Arest preventiv

Decizie 274 din 22.11.2016


Prin incheierea nr.1820 din 09.11.2016 pronuntata de Judecatoria Bacau in dosarul nr. 18.420/180.2016 s-a dispus:

Admiterea propunerii Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău şi în consecinţă:

În baza art. 226 alin.2 C.p.p., rap. la art. 223 alin.2 C.p.p., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului N.D. - cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt calificat, fapte prevăzută de art.228 alin.1-229 alin.1 lit. b şi d, alin.2 lit. b din Codul Penal cu aplicarea art. 41 alin.1 din Codul penal, pentru o perioadă de 30 de zile începând cu 09.11.2016 şi până la 08.12.2016, inclusiv.

S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Bacău a sumei de 130 lei, onorariu avocat oficiu L.C..

Pentru a pronunta hotarirea judecatorul a avut in vedere urmatoarele:

La data de 09.11.2016, Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău a sesizat judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Bacău cu dosarul nr. 8451/P/2016, însoţit de referatul cu propunere de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpatul N.D., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de furt calificat, faptă prevăzută de art.228 alin.1-229 alin.1 lit. b şi d, alin.2 lit. b din Codul Penal cu aplicarea art. 41 alin.1 din Codul penal.

S-a invocat incidente incidenţa prevederilor art. 223 alin.2 C.p.p. şi art. 202 alin.1,3 C.p.p.

În faţa judecătorului de drepturi şi libertăţi de la Judecătoria Bacău, inculpatul nu a dorit să dea declaraţii, arătând însă că îşi menţine declaraţiile date până în acest moment, în această fază a cercetărilor penale.

Din analiza materialului probator administrat până în prezent, respectiv procesul – verbal de consemnare a plângerii sau denunţului oral, declaraţia persoanei vătămate, procesul – verbal de cercetare la faţa locului, adresa F.N./08.11.2016, declaraţia martorului N.F.P., procesul – verbal de depistare, procesul verbal de reconstituire şi declaraţiile inculpatului, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În noaptea de 06/07.11.2016, în jurul orelor 03.40, a pătruns fără drept, prin efracţie în punctul de lucru al S.C. C.., din mun. Bacău, de unde a sustras o tabletă marca A., cauzând un prejudiciu total de 3300 lei.

 Analizând propunerea formulată, prin prisma temeiurilor juridice invocate şi situaţiei de fapt reţinute, astfel cum s-a menţionat mai sus, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că inculpatul se află în situaţiile prevăzute de art. 223 Cpp alin. 2 C.p.p., respectiv,  din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare şi, pe baza evaluării gravităţii faptei, a modului şi a circumstanţelor de comitere a acesteia, a anturajului şi a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale şi a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

 Sub aspectul încadrării juridice fapta presupus a fi comisă de inculpat a fost corect calificată de procuror ca fiind prev. de art. 228 alin.1-229 alin.1 lit. b şi d, alin.2 lit. b din Codul Penal cu aplicarea art. 41 alin.1 din Codul penal.

La reţinerea stării de recidivă, judecătorul de drepturi şi libertăţi a avut in  vedere faptul că inculpatul a fost liberat condiţionat la data de 11.03.2015, cu un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 270 de zile, şi observă, potrivit fişei de cazier judiciar ataşată la dosar, că inculpatul are un comportament infracţional bine structurat în timp, fiind condamnat încă din timpul minorităţii, în mod repetat, pentru infracţiuni similare.

Aşa fiind, a admis propunerea, a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru o perioadă de 30 de zile, începând cu 09.11.2016 şi până la 08.12.2016 inclusiv, măsura arestării preventive fiind proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia, respectiv asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală şi prevenirea săvârşirii unei alte infracţiuni.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas în sarcina acestuia, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Impotriva incheierii judecatorului de camera preliminara pronuntata de Judecatoria BACAU  inculpatul a formulat contestatie.

Contestaţia inculpatului a fost formulată în termen, fără a fi motivată în scris.Oral, prin avocat si personal inculpatul a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul temeiniciei solicitând inlocuirea masurii arestului preventiv cu o alta masura preventiva mai usoara deoarece  inculpatul a recunoscut în totalitate săvârşirea faptelor.

