Admisibilitatea cererii în anularea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate

JUDECĂTORIA HOREZU

1. ADMISIBILITATEA  CERERII ÎN ANULAREA SAU CONSTATAREA NULITĂŢII ACTELOR DE RECONSTITUIRE A DREPTULUI DE PROPRIETATE (TITLU DE PROPRIETATE, PROCES VERBAL DE PUNERE ÎN POSESIE, ORDIN DE RESTITUIRE), ATUNCI CÂND ACESTEA SUNT EMISE ÎN BAZA UNOR HOTĂRÂRI JUDECĂTOREŞTI IREVOCABILE, IAR RECLAMANTUL DEŢINE UN TITLU, FIE ÎN BAZA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR, FIE UN ALT FEL DE TITLU ŞI SE ÎNDREAPTĂ ÎMPOTRIVA PÂRÂTULUI, CARE A OBŢINUT RECONSTITUIREA/RESTITUIREA PRINTR-O HOTĂRÂRE JUDECĂTOREASCĂ ANTERIOARĂ, ÎN CONTRADICTORIU CU COMISIILE DE FOND FUNCIAR SAU, DUPĂ CAZ, CU PREFECTUL. (Dosar nr. 1060/241/2009, sentinţa civilă nr. 1223/2. 12. 2009)

Prin acţiune, reclamantul B. G. a chemat în judecată pe pârâţii Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea, Comisia Locală Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Horezu şi pe pârâta V. V., solicitând instanţei, ca prin sentinţa ce se va pronunţa în cauză, să se constate nulitatea absolută, parţială, a Ordinului nr. 560/30.07.2008 emis de Instituţia Prefectului în favoarea pârâtei V. V. pentru suprafaţa de teren de 2970 mp situată în punctul „L. C.– O.”.

În motivare, reclamantul a arătat că, prin Ordinul nr. 560/30.07.2008, a fost restituit în proprietate pârâtei V. V., printre alte terenuri, şi terenul situat în punctul „L. C.– O.”,  în suprafaţă de 2970 mp, asupra căruia reclamantul este proprietar, moştenindu-l de la mama sa, E. M. B., care-l dobândise prin tranzacţia din 05.04.1945 şi prin actul de vânzare – cumpărare din 05.11.1948; a arătat, de asemenea, că figurează înregistrat cu acest teren la registrul agricol, întreaga suprafaţă este împrejmuită şi bine delimitată, a fost stăpânită neîntrerupt de către reclamant, neaflându-se, deci, la dispoziţia şi în administrarea primăriei pentru a putea fi restituit prin ordinul Prefectului, în conformitate cu prevederile legilor fondului funciar.

În dezvoltarea considerentelor cererii, reclamantul a arătat că primăria şi Comisia Locală Horezu au acţionat cu rea credinţă, înaintând Prefectului propunerea şi documentaţia pentru emiterea Ordinului de restituire, în condiţiile în care el, reclamantul, le înştiinţase atât verbal, cât şi în scris despre situaţia juridică reală a terenului (care se afla în proprietatea sa privată şi în evidenţele din registrul agricol), iar pe de altă parte nici emitentul Ordinului nu a verificat riguros dacă terenul se afla la dispoziţia Comisiei locale ori în proprietatea privată a oraşului Horezu. Prin acest act, reclamantului i-a fost adusă o încălcare a dreptului său de proprietate privată ocrotit prin art. 1 din Primul Protocol Adiţional la Convenţia Europeană asupra Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, pe care reclamantul şi-a întemeiat în drept acţiunea.

Pârâta Instituţia Prefectului Judeţului Vâlcea a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a primăriei Oraşului Horezu (filele 18 – 20), solicitând respingerea cererii formulate de reclamant faţă de Instituţia Prefectului, care nu are atribuţia de a verifica situaţia juridică a terenurilor pentru care se transmit documentaţiile cu propunere de restituire, a astfel de obligaţie revenind primăriilor, potrivit art. 36 din legea nr. 18/1991 cu modificările ulterioare. Faţă de această situaţie, răspunzătoare de eventuala emitere greşită a Ordinului în discuţie se face Primăria Oraşului Horezu, pe care înţelege să o cheme în garanţie în conformitate cu disp. art. 60 alin.1. c.pr.civ, în eventualitatea stabilirii cheltuielilor de judecată, având în vedere că, prin adresa nr. 13428/25.07.2008 înaintată de primăria Oraşului Horezu, cuprinzând propunerea de restituire, se menţiona că suprafaţa propusă se găsea în administrarea Primăriei, fiind intrată în proprietatea statului, terenul nu este ocupat de construcţii, instalaţii sau amenajări de interes public, iar restituirea terenului către solicitantă este impusă de sentinţa civilă nr. 67/22.01.2007 a Judecătoriei Horezu şi Decizia civilă nr. 701/08.05.2007 a Tribunalului Vâlcea.

