Contestaţie decizie de concediere

DOSAR NR***

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI SECŢIA A VIII A

CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA CIVILĂ NR***

ŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA ***

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

PREŞEDINTE: ***

ASISTENT JUDICIAR: ***

ASISTENT JUDICIAR: ***

GREFIER: ***

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamantul *** în contradictoriu cu pârâta ***, având ca obiect contestaţie decizie de concediere.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în  şedinţa publică din fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 21.02.2017 când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 28.02.2017 când:

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul……. sub nr. ….la data de … reclamantul *** a formulat în contradictoriu cu pârâta ***., contestaţie împotriva deciziei de concediere nr. 356 din 16.05.2016/DRU emisă de aceasta solicitând  ca prin hotărârea ce se  va pronunţa  să  se dispună: anularea deciziei de concediere nr. din emisă de pârâta; reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior concedierii în cadrul pârâtei; obligarea pârâtei la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate, precum şi cu celelalte drepturi cuvenite, calculate până la reintegrarea efectivă în funcţie; obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune materiale şi morale pentru tratamentul ostil, degradant şi umilitor, pentru încălcarea demnităţii, onoarei şi reputaţiei reclamantului pe parcursul cercetării disciplinare şi prin emiterea deciziei de concediere contestate, precum şi pentru  dobândirea unei afecţiuni medicale relativ permanente, cu restricţionarea definitivă a stilului de viată; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces şi de faza cercetării disciplinare.

In motivarea acțiunii reclamantul a arătat în ceea ce priveşte situaţia de fapt prealabilă cercetării disciplinare că în calitate de salariat al Companiei s-a remarcat şi a promovat prin propunerea şi realizarea de proiecte inovatoare în interesul unităţii, care au fost recunoscute ca având o valoare tehnică si economică deosebită. Totuşi, unul din acestea a fost folosit ca pretext pentru desfacerea disciplinară a contractul său individual de muncă. In ciuda similitudinilor aproape totale cu primele sale două faze, numai ultima fază a respectivului proiect a constituit motivul concedierii reclamantului

In fapt, reclamantul a fost salariat al Companiei începând cu anul 2000, având încheiat contractul individual de muncă nr. 97879. A avansat în scurt timp, în 2002, de la funcţia de execuţie de inginer de aviaţie la Biroul Boeing în funcţia de conducere de şef Birou Componente, ambele în cadrul Serviciului Tehnologic din Direcţia Tehnică. Promovarea profesională a continuat zece ani mai târziu, când pe data de 01.08.2012 a fost numit în funcţia de inginer-şef al Compartimentului întreţinere Componente din cadrul Direcţiei Tehnice, funcţie direct subordonată directorului tehnic. A ocupat funcţia de inginer-şef anterior menţionată până la 18.05.2016, data înmânării deciziei de concediere contestate.

Aşa cum rezultă din caracterizarea pe care i-a făcut-o directorul tehnic al în data de 22.05.2012, precum şi din Procesul-verbal de selecţie nr. DTl410/21.06.2012 prin care comisia de concurs l-a nominalizat pentru funcţia de inginer-şef componente, prestaţia sa profesională a fost evaluată cu titlu general în sensul că „s-a remarcat permanent cu iniţiativă pozitivă, depăşind constant cerinţele şi sarcinile de serviciu” şi, în special, pentru „realizarea de proiecte de mare valoare tehnică cu un mare impact financiar”, cu consecinţa realizării unor economii semnificative şi, respectiv, câştiguri pentru Companie.

In acelaşi spirit de iniţiativă şi inovare, la scurt timp după promovarea în funcţia de inginer-şef, prin Nota de fundamentare nr. MCM267/18.09.2013 (respectiv nr.  DT2526/11.10.2013 şi nr. A3458/16.10.2013) a propus şi demarat un nou proiect major în interesul angajatorului, constând în execuţia unei construcţii uşoare anexate staţiei de compresoare existente, precum şi a unei căi de acces corespunzătoare, cu realizarea unei platforme/podele betonate. Proiectul a fost continuat, completat şi aprobat progresiv, în baza Notelor de fundamentare nr. MC nr. 820/14.03.2014 (respectiv nr. MBEC 034/07.04.2014), nr. MC nr. 921/03.04.2014 (respectiv nr. MBEC 035/07.04.2014) şi nr. MC 3377/06.11.2015 (respectiv nr. A3142/11.11.2015).

In cele din urmă, acest proiect, cu toate că a fost aprobat de conducerea Companiei, a fost folosit drept pretext pentru concedierea sa în urma schimbărilor la nivel de top-management din luna martie 2016 şi a presiunilor sindicale făcute atât asupra conducerii interimare a unităţii, cât şi asupra conducerii autorităţii publice tutelare (Ministerul Transporturilor). Aşa fiind, va dovedi în prezentul proces că măsura concedierii reclamantului este abuzivă şi nelegală.

Prezintă relevanţă pentru fondul deciziei contestate faptul că în activitatea de întreţinere aeronave/componente aeronave, în mod deosebit în sectorul întreţinere componente mecanice, se utilizează, cu o rată foarte mare, procese mecanice precum sablarea cu diferite materiale de impact (nisip, bile de plastic şi oţel, sticlă etc.). Aceste procese sunt foarte nocive, generând o cantitate foarte mare de praf, vapori sau reziduuri toxice, necesitând o abordare specială cu privire la amplasarea utilajelor din punct de vedere al protecţiei personalului şi al mediului înconjurător. În acest scop a propus relocarea proceselor descrise anterior, într-un spaţiu nou amenajat, obţinut prin extinderea construcţiei uşoare în care se află compresoarele ce furnizează aerul comprimat necesar lucrărilor de întreţinere. Prin realizarea lucrării, s-au obţinut mai multe încăperi destinate relocării şi organizării proceselor speciale (cadmiere, sablare, spălare roţi, execuţie scule speciale) necesare activităţii întreţinerii componentelor de aeronare, ce se desfăşoară în cadrul Compartimentului întreţinere Componente pe care îl conducea. Plusvaloarea proiectului şi faptul că angajatorul are de câştigat de pe urma implementării acestuia nu au fost şi nici nu pot fi contestate.

