Anulare act

Prin sentința civilă nr. 3371/3.06.2017 pronunțată de Judecătoria Bacău in dosarul nr. 4188/180/2013 s-a  respins excepţia lipsei de interes și a fost respinsa  ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.M. în contradictoriu cu pârâţii C.I. ş.a. M..

Pentru a hotărî in acest fel, prima instanță a avut in vedere următoarele:

”În cauză, instanţa reţine că pe numele autorului reclamantei s-a emis la data de 16.12.1993 titlul de proprietate nr. 36324.

Conform Art. 10 alin. 1 şi 3 din varianta iniţială a Legii nr. 18/1991, în vigoare la data emiterii titlului autorului reclamantei:

„Suprafaţa adusă în cooperativă este cea care rezultă din: evidenţele cooperativei, cererile de înscriere, registrele agricole de la data intrării în cooperativă, actele de proprietate şi cartea funciară sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declaraţii de martori.

……….

Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situaţiei terenurilor deţinute de cooperativă la 1 ianuarie 1990, înscrisă în sistemul de evidenţă a cadastrului funciar general sau a registrului agricol, corectată cu înstrăinările legal efectuate de către cooperativă până la data intrării în vigoare a legii.”

Conform Art. 11 alin. 3-5 din varianta iniţială a Legii nr. 18/1991, în vigoare la data emiterii titlului autorului reclamantei:

„Procedura de constituire şi modul de funcţionare a comisiilor, precum şi modelul şi modul de atribuire a noilor titluri de proprietate, se vor stabili prin hotărâre a Guvernului în termen de 15 zile de la data publicării prezentei legi. Din comisii vor face parte cetăţeni desemnaţi de obşte din toate categoriile îndreptăţite, specialişti şi funcţionari publici. În comunele constituite din mai multe sate, cetăţenii vor fi desemnaţi proporţional cu ponderea numerică a locuitorilor din fiecare sat.

Comisia judeţeană este competentă să soluţioneze contestaţiile şi să valideze sau să invalideze măsurile stabilite de comisiile subordonate.

Împotriva hotărârii comisiei judeţene, cel nemulţumit poate face plângere la judecătoria în raza căreia este situat terenul, în termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoştinţă de soluţia dată de comisia judeţeană.”

Potrivit Art. 29 alin. 2 şi 5-6 din HG nr. 131/1991, în vigoare la data emiterii titlului autorului reclamantei:

„Persoanele nemulţumite de propunerile de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiile comunale, orăşeneşti sau municipale pot face, în termen de 5 zile de la comunicare, contestaţie adresată comisiei judeţene, pe care o depun la secretariatul comisiei comunale, orăşeneşti sau municipale, care este obligat să o înregistreze şi să o înainteze, prin delegat, la secretarul comisiei judeţene, în termen de 3 zile.

………..

După analizare, comisia judeţeană, prin hotărâre, va soluţiona contestaţiile şi va valida sau invalida propunerile şi le va transmite, prin delegat, în termen de 3 zile, comisiilor subordonate, care le vor afişa imediat la sediul consiliului local şi vor comunica, sub semnătură, persoanelor care au formulat contestaţii, hotărârea comisiei judeţene.

De la data comunicării sub semnătură, persoanele nemulţumite pot face plângere împotriva hotărârii comisiei judeţene la judecătorie în termen de 30 de zile.”

Potrivit Art. 36 alin 1 din HG nr. 131/1991, în vigoare la data emiterii titlului autorului reclamantei:

„În baza titlului de proprietate eliberat pe baza opţiunii exprimate în scris de către fiecare proprietar, în condiţiile art. 26 din lege, comisia comunală, orăşenească sau municipală va proceda la delimitarea zonelor teritoriale în care urmează să fie puşi în posesie titularii, ţinând seama de condiţiile concrete teritoriale (relief, calitatea solului, categoria de folosinţă, distanţa faţă de localitate şi căile publice de comunicaţie, amenajările pentru îmbunătăţiri funciare). Această delimitare, precum şi parcelarea pe proprietari se fac pe planul de situaţie al fiecărei localităţi, în cadrul actualei organizări teritoriale.”

Potrivit Art. 8 din Legea nr. 18/1991, de stabilirea dreptului de proprietate prin reconstituirea acestui drept beneficiază, la cerere, membrii cooperatori sau moştenitorii acestora.

