. ….. al Judecătoriei ….., aşa cum au arătat în primul motiv de apel. Aceeaşi eroare privind suprafaţa efectiv stăpânită de ….. se regăseşte şi în calculul privind contravaloarea lipsei de folosinţa. În nota explicativa din anexa nr. 10 în care se arata ca toate calculele din aceasta anexa au fost făcute în considerarea următoarelor suprafeţe: suprafaţa totala teren = 441,70 mp, suprafaţa teren liber vechi (fără construcţia c6) = 326 mp. suprafaţa libera teren nou (cu construcţia c6) =280,01 mp.
Este evident ca, în calculul tuturor acestor suprafeţe a fost inclusa şi suprafaţa de cca 200 mp care a fost deja avuta în vedere în sentinţa civila nr. ….. pronunţata în dosarul disjuns, în condiţiile în care, din toate actele şi lucrările dosarului şi din sentinţa din dosarul de uzucapiune rezulta fără dubiu faptul ca pârâţii nu au stăpânit niciodată mai mult de 240 mp teren construit şi neconstruit.
Din anexele 9 şi 10 ale raportului întocmit de expertul …. precum şi din centralizatorul de la fila 10 rezulta ca acesta, pentru a răspunde la obiectivele 3, 4 şi 6 ale expertizei (determinarea contravalorii îmbunătăţirilor prin raportare la costul materialelor şi al manoperei, determinarea sporului de valoare adus prin îmbunătăţiri şi determinarea valorii de circulaţie a imobilului în 2 variante, cu şi fără construcţia noua c6) a luat în calcul şi construcţia c5 care este situata pe terenul ce a aparţinut familiei ……, construcţie cu o suprafaţa de 32,5 mp compusa din 2 camere, hol şi bucătărie, care a fost deja avuta în vedere în sentinţa civila nr. …. pronunţata în dosarul disjuns. În anexa 10 expertul învederează expres ca s-a raportat la o suprafaţa construita veche de 115, 70 mp care, în mod evident include şi construcţia stăpânită de familia ….. care a fost deja retrocedata reclamantei-pârâte.
Prima instanţa nu a sancţionat aceste grave erori tocmai datorita faptului ca se afla ea insasi în eroare cu privire la suprafaţa de teren şi construcţiile ce au mai rămas deduse judecaţii în prezenta cauza, după disjungerea cererii privitoare la familia …..
În anul …., când au intrat în stăpânirea imobilului compus din teren şi construcţie revendicat de reclamanta-pârâta, imobilul era alcătuit din: suprafaţa de 240 mp, construcţia C1 compusa din 2 camere de locuit şi hol/marchiza care nu beneficia de niciun fel de dotări, în sensul ca nu era racordata la reţeaua de alimentare cu apa, nu era branşată la reţeaua de furnizare gaze, nu avea reţea de canalizare.
Privitor la lucrările de îmbunătăţire neincluse în ambele expertize efectuate în cauza, se arată că atât prin opinia separata la raportul efectuat de …. cat şi prin notele scrise ce conţineau obiecţiuni la expertiza întocmita de ….., nu au fost avute în vedere, în calculul sporului de valoare, respectiv în cadrul determinării valorii lucrărilor efectuate de noi la construcţiile aparţinând reclamantei-pârâte, următoarele lucrări: a) refacerea integrala a instalaţiei electrice, lucrare efectuata în anul …., care a presupus nu doar montarea unui nou contoar, proprietatea furnizorului (…) ci şi refacerea traseelor/cablurilor electrice; se poate observa ca atât expertul …. (fila 8 pct. b.6 din raport) cat şi expertul ….. (anexa nr.10 primul tabel) arata ca valoarea acestei lucrări este 0, cu motivarea ca noul contoar a fost pus la dispoziţie cu titlu gratuit de către furnizor. Insa instalaţia electrica nu este compusa doar din contoar ci din toate traseele instalaţiei (cablatura, întrerupătoare, refacere instalaţie electrica în totalitate, tablouri de siguranţa) care, în mod eronat nu au fost avute în vedere cu prilejul stabilirii sporului de valoare adus imobilului, respectiv a contravalorii materialelor şi manoperei acestor lucrări; branșare la reţeaua de alimentare cu apa şi la canalizare şi construirea întregii instalaţii de apa curenta şi canalizare în anul …. În raportul întocmit de experta …. se retine în mod greşit ca aceste lucrări s-au efectuat în anul ……, în timp ce în expertiza lui …… instalaţia de apară curenta şi canalizare este menţionata ca o anexa la WC-ul de serviciu din construcţia C1, cu o valoare derizorie, fără a se determina distinct costurile impuse de racordarea la sistemul de alimentare cu apa şi canal şi cele presupuse de construirea reţelelor de alimentare (ţevi, instalaţie sanitara etc.). Toate aceste cheltuieli trebuiau evidenţiate distinct cu prilejul stabilirii sporului de valoare adus imobilului, respectiv a contravalorii materialelor şi manoperei acestor lucrări; branşament la reţeaua de alimentare cu gaze, montarea unei centrale termice şi construirea instalaţiei de încălzire termica. În raportul întocmit de expertul …. se arata ca toate aceste lucrări au valoarea 0 cu motivarea ca ar fi fost desfiinţate, deşi acelaşi expert învederează, în cuprinsul constatărilor efectuate pe teren fila 4 par. 4 din raport) ca "locuinţele au instalaţii electrice şi sanitare - de apa şi canalizare - încălzirea a fost înlocuita în casa C1 cu încălzire centrala de la o central ape gaze care în prezent a fost mutata în casa c6”.
Costurile presupuse de branşarea la reţeaua de alimentare cu gaze nu au fost evidenţiate, deşi este de notorietate faptul ca acestea sunt ridicate şi includ costuri cu proiectarea, avizarea proiectului, branşarea, executare branşament, instalare contor. Totodată nu a fost luata în calcul întreaga reţea de alimentare cu gaze, care deserveşte toate construcţiile de pe teren şi care este, în continuare, perfect funcţionala, chiar daca centrala a fost mutata în construcţia C6; oricum şi construcţia C6 a revenit reclamantei-pârâte, deci contravaloarea întregului sistem de alimentare cu gaze, inclusiv centrala, trebuie inclusa în sporul de valoare adus imobilului, respectiv în contravaloarea materialelor şi manoperei acestor lucrări; refacerea acoperişului la construcţiile vechi, d şi c2 (bucătărie) şi montarea unui acoperiş nou, din tabla galvanizata, respectiv carton, mai rezistent la intemperii şi cu o durata de viata mai mare; executarea lucrărilor de tencuire exterioara a construcţiei C1 şi C2, în mai multe rânduri.
Alte erori conţinute în raportul de expertiza „întocmit de expertul …., raport care, în mod greşit a fost însuşit de prima instanţa pentru soluţionarea cererii reconvenționale; în mod eronat s-a reţinut ca executarea WC-ului de serviciu în holul/marchiza a construcţiei vechi, d este …., aceste lucrări fiind efectuate în ….; greşit a reţinut expertul ca bucătăria (construcţia c2) este o extindere a vechii bucătarii deşi, aşa cum au arătat, bucătăria a fost reconstruita integral după cutremurul din anul 1997 când a colapsat, constructive din cărămida cu fundaţie; în mod eronat expertul a inclus contravaloarea gardului edificat pe cheltuiala apelanţilor în categoria cheltuielilor voluptuorii deşi gardul iniţial fusese edificat în anul …, cu …. de ani în urma, fiind evident ca nu ar mai fi putut exista în prezent. Apelanţii au menţionat că, gardul de la strada a fost făcut de doua ori unul din lemn, construit aproximativ în anii ……, şi gardul din prefabricate cu porţi metalice din fier forjat închise cu policarbonat construit în …..; gardul împrejmuitor intre proprietatea în discuţie şi proprietăţile vecine, de sarma galvanizata, nici nu a fost luat în calcul.
Toate aceste erori din ultimul raport de expertiza au fost semnalate de apelanţi atât oral, la termenul de judecata din data de ……., însă instanţa le-a respins cu o motivare extreme de lacunara şi contradictorie, astfel cum se poate remarca analizând dispozitivul încheierii de la acel termen de judecata, încălcând astfel exigentele impuse de art. 261 pct. 5 C.proc.civ. care se refera nu doar la hotărârile date asupra fondului ci la toate încheierile premergătoare.
Astfel, pentru a respinge obiecțiunile formulate de apelanţi la cel de al doilea raport, pe care le-au reiterat în cele ce preced, prima instanţa reţine ca expertul ar fi precizat standardele şi coeficienţii utilizaţi, explicând şi argumentele pentru alegerea acestora. Acest raţionament al instanţei este eronat întrucât, aşa cum au arătat, expertul a utilizat tot Decretul nr. 256/1984 corelat cu indicii de actualizare elaborat de INCERC, ceea ce contravine unor acte normative speciale în aceasta materie la care se vor referi în continuare.
Raportul de expertiza efectuat de expertul ….. şi omologat de instanţa nu respecta dispoziţiile OG nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 353/2012 şi pe cele din Hotărârea nr. 3/2012 a Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România.
Potrivit art. 2 alin. 2 din OG nr. 24/2011, activitatea de evaluare imobiliara trebuie sa fie realizată în conformitate cu standardele specifice acestei activităţi, standarde care, potrivit dispoziţiilor art. 7 lit. j) sunt adoptate de Conferinţa naţională. Acest organism este organul reprezentativ de conducere al Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România care aprobă, prin hotărâre, standardele de evaluare, obligatorii pentru membrii Uniunii, la propunerea Consiliului director.
Or, prin Hotărârea nr. 3/19.05.2012 privind aprobarea standardelor de evaluare obligatorii pentru membrii Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România au fost stabilite standardele ce urmează a fi utilizate în toate expertizele evaluatorii ce urmează a se efectua în materie imobiliara în România.
