Opoziţie la încheierea de deschidere a procedurii generale a insolvenţei

Dosar nr.  **

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI - SECŢIA a VII-a CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 4503

Şedinţa Publică din data de 18.07.2017

Tribunalul constituit din:

PRESEDINTE -JUDECATOR SINDIC: ***

GREFIER: ***

Pe rol se află soluţionarea cererii de opoziţie la Încheierea pronunţată în data de 06.06.2017, formulată de către creditoarea **A., în cauza privind debitoarea S**., întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

La apelul nominal făcut în şedinţa din şedinţa publică se prezintă debitoarea, prin avocat **, cu împuternicire avocaţială în baza contractului de asistenţă juridică nr. ** (fila 1 vol. 2), debitoarea, prin reprezentanta administratorului judiciar **, practician în insolvenţă ** şi creditoarea **., prin consilier juridic **, care depune la dosarul cauzei delegaţie, lipsă fiind celelalte părţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează instanţei că la data de 19.06.2017 a fost depusă, prin serviciul registratură, opoziţie împotriva încheierii pronunţate în data de 06.06.2017, de către **., iar în data de 30.06.2017 a fost depusă cerere de prelungire a termenelor prevăzute de art. 100 alin (1) lit. b), c) şi d) de către administratorul judiciar, după care:

Tribunalul acordă cuvântul pe probe cu privire la opoziţia formulată de **

Părţile, prin reprezentanţi, învederează că nu mai solicită administrarea altor probe înafara înscrisurilor aflate la dosarul cauzei.

Debitoarea, prin avocat **, depune la dosarul cauzei note de şedinţă, comunică exemplare părţilor prezente şi precizează că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei a invocat excepţia lipsei de interes.

Tribunalul reţine că prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reprezentantul debitoarei a fost invocată excepţia lipsei de interes şi acordă cuvântul asupra excepţiei.

Debitoarea, prin avocat **, solicită admiterea excepţiei lipsei de interes, având în vedere că societatea **A nu justifică un interes născut, legitim şi actual în susţinerea opoziţiei.

În susţinerea excepţiei, arată că procedura prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/2014 reprezintă o procedură de executare silită judiciară, specială, colectivă şi concursuală, astfel că, faţă de executare silită individuală nu se instituie condiţii mai dezavantajoase pentru creditoarea **

De asemenea, apreciază că nu există un interes legitim în susţinerea opoziţiei, având în vedere că ** încearcă a trece peste prevederi imperative legale care impun ca debitorul aflat în stare de insolvabilitate să depună cerere de deschidere a procedurii.

Creditoarea **., prin consilier juridic, solicită respingerea excepţiei lipsei de interes invocată de apărătorul debitoarei. Arată că în cuprinsul opoziţiei s-a invocat nerespectarea dispoziţiilor art. 67 din Legea 85/2014 privind conţinutul cererii şi a actelor anexate.

Debitoarea, prin reprezentanta administratorului judiciar ** depune la dosar întâmpinare şi solicită admiterea excepţiei lipsei de interes.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat ori probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul asupra opoziţiei.

Creditoarea **., prin consilier juridic, solicită admiterea opoziţiei, având în vedere că debitoarea nu a respectat dispoziţiile prevăzute de art. 67 din Legea 85/2014, în sensul că la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei nu a ataşat balanţa de verificare pe luna aprilie 2017. Deşi la dosarul cauzei a fost depusă balanţa pe luna martie 2017, apreciază că nu sunt îndeplinite condiţiile imperative prevăzute de art. 67 din Legea 85/2017, în sensul de a depune balanţa de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii.

De asemenea, menţionează că debitoarea a precizat în şedinţa din 06.06.2017 că a fost depusă balanţa de verificare, însă, din actele depuse la dosarul cauzei, se poate observa că nu există balanţa de verificare pe luna aprilie 2017.

Totodată,  învederează că prin decizia Curţii de Apel Bucureşti  s-a statuat că actele prevăzute de art. 67 din Lg 85/2014 sunt obligatorii a fi anexate la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei.

La interpelarea instanţei, relativ la celelalte aspecte reţinute de Curtea de Apel Bucureşti în decizia pronunţată pe calea apelului la opoziţie, creditoarea **., prin consilier juridic, precizează că nu înţelege să invoce toate aspectele reţinute în decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, având în vedere, pe de o parte, că nu se aplică în prezenta cauză, iar, pe de altă parte, că nu sunt favorabile întru totul societăţii **. Fără cheltuieli de judecată.

Debitoarea, prin avocat **, solicită respingerea opoziţiei. Învederează că la termenul de judecată din 06.06.2017 creditorii nu au fost citaţi, fiind o procedură necontencioasă.

De asemenea, menţionează că au fost depuse la dosarul cauzei toate documentele prevăzute de art. 67 din Legea nr. 85/2014, iar starea de insolvabilitate a debitoarei este vădită.  La dosarul cauzei  au fost înregistrate şi cereri de deschidere a procedurii insolvenţei de către alţi creditori, fapt ce denotă starea de insolvenţă în care se afla societatea debitoare.

Totodată, precizează că incapacitatea de plată a debitoarei rezidă şi din celelalte acte depuse la dosarul cauzei, iar lipsa balanţei pe luna anterioară introducerii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei nu poate schimba sau determina natura probelor depuse la dosar.

Apreciază că intenţia creditoarei **. este aceea de a demara procedura de executare silită, în mod individual, faţă de unicul activ existent în patrimoniul debitoarei.

În cuprinsul opoziţiei s-a invocat o presupusă plată de 380.000 lei ce ar fi fost efectuată de către debitoare, însă, din evidenţele contabile, nu rezultă că suma a fost plătită şi nici nu există alte dovezi privind plata sumei. Or, deşi ar exista plăţi efectuate de societatea debitoare, starea de insolvabilitate nu presupune ca un debitor să nu îşi mai plătească nicio creanţă în desfăşurarea activităţii curente.

Mai mult decât atât, învederează că societatea debitoare s-a aflat în stare de insolvenţă de mai bine de 1 an, fapt justificat de lista creditorilor şi actele depuse la dosarul cauzei.

Pentru toate motivele arătate, apreciază că opoziţia formulată împotriva încheierii de şedinţă din 06.06.2017 la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este neîntemeiată şi solicită respingerea acesteia. Fără cheltuieli de judecată.

Debitoarea, prin reprezentanta administratorului judiciar **., solicită respingerea opoziţiei. Învederează că starea de insolvenţă este evidentă şi, mai mult, chiar societatea ** a formulat o cererea de înscriere a creanţei de peste 18.000.000 lei. Fără cheltuieli de judecată.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepţii de invocat ori probe de administrat, tribunalul reţine cauza spre soluţionare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă la data de 04.05.2017 sub nr. ** debitoarea **. a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenţei și desemnarea în calitate de administrator judiciar a practicianului în insolvență **

În motivarea cererii, debitoarea a arătat că societatea s-a aflat în procedură de insolvenţă începând cu data de 25.07.2016, când Tribunalul Bucureşti a pronunţat încheierea de şedinţă prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei şi până la data de 20.04.2017, moment la care Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat Decizia nr. ** prin care a dispus revocarea încheierii de deschidere a procedurii.

În acest interval debitoarea nu şi-a putut achita datoriile înregistrate până la data de 25.07.2016 faţă de creditorii săi, care au formulat declaraţii de creanţă, înscrise în tabelul obligaţiilor.

Astfel cum rezultă din înscrisurile anexate, datoriile pe care le înregistrează societatea se ridică la valoarea de 35.000.000 lei, depăşind valoarea prag definită de art. 5 pct. 72 din Legea nr. 85/2014.

A menţionat debitoarea totodată că îşi desfăşoară activitatea în domeniul hotelier, domeniu care a înregistrat o evoluţie bună, existând premisele redresării activităţii. În patrimoniul debitoarei se află un hotel funcţional, aflat în circuitul economic, iar la acest moment se prefigurează existenţa unor soluţii viabile de redresare a activităţii societăţii.

În drept, debitoarea a invocat dispoziţiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă – art. 65 alin. 1, art. 66 alin. 1 şi art. 67 alin. 1 lit. g) şi următoarele.

În probaţiune, debitoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, pe care le-a depus la dosarul cauzei, în copie, potrivit art. 150 C.Proc.Civ..

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 200 lei, potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.

La data de 08.05.2017 a depus la dosar cerere de intervenţie **., prin care a solicitat respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva debitoarei.

În motivare, intervenienta a învederat, în esenţă, că prin hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, prin care a fost desfiinţată încheierea de deschidere a procedurii insolvenţei, s-a stabilit că nu există stare de insolvenţă, prezenta cerere reprezentând un abuz de drept, ce urmăreşte exclusiv stoparea procedurilor de executare demarate de ** împotriva debitoarei.

Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti are autoritate de lucru judecat, nefiind permisă invalidarea soluţiei pronunţate de această instanţă.