Potrivit Art. 9 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 167/1998, persoanele care nu au depus anterior cereri de reconstituire în termenele legale, pot formula astfel de cereri până la data de 31.12.1998.

Potrivit Art. 33 din varianta iniţială a Legii nr. 1/2000 (lege care a intrat în vigoare la data de 15.01.2000), persoanele fizice şi persoanele juridice, care nu au depus în termenul prevăzut de Legea nr. 169/1997 cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, pot formula astfel de cereri şi pot depune actele doveditoare în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv până la data de 20.03.2000.

Potrivit Art. 33 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, pot cere reconstituirea dreptului de proprietate şi foştii proprietari cărora li s-au respins cererile sau li s-au modificat ori anulat adeverinţele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate, prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997, precum şi persoanele fizice şi persoanele juridice care nu au depus în termenele prevăzute de Legea nr. 169/1997 şi de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, după caz, actele doveditoare, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv.

Potrivit Art. 2 din Legea 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane, iar drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.

Conform Art. 6 din Legea nr. 1/2000:

„(1) La stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole şi forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orăşeneşti, municipale şi comisiile judeţene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existenţa actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum şi pertinenţa, verosimilitatea, autenticitatea şi concludenţa acestor acte, ţinându-se seama şi de dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (2) din aceeaşi lege.

(11) Titlurile de proprietate obţinute anterior intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 şi existenţa liberă a vechilor amplasamente fac dovada absolută a proprietăţii, obligând comisiile de fond funciar să procedeze la validarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate.

(12) Consemnările efectuate între anii 1945 şi 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producţie, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoţite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate.

(13) În situaţia în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente şi când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moştenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.

(14) Orice probă dovedind dreptul de proprietate al foştilor proprietari poate fi înlăturată numai printr-o probă de aceeaşi forţă produsă de către deţinătorul actual al terenului sau de către terţi, tăgăduind dreptul de proprietate.

(2) Dispoziţiile art. 12 şi art. 27 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind restabilirea dreptului de proprietate prin reconstituire, precum şi dispoziţiile procedurale prevăzute la art. 51 - 59 din aceeaşi lege se aplică în mod corespunzător la reconstituirea dreptului de proprietate, potrivit prezentei legi.

(21) În situaţia în care anumite suprafeţe sunt revendicate de două persoane, dintre care una este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin măsurile abuzive aplicate în perioada anilor 1945 - 1990, şi cea de a doua, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar în limita resurselor de teren existente, inclusiv a rezervelor create, se va restitui terenul în natură ambilor solicitanţi. În cazul în care resursele sunt insuficiente, se va atribui în natură terenul persoanei care deţinea actele de proprietate în anul 1990, iar cei care au fost împroprietăriţi cu asemenea terenuri vor fi despăgubiţi în condiţiile legii.

(22) Diferenţele între suprafeţele înscrise în titlurile de proprietate, în registrele agricole, în cererile de intrare în cooperativă, în actele de donaţie către stat, în arhivele statului din perioada 1945 - 1990 şi situaţia de fapt la data punerii în posesie se corectează în favoarea foştilor proprietari.”

Potrivit Art. 78 din Constituţia României, legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării, iar potrivit Art. 15 alin.2, legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.

În fine, potrivit Art. 249 C.proc.civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească.

 Din conţinutul acestor dispoziţii legale rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face la cerere de către cei îndreptăţiţi (sau moştenitorii acestora) care trebuie să dovedească (prin înscrisuri, martori sau orice altă probă) următoarele:

1.că au formulat cerere de reconstituire în termenele arătate de lege, sancţiunea nerespectării acestora fiind decăderea din drept, în privinţa unor astfel de termene fiind incidente dispoziţiile Art. 103 alin. 2 C.proc.civ. (potrivit cărora decăderea nu operează în cazul în care partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei);

2.că ei ori autorii lor, după caz, au avut în proprietate terenurile solicitate pentru reconstituire, atât în ceea ce priveşte suprafaţa, cât şi în ceea ce priveşte amplasamentul, iar acestea nu au fost atribuite legal altor persoane şi sunt libere de sarcini;

3.după caz, că sunt moştenitorii celor care au fost deposedaţi de regimul comunist;

