Plângere contravențională – analiza normei de incriminare – aplicarea unui text legal cu caracter general, care nu sancționează fapta descrisă în concret în actul atacat

Sentinţă civilă .. din 27.06.2019


ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANȚA

SECTIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Constanța, Str. Traian Nr. 33;  Tel. 0241 / 617760; Fax. 0241/619669

Plângere contravențională – analiza normei de incriminare – aplicarea unui text legal cu caracter general, care nu sancționează fapta descrisă în concret în actul atacat

Dosar civil nr.31827/212/2018

SENTINȚA CIVILĂ nr.

Ședința Publică din Data de 27 Iunie 2019

Instanța constituită din:

Președinte: Judecător

Grefier:

Pe rol, soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională împotriva Procesului Verbal de Constatare a Contravenției Seria ANPC nr....., acțiune formulată de petenta XX S.R.L., în contradictoriu cu intimata ZZ.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 21.03.2019 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și stabilind că pronunțarea hotărârii se va face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, în temeiul art.396 alin.1 și alin.2 C.proc.civ.rep. (în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile și în caz de amânare, odată cu anunțarea termenului la care a fost amânată pronunțarea, poate stabili că pronunțarea hotărârii se va face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței), a amânat succesiv pronunțarea la 02.04.2019, 11.04.2019, 23.04.2019, 07.05.2019, 15.05.2019, 29.05.2019, 12.06.2019, 25.06.2019 și la 27.06.2019 când, după ce a deliberat în secret, conform art.395 C.proc.civ.rep., a adoptat următoarea hotărâre:

I N S T A N T A

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

I. Obiectul și istoricul cauzei:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 20.11.2018 sub numărul 31827/212/2018, petenta XX S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimata ZZ, ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună:

–anularea Procesului Verbal de Constatare a Contravenției Seria ANPC nr....;

–obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

Motivarea în fapt

La data de 02.11.2018, a avut loc controlul efectuat de către comisarii intimatei, la unul dintre restaurantele petentei, respectiv la restaurantul MD, situat în ..., în cadrul căruia a fost analizat produsul comercializat sub denumirea de BT (burger din carne de vită). În urma controlului, comisarii considerând că există "deficiențe de informare", în sensul că consumatorii nu au fost informați despre grăsimea conținută și cantitatea de carne din burgerul BT după preparare, au susținut faptul că petenta ar fi încălcat dispozițiile art.18 din O.G. nr.21/1992, dispoziții care prevăd: Consumatorii au dreptul de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite, și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină Securitate.

În acest sens intimata, considerând că au fost încălcate dispozițiile legale evocate mai sus, a încheiat Procesul-verbal seria ... prin intermediul căruia petenta a fost sancționată în baza art.4 alin.1 din Legea nr.270/2017, respectiv cu avertismentul și a fost obligată ca, în termen de 7 zile, să implementeze măsura de remediere a „deficientelor de informare", constând în informarea completă, corectă și precisă a consumatorilor privind cantitatea de carne și grăsime prezente în produs după preparare, pentru toate produsele.

Intimata, cu privire la dispozițiile legale aplicabile produselor comercializate, se află în eroare, având în vedere faptul că produsele comercializate de către petentă, care conțin carne, sunt produse destinate consumului imediat, fiind preparate pe loc, în restaurant, sens în care dispozițiile legale aplicabile în ceea ce privește informațiile obligatorii despre produs care trebuie comunicate consumatorilor sunt cele cuprinse în cadrul Regulamentului UE nr.1169/2011 ("Regulamentul") privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare. Regulamentul a intrat în vigoare la data de 13.12.2014, dată de la care prevederile O.G. 21/1992 se mai aplică doar în situația încălcării prevederilor Regulamentului. După cum se menționează în Adresa internă nr.1956/22,09.2017, comunicata de Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor către Comisariatele Regionale din subordine, începând cu data de 13 decembrie 2014, se aplică prevederile Regulamentului (UE) nr.1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare și doar pentru abaterile de la prevederile Regulamentului se vor aplica prevederile O.G. 21/1992.

Societatea petentă își desfășoară activitatea, de altfel notorie în întreaga lume, în regim de restaurant, atașând Autorizația de funcționare, cât și Documentul de înregistrare sanitar veterinară și pentru siguranța alimentelor pentru activitățile din unitățile de vânzare cu amănuntul din care reiese că activitatea în baza codului CAEN 5610 „Restaurante". La eliberarea acestui ultim document, Direcția .., reprezentată legal, la vremea aceea de domnul ... a ținut cont de dispozițiile legale în vigoare pentru îndeplinirea desfășurării activității de restaurant, respectiv restaurant fast-food. Astfel, petenta este autorizată să desfășoare următoarele activități (citat): „ - Recepția produselor de origine animală provenite din unități autorizate și/sau înregistrate sanitar veterinar și pentru siguranța alimentelor și a produselor de origine non-animală, depozitarea, prepararea, și servirea în incinta localului a preparatelor culinare de tip fast food".