Pe fondul cererii, intervenienta a menţionat că debitoarea nu se află în stare de insolvenţă şi/sau aceasta nu a fost dovedită prin depunerea integrală a documentelor prevăzute de art. 67 din Legea nr. 85/2014.

În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 61 alin. 2 şi următoarele C.Proc.Civ., precum şi pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

În probaţiune, intervenienta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La data de 08.05.2017, preşedintele completului C.11, căruia i-a fost repartizată spre soluţionare cauza, a formulat cerere de abţinere, cerere admisă la data de 09.05.2017, astfel cum rezultă din încheierile aflate la filele 13 şi 15 Vol. II  ale dosarului format pe rolul acestui complet.

Ca urmare a admiterii cererii de abţinere, cauza a fost înregistrată pe rolul completului **

La data de 12.05.2017  a fost înregistrată în cadrul acestui dosar, în condiţiile art. 70 alin. 4 din Legea nr. 85/2014 cererea de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de creditorii ** şi **.

La termenul de judecată din data de 23.05.2017 judecătorul sindic a admis în principiu cererea de intervenţie formulată de **

În cauză, judecătorul sindic a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 255 şi art. 258 C.Proc.Civ., apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Prin Încheierea pronunţată la data de 06.06.2017 judecătorul sindic a admis cererea debitoarei şi a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei ** Prin aceeaşi încheiere a fost desemnat în calitate de administrator judiciar **

La data de 19.06.2017 a fost înregistrată la dosarul cauzei opoziţia creditoarei **. la Încheierea de şedinţă pronunţată la data de 06.06.2017, cerere prin care s-a solicitat admiterea opoziţiei şi revocarea hotărârii pronunţate.

În motivarea cererii creditoarea a arătat că, spre deosebire de prima cerere de opoziţie unde a putut efectiv vizualiza şi xerocopia documentele depuse în probațiune de către **., formulând o serie de raţionamente pertinente, în cazul de faţă se află în situația inechitabilă de a exercita un drept procedural, fără a pune concluzii şi/sau exprima rezerve întemeiate pe conținutul dosarului, în pofida existenţei art. 8 C.Proc.Civ.

Această situaţie se datorează imposibilităţii studierii actelor depuse în probaţiune de către debitoare, faţă de respingerea de către instanţă a cererii sale de amânare a pronunţării soluţiei pe fondul cererii de deschidere a procedurii, în vederea studierii dosarului cauzei.

Pe fondul opoziţiei, creditoarea a învederat cu privire la starea de insolvenţă şi sustragerea de la urmărirea silită individuală că, neavând acces la conținutul dosarului, nu a observat dacă s-au depus toate documentele prevăzute la art. 67 din lege, respectiv dacă debitoarea chiar a făcut dovada insuficienţei fondurilor băneşti. Argumentul care primează pentru reaua-credința a debitoarei este reprezentat de modus operandi al debitoarei care, cu ocazia primei insolvenţei, a instrumentat o serie de litigii scutite de la plata taxelor de timbru împotriva ** prin administrator judiciar precizând că în cazul de faţă a fost trecut în lista creditorilor cu o anumită sumă, contestată separat prin intermediul a două litigii pentru care nu s-a  achitat nicio suma de bani cu titlu de taxă de timbru.

Totodată a mai arătat creditoarea că  se pun în discuţie o multitudine de întrebări cu privire la activitatea societăţii, managementul acesteia şi prezumata stare de insolvenţă, în privinţa cărora reprezentanţii **ar fi trebuit să producă probe îndestulătoare, astfel încât să se dea curs prevederilor art. 249 C.Proc.Civ., documentele financiare trebuind a fi însoţite de explicaţii în baza cărora instanța să pronunţe încheierea de deschidere a procedurii.

Debitoarea figura cu datorii substanţiale, coroborate cu un anumit cuantum al fondurilor băneşti, încă din anul 2015. Astfel, în ceea ce priveşte cifra de afaceri netă la momentul 31.12.2015 aceasta era de 514.937 lei, iar din cuprinsul bilanţului înregistrat la ** reieşea faptul că **. avea datorii totale în cuantum de 21.676.975 lei, din care împrumuturile asociatului erau în cuantum de 925.385 lei. Nu au fost efectuate menţiuni cu privire la cuantumul real al încasărilor debitoarei, respectiv justificarea prezenţei anumitor creditori în lista depusă în probațiune (situația membrilor familiei dl. **, respectiv partenerii de afaceri, ce ar ridica în teorie posibile suspiciuni de simulare, menite a crea disproporţii între activ şi pasiv, care să ajute debitoarea privind susţinerea stării de insolventa - aspecte ce trebuie analizate temeinic, în baza unor înscrisuri şi explicaţii corespunzătoare).

Or, în atare situație, debitoarea era obligată a se adresa tribunalului in 30 de zile de la apariţia presupusei stări de insolvenţă, ceea ce nu s-a întâmplat decât după ce creditoarea a demarat procedura de executare silită, cererea de deschidere a procedurii fiind introdusă de două ori, cu scopul blocării tuturor acţiunilor acesteia în executarea silită, abuzul de drept fiind evident.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, precum şi pe dispoziţiile Codului de Procedură Civilă.

În probaţiune, creditoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La termenul de judecată din data de 18.07.2017 administratorul judiciar **. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea opoziţiei creditorului, ca neîntemeiată.

În motivare, administratorul judiciar a arătat că, urmare a cererii debitoarei, Tribunalul Bucureşti a deschis la data de 06.06.2017 procedura generală de insolvenţă împotriva acesteia.

În speţă sunt incidente prevederile art. 5 pct.29 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, având în vedere că debitoarea ** îndeplineşte toate aceste condiţii, respectiv: înregistrează datorii în valoare de peste 23.000.000 lei, conform balanţei de verificare depusă la dosarul cauzei conform art. 67 din Legea 85/2014; existenţa datoriilor rezultă din documente contabile şi contracte; datoriile debitoarei au depăşit scadenţa cu mai mult de 60 de zile; datoriile debitoarei sunt exprimate în bani.

În acest context, administratorul judiciar a menţionat că hotărârea de deschidere a procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei este legală şi temeinică, debitoarea se află în stare reală de insolvenţă. De altfel însăşi creditoarea a înaintat la dosarul cauzei o declaraţie de creanţă pentru suma de 18.493.402,42 lei, după ce a declarat scadent un credit în valoare de 13.900.000 lei încă din luna martie 2016, credit scadent ce constituie, de altfel, şi motivul pentru care a demarat procedura de executare silită prin organizarea de licitaţii, în vederea valorificării activului grevat de sarcini în favoarea sa şi poprind conturile debitoarei.

Mai mult, potrivit Noului Cod Penal, neintroducerea sau introducerea tardivă de către debitoare a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, într-un termen care depăşeşte cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege, reprezintă infracţiune, astfel că debitoarea este obligată de lege să-şi declare starea de insolvenţă dacă se afla în imposibilitatea de a-şi plăti datoriile scadente din lipsa disponibilului bănesc.

În drept, administratorul judiciar a invocat dispoziţiile art. 57 şi art. 58 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

La termenul de judecată din data de 18.07.2017 debitoarea S** a depus la dosarul cauzei note de şedinţă, prin care a invocat pe cale de excepţie lipsa de interes a creditorului în formularea opoziţiei, iar în subsidiar a solicitat respingerea opoziţiei, ca neîntemeiată.

Cu privire la excepţia lipsei de interes a formulării prezentei opoziţii la încheierea de deschidere a procedurii insolvenţei, debitoarea a susţinut că, raportat la motivele invocate, creditoarea nu face dovada existenţei unui interes născut, legitim şi actual. ** omite faptul că procedura prevăzută prin dispoziţiile Legii nr. 85/2014 reprezintă o procedură de executare silită judiciară, specială, colectivă şi concursuală, precum şi că elementul esenţial care diferenţiază cele două proceduri de executare silită astfel reglementate şi care contravine în acest mod argumentelor invocate de reclamantă constă tocmai în protecţia oferită de procedura insolvenţei atât opozantei, cât şi debitoarei, precum şi faptul că întreaga procedură a insolvenţei se desfăşoară sub supravegherea instanţei de judecată.

Mai mult, nu poate fi omis faptul că societatea creditoare deţine calitatea de creditor garantat, ce va fi înscris la masa credală pentru contractul de credit nr. ** din data de 15.05.2014, fiind instituite un număr de nouă garanţii mobiliare şi imobiliare, în timp ce al doilea contract, respectiv contractul nr. **din data de 05.10.2015, este garantat prin încheierea a patru contracte de garanţie mobiliară sau imobiliară.

În considerarea acestor aspecte debitoarea a apreciat că reclamanta nu justifică un interes născut, legitim şi actual în promovarea prezentei opoziţii, invocând susţineri fără fundament şi relevanţă juridică cu privire la presupusa atitudine de rea-credinţă a ** Acoperirea creanţei înregistrate de reclamantă în cadrul procedurii insolvenţei nu presupune sustragerea de la executarea silită, ci creează contextul juridic pentru o executare silită colectivă, cu oferirea unei protecţii sporite atât debitoarei, cât şi creditorilor înscrişi la masa credală.