Aceasta concluzie rezulta din interpretarea dispoziţiilor art. 1 şi art. 3 din OG nr. 24/2011 care reglementează domeniul de aplicare al acestui act normativ.
OG nr. 24/2011 are caracter de lege speciala în raport cu OG nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, act normativ care reglementează procedura de efectuare a expertizelor judiciare, în general, indiferent de obiectul lor, precum şi modul de dobândire a calităţii de expert tehnic judiciar, fără a stabili criterii de ordin tehnic şi calitativ ce ar trebui avuţi în vedere cu ocazia efectuării unei expertize intr-un anume domeniu.
De asemenea, s-a solicitat a se reţine că standardele fixate prin Hotărârea nr. 3/2012 nu au fost avute în vedere de expertul …...
Pentru a respinge obiecțiunile apelanţilor, instanţa a mai reţinut ca împrejurarea ca valorile din cel de al doilea raport nu se conciliază cu cele din primul raport nu ar fi relevanta. Acest raţionament este incorect cat timp, aşa cum au arătat la pct. 2.3 şi 2.4.., ambii experţi au avut în vedere acelaşi act normativ. Decretul nr. 256/1984 corelat cu indicii de actualizare.
În mod greşit instanţa a mai reţinut, în cuprinsul aceleiaşi încheieri, ca era în sarcina pârâtelor dovedirea împrejurării ca metodele şi calculele avute în vedere de expert au fost eronate deoarece standardele de evaluare citate mai sus fac parte din dreptul intern, fiind preluate prin ordonanţe şi hotărâri de guvern, ceea ce înseamnă ca şi instanţa şi expertul aveau obligaţia sa le cunoască, nefiind admisibil a ni se pune în sarcina dovedirea unor norme de drept din dreptul roman.
În cele din urma, s-a solicitat a se reţine că nu sunt corecte aserţiunile instanţei în sensul ca primul raport de expertiza efectuat de expertul ….. nu ar fi lămurit pe deplin obiectivele stabilite. Dimpotrivă, primul raport este mult mai bine documentat, calculele matematice sunt mult mai elaborate şi inteligibile chiar şi pentru persoane fără calificare tehnica în acest domeniu. Mai mult, acest expert a formulat un amplu răspuns la obiecțiuni iar la filele 3-6 din răspunsul la obiecțiuni (filele 487-490), experta învederează ca toate calculele au fost efectuate conform metodologiei de calcul şi standardelor de evaluare ANEVAR şi a explicat, pe larg metodele de calcul utilizate, ceea ce nu este cazul cu raportul omologat de instanţa, în cadrul căruia calculele matematice sunt extrem de sumare şi aproape neinteligibile.
În orice caz, s-a solicitat a se observa ca expertul …. nu a utilizat standardele de evaluare obligatorii, ceea ce determina să pună sub semnul întrebării exactitatea datelor obţinute şi profesionalismul lucrării sale.
Prin notele scrise depuse la termenul de judecata din data de ….. s-a solicitat a se constata ca o eventuala omologare a raportului de expertiza întocmit de ……. este de natura a contraveni principiilor prevăzute de art. 129 alin. 4 C.proc.civ. care institute în sarcina instanţei de judecata obligaţia legala de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În consecinţa, au învederat, pe larg, instanţei împrejurările expuse şi în prezentul material, la punctele 2.3-2.6, subliniind faptul ca întreg raportul de expertiza întocmit de expertul …… are ca punct de plecare, în calculele sale, suprafeţe şi construcţii ce nu mai fac obiectul prezentei cauze întrucât au făcut obiectul dosarului disjuns iar instanţele de judecata s-au pronunţat deja asupra lor prin hotărâre irevocabila.
În raport de aceste note scrise, prima instanţa ar fi trebuit sa isi exercite prerogativele conferite de art. 129 alin. 4 C.proc.civ. teza finala, sa constate ca probele administrate nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului şi sa dispună, chiar din oficiu, completarea probatoriului în sensul administrării unei noi expertize, având în vedere ca instanţa este îndreptăţită sa ordone administrarea oricărei probe pe care o va considera necesara, chiar dacă părţile se împotrivesc.
În loc sa procedeze astfel, prima instanţa, în mod nejustificat a apreciat ca susţinerile din aceste note reprezintă nişte obiecțiuni la raportul de expertiza şi le-a respins ca tardiv formulate, fără sa observe ca toate chestiunile de fapt expuse în note reprezentau de fapt impedimente legale la omologarea celui de al doilea raport de expertiza şi nu simple obiecțiuni.
Instanţa nu s-a pronunţat pe fond asupra acestor chestiuni cu care fusese expres investita prin notele de şedinţa, încălcând astfel norma imperativa de procedura prevăzuta de art. 261 pct. 5 C.proc.civ. dar şi dispoziţiile art. 129 alin. 4 privitoare la rolul activ, împrejurare de a sublinia nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei apelate.
Cea mai grava eroare pe care o săvârşeşte prima instanţa rezida în aceea ca nu a observat ca sporul de valoare adus întregului imobil, atât prin lucrările de îmbunătăţire aduse construcţiilor vechi, c1 şi c2, cat şi prin edificarea unei construcţii noi, este inferior, ca valoare, valorii materialelor şi a manoperei pentru aceste lucrări, ceea ce nu este admisibil deoarece constructorului de buna-credinţă nu i se poate crea o situaţie mai grava decât celui de rea credinţa.
Astfel, sporul de valoare, de …. lei (……. euro), conform expertizei, este mai mic decât suma valorilor pentru materiale şi manopera edificării construcţiei c6, care este de …… lei şi mai mic decât valoarea tuturor lucrărilor de îmbunătăţire, care şi aşa au fost subevaluate de expert la suma de ……...
Mai grav, în cuprinsul centralizatorului de la fila 10 şi din anexa nr. 10, când se stabileşte valoarea de circulaţie a imobilului în cele 2 variante impuse de instanţa, cu şi fără luarea în considerare a construcţiei noi c6, expertul include şi clădirea c5 stăpânită de fam. ….. şi suprafaţa de 200 mp stăpânită de aceştia, ambele făcând obiectul sentinţei pronunţate în dosarul disjuns.
Prin acest artificiu, crescând suprafaţa terenului dar şi suprafaţa construita expertul a alterat în mod grav rezultatul final.
Este de neconceput a se susţine ca valorează doar ….. euro o construcţie noua, având pivniţa (su. 7,34mp), parter cu suprafaţa utila de ….., compus din vestibul, dormitor, hol scara, bucătărie şi baie mp şi mansarda, cu o amprenta la sol de circa 70 mp, edificata din zidărie BCA cu sâmburi şi centuri de beton, planşeu de beton între pivnita şi parter şi intre parter şi mansarda, acoperiş din tabla zincata, ferestre cu tâmplărie PVC şi geam termopan, uşa metalica, şi care, la interior prezintă tencuieli interioare şi zugrăveli de cea mai buna calitate, pereţi placaţi cu faianţa în bucătărie, pardoseli din parchet laminat, gresie în bucătărie şi dotata la cheie cu instalaţii electrice, instalaţii sanitare şi instalaţie termica pe gaze şi racordata la toate reţelele de utilităţi.
În cele din urma, se poate observa ca expertul trebuia ca, în răspunsul la obiectivele privitoare la sporul de valoare adus de îmbunătăţiri şi la diferenţa intre valoarea imobilului înainte şi după efectuarea îmbunătăţirilor, sa aibă în vedere starea construcţiilor d şi c2 din anul …… şi nu valoarea acestora cu îmbunătăţiri.
Apelanţii au solicitat a se constata ca este eronata modalitatea în care instanţa fondului a soluţionat petitul având ca obiect obligarea pârâtelor-reclamante la suportarea contravalorii lipsei de folosinţa a imobilului.
Analizând conţinutul anexei nr. 8 la raportul de expertiza întocmit de expertul …., se constată că acesta a inclus în calculele sale şi suprafaţa de 200 mp şi construcţia c5 care nu s-au aflat niciodată în stăpânirea pârâtelor ci a familiei ….. şi care nu mai formau obiectul prezentei judecaţi ulterior disjungerii şi formarii dosarului nr. ……, soluţionat irevocabil în prezent.
Mai mult, cu prilejul stabilirii contravalorii lipsei de folosinţa au fost avute im vedere, spre comparaţie, imobile ce prezentau o mai buna situare stradala, complet finalizate, unele complet mobilate şi utilate or, nivelul de confort trebuie apreciat în mod deosebit şi din punctul de vedere al construcţiei ca şi locuinţa, întrucât suprafaţa de teren de 240 mp - suprafaţa folosita de apelanţi, curte comuna, o curte în care fiecare din cele doua familii stăpânea cate o bucata de teren în diverse zone ale curţii. Toate imobilele supuse analizei în stabilirea valorii de închiriere sunt imobile nou construite, majoritatea vile cu suprafeţe mari, amenajate parţial sau total şi nu un imobil compus din doua camere şi un hol construit în anul … (fără a se lua în calcul îmbunătăţirile efectuate de pârâţii-reclamanţi).
Cu prilejul evaluării lipsei de folosinţa expertul trebuia sa se raporteze la valoarea folosinţei unui imobil compus exclusiv din construcţiile d şi c2, în starea în care acestea se găseau în anul …. şi care nu era racordat la utilităţi (apa curenta, canalizare, instalaţie electrica, gaze).
În schimb expertul calculează lipsa de folosinţa pentru un imobil dispunând de toate utilităţile, cu 2 construcţii vechi renovate şi cu includere unei case de locuit complet noi.