Principala condiție a angajării răspunderii juridice o reprezintă săvârșirea de către contravenient a unei fapte ilicite, respectiv a unei fapte contrare ordinii de drept. Reținând deci ca orice formă a răspunderii juridice presupune comiterea unei fapte ilicite, este imperativă identificarea conduitei ilicite care conduce la angajarea acestui răspunderii contravenționale.

Presupusa norma încălcată, astfel cum este reținută în procesul verbal, este cuprinsă în O.G. nr.21/1992, care este o lege cu caracter general în materia informațiilor obligatorii despre produs care trebuie comunicate consumatorilor.

Înalta Curte de Casație si Justiție a hotărât că înlăturarea de la aplicare a legii generale ori de cate ori există o dispoziție specială într-o materie dată, nu trebuie să fie expresă, fiind de la sine înțeleasă, întrucât este consecința directă a principiului specialia generalibus derogant (Decizia nr.962 din 12 martie 2014). Drept consecință ori de câte ori într-o situație există o lege specială, aceasta se aplică cu prioritate, fără a fi necesar să se specifice expres acest fapt, în virtutea principiului sus menționat. În această materie legea specială este Regulamentul UE nr.1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare.

Produsele alimentare pe care le comercializează petenta (preparate în restaurant și servite într-un ambalaj care are drept unic scop să asigure clienților un mod facil pentru consumul imediat) sunt produse preambalate în vederea vânzării directe, fiind astfel incluse de Regulament în categoria „produselor alimentare care nu sunt preambalate". Astfel, Regulamentul prevede mai multe tipuri de produse, printre care produsele alimentare preambalate și produsele alimentare ambalate în spațiul de comercializare la cererea consumatorului, respectiv preambalate în vederea vânzării directe. Art.2 lit.(e) din Regulament menționează clar faptul că: „produsul alimentar preambalat" înseamnă orice unitate de vânzare destinată a fi prezentată ca atare consumatorului final și unităților de restaurație colectivă, constituită dintr-un produs alimentar și din ambalajul în care a fost introdus înainte de a fi oferit spre vânzare, pe care acest ambalaj îl acoperă în întregime sau parțial, dar în asemenea mod încât conținutul să nu poată fi modificat fără ca ambalajul să fie deschis sau să suporte o modificare; conceptul de "produs alimentar preambalat" nu acoperă produsele alimentare ambalate în spațiul de comercializare la cererea consumatorului, respectiv preambalate în vederea vânzării directe." 

Regulamentul prevede la art. 9 si art. 10 obligațiile de informare a consumatorilor, care cad în sarcina societăților care comercializează produse alimentare preambalate (ex. greutatea netă, durata valabilității, etc.) care este necesar să fie menționate pe ambalaj, iar la art. 12 alin. (5) același Regulament specificând faptul ca în cazul produselor alimentare ambalate în spațiul de comercializare la cererea consumatorului, respectiv preambalate în vederea vânzării directe nu se aplica articolele anterior menționate, ci este aplicabil art. 44 din

Regulament, care precizează în mod expres faptul că în ceea ce privește aceste din urma produse, obligațiile de informare ce cad în sarcina societăților care le comercializează sunt doar cele privitoare la alergeni.  Pe cale de consecința, produselor comercializate și care conțin ca și ingredient carnea, nu le sunt aplicabile dispozițiile art.18 din OG 21/1992, ci le sunt aplicabile dispozițiile art.44 clin Regulament, potrivit cu care, singurele mențiuni obligatorii a fi comunicate consumatorilor sunt cele referitoare la alergeni.

În conformitate cu dispozițiile Regulamentului, petenta nu are o obligație legală în sensul comunicării către consumatori a vreunei informații privind ingredientele (deci inclusiv greutatea acestora), prin urmare fapta reținută în sarcina restaurantului petent „deficiente de informare" nu constituie contravenție, această faptă nefiind stabilită și sancționată prin Regulament.

Regulamentul este o lege cu caracter special în materia informațiilor obligatorii care trebuie comunicate consumatorilor, ceea ce înseamnă că dispozițiile sale se aplica cu prioritate față de orice alte reglementări interne cu caracter general, mai ales dacă sunt și anterioare Regulamentului. Astfel, dispozițiile Regulamentului se aplică cu prioritate inclusiv față de O.G nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor la care intimata face referire în Procesul Verbal și care este o lege cu caracter general în această materie. Această interpretare este confirmată și de către Autoritatea Naționala pentru Protecția Consumatorilor prin Adresa internă nr. 1956/22.09.2017, comunicată Comisariatelor Regionale din subordine.