4.reconstituirea (ulterioară) a dreptului de proprietate asupra terenurilor în temeiul Legii nr. 1/2000 şi a Legii nr. 247/2005 se face pe vechile amplasamente, însă numai dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane şi numai în ceea ce priveşte diferenţa dintre suprafaţa avută în proprietate şi cea reconstituită potrivit Legii 18/1991 şi cu precizarea că drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate titluri de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare;

5.dovedirea suprafeţelor avute şi a amplasamentului terenului se face în prezent în condiţiile mai restrictive ale Legii 1/2000 care prin Art. 6 (în vigoare la data pronunţării hotărârii) impune ca dovada fostei proprietăţi şi a amplasamentului să se facă conform prevederilor acestui articol.

6.legalitatea atribuirii terenurilor se face prin raportare la prevederile Legii nr. 18/1991, pe de o parte, fiindcă legile ulterioare prevăd expres acest lucru, iar pe de altă parte, pentru că problema respectării condiţiilor la emiterea titlului trebuie să fie cele din legea în vigoare la momentul întocmirii actului, conform principiului tempus regit actum, care impune ca cercetarea condiţiilor sancţionate cu nulitatea să fie cele care erau în vigoare şi obligatorii la data emiterii titlului atacat, legea neputând opera retroactiv;

7.în aplicarea legilor civile succesive şi pe cale de consecinţă, la întocmirea actelor civile (cum sunt şi hotărârile comisiilor judeţene, emiterea titlului de proprietate sau semnarea procesului-verbal de punere în posesie) se ţine cont numai de legea în vigoare la data întocmirii acestora, conform principiului constituţional al aplicării imediate a legii noi; acest principiu se întregeşte în aplicare cu principiul neretroactivităţii legii civile, ceea ce înseamnă că actele cu executare uno ictu, care au fost emise în temeiul legii vechi, se consideră guvernate exclusiv de legea în vigoare la data emiterii (consumării lor), fiind pentru legea nouă facta praeterita, cu consecinţa că aceste drepturi rămân definitiv câştigate; pe baza acestor două principii ale aplicării în timp legilor civile, titlul reclamanţilor rămâne guvernat de legea în vigoare la data emiterii sale (adică dreptul la reconstituire a reclamanţilor rămâne câştigat, dovada acestuia fiind făcută exclusiv în conformitate cu Legea 18/1991), râmând ca actele ulterioare (modificarea titlului) să fie guvernate de legea în vigoare la data întocmirii lor (adică de Legea 1/2000);

8.nulitatea absolută a titlurilor emise poate fi cerută de orice persoană care prezintă un interes legitim, existenţa şi măsura interesului raportându-se la existenţa condiţiilor dreptului (vocaţiei) de a cere reconstituirea şi măsura în care aceasta a fost satisfăcută, ţinându-se cont desigur de limitele legii privind reconstituirea în natură a terenului agricol;.

Instanţa reţine că titlul de proprietate nr. 36324 al autorului reclamantei a fost emis la data de 16.12.1993, că în privinţa suprafeţei de teren înscrisă în acest titlu pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, persoana înscrisă în titlu/moştenitorii acesteia, după caz nu au formulat căi de atac împotriva hotărârilor comisiei judeţene ce au stat la baza emiterii acestui titlu, conform textelor de lege sus-citate, şi nici nu au formulat noi cereri cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor ulterioare privind fondul funciar (respectiv Legea nr. 167/1998, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005), termenele stabilite de aceste legi pentru formularea unor astfel de cereri fiind împlinite la data formulării cererii de chemare în judecată de către reclamantă, iar nerespectarea acestora fiind sancţionată cu decăderea din drept, în cauză reclamanta nesolicitând repunerea în termen prin invocarea unei cauze mai presus de voinţa sa.

Mai mult decât atât, instanţa reţine că regula instituită de Art. 2 din Legea nr.1/2000 este inaplicabilă, conform principiului tempus regit actum, la data apariţiei acestei norme dreptul autorului reclamantei fiind deja reconstituit, din probele administrate în prezenta cauză rezultând că nu au fost formulate cereri noi de reconstituire cu privire la aceste teren, potrivit prevederilor legale sus-citate, acest amplasament fiind înscris în titlul pârâţilor la mai mult de un an de la data intrării în vigoare a Legii  nr. 1/2000.