În temeiul dispoziţiilor art. 295 C.proc.civ. apelanţii au solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice imobiliare în apel, în considerarea caracterului devolutiv al acestei cai de atac şi pentru a lamuri toate aspectele contradictorii din expertizele anterioare.
Consideră ca efectuarea unei noi expertize în faţa instanţei de apel constituie o probă concludentă şi utilă soluţionării cauzei şi care ar fi dus la înlăturarea arbitrariului cu privire la omologarea sau neomologarea unuia sau a celuilalt raport de expertiză dintre cele efectuate în faza judecării fondului pricinii.
Apelanta-reclamantă-pârâtă ……, a formulat întâmpinare la apelul formulat de …….. solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei apelate.
Şi apelantele-pârâte-reclamante ……., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului formulat de apelanta-reclamantă-pârâtă …….
În întâmpinări au fost reluate, pe fond, în esenţă, susţinerile din motivele de apel.
În cauză s-a administrat în apel proba cu înscrisurile depuse de părţi.
Prin decizia civilă nr…., Tribunalul Bucureşti - …. a respins ca nefondate apelurile formulate de apelanta-reclamantă-pârâtă …. şi de apelanţii-pârâţi-reclamanţi …… împotriva sentinţei civile nr. ….., pronunţată de Judecătoria ……. în dosarul nr. …… şi a respins cererile de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de părţi, neîntemeiate.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs reclamanta şi pârâtele.
Prin decizia civilă nr. ….. pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti ….. au fost admise recursurile formulate de recurenta-reclamantă ….. şi de recurentele-pârâte ….. împotriva deciziei civile nr. ….., pronunţată de Tribunalul Bucureşti …, a fost casată decizia atacată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţa de apel – Tribunalul Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
În ce priveşte recursul formulat de recurenta-reclamantă s-a apreciat că acesta este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
In prealabil, întrucât recurenta face în cadrul criticilor aduse deciziei mai multe referiri la acţiunea dedusă judecăţii, susţinând, în mod repetat, că instanţa de apel nu a ţinut seama de limitele învestirii, în condiţiile în care reclamanta nu ar fi sesizat prima instanţă decât cu o acţiune în evacuare, Curtea a constatat că prin cererea introductivă din data de …. s-a solicitat judecătoriei să se dispună obligarea pârâţilor ……. să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în ……, compus din teren şi construcţie în suprafaţă totală de …. mp, precum şi evacuarea acestora din acest imobil, acţiunea fiind întemeiată în drept şi pe dispoziţiile art. 480 din Codul civil de la 1864.
Ulterior, reclamanta şi-a modificat acţiunea solicitând şi obligarea pârâtelor-reclamante la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului începând cu data de …. şi până la momentul predării efective a imobilului situat în …… – în acest cadru procesual pronunţându-se prima instanţă.
Sunt, aşadar, neîntemeiate susţinerile din recurs privitoare la ignorarea de către tribunal a cadrului procesual, inclusiv, din perspectiva examinării în apel a titlului de proprietate exhibat de reclamantă.
Recurentul invocă dispoziţiile art. 304 pct.5 din Codul de procedură civilă de la 1865, formulând, astfel, critici legate de încălcarea în apel a principiului autorităţii de lucru judecat, a principiului non reformatio în pejus, precum şi a principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare.
Curtea a constatat că motivul de casare invocat poate fi reţinut în cauză numai dacă s-au încălcat norme de procedură şi sunt îndeplinite condiţiile îndeplinite de art. 105 alin.2 C.proc.civ..
Analizând din această perspectivă criticile concrete aduse deciziei recurate, Curtea a constatat că recurenta susţine, în esenţă, că tribunalul ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. …. pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti … prin motivarea soluţiei care s-ar fi întemeiat pe analiza şi reaprecierea considerentelor hotărârii irevocabile menţionate, repunând în discuţie chiar şi dreptul de proprietate al părţii, cu toate că acesta nu făcea obiectul judecăţii (acest ultim aspect fiind invocat de recurentă şi ca un aspect al încălcării principiului non reformatio in pejus).
Curtea a reamintit că obiectul cererii principale deduse judecăţii este o revendicare imobiliară, iar acţiunea în revendicare, ca mijloc principal de apărare a dreptului de proprietate reglementat de art. 480 din Codul civil, este o acţiune reală petitorie, întrucât prin intermediul ei se urmăreşte protecţia unui drept real imobiliar, şi are ca finalitate recunoaşterea dreptului de proprietate al reclamantului şi restituirea bunului de la pârâtul care îl posedă fără drept.
In ceea ce priveşte autoritatea sau puterea lucrului judecat aceasta este o calitate ataşată verificării şi sancţionării jurisdicţionale, împiedicând reluarea aceluiaşi litigiu asupra unor chestiuni dezbătute şi analizate de o instanţă în cadrul şi pe parcursul procedurii contencioase.
Conform reglementării incidente în cauză, puterea de lucru judecat cunoştea două manifestări procesuale – respectiv, aceea de excepţie procesuală (conform art. 1201 din Codul civil şi art. 166 din Codul de procedură civilă de la 1865) şi aceea de prezumţie, respectiv un mijloc de probă privitor la raporturile juridice dintre părţi (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 din Codul civil de la 1864).
Această a doua formă de reglementare a puterii de lucru judecat vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătoreşti, întrucât efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, făcând ca partea interesată să se poată prevala de lucrul judecat anterior, impunând, astfel, instanţei constatarea jurisdicţională anterioară, constituindu-se într-un mijloc de apărare de fond.
Raportându-se la pricina de faţă, Curtea a constatat că împrejurarea pusă in discuţie de recurentă, vizând faptul că prin motivarea instanţei de apel asupra apelului declarat de parte s-a ignorat puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. … pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti ….. nu poate fi analizată prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 304 pct.5 C.proc.civ., având în vedere că se pune în discuţie exclusiv respectarea de către tribunal a prevederilor art. 1200 pct. 4 comb. cu art. 1202 alin. 2 din Codul civil de la 1864, situaţie faţă de care Curtea – prin raportare la art. 306 alin.3 C.proc.civ. – o va putea analiza din perspectiva incidenţei motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civ., după cum se va arăta mai jos.
Referitor la pretinsa agravare a situaţiei părţii în propria cale de atac, Curtea a reţinut că, contrar susţinerilor recurentei, o atare situaţie nu poate fi constatată prin raportare la analizarea în apel a dreptului de proprietate şi, respectiv, a titlurilor exhibate de ambele părţi, analiză specifică unei acţiuni în revendicare care a constituite obiectul cererii de chemare în judecată cum deja s-a arătat.
De altfel, regula non reformatio in pejus se aplică, conform prevederilor Codului de procedură civilă de la 1865, în cazul când se impune adoptarea uneia din soluţiile prevăzute de art. 296 teza I C.proc.civ. și anume, schimbarea sentinţei primei instanţe, precum și în cazul rejudecării cauzei după desfiinţarea ori anularea sentinţei, dispuse în baza art. 297 C.proc.civ.
Prin urmare, nu se poate reţine încălcarea art. 296 C.proc.civ. prin agravarea situaţiei în propria cale de atac, în condiţiile în care instanţa de apel a pronunţat aceeași soluţie, respingând apelul părţii şi completând motivarea cu noi argumente, astfel încât situaţia apelantului a rămas neschimbată.
In acelaşi context, trebuie arătat şi că reţinerea de către instanţa de apel a calităţii de posesori de bună-credinţă ai imobilului în litigiu în favoarea intimaţilor pârâţi-reclamanţi, contrar deciziei irevocabile sus-menţionate, fără a se face nicio distincţie în raport de data de …… (dată considerată de prima instanţă ca moment al intervertirii în posesie a unei detenţii precare anterioare), nu poate determina casarea deciziei pentru motivul de recurs invocat, neputându-se susţine că părţii reclamante i s-ar fi agravat situaţia în apel, în condiţiile în care şi prima instanţă a considerat că în intervalul ….. posesia pârâţilor-reclamanţi asupra imobilului a fost una de bună-credinţă, aceasta fiind considerată ca o perioada de stăpânire a imobilului relevantă pentru soluţia pronunţată asupra celorlalte cereri ale reclamantei, inclusiv, prin raportare la data formulări acţiunii, iar soluţia a fost menţinută integral în faza procesuală a apelului .
Curtea nu a reţinut incidenţa motivului de casare prev. de art. 304 pct.5 C.proc.civ., nici prin raportare la încălcarea principiilor contradictorialităţii şi dreptului la apărare, încălcare afirmată de recurentă prin raportare la, pe de o parte, faptul că, în cauză tribunalul a analizat dreptul său de apărare, depăşind cadrul procesual – aspect examinat mai sus – şi, pe de altă parte, prin nepunerea în discuţie a chestiunilor reţinute în considerentele deciziei care, în opinia recurentei, sunt contrare considerentelor deciziei civile nr. ….. pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti …...
În temeiul principiului contradictorialităţii părţile pot să formuleze cereri, să propună, să administreze probe şi să pună concluzii cu privire la toate problemele de fapt şi de drept de care depinde corecta soluţionare a procesului, instanţa urmând a-şi întemeia hotărârea numai asupra aspectelor supuse dezbaterii contradictorii a părţilor.
Nu se poate pretinde, însă, instanţei să pună în discuţie în cauză, pentru o aşa-zisă respectare a dreptului la apărare, situaţia de fapt reţinută în urma analizării probatoriului administrat, respectiv, calificarea dată raporturilor juridice dintre părţi, pe care îşi întemeiază hotărârea luată în cauză, acestea putând face, eventual, obiectul unor dezbateri numai cu prilejul exercitării căilor de atac exercitate împotriva deciziei, în limitele permise de lege.