După intrarea în vigoare a Regulamentului (începând cu 13 decembrie 2014) în România nu a fost adoptată nicio lege cu caracter special prin care să se stabilească obligativitatea prezentării altor informații (în plus, față de alergeni), pentru produsele comercializate de petent și care sunt incluse de Regulament în categoria produselor alimentare care nu sunt preambalate. Cu toate acestea,  întrucât petenta dorește clienți informați ( si nu pentru ca ar exista o obligație legală în acest sens), se pune la dispoziția acestora, din propria inițiativă, nu numai informații legate de alergeni ci și informații despre gramaje, ingrediente, precum și informații nutriționale. În conformitate cu dispozițiile Regulamentului, se comunică clienților din restaurant informații despre „alergeni" conținuți de produsele comercializate, prin mai multe materiale/ mijloace, și în principal prin lista care conține informații despre alergeni, gramaje, ingrediente. Această listă  este pusă la dispoziția consumatorului, în fața/lângă casa de marcat pentru a putea fi consultată. De asemenea, pe fiecare casă de marcat, în câmpul vizual al clientului, într-o modalitate extrem de vizibilă sunt infomați clienții că Pentru informații despre alergeni, adresează-te personalului din restaurant. Află mai multe pe .... Atenționarea referitoare la alergeni anterior menționată (inclusiv din punctul de vedere al modului de redactare /coloristica/poziționare a fost implementată în restaurantele McDonald's din toate țările UE ca urmare și pentru a răspunde cerințelor Regulamentului. Informațiile despre alergeni pot fi ușor consultate de către clienți și pe site-ul societății WWW, și în cadrul aplicației mobile.

Astfel, atât timp cât petentul pune la dispoziția clienților informațiile obligatorii despre produse prevăzute de Regulament (Regulamentul privește exclusiv informarea consumatorilor despre „alergeni") susținerea că nu s-a făcut o informare completă și precisă a consumatorului în conformitate cu art.18 din O.G. nr. 21/1992 (respectiv ca „nu am informat complet și corect consumatorii despre cantitatea de carne și grăsime prezente în produs, după preparare pentru toate produsele") este neîntemeiată.

Informațiile oferite despre produse, suplimentar alergenilor (gramaje, ingrediente, informații nutriționale) exced informațiilor pentru care, potrivit Regulamentului, există obligații legale de comunicare și prin urmare nu există niciun temei legal pentru sancționarea petentului pentru situația în care nu se comunică aceste informații, respectiv pentru fapta reținută în cuprinsul Procesului Verbal „ deficiente informaționale".

Indicarea greutății nete a „cărnii" înainte de preparare este un aspect adus în mod corect, neechivoc, la cunoștința clienților. Spre exemplu, în cazul produsului care a făcut obiectul controlului este menționat ,, BIG TASTY- Carne de vită (tocată și congelată), 150 g."

Pe cale de consecință, susținerile intimatului precum și planul de remediere impus, cum că este necesar să fie informați clienții despre cantitatea netă de carne și grăsime dintr-un produs după preparare sunt niște susțineri care excedează obligațiilor stabilite prin Regulament.

Mai mult, această măsură de remediere, impusă de intimată, este o măsură excesivă, fiind impusă întregii rețele de restaurante McDonald's aflate pe întregul teritoriu al României. În plus, intimatei îi excede această competentă și, de asemenea, nu poate dispune peste Lege, respectiv peste Regulamentului (UE) nr.1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare.

În cadrul activității desfășurate, compania petentă este permanent preocupată de respectarea prevederilor legale în domeniul siguranței alimentare. În acest sens, a fost implementat, încă din anul 1995  în toate restaurantele operate sub brandul McDonald's, un Sistem de Management al Siguranței Alimentare bazat pe sistemul HACCP, acest plan fiind urmărit și în prezent, zilnic, cu strictețe, de către toți angajații, sistem ce  a  devenit obligatoriu pentru industria alimentară locală, abia în anul 2007.

Motivarea în drept –  Regulamentul UE 1169/2011; O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; O.G. nr.21/1992, Legea nr.270/2017.

Timbrajul acțiunii –  taxă judiciară de timbru stabilită conform art.19 din O.U.G. nr.80/2013 și achitată conform chitanței Seria/Numărul/Data 2018 179141/2018/213668/04.12.2018 (fila nr.34, din dosar).

În dovedire – înscrisuri anexate cererii de chemare în judecată (filele nr.19 – 30, din dosar).

2. Întâmpinarea:

Prin rezoluție, instanța a pus în vedere intimatei să depună întâmpinare, în condițiile prevăzute de art.201 alin.1 C.proc.civ.rep., sub sancțiunea prevăzută de art.208 alin.2 C.proc.civ.rep..

La data de 03.01.2019, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare – act de procedură prin care a solicitate respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.

Motivarea în fapt

La data de 02.1 1.2018, în baza delegației de serviciu și a prevederilor legale în vigoare, o echipă de control formată din agenți constatatori ai ZZ, a procedat la efectuarea unui control la fast-food MD, aparținând petentei. Cu ocazia controlului s-au constatat abateri de la legislația privind protecția consumatorilor, respectiv abateri de informare.