Prin urmare, chiar dacă reclamanta ar justifica un interes cu privire la anularea titlului pârâţilor în care este înscris vechiul amplasament al autorului său, instanţa reţine că în lipsa parcurgerii căilor de atac privind TP nr. 36324/16.12.1993 în termenele şi condiţiile legale mai sus-citate, cererea reclamantei este neîntemeiată.

Pentru aceste considerente, instanţa va respinge excepţia lipsei de interes invocată de către pârâţi, iar pe fond va respinge cererea de chemare în judecată ca nefondată.”

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta S.M. solicitând admiterea apelului, schimbarea in tot a  sentinței apelate, să se admită cererea astfel cum a fost formulată, cu chletuieli de judecata.

În motivarea apelului se arată că motivarea instanței este formata din înşiruirea unor texte de lege fara a fi avuta in vedere situaţia concreta din litigiu, ca justifică un interes legitim conform dispoziţiilor art. III din Legea nr. 18/1991, fiind descendenta lui D.N., că li s-a comunicat adresa  fara a fi puşi efectiv in posesie, ca in toţi anii a formulat mai multe plângeri, contestații la comisii dar nu a primit răspunsuri la toate demersurile ci doar la unele sesizări, ca sunt mai multe aspecte nelămurite întrucât suprafaţa de  teren proprietatea defuncţilor ei părinți a fost trecuta in mod nelegal in proprietatea pârâţilor in anul 2001, nu se stie in ce baza, ca a urmat procedura de la legea 18/1991 dar ca reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a făcut pe vechiul amplasament, deşi la acel moment acesta era liber dar ca la acel moment se afla un cazan de ţuica proprietatea fam. B. S-a mai motivat ca prima instanța a apreciat ca din anul 1993 pentru terenul înscris in tp emis la 16.12.1993 nu s-au formulat cai de atac împotriva hotărârilor comieiei judeţene, ca nu s-a avut in vedere ca art. 29 alin. 5-6 din HG nr. 131/1991 si ca nu s-a putut formula contestaţie si implicit plângere in 30 de zile, ca prima instanța a apreciat ca regula de la art. 2 din Legea nr. 1/2000 nu este aplicabila fata de momentul reconstituirii dreptului de proprietate al părinților ei, ca tatălui ei i s-a atribuit o suprafaţa de teren care nu exista, ca tarlaua 39 este in titlu dar din actele comisiei rezulta ca de fapt aceasta este nr. 46, iar parcela 1758/132 are de fapt un alt amplasament fiind de fapt vânduta de către numitul F.. Reclamanta mai arata in apelul formulat ca tatăl ei a solicitata terenul din contractul de vânzare nr. 3693/1967 dar i s-a eliberat teren pe alt amplasament, deși acesta  era liber, ca prima instanță a reținut ca pârâților li s-a emis titlul in mod legal, dar dreptul acestora nu a fost stabilit conform legii întrucât abia in anul 2001 terenul pârâților ei a fost trecut pe titlul lor când au fost radiate alte suprafeţele si trecuta acesta suprafaţa de 1100 mp.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

În apel a fost administrată proba cu înscrisuri si expertiza topo-cadastrala.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate şi apărărilor formulate, în raport de dispoziţiilor art. 478 NCPC apelul  este fondat, din următoarele considerente:

Prima instanță a  reținut că titlul de proprietate nr. 36324 al autorului reclamantei a fost emis la data de 16.12.1993, că în privinţa suprafeţei de teren înscrisă în acest titlu pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate, persoana înscrisă în titlu/moştenitorii acesteia, după caz nu au formulat căi de atac împotriva hotărârilor comisiei judeţene ce au stat la baza emiterii acestui titlu, conform textelor de lege sus-citate, şi nici nu au formulat noi cereri cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor ulterioare privind fondul funciar (respectiv Legea nr. 167/1998, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005), termenele stabilite de aceste legi pentru formularea unor astfel de cereri fiind împlinite la data formulării cererii de chemare în judecată de către reclamantă, iar nerespectarea acestora fiind sancţionată cu decăderea din drept.