In ceea ce priveşte critica recurentei vizând motivarea contradictorie şi considerentele străine de natura pricinii, critică analizată prin raportare la motivul de recurs prev. de art. 304 pct.7 C.proc.civ., Curtea constată că aspectele invocate punctual de parte în dezvoltarea cestei critici nu sunt fondate.
Astfel, recurenta îşi susţine critica de nelegalitate vizând considerentele străine reiterând aserţiunea că obiectul litigiului nu l-ar constitui o acţiune în revendicare şi, respectiv, stabilirea titlurilor cu care părţile ocupau imobilul.
Or, acest aspect a fost deja examinat, apreciindu-se asupra caracterului neîntemeiat al acestor susţineri.
De asemenea, nu pot fi calificate ca reprezentând considerente străine de natura pricinii argumentele legate de lipsa autorizaţiei de construire pentru lucrările edificate pe teren, reţinerea posesiei şi a bunei credinţe în favoarea intimaţilor pârâţi-reclamanţi şi a consecinţelor care ar decurge dintr-o atare statuare, în opinia instanţei de apel, în favoarea acestora din urmă, fiind evident că toate aceste împrejurări au legătură cu raportul juridic dedus judecăţii, putând fi criticate, eventual, din perspectiva altor motive de recurs (cum, de altfel, recurenta a procedat în cadrul cererii sale, invocându-le şi din perspectiva incidenţei art. 304 pct.9 C.proc.civ.).
De asemenea, Curtea nu reţine motivul de recurs examinat nici prin raportare la aşa-zisele aspecte contradictorii ale motivării deciziei de apel, acestea nefiind de fapt, decât o reiterare a susţinerii referitoare la încălcarea puterii de lucru judecat a deciziei civile nr. …… pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti …., aspect ce va fi analizat, distinct, în continuare.
In ceea ce priveşte pronunţarea de către tribunal a unei hotărâri lipsită de temei legal şi, după caz, cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs avut în vedere conform art. 304 pct.9 C.proc.civ., Curtea constată că recurenta a invocat în dezvoltarea acestuia mai multe aspecte care ar viza nelegalitatea hotărârii: interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 485, art. 486 Cod civil din 1864 raportat la art. 494 Cod civil din 1864, ceea ce ar fi dus la reţinerea bunei-credinţe a intimatelor până la data de …… (momentul pronunţării deciziei civile nr. …..); interpretarea şi aplicarea greşită a prevederilor legale referitoare la obligaţia de achitare a contravalorii lipsei de folosinţă, ceea ce ar fi determinat reţinerea obligaţiei numai pentru perioada ……, precum şi stabilirea acestei ultime date ca fiind momentul până la care să fie acordată contravaloarea lipsei de folosinţă – recurenta-reclamantă punând în discuţie aici şi o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 294 alin.2 din Codul de procedură civilă de la 1865 .
Cu prioritate, Curtea a remarcat că, deşi se invocă motivul de modificare sus-menţionat, recurenta îşi exprimă în cea mai mare parte nemulţumirile referitoare la analiza probelor în apel şi la situaţia de fapt, în opinia sa, greşit reţinută.
Astfel, deşi recurenta-reclamantă critică formal interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 485-486 şi cele ale art. 494 din vechiul Cod civil, în esenţă, criticile se referă în realitate la faptul că instanţa de apel nu a avut în vedere argumentele aduse de parte, conform probelor administrate, şi a stabilit o situaţie de fapt contrară celei prezentate de reclamantă, apreciind asupra calităţii de posesori/constructori de bună-credinţă a pârâţilor-reclamanţi, situaţie ce ar fi dus la aplicarea eronată a dispoziţiilor legale incidente în materia accesiunii imobiliare
Or, faţă de dispoziţiile art. 306 şi art. 3021 lit. c din Codul de procedură civilă de la 1865, Curtea constată că, în situaţia în care litigiul este supus şi căii de atac devolutive a apelului, cum este şi cazul în speţă, realizarea controlului jurisdicţional în recurs este unul exclusiv de legalitate care se grefează pe situaţia de fapt astfel cum a fost ea stabilită definitiv de instanţa de apel. Aşadar, a reaprecia probele administrate pentru a ajunge la concluzia unei alte situaţii de fapt, ar echivala cu o depăşire a limitelor controlului său jurisdicţional, limite stabilite prin art. 304 Cod de procedură civilă la „legalitatea hotărârii”.
De altfel, chiar recurenta afirmă în cadrul cererii sale de recurs că, potrivit literaturii de specialitate, „încetarea bunei credinţe este o chestiune de fapt, lăsată la aprecierea instanţei de judecată”.
Referitor la susţinerile recurentei în sensul că instanţa de apel nu ar fi respectat cele statuate cu putere de lucru judecat prin decizia nr. …… şi a reţinut că, până la data de ….., intimatele au posedat imobilul, iar posesia a fost una de bună credinţă, Curtea constată în privinţa aplicării corecte a prevederilor art. 1200 pct. 4 comb. cu art. 1202 alin. 2 din Codul civil de la 1864 faţă de cele statuate, irevocabil, prin hotărârea judecătorească menţionată că în cuprinsul deciziei recurate tribunalul a făcut o analiză proprie a considerentelor hotărârii irevocabile respective, făcând aprecieri inclusiv asupra contradicţiilor care s-ar găsi în aceste considerente, în scopul identificării acelora care intră în sfera autorităţii lucrului judecat, deoarece, în lipsa lor, n-ar fi posibilă înţelegerea dispozitivului hotărârii ori, după caz, sunt decisive, fundamentând, deci, în mod direct soluţia pronunţată de instanţă.
Această analiză, la rândul său, nu este, însă, foarte edificatoare, situaţie faţă de care Curtea a remarcat că prima instanţă a sintetizat mai bine împrejurările care pot fi reţinute ca fiind stabilite cu putere de lucru judecat în cuprinsul deciziei respective: faptul că posesia pârâţilor-reclamanţi asupra imobilului a fost întreruptă la data de … şi faptul că începând cu această dată a început să curgă o nouă posesie care, de la data de …. s-a transformat în detenţie precară.
Împrejurările acestea nu au fost înlăturate de către instanţa de apel prin propria statuare asupra situaţiei de fapt existente în legătură cu stăpânirea imobilului şi au permis, prin coroborarea celorlalte probe administrate în prezenta cauză şi analizate de instanţele de fond şi de apel să stabilească că, într-o perioadă de timp ulterioară – de la momentul pronunţării sentinţei civile nr. ….. a Judecătoriei …… prin care s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune în favoarea pârâţilor-reclamanţi şi până la momentul schimbării acesteia şi respingerii cererii acestora, prin decizia civilă nr. .. a Curţii de Apel Bucureşti ….. – calificarea posesiei pârâţilor-reclamanţi ca fiind de bună-credinţă, cu reţinerea incidenţei art. 485-486 C.civ. în favoarea acestora.
Astfel, în raport şi de soluţia tribunalului de menţinere în tot a sentinţei apelate, este evident că celelalte aprecieri făcute în considerentele deciziei instanţei de apel, criticate ca fiind excesive şi contrare celor reţinute prin considerentele deciziei Curţii de Apel Bucureşti Secţia a IV-a Civilă, nu pot fi privite decât ca fiind irelevante faţă de soluţia adoptată şi nenecesare, motiv pentru care decizia care le conține nu este viciată din punct de vedere al legalității şi nu se impune modificarea ei.
De asemenea, Curtea a mai reţinut că nu a fost înlăturată prin decizia recurată statuarea primei instanţe potrivit căreia prin decizia civilă nr. …… a Curţii de Apel Bucureşti au fost înlăturate argumentele reclamantei-pârâte în sensul că, în cadrul dosarului finalizat prin sentinţa civilă nr. … a Judecătoriei ….., pârâţii-reclamanţi au indicat cu rea-credinţă o adresă nereală a reclamantei-pârâte, fapt a care ar fi determinat nelegala citare a acesteia şi implicit cunoaşterea viciilor hotărârii judecătoreşti este neîntemeiată, fiind, aşadar, tranşată irevocabil această chestiune, cu consecinţa – corect constată de instanţa de fond – a stabilirii ca nefondate a susţinerilor reclamantei-pârâte vizând reaua-credinţă a pârâţilor-reclamanţi în exercitarea posesiei întemeiate pe sentinţa civilă nr. ….. a Judecătoriei …..
Curtea a reamintit, oricum, că stabilirea bunei sau relei credinţe a posesorului sau a constructorului este o problemă de fapt, lăsată la aprecierea instanţelor de judecată (mai precis, a instanţelor de fond).
Tot astfel, stabilirea momentului la care încetează buna credinţă a posesorului ori a constructorului se face de către instanţa de judecată ca urmare a evaluării probatoriului administrat în cauză.
Curtea, având în vedere limitele controlului judiciar în calea extraordinară a recursului, mai sus evocate, nu a primit criticile recurentei legate de reaua credinţă pârâţilor-reclamanţi, de faptul că aceştia ar fi ştiut că au doar calitatea de detentori precari, cunoscând cauzele de desfiinţare a justului titlu, precum şi a împrejurării că, în speţă, nu erau îndeplinite condiţiile pentru uzucapiune.
Tot astfel, nu au fost primite susţinerile recurentei conform cărora de la momentul introducerii acţiunii în revendicare, orice pretinsă bună-credinţă a intimaţilor …… ar fi încetat, atât din perspectiva posesiei exercitate, cât şi din perspectiva pretinsei calităţi de constructor de bună-credinţă, ţinând seama de statuările instanţei de fond şi cele ale instanţei de apel referitoare la buna credinţă a intimaţilor.