Așa cum este menționat și în procesul verbal, la data și la ora controlului, a fost verificat produsul BT, în sensul cântăririi ingredientelor din produs și verificării existenței corespondentei cu cantitățile menționate în formularul afișate la punctul de vânzare 'Informații despre prețuri, ingrediente, gramaje și alergeni". Conform informațiilor din acest formular, burger-ul BT are 344 g, din care 150 g carne de vită (tocată și congelată), chifla 84 g, preparat din brânză topită cu Emmental, sos BT, salată Iceberg, roșie, ceapă. S-a constatat ca toate cantitățile menționate sunt din produsul finit, cu excepția cantității de carne de vită, care este a produsului nepreparat. În urma cântăririi a 3 porții de carne de vită preparată, au rezultat următoarele gramaje: 122 g, 102 g, 104 g. Carnea de vită nepreparată avea o cantitate de 148 g, iar pentru produsul finit Burger BT au rezultat următoarele cantități: 350 g și 348 g.

Consumatorul este astfel informat eronat în ceea ce privește cantitatea de carne din produsul finit. Așadar, indiferent de afirmațiile petentei, din plângerea contravențională formulată, statul, prin normele legale, protejează cetățenii în calitatea lor de consumatori, apărându-le drepturile fundamentale și interesele legitime, asigurându-se ca aceștia sunt informați în mod complet asupra caracteristicilor esențiale ale produselor.

Astfel, conform prevederilor art.27 din Legea nr.296/2004 privind Codul Consumului, Consumatorii beneficiază de următoarele drepturi: b) de a fi informați complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor, astfel încât decizia pe care o adoptă în legătura cu acestea să corespundă cât mai bine nevoilor lor, precum și de a fi educați în calitatea lor de consumatori.

Totodată, art.18 din OG. nr.21/1992 prevede clar: '''consumatorii au dreptul de a fi informați în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor,.., "

În consecință, potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate, prin neoferirea tuturor informațiilor indispensabile consumatorilor sau prin oferirea lor eronată, se încalcă un drept fundamental al acestora, acela de a fi informat în mod corect și precis.

Intimata apreciază că petentul ar trebui să înțeleagă că informarea este primordială, iar aceasta trebuia sa se facă în conformitate cu prevederile legale. În consecință, petenta ar trebui să conștientizeze, că scopul urmărit de legiuitor prin acest articol de lege este tocmai acela de a stabili obligativitatea furnizării către consumatori a tuturor informațiilor necesare, suficiente, verificabile și ușor de comparat, referitoare la un anume produs sau serviciu, astfel încât să permită acestora să identifice optim produsul sau serviciul pe care-l doresc, care corespunde exigențelor lor din punct de vedere calitativ și financiar.

Referitor la afirmațiile din plângerea contravențională privind reglementările speciale din Regulamentului European 1169/2011, petenta face referire doar la prevederile care dorește si care îl avantajează.

Petentul invocă art.44 care stipulează: "Pentru produsele alimentare prezentate nepreambalate la vânzare către consumatorul final sau către unitățile de restaurație colectivă sau pentru produsele alimentare ambalate în locul în care sunt vândute la cererea cumpărătorului sau preambalate în vederea vânzării lor directe este obligatorie includerea mențiunilor specificate la art. 9 alin (1) lit.c (orice ingredient sau adjuvant tehnologic ce poate provoca alergii sau intolerante) ", însă tot Regulamentului European 1169/2011 prevede la art.36: "Atunci când informațiile referitoare la produsele alimentare sunt oferite în mod voluntar, acestea trebuie să respecte următoarele cerințe: nu induc în eroare consumatorul, nu sunt ambigue și nu derutează  consumatorii".

Astfel, petenta a ales în mod voluntar să afișeze informații cu privire la gramaje, însă din  moment ce a ales acest lucru, nu vrea să realizeze că această informare a consumatorilor trebuie să fie corectă, completă și precisă, (fără ca aceștia să fie induși în eroare în ceea ce privește cantitatea de carne din produsul finit, respectiv sunt informați că achiziționează un burger cu 150 g de carne, în realitate cantitatea de carne variind între 102 g si 122 g.

Sancțiunea aplicată a fost doar AVERTISMENT și aceasta trebuie să aibă un rol desuasiv pronunțat, astfel încât petenta să fie determinată să renunțe în astfel de practici nu numai în ce privesc produsele ce au făcut obiectul constatării în procesul verbal în cauza de față, ci cu privire la toate situațiile similare inclusiv pentru adoptarea unei conduite corecte în viitor.

Documentul de control conține toate elementele impuse în mod imperativ sub sancțiunea nulității, de art.16 și art.17 din OG.2/2001, iar motivația prioritară în aplicarea sancțiunii este interesul consumatorilor, deoarece produsele pe care le consuma sau pe care le folosesc, trebuie să fie sigure și să respecte toate dispozițiile cerute de lege.