Tribunalul văzând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi din oficiu, constată că este nefondata  contestatia.

În raport de gravitatea infracţiunii pentru care este cercetat inculpatul, furt calificat, dedusă şi din modalitatea în care se presupune că s-ar fi comis şi de condiţiile acesteia, Tribunalul constată -in consens cu judecatorul de drepturi si libertati -  că există un just echilibru între măsura privativă de libertate luata fata de inculpat şi interesul public de protecţie a cetăţenilor împotriva comiterii de infracţiuni grave.

În condiţiile speţei, în acest moment, interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate. Tribunalul apreciază că lăsarea în libertate a  inculpatului în acest stadiu al cercetărilor cauzei ar prezenta un pericol  pentru ordinea publică, ar genera o stare de insecuritate socială, ar induce concluzia că persoanele împotriva cărora există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că au comis infracţiuni grave, cum sunt şi cele din cauza dedusă judecăţii, nu sunt private de libertate, ceea ce ar crea un impact negativ asupra ordinii sociale şi ar induce credinţa că justiţia nu acţionează destul de ferm împotriva unor manifestări infracţionale de un pericol social deosebit.

 De asemenea, Tribunalul apreciază că măsura arestului preventiv este în concordanţă şi cu dispoziţiile art. 5 din CEDO,  respectiv că măsura a fost luată pe baza unor motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune sau că există motive temeinice a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârşească o nouă infracţiune, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal, aceste motive subzistă şi la această dată.

 Potrivit art. 202 alin. (1) C. proc. pen., „măsurile preventive pot fi dispuse dacă există probe sau indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârşit o infracţiune şi dacă sunt necesare în scopul asigurării bunei desfăşurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii suspectului ori a inculpatului de la urmărirea penală sau de la judecată ori al prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni.” Potrivit alin. (3) al art. 202 C. proc. pen., “orice măsură preventivă trebuie să fie proporţională cu gravitatea acuzaţiei aduse persoanei faţă de care este luată şi necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia”.

Raportat la aceste temeiuri de drept, in  mod temeinic judecatorul a apreciat ca luarea  masurii preventive a arestului preventiv fata de inculpat  este legala si  necesara raportat  la  temeiurile prev de art. 223  al.2  C. proc. Pen..

Fata  de conditiile si  criteriile legale prev de art.242 al.2 Cproc penala Tribunalul retine ca in mod corect s-a apreciat ca se impune - tocmai in scopul pentru care sunt prevazute acestea de lege, anume buna desfasurare in continuare a procesului penal,  acesta fiind inca in faza  incipienta a urmaririi penale- luarea masurii  arestului preventiv - si nu exista temei pentru luarea altei masuri preventive  mai usoara, cel putin  in acest moment procesual .

Astfel, raportat la  imprejurarilor concrete ale cauzei, circumstanţele comiterii faptelor , a conduitei procesuale a inculpatului, corect evaluate de catre judecator,  dar si  persoana  inculpatului  - acesta avind multiple antecedente penale,  privarea de libertate  a inculpatului apare ca fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică,  în cauză fiind întrunite toate condiţiile prev de  art. 223 alin.  al.2  C. proc. pen.

Lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o stare de insecuritate în rândul colectivităţii locale si deci  se impune cel putin in acest moment procesual cercetarea acestuia  in stare de deţinere,  aceasta masura preventiva fiind  necesara  pentru realizarea scopului prevazut la art.202 al.1 Cproc.penala.

În ceea ce priveşte apararile inculpatului- este de retinut ca  stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului,  circumstantele reale si personale - acestea sunt aspecte ce vizează în exclusivitate soluţionarea fondului cauzei şi individualizarea eventualelor sancţiuni penale asupra cărora instanţa se poate pronunţa după finalizarea cercetării judecătoreşti.

Tribunalul BACAU, având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, valoarea socială apărată de lege, căreia i s-a adus atingere prin comiterea presupuselor fapte penale, precum şi limitele de pedeapsă stabilite de textele de lege incriminatoare, apreciază că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. art. 202 alin. (3) Cod pr. pen., care impun menţinerea încheierii şi respingerea contestatiei inculpatului ca nefondată.

Se va constata că inculpatul a fost asistat de apărător desemnat din oficiu.