Tribunalul constata insa ca  in documentația care a stat la baza emiterii Titlului de proprietatea in cauza nu se regăseşte dovada comunicării hotărârii comisiei judeţene, pentru a se aprecia momentul când s-a împlinit termenul de 30 de zile. In lipsa dovezii comunicării hotărârii comisiei judeţene nu se poate afirma ca autorul reclamantei nu a uzat de acesta cale procedurala si ca aceasta situaţie s-a definitivat prin expirarea termenului de contestare. Ulterior emiterii titlului de proprietate reclamanta s-a adresat cu sesizări si plângeri la diverse instituţii ale statului. Mai mult, nu a existat un proces-verbal de punere in posesie, fisa tehnică nu este semnata de autorul reclamantei,  astfel incat sa fie delimitat in concret amplasamentul atribuit. Reclamanta si autorii acesteia au stăpânit până in anul 2000 suprafaţa de teren in discuţie, după cum a precizat acesta, aspect necombătut de către pârâţi.

În aceste condiţii in mod eronat a fost respinsa cererea reclamantei ca neîntemeiata in condiţiile in care prima instanță nu a trecut de momentul preliminar al  lipsei parcurgerii căilor de atac, fara insa a le indica in concret care ar fi fost acelea, rezumându-se la a enumera si a cita dispoziţii legale din legile fondului funciar.

Pentru a analiza fondul litigiului, Tribunalul are in vedere înscrisurile depusa de părți la dosar precum si concluziile raportului de expertiza.

Astfel, la fila 36 ds. fond se afla contractul de vânzare cumpărare  autentificat sub nr. 3693/1967 din care reiese ca soţii D.N. si D.M. au cumpărat de la numiţii C.A. si C.E. suprafaţa de teren de 1080 mp situat in vatra satului C., comuna M., având ca vecinătăți: la est – drumul satului, la vest – proprietatea lui P.G., la nord – proprietate  lui P.M. și la sud – drumul satului.

În urma colectivizării acesta suprafaţa de teren a fost trecuta in proprietatea statului.

În termen legal, numitul D.N. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate 9fila 58 ds. fond)  solicitând in mod expres ca sa-i fie restituit terenul care a făcut obiectul contractului autentificat sub nr. 3693/1967 și ca pe acest teren conducerea CAP si consiliul popular au construit un cazan de tuică.  Cu toate acestea, prin TP nr. 36324/16.12.1993 i s-a reconstituit dreptul pe suprafaţa de teren de 1100 mp cu numerotarea topografica T 39 , P 1758/132, extravilan.

Potrivit adresei nr. 6024/18.11.2010 eliberat de C. M., acest amplasament a fost atribuit întrucât in acea perioada pe terenul solicitata se fala un cazan de ţuică al familiei B. G., cu moştenitorii menţionaţi in TP nr. 214202/1998, că în acest din urmă titlu terenul de 1080 mp care a aparţinut fam. D.N. nu a fost trecut iniţial in acest titlu dar ca acesta a suferit modificări in data de 26.02.2001 ocazie cu care au fost radiate alte suprafeţe de teren  si a fost înscrisă suprafaţa de  1100 mp in T 48, parcela 42/3 cu vecinii P. G., pârâu, pârâu, drum. S-a menţionat ca acest teren a aparţinut fam. D.N. dar a fost dat in proprietate def. B. G. cu moştenitori si ca la momentul adresei cazanul de ţuica nu mai funcţiona.

La solicitarea instanței, nici Comisia locala M. si nici OCPI Bacău nu au putut preciza motivul modificării titlului de proprietate nr. 214202/1998, arătând ca nu a existat o hotărâre a comisiei judeţene in acest sens si nici contestația  formulata de numita C.I. in ceea ce priveşte acesta modificare (fila 140 ds, fond).

Tribunalul constata ca modificarea efectuata in titlul de proprietate nr. 214202/1998 nu este ca urmare a unei erori materiale, fiind schimbat atât amplasamentul cat si vecinatățile (fila 141 ds. fond).

În apel s-a dispus efectuarea unei expertize in cauza, expertul concluzionând ca suprafaţa de teren de 1100 mp cu numerotarea topografica T 39 , P 1758/132 din TP nr. 36324/16.12.1993 emis pe numele lui D.N. nu poate fi identificata, întrucât nu exista real in teren. In urma verificării Registrului cadastral ediţia 1985 M. si planul cadastral scara 1:5000 al UAT M., expertul a concluzionat ca parcela 1758 Ar. se afla in tarlaua 46. vecinatatile terenul de 1100 mp au fost precizate ca fiind: la nord – most. def. P. G., la est – pârâu, la sud – pârâu și la vest – ds (asfaltat).

