Acţiune în constatare

Sentinţă civilă 656 din 28.02.2011


DREPT CIVIL

Domeniu - acţiune în constatare

Dosar civil nr.5840/204/2010

Sentinţa civilă nr.656/28.02.2011

Prin sentinţa civilă nr.656/2011 pronunţată în dosarul civil nr.5840/204/2010, instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâţi şi a respins acţiunea în constatare, formulată de reclamanta C.A., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a avut în vedere următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta C.A. a chemat în judecată pe pârâţii C.E., C.L., S.G., S.C., C.S., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate că este singura beneficiară a sumei de bani ce se cuvenea defunctului ei soţ C.D. în baza libretului  CEC/1988, pe care a fost  consemnată suma de 70.000 lei depusă în vederea achiziţionării unui autoturism.

Reclamanta şi-a motivat cererea, prin faptul că a fost căsătorită cu defunctul CD care a decedat la 24.III.1995, din căsătoria lor nerezultând copii, iar prin testamentul autentificat sub nr.2397/1995 acesta a dispus ca întreaga lui avere mobilă şi imobilă să-i revină ei.

Pârâta C.S. a formulat cerere cu caracter de întâmpinare, prin care a arătat că ele părţile s-au mai judecat în urmă cu 15 ani, existând o hotărâre definitivă şi irevocabilă, respectiv sentinţa civilă nr.3418/1997 şi decizia civilă nr.7/1998, depuse la dosar.

În consecinţă, s-a ataşat dosarul civil nr.2467/1995 având ca obiect partaj succesoral.

În urma probatoriului cu înscrisuri administrat în cauză, instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr.3418/27.VI.1997 pronunţată în dosarul civil nr.2467/1995, având ca obiect partaj succesoral, s-a dispus partajarea averii rămase de pe urma defunctului C.D., prin reducţiunea testamentului autentificat sub nr.2397/1995 între moştenitori, respectiv reclamanta C.A.-soţie supravieţuitoare, fraţii, surorile şi mama acestuia (în viaţă la acea dată), pârâţii din cauza de faţă.

Suma de 70.000 lei ce a făcut obiectul cauzei analizate, a fost atribuită în lotul pârâţilor, aspect ce a rezultat fără echivoc din cuprinsul hotărârii judecătoreşti mai sus menţionate.

În ceea ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâţi, instanţa a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiţii impuse de art.1201 cod civil, întrucât obiectul este diferit în cauza dedusă judecăţii, fiind vorba de o acţiune în constatare, faţă de acţiunea în realizare în dosarul nr.2467/1995, motiv pentru care excepţia a fost respinsă.

Instanţa însă, nu a putut ignora faptul că s-a stabilit cu caracter irevocabil într-un alt litigiu, că suma de 70.000 lei a revenit în lotul pârâţilor, ca efect al reducţiunii testamentare şi partajul rezervei succesorale rămase de pe urma defunctului C.D.

În cauza analizată, reclamanta a urmărit de fapt obţinerea aceleaşi sume de bani, de 70.000 lei, asupra căreia s-a tranşat definitiv  în  dosarul de partaj succesoral.

Drept urmare, au fost avute în vedere efectele unei hotărâri judecătoreşti referitoare la puterea de lucru judecat, pe care o are orice hotărâre devenită irevocabilă (art.1200 alin.4 cod civil).

Prezumţia puterii de lucru judecat, are la bază regula că o hotărâre judecătorească irevocabilă nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre, fiind prezumată că exprimă adevărul, acesta fiind de fapt cel mai important efect al unei hotărâri judecătoreşti.

Doctrina a mai subliniat în mod judicios că excepţia lucrului judecat şi prezumţia lucrului judecat sunt inconfundabile. Tripla identitate (obiect, cauză, părţi) interesează excepţia şi nu prezumţia lucrului judecat, care  presupune identitate de chestiuni tranşate prin hotărâre. Excepţia  invocă efectul negativ al lucrului judecat, în sensul că împiedică judecarea repetată a aceleiaşi acţiuni, iar prezumţia evocă efectul pozitiv al lucrului judecat, asigurând consecvenţa în judecată, aşa încât rezolvând-se în fond a doua acţiune se vor respecta constatările făcute în primul proces.

 

I N T O C M I T ,

Judecător,

Eleonora Dulamă

1