În dovedire – înscrisuri anexate întâmpinării (filele nr.42 – 51, din dosar).

Motivarea în drept –  Regulmentul UE 1169/2011; O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor; O.G. nr.21/1992, Legea nr.270/2017.

3. Probe încuviințate și administrate în cauză:

În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri și proba testimonială, în cadrul acesteia din urmă fiind audiat clientul petentei, numitul Dușe Virgil.

II. Aprecierea instanței:

Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:

(A). Asupra procesului verbal de contravenție contestat

La data de 05.11.2018, petentei XX S.R.L. i s-a întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției Seria ..., fiind sancționată contravențional cu avertisment, în aplicarea art.4 alin.1 din Legea nr.270/2007, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.18 din O.G. nr.21/1992 privind protecția consumatorilor.

Conform pct.55 din Anexa prevăzută de H.G. nr.33/2018, contravenția prevăzută de art.18 din O.G. nr.21/1992 privind protecția consumatorilor intră sub incidența Legii nr.270/2017 a prevenirii. În aplicarea art.4 alin.1 din Legea nr.270/2017 a prevenirii, În cazul constatării săvârșirii uneia dintre contravențiile stabilite prin hotărârea Guvernului prevăzută la art.10 alin.3 (caz aplicabil speței, n.n.), agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției prin care se aplică sancțiunea avertismentului și la care anexează un plan de remediere, cu respectarea prevederilor prezentei legi. În această situație nu se aplică sancțiuni contravenționale complementare.

Prin actul atacat, agenții constatatori au propus măsuri conform planului de remediere, respectiv, în termen de 7 zile, petenta să realizeze informarea completă, corectă și precisă a consumatorilor privind cantitatea de carne și de grăsime prezente în produsul BT (burger din carne de vită), după preparare, prin formularul Informații despre produse, prețuri, ingrediente, afișat la punctele de vânzare, pe site-ul oficial.

Ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentei că (filele nr.42 – 43, din dosar):

–în lista de ingrediente a produsului BT, se prevede o cantitate de 150,00 grame de carne de vită;

–în urma cântăririi a trei porții de carne de vită preparată, au rezultat gramajele – 122,00 grame, 102,00 g rame și 104,00 grame;

–carnea de vită nepreparată avea o cantitate de 148,00 grame;

–nu se menționează cantitatea de grăsime prezentă în produs, deși, pe ambalaj, producătorul a declarat un conținut de grăsime pentru carnea tocată – hamburgeri congelați,  mai mic de 20%.

Analizând aplicabilitatea normelor de drept incidente speței, instanța observă existența simultană a Regulamentului U.E. nr.1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare și a O.G. nr.21/1992 privind protecția consumatorilor. Potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

Regulamentul, parte din legislația secundară unională, este un act juridic care se aplică automat și uniform în toate statele membre, de îndată ce intră în vigoare, fără a fi nevoie să fie transpus în legislația națională, fiind obligatoriu în toate elementele lor pentru toate țările membre ale U.E..

În considerentul nr.4 din preambulul Regulamentului, se prevede că un principiu general al legislației alimentare acela de a oferi consumatorilor o bază comună pentru a alege în cunoștință de cauză în domeniul produselor alimentare pe care le consumă și pentru a preveni orice practici care ar putea induce în eroare consumatorul.

De notorietate este că fast-food MD comercializează produse alimentare preambalate în vederea vânzării directe.

La art.2 lit.(e), Regulamentul UE nr.1169/2011 definește expres, după cum urmează, noțiunea produs alimentar preambalat: orice unitate de vânzare destinată a fi prezentată ca atare consumatorului final și unităților de restaurație colectivă, constituită dintr-un produs alimentar și din ambalajul în care a fost introdus înainte de a fi oferit spre vânzare, pe care acest ambalaj îl acoperă în întregime sau parțial, dar în asemenea mod încât conținutul să nu poată fi modificat fără ca ambalajul să fie deschis sau să suporte o modificare; conceptul de „produs alimentar preambalat” nu acoperă produsele alimentare ambalate în spațiul de comercializare la cererea consumatorului, respectiv preambalate în vederea vânzării directe. Prin urmare, din teza finală a dispoziției unionale rezultă că produsul alimentar preambalat nu se confundă nici cu produsul alimentar ambalate în spațiul de comercializare la cererea consumatorului, dar nici cu produsul preambalat în vederea vânzării directe.

La art.9 și la art.10 din Regulament sunt enumerate obligațiile de informare care cad în sarcina societăților care comercializează produse alimentare preambalate.

