Recurs comercial. actiune în pretentii pe dreptul comun introdusa de lichidatorul juidiciar al debitoarei falite aflate în procedura insolventei.

SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

Materie : RECURS COMERCIAL. ACTIUNE ÎN PRETENTII PE DREPTUL COMUN INTRODUSA DE LICHIDATORUL JUIDICIAR  AL DEBITOAREI FALITE AFLATE ÎN PROCEDURA INSOLVENTEI.

Instanta de fond a apreciat în mod corect la admiterea exceptiei de necompetenta teritoriala a Tribunalului Satu Mare ca sunt aplicabile în speta prev.art.7 alin.1 si 10 pct.1 si 4 Cod procedura civila, câta vreme contractul de antrepriza s-a încheiat între parti contractante ce aveau sediul în raza Tribunalului Dâmbovita.

Este adevarat ca normele procedurale în materie de faliment stabilesc ca fiind competenta instanta de la sediul debitorului - art.16 Cod procedura civila dar în prezenta cauza este dedusa judecatii - pe dreptul comun, o actiune în pretentii.

Chiar daca actiunea este formulata prin lichidator, aceasta nu este de natura a atrage o competenta exclusiva, cum este cea prev.de textul art.16 Cod procedura civila.

Prin sentinta nr.46/LC din 6 februarie 2007, Tribunalul Satu Mare a admis exceptia necompetentei teritoriale a instantei în solutionarea prezentei cauze, invocata de pârât si a declinat competenta de solutionare a actiunii comerciale, având ca obiect pretentii, formulata de reclamanta S.C. T.C.SRL, prin lichidator judiciar, în contradictoriu cu pârâta S.C. I.G. SRL, precum si a cererii de interventie în interes propriu formulata de intervenienta S.C.P. G.SA, în favoarea Tribunalului Dâmbovita.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca potrivit dispozitiilor art.5 Cod procedura civila, cererea se face la instanta domiciliului pârâtului.

Art.7(1) Cod procedura civila, prevede ca "Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanta sediului ei principal".

Astfel, s-a retinut ca, chiar daca s-ar avea în vedere doar competenta alternativa, tot Tribunalul Dâmbovita ar fi competent, potrivit disp.art.10 pct.1: "...instanta locului prevazut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligatiunii" si punctului 4 din art.10 Cod procedura civila "în cererile privitoare la obligatii comerciale, instanta locului unde obligatia a luat nastere sau aceea a locului platii".

În cauza, contractul de antrepriza nr.349/2003 s-a încheiat între partile principale la Târgoviste, si este vizat de Primaria comunei Petresti, având în vedere ca acest contract este încheiat ca urmare a contractului de antrepriza încheiat între pârâta în calitate de antreprenor general si Primaria comunei Petresti, jud.Dâmbovita în calitate de beneficiar, privind lucrarea "Înfiintare distributie gaze naturale com.Petresti".

Instanta a înlaturat apararile reclamantei si intervenientei vizând interpretarea art.16 si 17 Cod procedura civila în sensul mentinerii competentei teritoriale a Tribunalului Satu Mare deoarece, s-a  stabilit, prin solutionarea exceptiei invocate de pârâta, a necompetentei materiale a instantei de drept comun ca, nu judecatorul sindic este competent a solutiona cauza ci judecatorul de drept comun din cadrul Sectiei comerciale a tribunalului, iar aceasta cerere de chemare în judecata din prezentul dosar, nu este accesorie, sau incidentala dosarului de faliment al reclamantei, ci este o cerere de sine statatoare.

De altfel, prin cererea incidentala sau accesorie, se înteleg cererile formulate în cadrul aceluiasi dosar si nu raportat la cauza ce formuleaza obiectul unui alt dosar.

În fine, pentru o mai buna administrare a cauzei, având în vedere ca partile au cerut si recunoscut necesitatea efectuarii unei expertize, s-a apreciat ca, se impune declinarea competentei teritoriale la Tribunalul Dâmbovita.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, scutit de plata taxei de timbru, a formulat recurs S.C. E.M.SRL, în calitate de lichidator al debitoarei S.C .T.C.SRL, solicitând admiterea recursului, casarea sentintei, prin care Tribunalul Satu Mare si-a declinat competenta în favoarea Tribunalului Târgoviste.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe dispozitiile art.304 alin.3 Cod procedura civila si art.6 din Legea nr.85/2006, privind procedura insolventei, recurenta a criticat sentinta pentru motive de nelegalitate, constând în gresita aplicare si interpretare a prevederilor art.6 din Legea nr.85/2006, raportat la art.16 si 17 Cod procedura civila.

Astfel a aratat recurenta, prin dispozitiile textului legal mai sus aratat, respectiv art.6 din Legea nr.85/2006, coroborat cu art.16 Cod procedura civila, legiuitorul a prevazut o competenta exclusiva a tribunalului de la sediul debitorului ca instanta de fond, pentru a judeca toate actiunile care îsi au cauza si originea în procedura reorganizarii judiciare si a falimentului si nu doar cele enumerate expres de art.11 din Legea nr.85/2006.