Referitor la opoziţia formulată împotriva încheierii de deschidere a procedurii insolvenţei **., s-a arătat că aceasta este neîntemeiată.

Relativ la imposibilitatea studierii dosarului, debitoarea a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 66 alin. 10 din Legea nr. 85/2014, soluţionarea cererii debitoarei urmează o procedură necontencioasă, astfel că **. nici nu trebuia citată pentru termenul de judecată, instanţa învestită având exclusiv obligaţia de a analiza documentaţia depusă la dosarul cauzei de către debitoare, ca anexă la cererea principală de deschidere a propriei insolvenţe.

Judecătorul sindic a stabilit, în urma analizei efectuate, incidenţa stării de insolvenţă a debitoarei, pronunţând în acest sens încheierea de deschidere a procedurii din data de 06.06.2017.

O dovadă de necontestat a stării de insolvenţă şi deci a imposibilităţii sale de achitare a debitelor înregistrate este însăşi executarea silită declanşată iniţial de către creditoarea **., suspendată prin introducerea primei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei şi apoi reluată în data de 21.04.2017, ulterior pronunţării deciziei Curţii de Apel Bucureşti din data de 20.04.2017.

În ceea ce priveşte decizia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în data de 20.04.2017, debitoarea a arătat că aceasta nu prezintă relevanţă asupra stării de insolvență a **., întrucât are în vedere doar o analiza formală asupra documentaţiei lipsă.

Astfel, soluţia Curţii de Apel Bucureşti nu produce consecinţe directe  în prezenta situaţie factuală, întrucât a fost pronunţată într-un dosar distinct.

Debitoarea a menţionat că în mod eronat patenta a arătat în cuprinsul opoziţiei formulate faptul că **L. nu a depus balanţa pe luna anterioară deschiderii procedurii insolvenţei, având în vedere că toate documentele indicate în cuprinsul textului de lege sus-indicat au fost anexate cererii iniţiale de deschidere a procedurii insolvenţei, în deplină conformitate cu dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei şi de insolvenţă. Pe cale de consecinţă, în niciun moment nu s-a depăşit termenul maxim până la care se puteau depune înscrisurile obligatorii în probaţiunea stării de insolvenţă, afirmaţiile reclamantei cu privire la presupusa tardivitate a completării documentaţiei fiind astfel nesusţinute de un raţionament juridic pertinent, întrucât legea oricum nu interzice ca anumite acte să fie depuse până la momentul la care instanţa rămâne în pronunţare.

A mai invocat în combaterea acestora faptul că, ulterior recepţionării deciziei civile pronunţate de către Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. **, ** a înţeles să depună la dosarul cauzei un opis al înscrisurilor suplimentare, ce includea chiar hotărârea judecătorească astfel indicată.

Creditoarea invocă totodată în cuprinsul opoziţiei presupusa plată ce ar fi fost realizată de către debitoare concomitent cu desfăşurarea procedurii de executare silită declanşată, în cuantum de 380.000 lei, către firma de leasing pentru echipamentele de bucătărie. De asemenea, printr-o eroare în argumentaţia prezentată, reclamanta înţelege să facă referire la plăţile invocate cu ocazia judecării primului dosar nr. 27476/3/2016 având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei formulate, respectiv o plată de 600.000 lei efectuată către ** şi peste 900.000 lei către societatea **

Din actele contabile existente la dosarul cauzei, ataşate cererii iniţiale de deschidere a procedurii insolvenței, se poate observa dincolo de orice dubiu faptul că plata nu a fost niciodată efectuată, fiind vorba doar de un contract încheiat între părţi, în care se prevede modalitatea concretă de achitare în rate a sumei de 380.000 lei, iar nu de o plată propriu-zisă. Din corectitudine si diligentă, s-a menţionat şi acest contract, însă astfel cum reiese şi din documentele contabile depuse plăţile nu au fost efectuate corespunzător.

În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

În cauză judecătorul sindic a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 255 raportat la art. 258 C.Proc.Civ., apreciind că aceasta este pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Analizând cererile de opoziţie prin prisma înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, tribunalul reţine următoarele:

Având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. 1 C.Proc.Civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanţa urmează a analiza cu precădere excepţia lipsei de interes, invocată de către debitoarea **

Judecătorul sindic reţine că interesul reprezintă o condiţie esenţială pentru exercitarea dreptului la acţiune în justiţie, constând în folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea acţiunii civile. Pentru a putea formula acţiunea civilă, reclamantul trebuie să facă dovada existenţei unui interes născut şi actual, legitim, personal şi direct, pentru a obţine soluţionarea raportului juridic litigios. Pentru ca acţiunea dedusă judecăţii să poată fi analizată sub aspectul temeiniciei, este necesar ca aceste cerinţe impuse pentru exercitarea acţiunii civile să subziste în tot cursul procesului, până la soluţionarea sa prin hotărâre irevocabilă.

În examinarea interesului creditoarei **. judecătorul sindic are în vedere că dispoziţiile Legii nr. 85/2014 nu reprezintă un substitut al procedurilor de drept comun, puse la dispoziţia creditorilor în vederea recuperării creanţelor pe care debitorii nu înţeleg să le execute voluntar şi nici un instrument auxiliar procedurii de executare silită.

Această premisă are două consecinţe – pe de o parte creditorii nu pot uza de prevederile Legii insolvenţei pentru a recupera creanţe pe care debitorii nu le achită voluntar, iar pe de altă parte, debitorii nu pot uza de această procedură pentru a se pune la adăpost de executări individuale ale creditorilor.

Din această perspectivă, judecătorul sindic apreciază că în cauză, creditoarea ** justifică un interes legitim, personal şi direct, născut şi actual, întrucât prin demersul de dovedire a inexistenţei stării de insolvenţă a societăţii debitoare, urmăreşte revocarea încheierii de deschidere a procedurii insolvenţei, pentru a putea continua astfel demersurile de recuperare a creanţei pe care o invocă asupra patrimoniului acesteia.

Un astfel de interes întruneşte condiţiile de actualitate şi legitimitate şi nu este în niciun fel înlăturat de posibilitatea de recuperare a aceleiaşi creanţe în procedura concursuală a insolvenţei.

De vreme de insolvenţa nu reprezintă o alternativă la executarea silită, un substitut al acesteia, ci o consecinţă legală a incapacităţii debitoarei de a-şi onora obligaţiile patrimoniale, datorată însăşi existenţei stării factuale de insolvenţă, nu i se poate nega creditoarei interesul în a urmări recuperarea creanţei sale în procedura executării silite, fără a veni în concurs cu ceilalţi creditori ai debitoarei sale.

În aceste condiţii, instanţa apreciază neîntemeiată excepţia lipsei de interes, motiv pentru care urmează să o respingă, în consecinţă.

Pe fondul cauzei, judecătorul sindic reţine că motivarea opozantei gravitează, în esenţă, în jurul a două aspecte, respectiv inexistenţa stării de insolvenţă a debitoarei şi formularea cererii de deschidere a procedurii cu rea credinţă, în vederea evitării executării silite, precum şi omisiunea acesteia de a depune înscrisurile probatorii prevăzute de art. 67 din Lege.

Instanţa reţine că opoziţia reprezintă un mijloc procesual pe calea căruia pot fi formulate exclusiv apărări care se circumscriu stării de insolvenţă a societăţii debitoare. Or, analizând conţinutul opoziţiei, dar şi înscrisurile ataşate în susţinerea acesteia se constată că nu au fost produse probe din care să reiasă că societatea debitoare nu se află în stare de insolvenţă.

Astfel, potrivit art. 66 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, debitorul aflat în stare de insolvenţă este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor acestei legi, în termen de maxim 30 zile de la apariţia stării de insolvenţă.

Potrivit art. 5 pct. 29 din Legea nr. 85/2014 insolvenţa este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi exigibile. Insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 60 de zile de la scadenţă, nu a plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori. Insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.

Din actele financiar-contabile depuse de debitoare la dosar rezultă faptul că societatea **. se afla la data formulării cererii în stare de insolvenţă, întrucât nu poate acoperi cu disponibilităţile băneşti datoriile scadente pe care le are, aspecte analizate, de altfel, de instanţă prin încheierea de deschidere a procedurii de insolvenţă.

Mai mult, administratorul judiciar confirmă starea de insolvenţă a debitoarei, învederând în şedinţa publică din data de 18.07.2017 şi prin întâmpinarea depusă că societatea nu poate face faţă datoriilor exigibile, înregistrând datorii în valoare de peste 23.000.000 lei.

De altfel, un indiciu cu privire la incapacitatea de plată îl reprezintă chiar istoricul raporturilor dintre creditoare şi debitoare, având în vedere că împotriva celei din urmă ** a iniţiat executarea silită pentru recuperarea creditelor declarate scadente anticipat, ca urmare a neachitării.