Potrivit art.9 alin.1, în conformitate cu articolele 10-35 și sub rezerva excepțiilor prevăzute în prezentul capitol, este obligatorie menționarea următoarelor informații.

a)denumirea produsului alimentar;

b)lista ingredientelor;

c)orice ingredient sau adjuvant tehnologic menționat în anexa II sau provenit dintr-o substanță sau dintr-un produs menționat în anexa II care provoacă alergii sau intoleranță, utilizat în fabricarea sau prepararea unui produs alimentar și încă prezent în produsul finit, chiar și într-o formă modificată;

d)cantitatea de anumite ingrediente sau categorii de ingrediente;

e)cantitatea netă de produs alimentar;

f)data durabilității minimale sau data limită de consum;

g)condițiile speciale de păstrare și/sau condițiile de utilizare;

h)numele sau denumirea comercială și adresa operatorului din sectorul alimentar menționat la articolul 8 alineatul (1);

i)țara de origine sau locul de proveniență, în cazurile menționate la articolul 26;

j)instrucțiuni de utilizare, în cazul în care omiterea lor ar îngreuna utilizarea corectă a produsului alimentar;

k)pentru băuturile care conțin mai mult de 1,2 % de alcool în volum, concentrația alcoolică dobândită;

l)declarație nutrițională.

 La art.10 alin.1 și alin.2, se arată că: (1) În plus față de mențiunile prevăzute la articolul 9 alineatul (1), în anexa III sunt prevăzute mențiuni obligatorii suplimentare pentru anumite tipuri sau categorii de produse alimentare. (2) Pentru a asigura informarea consumatorilor în ceea ce privește tipurile și categoriile specifice de produse alimentare și pentru a ține seama de progresele tehnologice, evoluțiile științifice, protecția sănătății consumatorilor sau utilizarea sigură a unui produs alimentar, Comisia poate modifica anexa III prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 51.

Dar, în aplicarea art.12 alin.5 din Regulament, în cazul produselor alimentare care nu sunt preambalate (produsul alimentar ambalate în spațiul de comercializare la cererea consumatorului și produsul preambalat în vederea vânzării direct), se aplică dispozițiile articolului 44.

Conform acestui text: (1) Pentru produsele alimentare prezentate nepreambalate la vânzare către consumatorul final sau către unitățile de restaurație colectivă sau pentru produsele alimentare ambalate în locul în care sunt vândute la cererea cumpărătorului sau preambalate în vederea vânzării lor directe:

a)este obligatorie includerea mențiunilor specificate la articolul 9 alineatul (1) litera (c);

b)nu este obligatorie includerea altor mențiuni prevăzute la articolele 9 și 10, cu excepția cazului în care statele membre adoptă măsuri naționale care impun includerea unora sau a tuturor mențiunilor respective, precum și a unor elemente din mențiunile respective.

2) Statele membre pot adopta măsuri naționale privind mijloacele prin care trebuie puse la dispoziție mențiunile specificate la alineatul (1) sau elemente din mențiunile respective și, după caz, forma de exprimare și de prezentare a acestora. (3) Statele membre comunică fără întârziere Comisiei textul dispozițiilor prevăzute la alineatul (1) litera (b) și la alineatul (2).

Prin urmare, petentei îi revine obligația de a informa pe consumator cu privire la orice ingredient sau adjuvant tehnologic menționat în anexa II sau provenit dintr-o substanță sau dintr-un produs menționat în anexa II care provoacă alergii sau intoleranță, utilizat în fabricarea sau prepararea unui produs alimentar și încă prezent în produsul finit, chiar și într-o formă modificată. Or, sub acest aspect, actul atacat nu face nicio trimitere la neîndeplinirea acestei obligații. În ceea ce privește lit.(b) a alin.1 din norma unională, instanța constată, astfel cum a indicat și petenta, că, după intrarea în vigoare a Regulamentului,  în România nu a fost adoptată nicio lege cu caracter special prin care să se stabilească obligativitatea prezentării altor informații (în plus, față de alergeni), pentru produsele incluse de Regulament în categoria produselor alimentare de tipul analizat.

Reținând că Regulamentul reprezintă, astfel cum se specifică, în al său preambul, cadrul general în materie de produse alimentare, rezultă că, în speță, ar trebui să opereze principiul de drept specialia generalibus derogant. De altfel, în art.8 alin.2 din norma unională se prevede că Operatorul din sectorul alimentar căruia îi revine răspunderea pentru informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare asigură existența și acuratețea informațiilor referitoare la produsele alimentare în conformitate cu legislația aplicabilă privind informațiile referitoare la produsele alimentare și cu cerințele dispozițiilor de drept intern relevante.

Aceasta ar însemna:

–într-o primă ipoteză, că, după intrarea în vigoare a Regulamentului, în legislația națională să se fi adoptat un act normativ de conformare la dispozițiile art.44 alin.1 lit.(b) și alin.2 și alin.3 din Regulament

–într-o a doua ipoteză, în dreptul național există legislație aplicabilă care tranșează problema individualizării informațiilor pe care operatorul economic trebuie să le furnizeze clientului său, în cazul produsele alimentare în discuție.