Celelalte pârâte, cât şi chemata în garanţie, nu au formulat întâmpinare, însă, la termenul din 2 decembrie 2009, pârâta V. V. – prin apărătorul său – a invocat, pe de o parte, excepţia lipsei de interes al reclamantului, motivată pe împrejurarea că acesta nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate ori restituirea terenului în litigiu, aşa cum rezultă din adresa nr. 18243/02.12.2009 a Primăriei oraşului Horezu (fila 83), iar pe de altă parte, tot pe cale de excepţie, inadmisibilitatea acţiunii, dat fiind că Ordinul în discuţie este emis în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, prin care instanţa a obligat Comisia Locală şi Judeţeană la emiterea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, reţinând că reclamanta (actuala pârâtă V. V.) este îndreptăţită la retrocedarea terenului.

Reclamantul a solicitat respingerea excepţiilor, pentru considerentul că, pe de o parte, terenul s-a aflat tot timpul în stăpânirea sa şi a autoarei sale, nu a trecut în proprietatea statului, din 1945 şi până astăzi, prin urmare nu avea nevoie să formuleze cereri de reconstituire sau restituire, iar pe de altă parte hotărârile judecătoreşti obţinute de pârâtă nu îi sunt opozabile.

Analizând cu prioritate, în condiţiile art. 137 alin.1. c.pr.civ, excepţiile ridicate de apărătorul pârâtei, instanţa constată că, referitor la interesul reclamantului în formularea cererii, nu se poate reţine o condiţionare automată a acestui interes de formularea unor cereri de restituire/reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la acelaşi teren, reclamantul fiind liber să invoce, în legitimarea interesului, orice titlu al dreptului său, aşadar excepţia respectivă a fost neîntemeiat invocată, discuţia deplasându-se spre cealaltă problemă, preliminară analizei fondului, anume aceea dacă, în condiţiile în care ordinul de restituire este emis ca urmare (şi în baza) unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, acţiunea în constatarea nulităţii unui astfel de ordin este sau nu admisibilă, luând în considerare că printr-o soluţie de admitere a cererii în nulitate s-ar ajunge la soluţii contradictorii referitoare la valabilitatea aceluiaşi act.

În privinţa acestei chestiuni, instanţa apreciază că în mod corect s-a invocat inadmisibilitatea, o astfel de situaţie (a emiterii actelor de reconstituire/ restituire în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile) având un caracter de excepţie şi presupunând luarea în considerare a împrejurării că o astfel de hotărâre a fost chiar cauza emiterii actelor de reconstituire/restituire, Prefectul sau, după caz, Comisia Judeţeană neputând refuza emiterea lor, căci altminteri s-ar face vinovate de nesocotirea acelei hotărâri irevocabile şi a dreptului recunoscut prin aceasta în favoarea părţii solicitante.

Discuţia nu se mai poate concentra, datorită acestor împrejurări, asupra aspectului îndreptăţirii unei părţi sau a celeilalte în retrocedarea terenului sau asupra legitimităţii stăpânirii, ci ea se opreşte la o chestiune de constatare: actul respectiv nu putea să nu fie emis (indiferent de existenţa unor drepturi concurente pe care alte persoane le-ar putea invoca asupra aceluiaşi teren, pentru simplul argument că aşa a hotărât instanţa, obligând autorităţile statului să emită actul).

Modalitatea prin care reclamantul (care invocă un drept propriu izvorât dintr-un alt titlu) îşi poate valorifica acest drept (în cazul în care el va fi tulburat în folosinţa terenului), este formularea unei acţiuni în revendicare, nefiind necesară constatarea nulităţii titlului părţii adverse, întrucât în cadrul unei acţiuni în revendicare, instanţa va compara titlurile părţilor şi va stabili care este cel mai bine caracterizat şi apt să susţină dreptul de proprietate, va acorda, deci, motivat, preferinţă unuia dintre titluri şi, ineficientă celuilalt, cu luarea în considerare a inopozabilităţii hotărârii judecătoreşti faţă de terţul ce invocă un alt titlu.

Atâta timp cât un astfel de demers constituie un remediu adecvat şi eficient aflat oricând la îndemâna reclamantului (dacă i se va produce o tulburare în folosinţa dreptului său) pentru a-şi apăra în justiţie acest drept, nu se poate considera că, declarând inadmisibilă acţiunea de faţă, i s-ar cauza o îngrădire a dreptului de liber acces la justiţie, cu atât mai mult cu cât el se află încă în posesia terenului litigios şi nu este victima unui prejudiciu cauzat prin deposedare.

1

Domenii speta

Spete similare