Este adevărat că demararea executării silite împotriva debitoarei nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte aprecierea stării de insolvenţă a acesteia, întrucât prezumţia de insolvenţă nu poate fi confundată cu prezumţia de insolvabilitate.

Cu toate acestea, în contextul general care reiese din actele financiar contabile ale debitoarei, existenţa acestei proceduri iniţiate de creditoarea **. vine ca un argument suplimentar în demonstrarea stării de insolvenţă.

Reţine judecătorul sindic, relativ la susţinerile creditoarei în sensul unei conduite procesuale de rea credinţă a debitoarei, că niciun text de lege nu interzice introducerea cererii de deschidere a procedurii în situaţia în care a fost pornită anterior executarea silită împotriva debitorului, aspect ce rezultă din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia căilor de atac  declanşate de debitor.

Mai mult, măsurile luate de debitoare în vederea protejării propriului patrimoniu sunt benefice tuturor creditorilor, întrucât eventuala pasivitate în faţa diminuării activului pentru satisfacerea individuală, succesivă a creanţelor acestora ar fi condus la majorarea pasivului neacoperit şi la încetarea activităţii prin valorificarea activelor productive.

Totodată, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 66 din Legea nr.85/2006, debitorului aflat în stare de insolvenţă îi incumbă obligaţia legală de a solicita deschiderea procedurii în termen de maximum 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă, perspectivă din care nu se poate reţine reaua-credinţă a acestuia în introducerea cererii.

În aceste condiţii, judecătorul sindic apreciază că starea de insolvenţă a debitoarei este reală, iar cererea de deschidere a procedurii nu a fost introdusă cu rea credinţă.

În ceea ce priveşte aspectele legate de înscrisurile depuse de către debitoare în probarea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, instanţa reţine că acestea au fost analizate cu ocazia dezlegării fondului acelei cereri, motiv pentru care nu se impune o nouă analiză a aceloraşi înscrisuri.

Astfel, prin încheierea pronunţată la data de 06.06.2017, s-a reţinut că societatea debitoare ** a depus la dosarul cauzei înscrisurile prevăzute de art. 67 din Lege, din care rezultă incapacitatea acesteia de achitare a datoriilor exigibile, faţă de lipsa fondurilor băneşti, precum şi starea vădită de insolvenţă în care se află la momentul formulării cererii.

Rezultă astfel că balanţa de verificare aferentă lunii martie 2017 relevă creanţe către bugetul de stat şi furnizori în valoare de aproximativ 5.800.000 lei.

Mai mult, potrivit înscrisurilor depuse de către debitoare şi emanând de la intervenienta **, debitoarea are creanţe exigibile în valoare de 14.811.755,33 lei, 476,19 euro şi 930.793,11 lei către această creditoare, creanţe pentru care de altfel banca a iniţiat procedurile de executare silită, aflate într-un stadiu avansat.

Sub aspectul stării de insolvenţă a societăţii reţine judecătorul sindic totodată că debitoarea s-a aflat în procedură de insolvenţă începând cu data de 25.07.2016, când Tribunalul Bucureşti a pronunţat încheierea de deschiderea procedurii de insolvenţă împotriva debitoarei şi până la data de 20.04.2017, moment la care Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat Decizia nr. ** prin care a dispus revocarea încheierii de deschidere a procedurii.

Astfel cum rezultă din configuraţia masei credale relevată de creanţele înscrise în tabelul obligaţiilor, datoriile pe care le înregistrează societatea se ridică la valoarea de 35.000.000 lei.

Deosebit de relevant în acest sens este faptul că soluţia pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti nu a fost întemeiată pe lipsa stării de insolvenţă, pe care de altfel instanţa de apel a reţinut-o în cuprinsul deciziei nr. **, ci pe omisiunea debitoarei de a depune toate documentele prevăzute de art. 67 alin. 1 din legea insolvenţei.

Subsecvent acestei idei, judecătorul sindic apreciază că, întrucât soluţia Curţii de Apel Bucureşti a fost întemeiată, în esenţă, pe dispoziţiile art. 67 alin. 2 din lege, iar nu pe raţiuni ce ţin de temeinicia stării de insolvenţă afirmate de către debitoare, nu i se poate nega acesteia din urmă dreptul de a formula o nouă cerere de deschidere a procedurii, cu îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiei de anexare a înscrisurilor imperativ prevăzute de art. 67 alin. 1

În acest context, relativ la susţinerile formulate de către **A., în sensul omisiunii debitoarei de a depune la dosarul cauzei balanţa de verificare aferentă lunii precedente datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii, judecătorul sindic reţine caracterul neîntemeiat al acestora.

Reţine instanţa că cererea formulată de societatea debitoare a fost înregistrată la data de 04.05.2017, circumstanţe în care societatea ar fi avut obligaţia de a depune la dosar balanţa de verificare aferentă lunii aprilie 2017.

Cu toate acestea, faţă de momentul concret al învestirii instanţei – 04.05.2017, în contextul în care data de 01.05.2017 reprezintă o zi nelucrătoare, obligaţia de depunere a balanţei de verificare aferentă lunii aprilie trebuie privită în contextul practic al exigenţelor de timp necesare întocmirii unui astfel de document contabil, iar nu strict formalist.

În opinia judecătorului sindic, debitoarei nu i se poate imputa şi pe cale de consecinţă nu i se poate aplica sancţiunea prevăzută de art. 67 alin. 2 din lege pentru că nu a încheiat şi depus în prezenta cauză balanţa de verificare în primele două zile lucrătoare ale lunii. Judecătorul sindic are în vedere în acest sens funcţia balanţei de verificare - document contabil ce asigură verificarea exactităţii operaţiunilor economice pe conturi şi centralizarea datelor contabilităţii curente, dar şi modul de întocmire în concret, pornind de la înregistrarea tuturor operaţiunilor patrimoniale care au avut loc în cursul unei luni, pe baza documentelor justificative, în evidenţa societăţii, aspecte ce relevă de cele mai multe ori o activitate complexă.

În condiţiile în care debitoarea a depus toate documentele prevăzute de art. 67 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, înţelegând să anexeze totodată balanţa aferentă lunii martie 2017, fără a o depune şi pe cea întocmită pentru luna aprilie – din motive ce ţin de dificultăţile practice de întocmire a acesteia, judecătorul sindic apreciază că societatea şi-a îndeplinit obligaţiile prevăzute de lege.

Faptul că reclamanta creditoare nu au fost în măsură să îşi realizeze creanţa pe calea executării silite, ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei, nu reprezintă un veritabil argument de natură a proba reaua credinţă a debitoarei şi cu atât mai puţin faptul că aceasta nu se află în stare de insolvenţă.

În aprecierea judecătorului sindic, la momentul formulării cererii de deschidere a procedurii, societatea debitoare se afla, fără echivoc, în stare de insolvenţă.

Astfel, aspectele analizate de către judecătorul sindic la momentul examinării cererii de deschidere a procedurii şi al admiterii acesteia nu au suferit modificări, susţinerile opozantei nefiind suficiente pentru a face proba contrară, cu atât mai mult cu cât creditoarea nu produce niciun fel de probă în susţinerea argumentelor invocate, ci se limitează la simple alegaţii pe care le vrea dovedite prin aceleaşi înscrisuri pe care instanţa şi-a întemeiat anterior soluţia de deschidere a procedurii.

Or, în mod evident, din moment ce înscrisurile depuse anterior la dosarul cauzei au condus judecătorul sindic la concluzia existenţei stării de insolvenţă a debitoarei şi la soluţia de deschidere a procedurii generale a insolvenţei împotriva acesteia, simpla formulare a opoziţiei nu este suficientă pentru a determina instanţa să interpreteze aceleaşi probe în sensul contrar, pentru a revoca astfel încheierea din data de 06.06.2017.

Faţă de aceste aspecte, judecătorul sindic va respinge, ca neîntemeiată, cererea de opoziţie la Încheierea pronunţată la data de 06.06.2017 de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, prin care s-a deschis procedura insolvenţei împotriva debitoarei **., formulată de creditoare **

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei de interes, invocată de către debitoarea **, ca neîntemeiată.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea de opoziţie la Încheierea pronunţată la data de 06.06.2017 de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă, prin care s-a deschis procedura insolvenţei împotriva debitoarei **., formulată de creditoare **

Cu drept de apel în termen de 7 de zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18.07.2017.

PREŞEDINTE GREFIER

*** ***

Contestaţia împotriva măsurii lichidatorului judiciar de denunţare a unui contract de tranzacţie în temeiul art.123 alin.1 din Legea nr.85/2014.

Potrivit art.45 alin.2 din Legea nr.85/2014:”Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului judiciar şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului judiciar sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea.

Deciziile manageriale ale administratorului judiciar, lichidatorului judiciar sau debitorului care şi-a păstrat dreptul de administrare pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora.”