In acest context, Curtea a reţinut şi că nu are vreun suport juridic pretenţia recurentei la despăgubiri din partea intimatelor pentru lipsa de folosinţă generată de imposibilitatea exercitării atributului folosirii imobilului, indiferent de buna sau reaua credinţă a acestora, legea civilă stabilind care sunt cerinţele pentru a se solicita restituirea fructelor civile sau a contravalorii lor, ca în speţă.
Este, deci, adevărat că cererea de acordare a despăgubirilor este legată în mod necesar de data la care debitorul obligaţiei de restituire devine de rea credinţă, dar, în raport de situaţia de fapt stabilită în cauză, Curtea va constata aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 485 din Codul civil de la 1864 care permit posesorului de bună-credinţă să păstreze fructele pe care le-a perceput.
Pe cale de consecinţă, Curtea a respins că vădit nefondată şi critica recurentei vizând existenţa obligaţiei de plata a contravalorii lipsei de folosinţă corelativă doar prerogativei titularului dreptului de proprietate de a folosi bunul (jus utendi), şi respectiv, pretinsa analiză greşită a cererii privind contravaloarea lipsei de folosinţă din perspectiva felului posesiei exercitate de familia …...
Referitor la critica recurentei-reclamante având ca obiect stabilirea datei de …….. ca dată până la care să fie acordată contravaloarea lipsei de folosinţă, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată conform considerentelor ce succed.
Data sus-menţionată reprezintă momentul până la care expertul judiciar desemnat de prima instanţă a procedat la evaluarea contravalorii lipsei de folosinţă solicitată de reclamantă.
Recurenta-reclamantă a solicitat, însă, în cauză obligarea pârâtelor-reclamante la plata contravalorii lipsei de folosinţă a imobilului, începând cu …… până la momentul predării efective a imobilului.
In mod evident, recurenta-reclamantă, cum corect se arată prin cererea de recurs, este lipsită de folosinţa imobilului şi după data de ….., până când intimatele vor elibera imobilul ce îi aparţine, fiind cert şi un prejudiciu viitor, care, deşi nu s-a produs încă, este sigur că se va produce în viitor, el fiind, astfel susceptibil de evaluare.
Această evaluare trebuie făcută, însă, în cadrul acţiunii dedusă judecăţii care are acest obiect, şi, în raport de această împrejurare, prima instanţă a avut în vedere la momentul pronunţării sentinţei apelate, în conformitate şi cu prevederile art. 1169 din Codul civil de la 1864, întinderea prejudiciului determinată pe baza probatoriului administrat (expertiza judiciară), dezdăunarea celui prejudiciat neputându-se realiza decât în condiţiile în care prejudiciul invocat este cert atât sub aspectul existenţei, cât şi sub aspectul întinderii sale.
Curtea a constatat, însă, că tribunalul, deşi a reţinut întemeiat că estimarea întinderii prejudiciului pretins constituie atributul instanţei, nu a avut în vedere şi dispoziţiile art. 294 alin. 2 C.proc.civ., invocate distinct prin cererea de apel formulată de reclamantă, şi a reţinut referitor la criticile cu privire la alte dobânzi, despăgubiri care i s-ar datora, incidenţa dispoziţiilor art. 3712 alin. 3 C.proc.civ. care se referă la actualizarea de către organul de executare a obligaţiei principale stabilite printr-un titlu executoriu.
Or, potrivit art. 294 alin. 2 din Codul de procedură civilă de la 1865 se pot solicita în apel dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe, respectiv de a solicita compensația legală, rațiunea edictării acestei norme fiind – aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţă şi în literatură juridică – aceea de a permite părții care este creditorul unei obligații patrimoniale care se execută prin prestații succesive, din care unele ajung la scadență după pronunțarea hotărârii de primă instanță, sau care este susceptibilă de actualizare ori generatoare de dobânzi, să solicite plata sumelor de bani cuvenite după ce prima instanţă s-a dezînvestit, pentru ca aceasta să nu fie pusă în situația de a formula alte cereri de chemare în judecată pentru obținerea acestor drepturi.
Prin urmare, textul legal invocat are în vedere cererile prin care se solicită plata în continuare a sumelor cerute în fața primei instanțe și care au devenit scadente după pronunțarea hotărârii de primă instanță.
Curtea a reţinut că apelanta-reclamantă a formulat o asemenea solicitare cu respectarea termenului legal şi în conformitate cu art. 292 C.proc.civ., aceasta regăsindu-se în cadrul cererii de apel motivate, situaţie faţă de care tribunalul nu avea a „specula” asupra acestei pretenţii legate de contravaloarea lipsei de folosinţă după momentul reţinut de prima instanţă pentru acordarea acesteia, ci trebuia să o soluţioneze în faza procesuală devolutivă a apelului, pe baza probelor administrate ori a altor probe noi, propuse şi încuviinţate în condiţiile legii.
Prin urmare, vătămarea adusă părţii prin omisiunea de a răspunde la această cerere nu poate fi înlăturată decât prin admiterea recursului şi casarea deciziei recurate, conform art. 312 alin.1 şi 5 C.proc.civ., cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel.
Tot astfel, Curtea a constatat lipsa unui răspuns concret al instanţei de apel la critica dedusă judecăţii în calea de atac vizând dreptul de opţiune al proprietarului terenului în ipoteza constructorului de bună credinţă pe acest teren, în aplicarea art. 494 din Codul civil de la 1864.
Potrivit acestei reglementări, contrar celor reţinute de tribunal, în cazul constructorului de bună-credinţă, proprietarul terenului poate opta între plata contravalorii materialelor şi manoperei şi, respectiv, plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren prin edificarea construcţiei noi.
Prin urmare, tribunalul, în raport de susţinerile reclamantei, avea obligaţia de a analiza incidenţa în speţă a acestor dispoziţii legale, verificând în ce măsură titularul fondului şi-a exprimat în faţa primei instanţe o asemenea opţiune, precum şi temeinicia şi legalitatea statuărilor instanţei de fond în raport de această manifestare de voinţă.
In ceea ce priveşte celelalte susţineri ale recurentei-reclamante referitoare la momentul până la care se poate acorda o atare dezdăunare pentru lipsa de folosinţă, Curtea – având în vedere şi cele reţinute anterior privind nepronunţarea instanţei de apel asupra acestei chestiuni– a constatat doar că instanţele de fond ar trebui să ţină seama de toate circumstanţele specifice cauzei de faţă, neputându-se ignora nici împrejurarea că, în situaţia în care se reţine în favoarea pârâţilor un drept de retenţie pe perioada de exercitare a dreptului de retenţie (de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de instituire a acestui drept până la împlinirea termenului de prescripţie a executării silite a acestui titlu care consacră creanţa şi dreptul de retenţie, ca o garanţie reală imperfectă a acesteia) recurenta-reclamantă nu poate avea şi dreptul la fructe.
Astfel, pe perioada cât subzistă un drept de retenție al altuia, până la momentul predării bunului de bună voie, recurenta-reclamanta nu are vocaţia de a primi, deci, nici despăgubiri pentru lipsa de folosinţă, deoarece aceasta din urmă, în calitate de proprietar al bunului imobil, nu mai putea beneficia de fructele lucrului reţinut. Numai după această perioadă recurenta-reclamantă are vocaţia de a primi despăgubiri pentru lipsa de folosinţă, putându-şi valorifica acest drept, care va depinde şi de poziţia retentorului, eventual, printr-o nouă cererea de chemare în judecată, formulată în termenul legal de prescripţie extinctivă.
În ceea ce priveşte recursul declarat în cauză de recurentele-pârâte acesta a fost, de asemenea, admis, pentru considerentele care succed.
Curtea a constata că, în esenţă, principalele critici ale acestora aduse deciziei din apel vizează respingerea cererii de a se administra o nouă expertiză tehnică, măsură criticată şi din perspectiva lipsei unei motivări corespunzătoare a tribunalului pe acest aspect.
In acest sens, Curtea reţine că prin cererea scrisa de suplimentare a probatoriului depusa la termenul din data de 12.06.2014, pârâtele au solicitat administrarea probei cu expertiza în apel, apreciind că această probă este necesară, pe de o parte, pentru a se răspunde criticilor aduse sentinţei legate de modalitatea defectuoasă în care s-ar fi realizat expertiză tehnică judiciară care a fost omologată de prima instanţă, iar, pe de altă parte, în considerarea faptului ca, pe parcursul judecaţii apelului, fusese admisă cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei apelate, iar această încheiere nu fusese atacată de partea adversă.
Astfel, prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la data de …… în dosarul nr. ……, Judecătoria …… a admis cererea pârâtelor de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr…… în sensul că "imobilul situat în …… astfel cum a fost identificat de expertul ……., în privinţa căruia s-a dispus obligarea pârâţilor la lăsarea în deplin proprietate şi posesie reclamantei-pârâte, este compus din terenul în suprafaţa de 240 mp (intabulat în … a Mun. Bucureşti, ….cu nr. cadastral ….) şi construcţiile C1 (suprafaţă construită de 32,5 mp), C2 (cu o suprafaţa construită de 16,6 mp, C6 (cu o suprafaţă construită de 64,59 mp.)”.
Pârâtele au invocat în faţa instanţei de apel, în raport şi de motivarea încheierii menţionate, împrejurarea că în toate calculele expertului care a întocmit expertiza avuta în vedere de prima instanţă ar fi fost inclusă şi suprafaţa de cca 200 mp care a făcut obiectul sentinţei civile nr……. pronunţata în dosarul disjuns din prezenta cauză, precum şi corpul de construcţie identificat ca fiind C5 prin expertiză, ceea ce ar fi influenţat inclusiv stabilirea contravalorii lipsei de folosinţă solicitată de reclamanta-pârâta pentru imobilul revendicat de la aceste pârâte.
La termenul de judecata din data de ….. instanţa de apel a rămas în pronunţare atât asupra cererii de suplimentare a probatoriului, cât şi asupra fondului pricinii.