Instanța observă că speței nu îi sunt aplicabile niciuna dintre cele două ipoteze. Astfel, instanța constată că reglementarea internă cuprinsă în O.G. nr.21/1992 privind protecția consumatorilor este anterioară intrării în vigoare a Regulamentului și, prin urmare, adoptarea acesteia în dreptul național nu poate fi interpretată ca fiind un act normativ de conformare la dispozițiilor art.44 alin.1 lit.(b) și alin.2 și alin.3 din norma unională. În plus, norma internă nici nu reglementează distinct condițiile pe care trebuie să le îndeplinească operatorii economici care comercializează produsele analizate. Altfel spus, norma din dreptul intern nu are dispoziții cu caracter special care să vizeze sectorul țintă reglementat de Regulamentul nr.1169/2011.

Instanța observă că, în teza sa finală, art.8 alin.2 din Regulament face trimitere la dispozițiile de drept intern relevante. Așadar, s-ar pune problema dacă, față de situația de fapt descrisă în actul atacat, s-ar putea aprecia că art.18 din O.G. nr.21/1992 este sau nu o dispoziție legală specială în această materie.

După cum s-a arătat de către instanță în precedent, intimata a reținut încălcarea, de către petentă, a dispozițiilor art.18 din O.G. nr.21/1992. Potrivit art.18 din O.G. nr.21/1992 privind protecția consumatorilor, Consumatorii au dreptul de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate. Încălcarea dispoziției legale precitate constituie contravenție, dacă fapta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune (art.50 alin.1 lit.(d) din același act normativ).

Din analiza normei de incriminare, rezultă cu suficiență că  intimata  a făcut aplicare unui text legal cu caracter general, care nu sancționează fapta descrisă în concret în actul atacat. Instanța observă că, de altfel, motivarea expusă de intimată, prin întâmpinare, are ea însăși un caracter extrem de general. Intimata nu a reușit să indice care este actul normativ care impune petentei ca, după ce a preparat produsul, să îl informeze pe client, complet, corect și precis, despre cantitatea de carne și de grăsime rămase în produsul preparat, urmare procesului de preparare. Dispoziția legală precitată are un caracter extrem de general, folosind sintagma caracteristicile esențiale ale produselor și serviciilor oferite. Nu există nicio prevedere expresă cu privire la indicarea obligatorie a cantității de carne și de grăsime rămase în produs după preparare. Nu mai puțin adevărat, instanța nu își poate reprezenta cum ar putea fi, în concret, aplicată măsura cuprinsă în planul de măsuri dispus; cum s-ar putea, ca, la fiecare comandă sau la fiecare client, după prepararea produsului, produsul să fie cântărit din nou, pentru a-l informa pe client care este cantitatea rămasă în urma prelucrării.

Față de considerentele evocate, instanța constată că fapta contravențională nu există, pentru că situația de fapt descrisă în procesul verbal de contravenție nu se suprapune normei de incriminare reținute. 

În ceea ce privește trimiterea pe care intimata a făcut-o la art.36 din Regulament, instanța o va înlătura pentru că în procesul verbal de contravenție nu se regăsește consemnată încălcarea dispoziției evocate, ci doar mențiuni din O.G. nr.21/1992. Potrivit art.36 din Regulament: Atunci când informațiile referitoare la produsele alimentare menționate la articolele 9 și 10 sunt oferite în mod voluntar, acestea trebuie să respecte cerințele menționate în capitolul IV secțiunile 2 și 3. (2) Informațiile referitoare la produsele alimentare furnizate în mod voluntar respectă următoarele cerințe: (a) nu induc în eroare consumatorul, astfel cum se specifică la articolul 7; (b) nu sunt ambigue și nu derutează consumatorii; și după caz, se bazează pe date științifice relevante.

 Mai mult chiar, motivarea expusă de intimată, prin întâmpinare, pare să acrediteze ideea că norma de incriminare ar fi, contrar celei reținute în actul atacat, chiar art.36 din Regulament, de vreme ce intimata precizează că: Din cele arătate reiese, în mod clar, faptul că petenta a ales în mod voluntar să afișeze informații cu privire la gramaje, însă, din  moment ce a ales acest lucru, nu vrea să realizeze că această informare a consumatorilor trebuie să fie corectă, completă și precisă, fără ca aceștia să fie induși în eroare în ceea ce privește cantitatea de carne din produsul finit, respectiv sunt informați că achiziționează un burger cu 150 g de carne, în realitate cantitatea de carne variind între 102 g și 122 g. Or, astfel de argumente, nu pot fi reținute tocmai pentru că situația premisă a art.18 din O.G. nr.21/1992 nu este cea în care operatorul economic a ales să ofere voluntar informațiile prevăzute de articolele 9 și 10 din Regulament.

Față de considerentele expuse, instanța conchide că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate, întrucât fapta contravențională, reținută în sarcina petentei, nu există.