În acest sens, lichidatorul judiciar îşi asumă, în baza legii, răspunderea opţiunii de denunţare a contractelor, măsura fiind una de oportunitate, eminamente o decizie managerială, permisă de lege, cu privire la care judecătorul sindic nu se poate pronunţa, în virtutea art.45 alin.2 din Legea nr.85/2014.

Remediul pentru cocontractantul nemulţumit care îşi vede contractul denunţat stă în posibilitatea de a formula o acţiune în despăgubiri, aşa cum prevede art.123 alin.4 din Legea nr.85/2014.

În consecinţă, judecătorul sindic nu poate să cenzureze măsura lichidatorului judiciar, de oportunitate, prin care se decide denunţarea unui contract.

(TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA A VII-A CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ NR. 4532/21.06.2016

judecător ******)

Prin acțiunea înregistrată la data de 29.02.2016 sub nr.***, ** a formulat contestație împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar, privind debitoarea **, de a denunța contractul de tranzacție din data de 08.09.2015 și înregistrat sub nr. ** încheiat între ** în calitate de creditor si ** în calitate de debitor, conform notificării  lichidatorului judiciar nr.2076/18.02.2016, solicitând să se constatate că denunțarea este inadmisibilă și nefondată, iar în subsidiar menținerea contractului de tranzacție  până la un alt acord de eșalonare a debitului.

În motivare a arătat că **, lichidatorul judiciar provizoriu desemnat de instanţa, optează pentru denunţarea Contractului de Tranzacţie din data de 08.09.2015, in temeiul art. 123 alin (1) teza a doua din Legea insolventei 85/2014 "Contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii. [...] în vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, într-un termen de prescripţie de 3 luni de la data deschiderii procedurii, lichidatorul judiciar poate să denunţe orice contract atât timp cât aceste contracte nu au fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părțile implicate.".

Contractul de Tranzacție din data de 08.09.2015 are ca obiect modalitatea de rambursare a creanţei deţinute de creditoarea ** împotriva ** în cuantum de 109.834.934,79 lei, reprezentând sume datorate cu titlu de împrumut si dobânda acumulata pana la 31.12.2014 („Sume datorate cu titlu de împrumut"). In considerarea negocierilor îndelungate dintre parti, ** s-a obligat sa restituie împrumutul cu dobânda aferenta acumulata, intr-un interval de 10 ani, prin plata de rate semestriale egale („Eşalonarea Debitului"). Totodată, s-a convenit garantarea plaţilor asumate de ** prin constituirea unor ipoteci asupra bunurilor care au făcut obiectul propunerilor anterioare de dare in plata („Garantarea Plaţii Debitului").

Recuperarea creanţei deţinute de către ** împotriva Medien Holding SRL cade sub incidenţa atribuţiilor lichidatorului judiciar de a "urmări încasarea creanţelor din patrimoniul societăţii de asigurare, rezultate din transferul de [..] sume de bani, efectuate de aceasta anterior înregistrării cererii introductive de deschidere a procedurii; formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor societăţii de asigurare", conform art. 258 lit k) din Legea 85/2014, aplicabil in cazul societăţilor de asigurare, fata de atribuţiile principale generale prevăzute la art. 64 lit g) din Legea 85/2014.

Or, prin Denunţarea Contractului de Tranzacţie, lichidatorul judiciar provizoriu, ** înţelege sa renunţe la Eşalonarea Debitului si la Garantarea Plaţii Debitului. Denunţarea Contractului de Tranzacţie este contrara obiectivului unic al "încasării creanţelor"

**, lichidatorul judiciar provizoriu a invocat faptul ca (punctele 3 si 4 din motivarea Notificării de Denunţare): „tranzacţia este susceptibila a fi încheiata in scopul tergiversării cauzei înregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti, dosar nr. ** care are ca obiect deschiderea procedurii de insolventa a **", si „prima transa in valoare de 6,397.394,21 lei nu a fost achitata la semnare, [...] singura suma plătită fiind de 1.190.000 lei la data de 10.09.2015, ceea ce denota lipsa de substanţa a tranzacţiei si folosirea acesteia doar in scop de tergiversare".

Aceste aprecieri ale **, lichidatorul judiciar provizoriu, sunt tendenţioase si lipsite de orice fundamentare economica si juridica. A precizat faptul ca dosarul nr. ** înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VII- a, are ca obiect cererea **, administrator special desemnat de către **, de deschidere a procedurii de insolventa a **, cerere înregistrata intempestiv de ** la 05.05.2015, în condiţiile în care atât înainte cat si după data depunerii cererii de solicitare a deschiderii a procedurii de insolventa a ** *, ** a purtat negocieri continue cu ** în vederea stabilirii modului de rambursare a creanţei, respectiv a soluționării amiabile.

** a depus toate diligentele oportune in vederea rambursării sumelor împrumutate, incluzând rambursarea prin darea in plata a unor imobile deţinute de către **, însă cu toate ca **, prin **, a fost de acord cu stingerea amiabila a creanţei, eforturile depuse de către subscrisa in acest scop nu au fost concretizate pana la data închiderii de către ** a procedurii de redresare financiara conform Deciziei **, ca urmare a tergiversării soluţionării din partea **, prin administrator special **, prin lipsa unui răspuns ferm.

**a confirmat acordul creditorului ** privind reeșalonarea debitelor conform unui grafic de plaţi, ulterior depunerii cererii de insolventa, conform Adresei 17/15.05.2015 (19419/15 MAI 2015), respectiv a Adresei 2145/22.05.2015, ** fiind de acord cu stingerea amiabila a litigiului prin încheierea unei tranzacţii, însă a apreciat ca starea de administrare speciala in care se afla creditorul ** nu permitea **luarea unei decizii definitive fără a se obţine acordul **. Contractul de Tranzacţie din 08.09.2015 a fost încheiat de **, după Decizia ASF 2034/27.08.2015 prin care ASF a revocat mandatul acordat administratorului special ** si a ridicat suspendarea exercitării atribuţiilor conducerii executive si administrative a **. Pe tot parcursul perioadei de administrare speciala instituita de ** prin Decizia 42/2014. ******* a tergiversat încheierea unui acord de rambursare a creanţelor deţinute de ** împotrivă **, creanţe care fac obiectul Contractului de Tranzacţie denunţat in prezent tot de către **

La momentul revocării de către ** a mandatului ** concomitent cu decizia ** de a retrage autorizaţia societăţii ** de a mai desfășura activitate de asigurări, deci de a subscrie prime de asigurări, pentru a se autofinanța, ** a lăsat societatea ** fără lichidităţi suficiente nici pentru plata salariilor. Astfel Contractul de Tranzacţie a fost încheiat, de urgenta, în considerarea negocierilor purtate anterior, tocmai pentru asigurarea necesarului de disponibilităţi pentru plata salariilor angajaţilor societăţii ** În acest scop a fost efectuata plata parţiala de 1.190.000 lei la data de 10.09.2015. Acțiunea ** în calitate de administrator special al societăţii **, concretizata intr-o cerere de solicitare a deschiderii procedurii de insolventa a **, si respectiv acţiunea **, in calitate de lichidator provizoriu al societăţii **, in faliment, concretizata in Notificarea de Denunţare a Contractului de Tranzacţie, reprezintă o opțiune abuziva, lipsita de orice fundamentare economica si juridica.

În acest context, precizează faptul ca creanţa deţinuta de **, in faliment, împotrivă ** nu este o creanţa garantata conform contractelor de împrumut, iar in cadrul unei eventuale proceduri de insolventa a ** va fi tratata in categoria creanțelor chirografare. Prin urmare, s-a solicitat să se constate lipsa de interes a lichidatorului judiciar provizoriu al **, in faliment, in susţinerea atât a unei proceduri de insolventa a contestatoarei, cat si a Denunţării Contractului de Tranzacție, întrucât o eventuală astfel de procedura speciala nu va asigura încasarea integrala a creanţei de către **, nu va aduce niciun beneficiu, niciun avantaj suplimentar, in comparaţie cu modalitatea de rambursare integrala a creanţei conform Contractului de Tranzacție.

Pe lângă faptul ca, o eventuala procedura de insolventa a **, nu asigura posibilitatea de recuperare integrala a creanţei, nu exista nici certitudine asupra momentului punerii in implementare a unui eventual plan de reorganizare care se poate întinde pe o perioada de 3 ani, pana la momentul aprobării si confirmării unui eventual plan de reorganizare (perioada ce durează cel puţin 1-2 ani), neexistând posibilitatea legala de a se efectua plaţi pentru creanţe născute înaintea deschiderii procedurii de insolventa, cum este creanţa deţinuta de **, in faliment.

Lichidatorul judiciar are obligaţia de a face orice si toate demersurile necesare încasării creanţelor deţinute de societatea de asigurare, conform art. 258 lit k) din Legea 85/2014, aplicabil in cazul societăţilor de asigurare, coroborat cu atribuţiile principale generale prevăzute la art. 64 lit g) din Legea 85/2014. În consecinţa, opţiunea ** lichidatorul judiciar provizoriu al societăţii **, in faliment, de a Denunţa Contractul de Tranzacţie nu este întemeiată, este abuziva, atâta timp cat orice alta opţiune nu asigura rambursarea integrala a creanţei societăţii ** si „omoară", deci cu efect ireversibil, un business de media de tradiţie si cu potențial de dezvoltare.