Curtea remarcă, însă, faptul că, respingând, prin încheierea de la aceeaşi dată cererea de suplimentare a probatoriului tribunalul a reţinut că „nu sunt temeiuri pentru readministrarea probatoriului criticile necuprinzând motive de nulitate absoluta a expertizelor, părţile manifestându-şi nemulţumirile în special împotriva valorilor propuse de expertiza, fără a aduce probe suplimentare”, apreciind, totodată, că motivele de critică în apeluri pot fi analizate în raport de probatoriu existent la dosar, care ar fi fost „suficient” în acest sens.
Cu toate acestea, Curtea reţine că, în cadrul considerentelor deciziei recurate, tribunalul, pe de o parte, arată că lucrarea expertului judiciar de la fond a răspuns tuturor obiectivelor propuse şi că nu există niciun motiv de nulitate a raportului omologat de prima instanţă, iar, pe de altă parte, se arată că părţile nu au justificat în vreun mod administrarea unei alte probe cu expertiză în apel, lipsind „probele noi”, ulterioare sesizării tribunalului, care să impună efectuarea unei alte expertize, apreciindu-se că este atributul expertului ca specialist de a stabili elementele şi detaliile constructive care au interes în determinarea valorii de circulaţie a imobilului.
Curtea nu a primit susţinerea recurentelor legată de nerespectarea dispoziţiilor O.G. nr. 24/2011 privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor ale Regulamentul de organizare şi funcţionare a Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 353/2012 şi pe cele din Hotărârea nr. 3/2012 a Uniunii Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România – susţinere ce a fost respinsă şi în apel.
In cauză, expertiza de la fond a fost întocmită de un expert judiciar, în condiţiile O.G. nr. 2/2000 si ar fi trebuit să fie avute în vedere standardele profesionale impuse membrilor acestui corp de experţi, ţinând seama că cel ce are calitatea de evaluator autorizat după parcurgerea etapelor reglementate de O.G. nr. 24/2011 şi este membru al Asociaţiei Naţionale a Evaluatorilor Autorizaţi din România poate fi admis ca expert judiciar pe baza unei solicitări scrise numai dacă este validat de Biroul Central de Expertiză Tehnică Judiciară din cadrul Ministerului Justiţiei.
Tribunalul nu a făcut, însă, nicio referire la consecinţele încheierii de lămurire a dispozitivului sentinţei apelate în privinţa concludenţei probatoriului administrat (eventual, din perspectiva puterii lucrului judecat a celor statuate prin respectiva încheiere, efect recunoscut chiar de tribunal – fila …..), apreciind doar că includerea construcţiei deţinută de ceilalţi pârâţi din cauza disjunsă în calculele expertului ar fi avut ca efect o creştere substanţială sporului de valoare, dar, în speţă, construcţiile au fost corect identificate şi indicate de expert.
Or, prin încheierea de lămurire instanţa de fond arăta că acelaşi expert tehnic judiciar, în analiza sa, nu s-a limitat la identificarea imobilului stăpânit de pârâţii-reclamanţi, ci şi la a acelui situat la aceeaşi adresă stăpânit de alte persoane – această împrejurare fiind pusă în discuţie de recurenţi, inclusiv, în susţinerea noului probatoriu care, în opinia lor, era necesar a fi administrat în faza procesuală a apelului, conform art. 292 alin.1 C.proc.civ.
In plus, instanţa de apel nu răspunde concret criticii legate de inadvertenţele dintre concluziile experţilor judiciari desemnaţi la fond, în condiţiile în care aceştia ar fi folosit aceleaşi criterii şi aceleaşi norme de evaluare pentru a răspunde obiectivelor propuse, neexistând un răspuns concret nici în privinţa erorilor din raportul de expertiză omologat de prima instanţă, semnalate punctual şi prin motivarea cererii de apel ori în ceea ce priveşte lucrările de îmbunătăţire enumerate de pârâţi şi în legătură cu care aceştia au susţinut că, în mod nejustificat, nu au fost incluse în evaluarea făcută de expert.
Procedând în acest mod, tribunalul a încălcat dispoziţiile art. 295 alin.1 C.proc.civ., aspectele de nelegalitate şi netemeinicie învederate de recurente nefiind cenzurate şi valorificate de instanţă, astfel încât nu se poate susţine într-o asemenea situaţie că motivele de apel invocate ar fi făcut obiectul unei cercetări în substanţa lor, deşi apelul a fost respins ca nefondat.
Curtea a constatat că, potrivit acestor prevederi legale instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, instanţa putând încuviinţa refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanţă, precum şi administrarea probelor noi propuse în condiţiile art. 292, dacă consideră că sunt necesare pentru soluţionarea cauzei.
În raport de cele reţinute anterior, Curtea reţine că stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii în prezenta cauză nu se puteau verifica în apel cu ignorarea apărărilor menţionate, respectiv, în lipsa unei analize concrete a probelor administrate, cu atât mai mult cu cât tribunalul a respins cererea de completare a probatoriului.
In acelaşi context, Curtea constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile legale sus-menţionate, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.
Chiar dacă instanţa de judecată nu are obligaţia de a răspunde exhaustiv argumentelor şi susţinerilor părţilor, fiindu-i permisă chiar gruparea şi simplificarea motivelor reţinute în soluţionarea cererilor formulate, cu condiţia de a răspunde problemei esenţiale care face obiectul litigiului, trebuie remarcat că în cauză tocmai această ultimă cerinţă nu este întrunită.
Conform unei jurisprudenţe CEDO constante, un proces civil finalizat printr-o hotărâre care dezleagă fondul, cu garanţiile date de art. 6.1 din Convenţia Europeană privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părţilor de a fi în mod real „ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la un examen efectiv, real şi consistent al mijloacelor, argumentelor şi elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa în determinarea situaţiei de fapt (hotărârile din cauza Albina împotriva României, cauza Gheorghe împotriva României).
Prin urmare, sunt fondate susţinerile recurentelor--pârâte privitoare la vătămarea procesuală cauzată acestora, vătămare faţă de care Curtea reţine – făcând aplicarea art. 306 alin.3 C.proc.civ. – că sunt incidente prevederile art. 304 pct.5 C.proc.civ. – respingerea completării probatoriului cu expertiză în faza devolutivă a apelului coroborată cu raţiunile care au determinat tribunalul să nu primească criticile din apel mai sus examinate producând părţilor apelante o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează judecata în această etapă procesuală, pentru a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie.
In privinţa celorlalte critici de nelegalitate aduse de pârâte deciziei, referitoare la lipsa de rol activ a instanţei de apel, ignorarea obiectului pricinii şi a efectului pozitiv al autoritătii de lucru judecat – prin raportare la cele statuate prin încheierea de lămurire menţionată – Curtea a constatat că aspectele puse în discuţie prin intermediul acestora (şi care ar putea fi examinate, eventual, din perspectiva motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct.9 C.proc.civ.) sunt strâns legate de dezlegările date criticilor anterior analizate, astfel că este inutilă o analiză distinctă a acestora faţă de motivul de casare apreciat ca întemeiat.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 alin.1, 3 şi 5 C.proc.civ., a admis ambele recursuri, va casa decizia tribunalului şi a trimis cauza pentru rejudecare în apel, în limitele criticilor găsite fondate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti ….. la data de ….. sub nr. …..
La termenul din data de ….. Tribunalul a încuviinţat proba cu expertiza evaluatorie.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele:
Prioritar, întrucât părţile au exprimat pe parcursul prezentului ciclu procesual – preponderent la termenul din data de …., dar şi cu ocazia cuvântului în dezbateri – poziţii divergente cu privire la limitele rejudecării dispuse în cauză din perspectiva art. 315 c.pr.civ., instanţa de apel apreciază necesară clarificarea acestora după cum urmează:
Deşi apelanta-reclamantă ……. a susţinut că în cauză nu a fost tranşată chestiunea calităţii de constructor de bună sau de rea credinţă a pârâtelor reclamante (şi a autorului lor, ….., decedat pe parcursul procesului), Tribunalul constată că din lecturarea deciziei de casare rezultă contrariul. Este adevărat că instanţa de recurs a reţinut că stabilirea bunei sau relei credinţe a constructorului pe terenul altuia este atributul instanţelor de fond (primă instanţă şi apel), configuraţia căii de atac extraordinare a recursului nepermiţând o nouă statuare asupra situaţiei de fapt ce reiese din probele administrate. Aceasta nu înseamnă însă că starea de fapt astfel cum a fost reţinută în precedentul ciclu procesual nu se bucură de putere de lucru judecat cât timp instanţa de recurs şi-a însuşit-o prin faptul că în controlul de legalitate pe care l-a exercitat, a verificat aplicarea legii prin raportare la situaţia de fapt astfel cum a fost stabilită de instanţele de fond (art. 304 pct. 9 c.pr.civ).
Faptul că decizia nr. …….. a fost casată în integralitate de instanţa de recurs nu este aptă să fundamenteze punctul de vedere exprimat de apelanta reclamantă-pârâtă deoarece, admiţând ambele recursuri declarate în cauză, în condiţiile în care prin precedenta decizie pronunţată în apel au fost respinse ambele apeluri, devine evident că soluţia casării în integralitate se impunea deoarece nu mai exista în dispozitivul deciziei apelate nicio dispoziţie aptă a fi menţinută (singurele menţiuni rămase fiind referitoare la indicarea căii de atac şi data pronunţării deciziei), fiind mai degrabă o chestiune care ţine de tehnica de redactare a minutei decât de aplicare a art. 315 c.pr.civ.
De altfel, Curtea de Apel Bucureşti a trasat în mod expres limitele rejudecării prin însăşi decizia de casare, reţinând că dosarul de faţă a fost trimis spre rejudecare în apel „în limita criticilor găsite fondate”.
