Legea privind cooperarea internationala în materie penala.

Legea privind cooperarea internationala în materie penala.

Competenta de solutionare a cererilor de recunoastere si executare a sanctiunilor pecuniare formulate de statele membre ale uniunii europene. Conflict negativ.

Legea nr. 302/2004, art. 25 si art. 30 alin. (1)  din Codul de procedura penala.

Cât timp legea speciala care cuprinde dispozitiile privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene in aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce a sanctiunilor pecuniare, nu cuprinde norme derogatorii de competenta, devin aplicabile regulile generale în materie de competenta, si anume dispozitiile art. 25 si art. 30 alin. (1)  din Codul de procedura penala.

(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA A II-A PENALA

SENTINTA  NR. 63 din 08.02.2012)

Prin sentinta penala nr.2939/23.11.2011 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, în dosarul nr. 26896/4/2011, a fost admisa exceptia necompetentei materiale si s-a declinat competenta de solutionare a cauzei privind pe intimatul G. M.,  în favoarea Curtii de Apel Bucuresti.

S-a retinut ca, prin cererea transmisa de Bundesamt fur Justiz (Oficiul Federal de Justitie) din Germania s-a solicitat recunoasterea si executarea unei hotarâri judecatoresti pronuntate de statul german împotriva numitului G.M., respectiv executarea unei amenzi, în conformitate cu Decizia-cadru 2005/214/JAI din 24 februarie 2005, privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce a sanctiunilor pecuniare.

Din certificatul prevazut de articolul 4 din Decizia-cadru 2005/214/JAI a Consiliului Uniunii Europene privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce în ceea ce priveste pedepsele pecuniare, tradus în limba româna (filele 5-14) rezulta ca se solicita executarea unei sanctiuni pecuniare în valoare de 720 Euro, conform Deciziei Judecatoriei K. din dosarul 2 Cs 306 Js 15529/10. Suma se compune din amenda aplicata pentru infractiunea de furt incriminata de dispozitiile art.242 alin.1, art.248 a Cod penal german (600 Euro), cheltuielile judiciare (120 Euro), fiind achitata deja suma de 100 Euro.

Judecatoria a apreciat ca nu este competenta material sa solutioneze aceasta cerere, din urmatoarele considerente:

Prin Legea nr. 222/2008 a fost introdusa o noua sectiune în cuprinsul Legii nr. 302/2004, sectiune continând dispozitii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24.02.2005 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce a sanctiunilor pecuniare.

Art. 18734 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 defineste "pedeapsa pecuniara" ca fiind între altele "obligatia de a plati o suma de bani drept condamnare pentru o infractiune", iar art. 18740 alin. 1 pct. 38 din Legea nr. 302/2004 prevede faptul ca în cazul furtului nu este necesara verificarea dublei incriminari.

Totodata, în art. 18735 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 se prevede faptul ca autoritatile române competente sa execute o hotarâre sunt instantele judecatoresti, fara ca textul mentionat sa atribuie competenta unei instante specifice (judecatorie, tribunal sau curte de apel).

Pornind de la acest articol, instanta a constatat faptul ca potrivit art. 25 C.pr.pen., "Judecatoria judeca în prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege în competenta altor instante. Judecatoria solutioneaza si alte cazuri anume prevazute de lege". Or, art. 18735 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 nu atribuie competenta de solutionare a cererilor de recunoastere si executare a sanctiunilor pecuniare în favoarea judecatoriei, nefiind astfel îndeplinite cerintele prevazute de art. 25 alin. 2 C.pr.pen. pentru a fi atrasa competenta acestei instante.

În ceea ce priveste competenta de recunoastere a hotarârilor de condamnare sau a altor acte judiciare la cererea unui stat strain, Legea nr. 302/2004 instituie competenta Curtii de Apel în circumscriptia careia domiciliaza sau îsi are resedinta condamnatul (art. 117). Textul mentionat nu face nici o diferentiere între cazul în care prin hotarârea de condamnare s-a aplicat o pedeapsa cu închisoarea sau o pedeapsa cu amenda penala, prevazând doar ca "instanta, ascultând concluziile procurorului si declaratiile condamnatului, daca constata ca sunt întrunite conditiile legale, recunoaste hotarârea penala straina sau actele judiciare straine, iar în cazul în care pedeapsa pronuntata prin acea hotarâre nu a fost executata sau a fost executata numai în parte, substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsa neexecutat o pedeapsa corespunzatoare potrivit legii penale române".

Curtea apreciaza ca judecatoria este competenta sa solutioneze cauza privind cererea de recunoastere a sanctiunii pecuniare emise de autoritatile germane, pentru urmatoarele motive:

Dispozitiile art. 18735 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 se impun a fi corelate cu prevederile art. 18741 alin. (1) (din aceeasi sectiune), potrivit cu care: autoritatile judiciare romane de executare recunosc o hotarâre fara alte formalitati si iau imediat toate masurile necesare pentru executarea acesteia, cu exceptia cazului în care se constata ca este aplicabil unul dintre motivele de nerecunoastere sau neexecutare prevazute la art.18742.

Se observa ca, spre deosebire de conditiile si procedura de recunoastere a unei hotarâri penale straine, unde legiuitorul a prevazut în mod expres competenta curtii de apel- art.132 din Legea nr. 302/2004 -, în cazul recunoasterii reciproce a sanctiunilor pecuniare, se face referire doar la competenta instantelor judecatoresti de a emite o hotarâre.

Prin urmare, cât timp legea speciala în Sectiunea a 4-a, care cuprinde dispozitiile privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru 2005/214/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind aplicarea principiului recunoasterii reciproce a sanctiunilor pecuniare, nu cuprinde norme derogatorii de competenta, devin aplicabile regulile generale în  materie de competenta, si anume dispozitiile art. 25 si art. 30 alin. (1)  din Codul de procedura penala.

Asadar, în baza art. 42 C. proc. pen. raportat la art. 18735 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, Curtea va declina competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti si conform art. 43 C. proc. pen. va constata conflict negativ de competenta pentru a carui solutionare va înainta dosarul la Înalta Curte de Casatie si Justitie.

Cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramâne în sarcina acestuia, în temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala.

Nota:  Prin decizia nr. 640/24.04.2012 pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia Penala, a fost stabilita competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.

Domenii speta

Spete similare