În consecinta, a aratat recurenta, instanta competenta este instanta de la sediul societatii debitoare. Norma prin care se stabileste competenta exclusiva a tribunalului în a carui raza teritoriala îsi are sediul debitorul, vizeaza atât competenta materiala, cât si competenta teritoriala a instantei de fond, chemata sa solutioneze procedurile reglementate de lege.

Competenta teritoriala cu privire la judecarea pricinilor referitoare la insolventa, apartine tribunalului de la sediul debitorului, asa cum figureaza acesta în registrul comertului.

Legiuitorul pastreaza aceeasi competenta exclusiva, asa cum se întâlneste si în dispozitiile Codului de procedura civila, potrivit carora cererile în materia falimentului sunt de competenta exclusiva a tribunalului în circumscriptia caruia se afla sediul principal al debitorului (art.16 Cod procedura civila). Acesta coroborat cu prevederile art.17 din Codul  de procedura civila, conform carora cererile accesorii si incidentale (cazul în speta), sunt de competenta instantei competente sa judece cererea principala, indica Tribunalul Satu Mare ca instanta competenta sa solutioneze pricina în fond, astfel ca se justifica casarea sentintei si trimiterea cauzei spre solutionare la instanta competenta, Tribunalul Satu Mare.

Intimata S.C.I.G. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondata a recursului.

Din modul de redactare a recursului, rezulta ca recurenta nu a înteles, care este exceptia admisa de Tribunalul Satu Mare, deoarece se critica admiterea exceptiei necompetentei materiale, desi Tribunalul Satu Mare a solutionat pricina pe exceptia necompetentei teritoriale.

Câta vreme pretentiile materiale ale recurentei rezulta dintr-un contract de subantrepriza, încheiat la sediul societatii intimate, înseamna ca locul  în care s-a încheiat contractul, precum si cel în care a luat nastere obligatiile comerciale ale partilor a fost sediul societatii din Târgoviste, rezulta ca sunt aplicabile prevederile art.10 alin.1 si 4 Cod procedura civila.

Recursul ce face obiectul prezentei cauze, rezulta din confuzia inexplicabila în care se afla recurenta, care formuleaza critici cu privire la admiterea exceptiei necompetentei materiale a Tribunalului Satu Mare, respinsa conform încheierii de sedinta din 21.11.2006.

Conform art.158 alin.2 Cod procedura civila, daca instanta se declara competenta, cel nemultumit va putea face apel sau recurs dupa darea hotarârii asupra fondului.

Pe de alta parte, prin încheierea de sedinta din 21.11.2006, Tribunalul Satu Mare, a constatat ca actiunea este întemeiata pe dreptul comun si nu pe Legea falimentului, astfel ca indicarea ca temei al actiunii dispozitiile art.6 din Legea nr.85/2006, este gresita (raportat la continutul încheierii prin care s-a statuat ca se judeca o actiune întemeiata pe dispozitiile dreptului comun).

Intimata S.C.P.G. SA, prin întâmpinare a aratat ca, achieseaza în totalitate la argumentele invocate de recurenta în recursul ce formeaza obiectul prezentului dosar.

Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor de recurs mai sus aratate, si tinând seama de prevederile art.304/1 Cod procedura civila, a fost apreciat ca nefondat, astfel ca a fost respins.

Criticile recurentei ce vizeaza nelegalitatea sentintei, raportat la prevederile art.6 din Legea nr.85/2006, sunt nefondate, câta vreme prin sentinta recurata, instanta de fond a admis exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Satu Mare în solutionarea cauzei, exceptie invocata de pârâta intimata.

La admiterea acestei exceptii, instanta de fond a apreciat ca sunt aplicabile în speta, prevederile art.7 alin.1, precum si prevederile art.10 pct.1 si 4 Cod procedura civila, câta vreme contractul de antrepriza s-a încheiat între parti contractante ce aveau sediul în raza Tribunalului Dâmbovita.

Este adevarat ca, normele procedurale în materie de faliment stabilesc ca fiind competenta instanta de la sediul debitorului - art.16 Cod procedura civila, dar în prezenta cauza este dedusa judecatii, pe dreptul comun, o actiune în pretentii.

În concluzie, chiar daca actiunea este formulata prin lichidator, aceasta nu este de natura a atrage o competenta exclusiva, cum este cea prevazuta la textul legal mai sus aratat, astfel ca instanta de fond a facut o corecta aplicare a normelor legale.

Sursa primara

Sentinta nr.46/LC/9.02.2007 - a Tribunalului Satu Mare ;

Dosar nr. 3489/83/2006;

Decizia nr.198/C/19.04.2007 a Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal;

Dosar nr. 562/35/2007;

Temei de drept

- art.16 Cod procedura civila;

- art.7 alin.1 Cod procedura civila;

- art.10 pct.1 si 4 Cod procedura civila.

Domenii speta

Spete similare