Aşadar, în ceea ce priveşte situaţia de fapt care rezultă din probele administrate în cauză, într-o expunere succintă, Tribunalul reţine că apelanta-pârâtă-reclamantă are calitatea de proprietară a imobilului situat în Bucureşti, …….. imobil pe care l-a dobândit pe cale succesorală de la autorul său, …...
Apelantele-pârâte-reclamante ocupă în fapt terenul în suprafaţă de 240 mp (cu privire la diferenţa până la 440 mp pronunţându-se sentinţa civilă nr. …. în dosarul …….) şi construcţiile C1 şi C2, cărora le-au adus îmbunătăţiri, iar pe acest teren au edificat cu începere din 2005 o construcţie nouă, respectiv construcţia C6.
Prin sentinţa civilă nr. …… pronunţată de Judecătoria ……. a fost admisă acţiunea formulată de apelantele-pârâte-reclamante împotriva apelantei-reclamante-pârâte şi s-a constatat că acestea au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 240 mp situat în …….. şi asupra construcţiilor aflate pe acesta (filele …, ds …). Sentinţa a fost legalizată, purtând menţiunea „definitivă şi irevocabilă” la ….., iar apelantele au efectuat demersuri în vederea întabulării dreptului lor de proprietate în cartea funciară.
Prin decizia nr. ….. apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost respins iniţial ca tardiv introdus, iar în urma rejudecării apelului dispusă prin decizia nr. …… a Curţii de Apel Bucureşti, prin decizia nr. …… a Tribunalului Bucureşti, apelul a fost respins ca nefondat.
Prin decizia nr…… pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. …… a fost admis recursul declarat de ……, a fost modificată decizia nr. …… în sensul admiterii apelului, schimbării sentinţei nr. ……., acţiunea în constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune fiind respinsă ca neîntemeiată (filele ….,).
În contextul acestei situaţii de fapt, apelanta-reclamantă-pârâtă a opus apelantelor-pârâte-reclamante un drept de creanţă echivalent lipsei de folosinţă a imobilului pe perioada …… şi până la momentul predării efective, iar apelantele-pârâte-reclamante au solicitat instanţei obligarea părţii potrivnice la plata contravalorii cheltuielilor necesare şi utile avansate pentru construcţiile C1 şi C2 şi respectiv contravaloarea sportului de valoare adus terenului prin edificarea construcţiei C6. Corelativ recunoaşterii unui drept de creanţă în favoarea apelantelor-pârâte-reclamante, s-a solicitat instituirea unui drept de retenţie.
Deşi în aprecierea Tribunalului, expusă în debutul prezentei analize, chestiunea bunei sau relei credinţe în edificarea construcţiei C6 nu mai poate fi pusă în discuţie în acest stadiu al procedurii judiciare, fiind tranşată prin decizia de casare, acceptând totuşi orientarea jurisprudenţială neunitară cu privire la limitele rejudecării în situaţia unei casări în integralitate, se vor avea în vedere următoarele:
Potrivit art. 1899 alin. 2 v.c.civ. buna-credinţă se prezumă, ceea ce înseamnă că incumbă celui care invocă reaua-credinţă sarcina de a produce probe apte să răstoarne prezumţia legală.
Ea se traduce în poziţia subiectivă pe care o are cel care foloseşte un bun cu privire la bunul respectiv. În combaterea prezumţiei legale enunţate de art. apelanta şi-a structurat argumentele pe trei paliere, afirmând că apelantele ar fi de rea-credinţă pentru că partea potrivnică ar fi citare, pentru că potrivit deciziei nr. ………. acestea aveau calitatea de detentor precar, posesia exercitată asupra imobilului fiind întreruptă din ……, adăugând că, în orice caz, buna credinţă ar încetat în momentul promovării acţiunii în revendicare ce face obiectul dosarului de faţă.
Punctual, Tribunalul apreciază că niciunul dintre argumente prezentate nu sunt apte să probeze teza apelantei-reclamante-pârâte şi să răstoarne prezumţia care operează în favoarea părţii adverse. Astfel, contrar susţinerilor apelantei reclamante, procedura de citare în dosarul nr. ….. a fost legal îndeplinită, aspect asupra căruia s-a statuat prin decizia Curţii de Apel Bucureşti nr. ……, dezlegare ce nu mai poate fi contrazisă, aşa cum a reţinut şi prima instanţă. De asemenea, calitatea de detentor precar nu este incompatibilă cu efectuarea cu bună credinţă a unor acte de folosire a unui bun (spre exemplu, un comodatar foloseşte cu bună-credinţă bunul dat în comodat). Totodată, din perspectivă subiectivă – cea care interesează în analiza bunei credinţe – nu li se poate reproşa apelantelor-pârâte-reclamante că şi-au exercitat dreptul la apărare în litigiul de faţă, opunând un titlu de proprietate ale cărui vicii acestea nu îl cunoşteau la momentul introducerii acţiunii în revendicare, cu atât mai mult cu cât uzucapiunea este un mod originar de dobândire a proprietăţii, apt prin ipoteză să paralizeze o acţiune în revendicare.
Concluzionând, Tribunalul apreciază că prima instanţă a apreciat în mod corect asupra tratamentului din perspectiva art. 494 v.c.civ. aplicabil apelantelor-pârâte, care este acela al constructorului de bună-credinţă.
Cu privire la momentul de la care apelantele-pârâte sunt îndreptăţite la contravaloarea lipsei de folosinţă, instanţa de apel reţine că numai din momentul pronunţării deciziei nr. ….., apelantele au cunoscut faptul că folosesc imobilul din fără a justifica vreun titlu, aşa cum a reţinut în mod corect şi prima instanţă.
În continuare, Tribunalul are în vedere că instanţa de recurs, primind recursul formulat de reclamanta ……. a trasat instanţei de apel obligaţia de a verifica dreptul de opţiune al proprietarului terenului din perspectiva art. 494 v.c.civ.şi măsura în care o astfel de opţiune a fost exercitată în faţa primei instanţe şi să aprecieze pretenţiile reclamantei cu titlu de contravaloare lipsă folosinţă pentru perioada ulterioară ……. (data efectuării raportului de expertiză de expert …… în faţa primei instanţe avut în vedere în sentinţa apelată) şi data predării efective a imobilului, înţelegând prin aceasta eliberarea sa (prejudiciu viitor apreciat ca fiind cert ca producere).
De asemenea, cu referire la apelul formulat de apelantele-pârâte-reclamante, instanţei de apel îi revine obligaţia de a administra o nouă expertiză evaluatorii pentru a răspunde criticilor formulate de apelantele-pârâte referitoare la inadvertenţele între concluziile celor două rapoarte de expertiză similare administrate în faţa primei instanţe.
Având în vedere cele expuse, Tribunalul constată că în faţa primei instanţe apelanta-reclamantă-pârâtă a arătat în mod constant instanţei de judecată că, în ceea ce priveşte opţiunea pe care conform art. 494 v.c.civ. o are referitor la construcţia nou edificată, alegerea acesteia se îndreaptă pentru valoarea cea mai mică rezultată în urma administrării probatoriului (între contravaloarea materialelor şi preţul muncii, pe de o parte sau sumă egală creşterii valorii fondului). Contrar susţinerilor apelantelor-pârâte-reclamante, în faţa primei instanţe, apelanta-reclamantă, alegând reaua credinţă a părţii potrivnice, a solicitat inclusiv obligarea acesteia la ridicarea construcţiei (fila …..). Prin urmare, solicitarea amintită nu are configuraţia unei cereri noi în apel, iar faptul că probatoriul administrat nu confirmă poziţia reclamantei, nu înseamnă că aceasta nu ar solicitat instanţei obligarea pârâtei la ridicarea construcţiei C6.
În ceea ce priveşte susţinerile apelantelor-pârâte-reclamante, expuse chiar şi la termenul de dezbatere a apelurilor, referitor la faptul că în concret, potrivit probatoriului administrat, reţinându-se buna credinţă a constructorului pe terenul altuia, apelantelor-pârâte-relamante li s-ar crea o situaţia defavorabilă comparativ cu situaţia-constructorului de rea credinţă, nu poate fi primită. Această teză face abstracţie de faptul că dreptul de optiune apartine exclusiv proprietarului terenului si acesta, în cazul constructorului de rea-credinţă poate solicita chiar desfiinţarea construcţiei. Aşadar, dacă probatoriul ar fi fundamentat concluzia relei credinţe, Tribunalul ar fi putut dispune ridicarea construcţiei C6, reţinând contrar susţinerilor apelantelor, că o astfel de solicitare a fost formulată de apelanta-reclamantă-pârâtă în faţa primei instanţe după cum s-a arătat în precedent. Solicitarea apelante de schimbare a sentinţei în sensul ridicării construcţiei nu are configuraţia unei cereri noi, formulate direct în apel cum au susţinut apelantele, iar prin obligarea la plata sumei de corespunzătoare (celei mai mici) nu li se creează o situaţie mai grea decât cea care le-ar fi fost aplicabilă dacă s-ar fi reţinut reaua lor credinţă.