În ceea măsura remedierii, instanța reține că, în baza principiului accesorium sequitur principalle, aceasta va urma soarta actului atacat, în considerarea faptului că măsura nu poate avea o existență de sine stătătoare în raport cu acesta, cu atât mai mult cu cât măsura a fost dispusă în aplicarea art.4 alin.1 din Legea nr.270/2017 a prevenirii.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept reținute, în temeiul art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța va admite plângerea contravențională formulată de către petenta XX S.R.L., în contradictoriu cu intimata ZZ și, dând efect corespunzător soluției de admitere, va dispune:

–anularea Procesului Verbal de Constatare a Contravenției Seria ANPC nr....;

și, pe cale de consecință,

–va exonera pe petentă de sancțiunea contravențională avertisment, dispusă Procesul Verbal de Constatare a Contravenției Seria ANPC nr...;

–va înlătura măsura de remediere dispusă prin Procesul Verbal de Constatare a Contravenției Seria ANPC nr.....

(B). Cheltuieli de judecată solicitate de petentă

1. În drept:

Art. 453 C.proc.civ.rep.: (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. (2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.

Art.452 C.proc.civ.rep.: Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.

Art.451 alin.2 C.proc.civ.rep.: Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

2. În speță:

În condițiile art.452 C.proc.civ.rep., petenta face dovada următoarelor cheltuieli de judecată efectuate în cauză:

–... lei – taxă judiciară de timbru stabilită conform art.19 din O.U.G. nr.80/2013 și achitată conform chitanței .. (fila nr.34, din dosar);

–... lei – onorariu avocațial, achitat în baza facturii ..., conform extrasului de cont atașat (filele nr.64 – 65, din dosar).

În privința taxei judiciare de timbru, instanța va face aplicare art.541 alin.4 C.proc.civ.rep..

Însă, în ceea ce privește onorariul avocațial, instanța, făcând aplicare art.451 alin.2 C.proc.civ.rep., prin raportare la complexitatea speței, analizată prin prisma actelor de procedură depuse, probelor administrate și a termenelor de judecată, apreciază că un cuantum de ... de lei al cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial este rezonabil.

În acest sens, instanța reține că:

–apărările expuse de petentă, în referire la aplicarea normei unionale, au fost însușite de instanță, conducând la soluția de admitere a plângerii contravenționale;

–petenta a fost reprezentată la termenul de judecată la care a fost pus în discuție fondul cauzei și reprezentantul convențional al petentei a pus concluzii pe fomndul cauzei;

–după rămânerea în pronunțare. petenta a depus la dosarul cauzei, concluzii scrise.

De cealaltă parte, cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de ... lei, ar trece ca  nerezonabile dacă avem în vedere:

–obiectul cauzei – plângere contravențională,

–termene de judecată alocate speței – litigiul a fost soluționat după un singur termen de judecată

–reprezentarea petentei la termenele alocate dosarului – practic, intimata a fost reprezentată doar la un termen de judecată, termen la  care s-a pus în discuție și fondul cauzei;

–probatoriul administrat în cauză – litigiul s-a soluționat prin administrarea probei cu înscrisuri.

Față de considerentele expuse, în temeiul art.453 alin.1 C.proc.civ.rep., cu aplicarea art.451 alin.2 C.proc.civ.rep.,  instanța va obliga pe intimată să plătească petentei ... lei, cu titlul cheltuieli de judecată.

III. Instanța din oficiu:

În temeiul art.22 alin.6 în referire la art.453 C.proc.civ.rep., instanța va lua act de faptul că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Reținând dispozițiile legale ce succed,

–art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la art.466 alin.1 C.proc.civ.rep. coroborat cu art.483 alin.2 C.proc.civ.rep.;

–art.468 alin.1 C.proc.civ.rep.;

–art.471 alin.1 C.proc.civ.rep.,

hotărârea este supusă apelului la Tribunal – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se, sub sancțiunea nulității, la Judecătoria Constanța (instanța a cărei hotărâre se atacă).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

JUDECĂTORIA, ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E:

Admite cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională – cerere formulată de petenta XX S.R.L., împotriva Procesului Verbal de Constatare a Contravenției Seria ANPC nr...., în contradictoriu cu intimata ZZ.

Anulează Procesul Verbal de Constatare a Contravenției Seria ANPC nr....

și, pe cale de consecință:

–exonerează pe petentă de sancțiunea contravențională avertisment, dispusă Procesul Verbal de Constatare a Contravenției Seria ANPC nr....;

–înlătură măsura de remediere dispusă prin Procesul Verbal de Constatare a Contravenției Seria ANPC nr.....

Obligă pe intimată să plătească petentei ... lei, cu titlul cheltuieli de judecată. 

Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel la Tribunal, în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art.34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor rap. la art.468 alin.1 C.proc.civ.rep..

Apelul se depune la Judecătoria Constanța, sub sancțiunea nulității, conform art.471 alin.1 C.proc.civ.rep..

Pronunțată astăzi, 27.06.2019, punerea soluției la dispoziția părților fiind realizată prin mijlocirea grefei instanței, conform art.396 alin.2 C.proc.civ.rep..

 Președinte, Grefier,

Judecător