Capacitatea financiara de rambursare a sumelor împrumutate trebuie analizata si prezintă relevanta numai cu considerarea integrata a business-ului, la fel cum o eventuala procedura de executare silita sau o eventuala deschidere a procedurii de insolventa a ** va genera distrugerea ireversibila a întregului grup de societăţi, din care face parte si **si nu va asigura recuperarea integrala a sumelor datorate către societatea ** Precizam faptul ca ** nu are alţi creditori, societatea ** SA fiind unicul creditor.

**, lichidatorul judiciar provizoriu a invocat, prin Notificarea de Denunţare a Contractului de Tranzacţie, si motive care nu pot face obiectul unei denunțări, cum sunt pretinsul „motiv de nulitate absoluta" constând în lipsa capacităţii preşedintelui Consiliului de Supraveghere de a angaja valabil societatea ** SA sau « premisa ca beneficiarul final a utilizat împrumutul in scop contrar intereselor ** si in scopul favorizării ** intereselor proprii" (fără sa aducă susţineri/argumente):

„Lipsa capacităţii preşedintelui Consiliului de Supraveghere de a contracta" sau „mandatul expirat începând cu 29.11.2014" sunt neîntemeiate.

Conform art. (2) alin (2) din Decizia 2034/27.08.2015, „De la data revocării şi încetării atribuţiilor administratorului special **, conducerea societăţii este asigurată de către consiliul de supraveghere şi directoratul asigurătorului." Astfel, **, prin Decizia 2034/27.08.2015, confirma valabilitatea mandatelor membrilor consiliului de supraveghere şi ai directoratul societăţii, astfel cum aceste persoane au fost aprobate înainte de deschiderea procedurii de administrare speciala, mandate care au fost suspendate pe perioada administrării speciale, conform Deciziei ** 42/18.02.2014. Membrii Directoratului, **, ** si **, in contextul preluării unei societăţi care nu mai deţine autorizaţia pentru desfăşurarea activităţii de asigurări, o societate in starea lăsata de către **, la data de 09.09.2015, au transmis Notificări de încetare a contractului de mandat. Conform adresei transmise de Directorat către ** in data10.09.2015, Directoratul înțelege sa continue executarea cu buna credinţa a mandatului pentru a nu pune in pericol interesele legitime ale societăţii ****, însă numai in considerarea prevederilor art. 2035 Codul Civil, in raport de obligaţiile stabilite prin Decizia ASF 2034/27.08.2015 fata de **. Astfel, la momentul necesitații si urgentei semnării Contractului de Tranzacţie, societatea ** nu mai avea un directorat, deci nu exista posibilitatea obţinerii concursului directoratului pentru conducerea si administrarea efectiva si eficienta a ****, din perspectiva continuităţii activităţii de asigurare. In aceasta situaţie particulara, extraordinara de blocaj, societatea trebuia sa fie reprezentata pentru protejarea intereselor societăţii ** societate de asigurare. Astfel, se justifica pe deplin reprezentarea societăţii ** in situaţii concrete cum este cauza Contractului de Tranzacţie, de către Consiliul de Supraveghere, reprezentat prin preşedinte ******, acesta fiind singura persoana apta sa exercite o administrare efectiva si eficienta a **, la acel moment, întrucât dl. ** este atât Preşedinte al Consiliului de Supraveghere, cat si reprezentantul acționarilor majoritari ai **

Noii membrii ai Directoratului numiţi ulterior au confirmat valabilitatea Contractului de Tranzacţie si au renunţat la cererea de deschidere a procedurii insolventei **

La data de 22.03.2015 lichidatorul judiciar a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată, cu consecința menținerii măsurii de denunțare a contractului de tranzacție nr.34665/08.09.2015. În fapt, in intervalul 2011-2012, conducerea ** a decis, in baza hotărârilor enunţate mai jos, acordarea către **. a mai patru împrumuturi:

-» Hotărârea Consiliului de Supraveghere nr. ** când s-a aprobat draft-ul contractului de împrumut nr. AA01/49/29.03.2011 si  Procesul verbal  nr.  12  al  şedinţei Consiliului de Supraveghere din data de 17.03.2011; -> Procesul verbal nr. 15 al şedinţei Consiliului de Supraveghere din data de 16.06.2011 si draft-ul contractului de împrumut nr. 20/2011/16.06.2011; -> Procesul verbal nr.16 al şedinţei Consiliului de Supraveghere din data de 20.06.2011; -> Hotărârea Consiliului de Supraveghere nr. 1 din data de 17.05.2012 si Procesul verbal nr. 26 al şedinţei Consiliului de Supraveghere din data de 17.05.2012 si copia contractului de împrumut nr.30/18.05.2012.

Astfel, la data de 29.03.2011, intre ** (împrumutător) şi ** (împrumutat) s-a încheiat Contractul de împrumutnr.AA01/49/29.03.2011, în cadrul căruia **** acorda un împrumut către ** în cuantum de 4.500.000 EUR cu o dobânda 6%/an, împrumut care trebuia rambursat către **pana la data de 31.03.2012 (art. 3.1 din Contract) in aceeaşi moneda in careafostacordat, împreună cu dobânda convenita de 6% pe an (art. 2.2 din contract). Prin Actul Adiţional nr. 1, încheiat la data de 30.03.2012, părţile contractante au convenit prelungirea perioadei de rambursare a împrumutului cu încă un an, acesta urmând a fi returnat subscrisei cel târziu la data

de 31.03.2013 - data scadenţei, împreună cu dobânda acumulata. In baza Contractului de

împrumut, la data de 30.03.2011, **** a virat către ** suma de 4.500.000

EUR, conform extrasului de cont nr. 57 eliberat de ** Semnatari ai Contractului de împrumut nr. AA01/49/29.03.2011 au fost, din partea **, dl. **, Preşedinte Directorat, iar din partea **, dl. **, în calitate de Administrator. Semnatari ai actului adiţional nr. 1 au fost, din partea **, dl. **, in calitate de Preşedinte Directorat, iar din partea **, dl. **, in calitate de Director Economic. La data Deciziei ** (denumita, in continuare, „**"), nr. 2034/27.08.2015 privind deschiderea falimentului ** soldul înregistrat în baza Contractului de împrumut nr. AA01/49/ 29.03.2011 era în cuantum de 20.130.750 RON, iar valoarea dobânzilor acumulate era în cuantum de 2.422.308,29 RON.

Totodată, la data de 16.06.2011, între S.** (împrumutător)şi S**(împrumutat) a fost încheiat Contractul de împrumut nr.

20/2011/16.06.2011 (ANEXA 2), prin care **a acordat debitoarei ** un împrumut in valoare de 1.000.000 EURO (art. 2.1 din contract), împrumut care trebuia rambursat către **pana la data de 16.06.2012 (art. 3.1 din contract) in aceeaşi moneda in care a fost

acordat, împreună cu dobânda convenita de 6% pe an (art. 2.2 din contract). Prin Actul adiţional nr. 1 încheiat la data de 15.06.2012, părţile contractante au convenit prelungirea perioadei de lţ rambursare a împrumutului cu încă un an, acesta urmând a fi returnat către ** cel târziu la ' data de 16.06.2013 - data scadenţei, împreună cu dobânda acumulata. Prin Actul Adiţional nr. 2, încheiat în data de 15.06.2013, părţile au convenit prelungirea scadentei contractului de împrumut nr. 20/2011/16.06.2011 cu un an, respectiv pana la data de 16.06.2014. In baza Contractului de împrumut, la data de 16.06.2011, **** a virat împrumutatei **. suma de 1.000.000 EUR, conform extrasului de cont nr. 117/ 17.06.2011.

Încheierea contractului a fost aprobata în Consiliul de Supraveghere conform hotărârii nr. 1/16.06.2011, ai cărei semnatari au fost dl. ** - Preşedinte Consiliu de Supraveghere şi ** - Membru Consiliu de Supraveghere. Semnatari ai Contractului de împrumut nr. 20/2011/16.06.2011 au fost, din partea **, dl. **, Preşedinte Directorat şi dl. **, Vicepreşedinte Directorat, iar din partea **, dl. **, în calitate de Director Economic. Semnatari ai Actului Adiţional nr. 1 la Contractului de împrumut nr. 20/2011/16.06.2011 au fost, din partea ** dl. **, în calitate de Preşedinte Directorat, iar din partea **, dl. **, Director Economic.

La data Deciziei ASF nr. 2034/27.08.2015 privind deschiderea falimentului **., soldul înregistrat în baza Contractului de împrumut nr. 20/2011/16.06.2011 era de 4.473.500 RON, iar valoarea dobânzilor acumulate era în cuantum de 537.555,37 RON.