Aşadar, în ceea ce priveşte contravaloarea lipsei de folosinţă pe care pârâtele-reclamante o datorează reclamantei-pârâte, Tribunalul reţine concluziile raportului de expertiză elaborat de expert ……, astfel cum a fost acesta explicitat prin răspunsul la obiecţiuni, potrivit cu care, pentru perioada …. (data efectuării expertizei în apel), aceasta se ridică la suma de ……. euro. Văzând îndrumările obligatorii ale instanţei de casare, faţă de prevederile art. 294 alin. 2 c.pr.civ., pârâtele-reclamante vor fi obligate şi la plata în continuare, din ….. şi până la rămânerea irevocabilă a prezentei decizii a sumei de 96 euro/lunar cu acest titlu (aceasta fiind valoarea lunară determinată de expert şi singura sumă la care Tribunalul se poate raporta). Contrar susţinerilor apelantei-reclamante, hotărârea judecătorească trebuie să constate în mod expres un cuantum al creanţei viitoare (criteriu de determinare), fiind de neconceput ca executorul judecătoresc, într-o eventuală fază a executării silite, să-şi substituie atribuţii jurisdicţionale pentru a determina contravaloarea lipsei de folosinţă (acesta poate doar să determine lichiditatea unei creanţe în funcţie de criteriile prevăzute în titlu executoriu).
În ceea ce priveşte pretenţiile apelantelor-pârâte-reclamante cu privire la sporul de valoare adus terenului de construcţia C6, Tribunalul apreciază că acest spor nu echivalează cu valoarea de circulaţie a construcţiei, caz în care codul civil ar fi conţinut o prevedere explicită în acest sens. Este adevărat că in abstracto valoarea unui teren creşte prin adăugarea valorii unei construcţii edificate pe acesta de cele mai multe ori cu valoarea construcţiei, însă în situaţia în care construcţia prezintă deficienţe constructive, sau nu este autorizată şi cel care dobândeşte proprietatea asupra acesteia în temeiul accesiunii se expune unor sancţiuni (inclusiv de ordin administrativ dublate de măsuri complementare unor amenzi), sporul de valoare pe care această construcţie îl aduce se raportează la alte elemente (spre exemplu racorduri la utilităţi, etc). În cauza de faţă, potrivit raportului de expertiză efectuat în apel, sportul de valoare pe care construcţia C6 îl aduce terenului reclamantei este dat de introducerea instalaţiilor de apă, canalizare şi gaze naturale întrucât aceasta a fost edificată fără proiect, fără autorizaţie şi fără documente de calitate a lucrărilor (răspuns obiecţiuni, fila …). Cum suma astfel determinată este mai mică decât cea rezultată prin calcularea preţului materialelor şi a muncii (…. euro – fila …… ds TB), schimbând sentinţa apelată, Tribunalul o va obliga pe reclamanta-pârâtă să plătească pârâtelor reclamante suma de ….. euro.
Referitor la pretenţiile pe care pârâtele-reclamante le-au opus reclamantei pârâte cu titlu de contravaloare a îmbunătăţirilor aduse construcţiilor C1 şi C2, care potrivit aceluiaşi raport de expertiză nu asigură gradul de confort specific unor unităţi locative, Tribunalul reţine că acestea se ridică la suma de …. euro, sumă pe care, schimbând sentinţa apelată, reclamanta-pârâtă va fi obligată să o plătească pârâtelor-reclamante.
Întrucât creanţele reciproce stabilite în favoarea părţilor litigante sunt determinabile (contravaloarea lipsei de folosinţă întinzându-se, în respectarea deciziei de casare, până la un moment viitor şi cert, anume data rămânerii irevocabile a prezentei), Tribunalul constată că la momentul pronunţării prezentei, aceste creanţe nu se pot compensa. În consecinţă, menţiunea din sentinţa apelată privind compensarea datoriilor reciproce a părţilor va fi înlăturată.
În fine, se constată că apelantele-reclamante-pârâte au solicitat recunoaşterea în favoarea lor a unui drept de retenţie, drept real de garanţei imperfect care are o existenţă limitată temporal până la momentul achitării de către apelanta-reclamantă-pârâtă a sumei de ….. euro (…….. euro pls ….. euro), sens în care sentinţa apelată va fi deopotrivă schimbată prezenta.
Prin admiterea apelurilor declarate în cauză şi schimbarea în sentinţei în sensul mai sus reţinut, Tribunalul va aprecia asupra cheltuielilor de judecată avansate de fiecare dintre părţi pentru judecarea litigiului în primă instanţă, acesta fiind un petit dependent de modul de soluţionare a fondului pretenţiilor deduse judecăţii pe cale principală şi respectiv incidentală.
Se constată în acest context că din totalul cheltuielilor avansate, de ….. lei, reclamanta-pârâtă este îndreptăţită la recuperarea sumei de …. lei compusă din: taxe judiciare de timbru de …. lei (aferentă capătului de cerere având ca obiect revendicare – fila …), …. lei timbru judiciar, ……. lei taxă de timbru aferentă capătului de cerere având ca obiect contravaloare lipsă folosinţă (calculată prin raportare la suma de …. lei echivalent a … euro, la un curs de … lei/euro), ….. lei onorariu de expert (fila …) şi ….. lei onorariu de avocat (fila ….).
De asemenea, pentru judecarea cererii în primă instanţă, pârâtele-reclamante au avansat …….. lei, din care, potrivit pretenţiilor apreciate ca întemeiate, acestora li se cuvine suma de …… lei compusă din: ….. lei taxă judiciară de timbru aferentă capătului de cerere privind instituirea unui drept de retenţie, ……. lei onorarii de expertiză şi ……. lei taxă de timbru calculată la suma de …… lei (echivalent a … euro, la un curs valutar de .. lei/euro).
În continuare, Tribunalul va dispune compensarea cheltuielilor astfel determinate, efectuate de părţi în faţa primai instanţe, până la concurenţa celei mai mici şi le va obliga pe pârâtele-reclamante la plata către reclamanta pârâtă a sumei de …… lei.
În temeiul art. 274 c.pr.civ. Tribunalul le va obliga pe apelantele-pârâte reclamante la plata către apelanta-reclamantă-pârâtă a sumei de ….. lei, cheltuieli de judecată, în apel, compuse din ….. lei taxă judiciară de timbru şi …… lei onorariu de expert.
Totodată, în baza aceloraşi dispoziţii legale, o va obliga pe apelanta reclamanta-pârâtă la plata către apelantele pârâte- reclamante a sumei de …… lei, cheltuieli de judecată, în apel, constând în taxe de timbru de …. lei şi onorariu de expert de …. lei.
În temeiul art. 276 c.pr.civ. va compensa cheltuielile efectuate de părţi în apel, până la concurenţa celei mai mici şi le va obliga pe apelantele-pârâte-reclamante la plata către apelanta reclamanta pârâtă a sumei de ….. lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile formulate de către apelantele-pârâte-reclamante ……., toate cu domiciliul procesual ales la ….. cu sediul în …. şi de apelanta-reclamantă-pârâtă ……, cu domiciliul procesual ales la …… cu sediul în …….., împotriva sentinţei civile nr……, pronunţată de Judecătoria ….. în dosarul nr……..
Schimbă în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că:
Obligă pârâţii-reclamanţi să plătească reclamantei-pârâte suma de …… euro reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului în intervalul cuprins între …. şi ….. euro lunar pentru perioada …… până la rămânerea irevocabilă a prezentei decizii.
Obligă reclamanta-pârâtă să plătească pârâţilor-reclamanţi suma de …… euro spor de valoare teren adus prin construcţia C6 şi …. euro îmbunătăţiri aduse corpurilor de clădire C1 şi C2.
Înlătură menţiunea privind compensarea datoriilor reciproce a părţilor.
Constată existenţa dreptului de retenţie al pârâţilor-reclamanţi în privinţa imobilului (teren şi construcţii aferente) situat în ……, până la momentul plăţii către aceştia, de către reclamanta pârâtă a sumei de ……. euro.
Obligă pârâţii-reclamanţi să lase reclamantei-pârâte imobilul susmenţionat în liniştită posesie (să-l evacueze) la momentul efectuării plăţii de …… euro.
Obligă pârâţii reclamanţi la plata către reclamanta pârâtă a sumei de ….. lei, cheltuieli de judecată, în fond, proporţional pretenţiilor admise.
Obligă reclamanta pârâtă la plata către pârâţii reclamanţi a sumei de ……. lei, cheltuieli de judecată, în fond, proporţional pretenţiilor admise.
Compensează cheltuielile efectuate de părţi în faţa primai instanţe, până la concurenţa celei mai mici şi obligă pârâţii reclamanţi la plata către reclamanta pârâtă a sumei de …. lei. Menţine în rest sentinţa civilă apelată.
Obligă apelanţii pârâţi reclamanţi la plata către apelanta reclamanta pârâtă a sumei de ……. lei, cheltuieli de judecată, în apel.
Obligă apelanta reclamanta pârâtă la plata către apelanţii pârâţi reclamanţi a sumei de ……. lei, cheltuieli de judecată, în apel.
Compensează cheltuielile efectuate de părţi în apel, până la concurenţa celei mai mici şi obligă apelanţii pârâţii reclamanţi la plata către apelanta reclamanta pârâtă a sumei de ……lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică azi, ……...
Preşedinte Judecător Grefier
…………… ………… ………………
.
Tribunalul Argeș
Pentru a consulta jurisprudenţa instanţei, accesaţi site-ul http://www.justitie-ag.ro/tr_ag/practica_instanta.asp
Judecătoria Buzău
CIVIL.PLÂNGERE CONTRAVENŢIONALĂ – DEPĂŞIREA LIMITEI LEGALE DE VITEZĂ – EROARE DE MĂSURARE A APARATULUI RADAR, AUTOTESTAREA, EXISTENŢA UNOR INFLUENŢE NATURALE
Judecătoria Craiova
Actiune in nulitate act juridic prescrisa.Cerere de repunere in termen.Nerespectarea cerintelor legale.Cauza Golder contra Regatului Unit
Judecătoria Gura Honț
Obligatie de a face
Tribunalul Satu Mare
Litigiu privind achiziţiile publice; Admitere; Obligarea autorităţii contractante de a finaliza procedura de achiziţie publică prin semnarea contractului