În același timp, expertul arata ca most. Def. B. G.  dețin suprafaţa de 1100 mp curţi-construcţii cu numerotare topografică T 48, parcela P 42/3 cu vecinătătile: la nord – most. def. P. G., la est – pârâu, la sud – pârâu și la vest – ds (asfaltat).

Se poate observa ca este vorba de aceeaşi suprafaţa de teren iar expertul a si concluzionat ca la fata locului s-a constatat ca suprafata de teren de 1080 mp din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3693/1967 se suprapune 1080 mp peste suprafaţa de 1100 mp din TP nr. 214202/1998 emis pe numele most. def. B. G. cu numerotarea topografica T 48, parcela 42/3.

Apărarea pârâţilor invocata in sensul respingerii acţiunii este aceea ca vecinatatile găsite de expert la fata locului nu sunt aceleași cu cele din contractul de vânzare-cumpărare, insa instanța constat ca vecinatatile sunt aceleasi, dar răsucite cu un punct cardinal, acesta eroare putând fi cauzata de sistemul de măsurători din anul 1967 fată de cele extrem de performante existente in prezent.

Potrivit art. 58 din Legea nr. 18/1991, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, comisia judeţeană care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desfiinţa, iar potrivit Art. III din Legea nr. 169/1997, se poate cere anularea titlului de către persoanele care prezintă in interes legitim, dacă titlul a fost emis altor persoane care nu erau îndreptăţite la constituire sau reconstituire.

În cauză, Tribunalul apreciază ca suprafaţa de teren de 1100 mp T 48, parcela 42/3 a fost înscrisa in TP nr. 214202/1998 emis pe numele most. def. B. G. in mod greşit in condiţiile in care nu a existat o hotărâre judecătoreasca care sa modifice acel titlu si care sa analizeze indreptatitrea titularului la acea suprafaţa, nefiind vorba de o simpla eroare materiala. In consecință, cat timp li s-a reconstituit acestora dreptul de proprietate pe o suprafaţa la care aceştia nu erau indreptatiti și nici nu se cunoaşte motivul pentru care s-a făcut acesta modificare, instanța apreciază ca se impune anularea in parte a titlului nr. 214202/1998 pentru acesta suprafața de teren.

În același timp, Tribunalul constat ca def. D.N. a solicitat inca din anul 1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren din contractul de vânzare-cumpărare din 1967, care a fost identificata de expert ca fiind tocmai suprafaţa din T 48, parcela 42/3. Mai mult, acesta a fost stăpânita de reclamanta si anterior de autorii acesteia. Nu poate fi reținuta motivarea primei instanțe in sensul ca la momentul la care s-a eliberat Titlul de proprietate autorului reclamantei a fost avuta in vedere legea nr. 18/1991 in conditiile in care la acel moment legea nu interzicea eliberarea titlurilor pe vechile amplasamente. Mai mult, odată cu precizarea expresa din Legea nr. 1/2001, in sensul ca reconstituirea se va face de regulă pe vechile amplasament , nu face decât sa intareasca ideea avuta in vedre de legiuitor si pana la acest moment, in sensul că  reparaţia reală si echitabila este cea pe vechiul amplasament. Din acest motiv, instanța va admite si cel de-al doilea capăt de cerere.

 Raportat la considerentele reținute anterior,  având în vedere şi dispoziţiile art. 480 alin. 2 Cod de procedură civilă, Tribunalul urmează să admită apelul, va schimba în parte sentinţa apelata in sensul că va admite acţiunea, va constata nulitatea absolută parţială a Titlului de proprietate nr. 214202/12.10.1998 eliberat de C. in ceea ce priveşte suprafaţa de 1100 mp teren curţi-construcţii intravilan, va modifica Titlul de proprietate nr. 36324/16.12.1993 eliberat de C. in sensul radierii suprafeţei de  1100 mp teren extravilan din T 39 parcela 1758/132 si înscrierea  in mod corect a suprafeţei de 1100 mp teren intravilan amplasat in tarlaua 48 parcela 42/3 și va menține celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

În temeiul art. 453 alin. 1 NCPC va obliga intimaţii sa plătească apelantei suma de 1100 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariu expert, nefiind depuse dovezi pentru alte cheltuieli de judecata.

Domenii speta

Spete similare