La data de 20.06.2011, între S** (împrumutător) şi ** (împrumutat) a fost încheiat Contractul de împrumut nr. 21/2011/20.06.2011 (ANEXA 3), prin care ** a acordat debitoarei un împrumut in valoare de16.000.000 EUR (art. 2.1 din contract), împrumut care trebuia rambursat către ** pana la data de 20.06.2012 (art. 3.1 din contract) in aceeaşi moneda in care a fost acordat, împreună cu dobânda convenita de 6% pe an (art. 2.2 din contract). Prin Actul adiţional nr. 1 încheiat la data de 19.06.2012, părţile contractante au convenit prelungirea perioadei de rambursare a împrumutului cu încă un an, acesta urmând a fi returnat ** cel târziu la data de 20.06.2013 - data scadenţei, împreună cu dobânda acumulata. Prin Actul Adiţional nr. 2 încheiat în data de 19.06.2013 părţile au convenit prelungirea scadentei contractului de împrumut nr. 21/2011/20.06.2011 cu un an, respectiv pana la data de 20.06.2014. In baza contractului de împrumut anterior menţionat, ** a virat împrumutatei **. suma de 16,000,000.00 EUR, după cum urmează: ->  500,000 EUR la data de 21.06.2011, conform extras de cont nr. 109 pagina 1 eliberat de *** -^ 1,500,000 EUR la data de 21.06.2011, conform extras de cont eliberat de ** la data de 07.07.2011; ->  3,000,000 EUR la data de 21.06.2011, conform extras de cont nr. 130 eliberat de **; -»  2,000,000 EUR la data de 21.06.2011, conform extras de cont eliberat de **.; 9,000,000 EUR la data de 21.06.2011, conform extras de cont nr. 120 /21.06.2011 eliberat de **

Semnatari ai contractului nr. 21/2011/20.06.2011 au fost, din partea ** dl. **, Preşedinte Directorat şi dl. **, Vicepreşedinte Directorat, iar din partea **, dl. **, în calitate de Director Economic. Semnatari ai Actului Adiţional nr. 1 la Contractului de împrumut nr. 21/2011/20.06.2011 au fost, din partea **, dl. **, în calitate de Preşedinte Directorat, iar din partea **, dl. **, Director Economic.

La data Deciziei ** nr. 2034/27.08.2015 privind deschiderea falimentului ** soldul înregistrat în baza Contractului de împrumut nr. 21/2011/20.06.2011 era de 71.576.000 RON, iar valoarea dobânzilor acumulate era în cuantum de 8.589.119,90 RON.

La data de 18.05.2012, între ** (împrumutător) şi ** (împrumutat) a fost încheiat Contractul de împrumut nr. 30/18.05.2012 (243/AA01/21.05.2012), prin care **** a acordat debitoarei un împrumut in valoare de 1.000.000 RON (art. 2.1 din contract), împrumut care trebuia rambursat subscrisei pana la data de 18.05.2013 (art. 3.1 din contract) împreună cu dobânda convenita la rata medie de referinţă a ** + 2%, (art. 2.2 din contract). Prin Actul adiţional nr. 1 încheiat la data de 08.01.2013, părţile contractante au convenit suplimentarea sumei împrumutate cu 1.400.000 RON, acesta urmând a fi returnat debitoarei la aceeaşi data scadenta si in aceleaşi condiţii agreate iniţial. In baza contractului de împrumut anterior menţionat, la data de 21.05.2012, **a virat împrumutatei ** suma de 1,000,000.00 RON, aşa cum rezulta din extrasul de cont nr. 39 /21.05.2012 eliberat de **, iar in baza Actului adiţional nr. 1/08.01.2013, suma de 1.400.000 RON, după cum urmează: ->  400.000 RON la data de 09.01.2013, conform extras de cont nr. 5 eliberat de ****  300.000 RON la data de 15.01.2013, conform extras de cont nr. 9/16.01.2013 eliberat de >  300.000 RON la data de 16.01.2013, conform extras de cont nr. 10 pagina 79 eliberat de 00.000 RON la data de 18.01.2013, conform extras de cont nr. 12 /19.01.2013 eliberat de 00.000 RON la data de 30.01.2013, conform extras de cont nr. 20 /31.01.2013 eliberat de **

Semnatari ai Contractului de împrumut nr. 30/18.05.2012 au fost, din partea **, dl. **, Preşedinte Directorat, iar din partea **, dl. **, în calitate de Director Economic.

Din suma împrumutată in baza contractului nr. 30/18.05.2012, debitorul **a rambursat suma de 600.000 RON la data de 19.11.2013, cuantumul datoriei rămasă de restituit **fiind in cuantum de 1.800.000 RON, plus dobânda convenita, obligaţie care nu s-a îndeplinit nici pana la data prezentei.

Astfel, la data Deciziei ** nr. 2034/27.08.2015 privind deschiderea falimentului **., soldul înregistrat în baza Contractului de împrumut nr. 30/18.05.2012, era de 1.800.000 RON, iar valoarea dobânzilor acumulate era în cuantum de 107.763,25 RON.

Pana la data intrării în procedura de Administrare Speciala, conform deciziei ** nr. 42/2014, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 120 din 18.02.2014, conducerea **** nu efectuase nici un demers în vederea recuperării creanţelor înregistrate împotriva **

In urma analizelor efectuate si a identificării datoriei istorice, Administratorul Special desemnat de către **, a adresat solicitări către ** privind stingerea datoriei înregistrate si soluţionarea in mod amiabil a situaţiei cu potenţial litigios existente intre părţi. Fata de acestea, ** a propus stingerea datoriei înregistrate prin darea in plată a anumitor active propuse.

In vederea evaluării valorii de piaţă a acestor active avute in vedere, s-a dispus întocmirea unui raport de evaluare, urmat de obiecţiunile ridicate de către Administratorul Special, comunicate în data de 12.06.2014, şi pe cale de consecinţă, primirea raportului de evaluare revizuit din data de 01.09.2014, întocmit de către **, expert evaluator autorizat ANEVAR.

La data de 17.09.2014 **** a înaintat atât către **, cat şi către **F o Adresa de solicitare ca un program de plata a sumelor restante, pe o durată de cel mult 6 luni, să fie înaintată de către debitor, **. Fata de acest demers, **R.L. a înţeles sa nu propună nici un plan de rambursare a sumelor datorate. Ca urmare a faptului că ** nu a prezentat nici un plan de plată pentru sumele restante, la data de 27.11.2014 a fost emisa Somaţia de plată înregistrată sub nr. 12406, privind plata tuturor datoriilor restante.

In urma acestui demers, reprezentanţii ** au acceptat participarea la întâlniri şi discuţii cu reprezentanţii Administratorului Special si ai **., la propunerea reprezentantului **, dl. ** în data de 15.05.2015, ** a transmis o propunere de încheiere a unei tranzacţii cu privire la plata eşalonată a datoriei aferente împrumuturilor acordate de ** către ** adresa înregistrată sub nr. 2097/15.05.2015.

Fata de adresa primita, ** răspuns prin formularea unei propuneri, în data de 22.05.2015, cu privire la condiţiile încheierii unei astfel de tranzacţii privind plata eşalonată. În data de 29.05.2015 ** a înaintat o alta propunere de încheiere a unei tranzacţii având ca obiect stingerea amiabila a creanţei. Si la aceasta propunere ** răspuns prin Adresa nr. 2352/ 03.06.2015, cu referire la termenii financiari generali în care **** ar fi fost de acord să încheie o tranzacţie cu privire la plata datoriei restante.

In data de 25.06.3015 debitorul ** a comunicat o alta contraoferta, însă aceasta nu a putut fi acceptata de către Societate, fata de faptul ca nu îndeplinea cerinţele exprimate de către ** prin adresa nr. 2352/03.06.2015. Prin adresa de răspuns din data de 26.06.2015 **a indicat atât acest aspect, cat si faptul ca prin corespondenta anterioara dintre părţi nu s-a avut ca obiect clarificarea creanţei, ci analiza solicitării ** de eşalonare a obligaţiilor de plata din contractele de împrumut, scadente. Fata de refuzul propunerilor înaintate, Societatea a indicat faptul ca oferta ** nu poate fi acceptata, fiind contrara analizei de risc efectuata de către Societate.

In urma analizării situației financiare a debitoarei **., ** a decis formularea unei cereri de deschidere a procedurii insolventei fata de debitoarea **. Astfel, in cadrul dosarului **, înregistrat la data de 05.05.2015, pe rolul Tribunalului Bucureşti, fata de imposibilitatea vădită de plata a datoriei istorice de către debitoarea **., precum si in urma analizării indicatorilor financiari publicaţi de către aceasta societate, s-a formulat cererea de deschidere a procedurii insolventei fata de debitoarea **, de către **

Tranzacția înregistrata sub nr. 94665/08.09.2015 este nula absolut

La data de 27.08.2015, prin Decizia ** nr. 2034 au fost dispuse in principal închiderea procedurii de redresare financiara prin administrare speciala si intrarea in procedura de faliment a **A, revocarea mandatului administratorului special, conducerea societăţii fiind asigurata de Consiliul de supraveghere si Directoratul acesteia. Imediat după aceasta data, la data de 03.09.2015 dl. ** a solicitat membrilor Directoratului încheierea tranzacţiei cu **si renunţarea la judecata in dosarul 15999/3/2015.

Membrii Directoratului, respectiv dna. **, dl. ** si dl. ** au refuzat efectuarea acestor demersuri, notificând, in intervalul 04-09.09.2015, încetarea mandatelor precum si limitarea executării numai la obligaţia legala a mandatarului stipulata in cuprinsul art. 2035 din Codul Civil.

La data de 08.09.2015, a fost înregistrată la Registratura **. sub nr. 94665 Contractul de tranzacţie încheiat de **A., prin Preşedinte Consiliu Supraveghere, dl. ** si S**., prin Director General, dl. **, iar la data de 10.09.2015 membrii Directoratului **. au comunicat **. punctul de vedere cu privire la tranzacţia încheiata prin adresa nr. 3645 comunicata prin BEJ **. Prin aceasta adresa, Directoratul ** a făcut cunoscut **. faptul ca tranzacţia înregistrată cu nr. 94665 in evidenta ** nu este recunoscuta si este lovita de nulitate absoluta.

In plus, prin Contractul de tranzacţie nr. 94665/08.09.2015, s-a încheiat un act juridic ce prejudiciază grav creditorii **., întrucât obiectul acesteia este vădit mai mic decât datoria istorica înregistrată fata de **L., iar eşalonarea datoriei nu a fost însoţită de nicio garanţie care sa asigure o posibilitate cat de mica de dezdăunare in caz de nerespectare a prevederilor contractuale asumate de către debitoarea **.

Astfel, menţiunea contestatoarei ** ca tranzacţia propusa ar fi urmat a fi succedată de încheierea unor ipoteci pe activele propuse anterior a fi date in plata este cel puţin hilara. In condiţiile in care aceste active au fost considerate anterior ca fiind insuficiente pentru acoperirea datoriei, debitoarea ** are la acest moment pretenţia ca ele nu doar ar acoperi cuantumul datoriei, cat si ca acestea ar garanta, in prezent, in totalitate, obligaţia de plata a acesteia. In condiţiile in care penalităţile de întârziere pentru neplata debitului restant au continuat sa crească, iar natura activelor iniţial propuse spre dare in plata este de depreciere constanta, nu vedem cum acestea ar putea acoperi sumele datorate.

Luând in calcul relaţiile si interesele de grup existente intra societăţile **, **, **. si dl. **, s-a arătat ca tranzacția încheiată nu a avut alt scop decât acela al folosirii, încă o data, a activelor persoanei juridice **. în folosul ** cu consecinţa transpunerii acestui act juridic într-un prejudiciu ce s-a produs deja în patrimoniul creditorilor si cu fraudarea intereselor acestora. Astfel, considera ca măsura denunţării Contractului de tranzacţie nr. 94665/08.09.2015 dispusa de către lichidatorul judiciar este una legala si perfect valabila, întemeiata în mod just pe dispoziţiile art. 123 alin. 1 teza a II-a.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Obiectul prezentei cereri este dat de contestația formulată de societatea ** împotriva măsurii lichidatorului judiciar de denunțare a contractului de tranzacție înregistrat sub nr. 34665/08.09.2015 (f.77 vol.1), prin care debitoarea ** și contestatoarea ** au convenit ca suma datorată cu titlu de împrumut de către societatea **, în cuantum total de 109.834.934,79 lei precum și suma datorată cu titlu de dobândă în cuantum total de 11.669.784,79 lei, să fie achitate într-un interval de 10 ani, prin rate egale, semestriale, plățile urmând a se realiza la datele de 30 iunie, respectiv 30 decembrie ale fiecărui an calendaristic, conform graficului anexat tranzacției. Totodată, debitoarea ** s-a obligat să renunțe la judecarea cererii care face obiectul dosarului nr.** aflat pe rolul Tribunalului București, având ca obiect cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulate de **** împotriva **

Se impune precizarea că tranzacția a fost semnată pentru debitoarea ** de către președintele Consiliului de Supraveghere, domnul **, anterior deschiderii procedurii falimentului împotriva debitoarei.

Ulterior deschiderii procedurii falimentului împotriva debitoarei, la data de 03.12.2015, lichidatorul judiciar a denunțat contractul de tranzacție anterior menționat, în temeiul art.123 alin.1 din Legea nr.85/2014.

În drept, judecătorul sindic reține că, potrivit art.259 din Legea nr.85/2014, orice persoană interesată poate formula contestație împotriva măsurilor luate de către lichidatorul judiciar, cu respectarea termenului prevăzut la art.59 alin.6 din lege.

În temeiul acestui text, judecătorul sindic este învestit cu analiza legalității măsurilor dispuse în procedura insolvenței de către lichidatorul judiciar și nicidecum cu elaborarea de aprecieri asupra competențelor manageriale ale acestuia. Este expresia principiului înscris la art. 45 alin.2 din Legea nr.85/2014, potrivit căruia atribuțiile manageriale aparțin lichidatorului judiciar și pot fi controlate, sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele sale.

În acest sens, se reține că lichidatorul judiciar își asumă, în baza legii, răspunderea opțiunii de denunțare a contractelor, punând în balanță stoparea unor pierderi pe care le-ar înregistra averea debitorului prin continuarea contractului și riscul admiterii unei acțiuni a cocontractantului pentru dezdăunare.

Măsura luată de lichidatorul judiciar este una de oportunitate, este eminamente o decizie managerială, permisă de lege, cu privire la care judecătorul sindic nu se poate pronunța, în virtutea art.45 alin.2 din lege. Remediul pentru cocontractantul nemulțumit care își vede contractul denunțat stă în posibilitatea de a formula o acțiune în despăgubiri, așa cum prevede art.123 alin.4 din lege.

Judecătorul sindic nu intervine să cenzureze măsura lichidatorului judiciar, de oportunitate, prin care se decide denunțarea unui contract. În sens contrar, s-ar ajunge, pe calea unei asemenea contestații, la situația în care instanța ar analiza concret și detaliat aspectele de oportunitate care l-au determinat pe lichidatorul judiciar să decidă asupra denunțării contractului, ceea ce excede atribuțiilor judecătorului sindic.

Cât privește aspectele de legalitate ale luării măsurii denunțării contractului de tranzacție, contestatoarea a invocat inaplicabilitatea art.123 alin.1 din lege, arătând că lichidatorul putea să denunțe contractul numai în temeiul art.258 lit.d din lege, cu avizul prealabil al **

În acest sens, judecătorul sindic reține că art.258 lit.d din lege instituie într-adevăr obligația obținerii avizului ** pentru denunțarea contractelor, însă nu pentru toate contractele încheiate de debitoare, texul prevăzând ca atribuție a lichidatorului judiciar denunțarea " unor contracte" cu avizul ASF. Judecătorul sindic apreciază că în mod corect lichidatorul judiciar nu a solicitat avizul acestei instituții întrucât contractul a cărui denunțare a dispus-o nu este unul de asigurări și nu vizează creanțe de asigurări.

Pentru a ajunge la această concluzie instanţa are în vedere prerogativelor prevăzute de OUG nr.93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea **  la art.5, potrivit cărora  „** contribuie la consolidarea unui cadru integrat de funcţionare şi supraveghere a pieţelor, participanţilor şi operaţiunilor pe aceste pieţe şi are ca obiective: (…) lit.b promovarea stabilităţii activităţii de asigurare şi apărarea drepturilor asiguraţilor.” Acordarea de împrumuturi către contestatoarea ** nu este o activitate de asigurare, astfel că avizul acestei autorităţi pentru denunţarea tranzacţiei prin care s-a prelungit termenul de restituire a împrumuturilor nu este necesar.

Contestatoarea a mai invocat inaplicabilitatea art.123 alin.1 din lege întrucât contractele de împrumut au fost executate în totalitate de către debitoarea **, argumente ce urmează a fi de asemenea înlăturate deoarece, interpretarea corectă a articolului precitat este în sensul că executarea în totalitate ori substanțială a contractelor se referă la îndeplinirea obligațiilor ambelor părți contractante, prin urmare și obligația restituirii de către contestatoarea a sumelor ce i-au fost împrumutate. 

Relativ la motivele de nulitate a tranzacției, ce au fost invocate de către lichidatorul judiciar, acestea nu vor fi analizate în prezenta contestație întrucât judecătorul sindic nu poate fi învestit pe această cale și cu soluționarea unei acțiuni în anulare, ci doar cu verificarea legalității măsurii contestate.

Față de toate aceste considerente, în temeiul art.259 din Legea nr.85/2014 instanța va respinge contestația formulată de contestatoarea **, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1232/30.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a V-a Civilă în dosarul nr. 32802/3/2015/a5 hotărârea instanţei de fond a devenit definitivă, prin respingerea apelului ca tardiv.

Domenii speta

Spete similare