Proiectul a luat naştere prin Nota de fundamentare nr. MC 3377/06.11.2015 (respectiv nr. DT2526/11.10.2013 şi nr. A3458/16.10.2015), întocmită de ing*** şi propusă conducerii Companiei prin semnătura şefului de Sector Reparaţii Componente Mecanice, precum şi de acesta. Prin aceasta, a solicitat contractarea unei firme de specialitate pentru execuţia lucrărilor de construcţie. Nota de fundamentare a fost aprobată de întreaga conducere executivă — director tehnic (în calitate şi de manager responsabil în sensul reglementărilor din domeniul aviaţiei), director financiar şi directorul general.

In urma procedurilor de achiziţie organizate de Serviciul Aprovizionare - Biroul Achiziţii Operator (structura de specialitate în achiziţii de la nivelul Direcţiei Tehnice), a fost selectat în vederea executării lucrării furnizorul ***. Subsecvent, a fost emisă Comanda nr. MBEC 138/31.10.2013, întocmită la nivelul aceluiaşi Birou Achiziţii Operator la solicitarea reclamantului şi propusă conducerii Companiei prin semnătura sa si a şefului Secţiei Echipamente Sol si Facilitări, cel din urmă fiind responsabil din punctul de vedere al asigurării conformităţii lucrărilor normativele în construcţii în vigoare. Comanda a fost aprobată, în mod similar notei de fundamentare, de către directorul tehnic, directorul financiar şi directorul general. Comanda a fost aprobată si semnată de întreaga conducere executivă a Companiei de la acel moment, similar Notei de fundamentare, anume de directorul tehnic, directorul financiar şi directorul general.

Din cauza unor restricţii de realizare a investiţiilor dispuse de Ministerul Transporturilor în calitate de autoritate publică tutelară, ce au determinat aprobarea finală a achiziţiei cu o întârziere de mai multe luni de zile, furnizorul *** a  decis subcontractarea lucrărilor către societatea ***., acest din urmă operator fiind executantul efectiv.

Facturile emise au fost vizate cu „Atest necesitatea, realitatea, exactitatea şi legalitatea” de către şeful Secţiei Echipamente Sol şi Facilităţi () şi vizat pentru CFP de către reclamant.

Valoarea totală a lucrărilor în această primă fază a fost de 88.033,80 lei (inclusiv TVA).

S-au întocmit procese-verbale de recepţie preliminară în datele de 12.11.2014 şi 19.11.2014,ambele semnate pentru Companie de către reclamant (ca reprezentant al structurii-beneficiar final a lucrării) şi de către şeful Secţiei Echipamente Sol şi Facilităţi (domnul ***, în calitate de responsabil cu respectarea reglementărilor în domeniul construcţiilor). Din partea executantului au semnat domnul ****Faţă de prima fază, în ceea ce priveşte a doua fază a proiectului a intervenit o modificare de ordin procedural, în sensul că a fost propusă de directorul tehnic (manager responsabil care potrivit reglementărilor în domeniul aviaţiei are dreptul de acces liber la resurse - finanţare, achiziţii, personal şi logistică) şi aprobată de directorul general al Companiei Nota nr. MS 7623 ME din 17.01.2014, prin care a fost autorizată semnarea/aprobarea numai de către directorul tehnic a notelor de fundamentare/referatelor de necesitate asociate achiziţiilor directe pentru Direcţia Tehnică (precum, cele care au stat la baza achiziţiilor şi comenzilor efectuate în cadrul proiectului în discuţie).

Cu luarea în considerare a acestei modificări, cea de-a doua fază a proiectului cuprinde, la rândul său, două subcomponente:

Primă subcomponentă a celei de-a doua faze ale proiectului: realizarea platformei betonate şi a lucrărilor privind utilităţile.

Prima subcomponentă are la bază Nota de fundamentare nr. MC 820/14.03.2014 (respectiv nr. MBEC 035/07.04.2014), prin care am propus conducerii Companiei extinderea şi ranforsarea platformei betonate, prin prisma faptului că relocarea utilajelor şi transportul materialelor implică utilizarea unor autoutilitare de tonaj mare, precum şi executarea lucrărilor necesare pentru alimentarea cu apă, energie termică, energie electrică, instalaţie sanitară interioară, canalizare şi montare separator de hidrocarburi pentru construcţia uşoară din prima fază, care la acel moment se afla în curs de execuţie de contractantul ****

De o relevanţă deosebită pentru netemeinicia deciziei contestate este faptul că, în scopul finalizării lucrărilor în cel mai scurt termen, având în vedere întârzierile cauzate de acordarea aprobărilor din partea ****, a propus realizarea respectivelor lucrări cu acelaşi contractant ***) care a câştigat procedura de achiziţie în faza precedentă. Pentru acest motiv, nota a fost întocmită fără anexarea a cel puţin trei oferte. Nota de fundamentare a fost aprobată de directorul tehnic astfel cum a fost formulată, propusă si întocmită de reclamant, inclusiv sub aspectul contractării aceluiaşi furnizor si fără realizarea unei noi proceduri de achiziţie.

Subsecvent, a fost emisă Comanda nr. MBEC 035/07.04.2014, întocmită la nivelul Biroului Achiziţii Operator la solicitarea reclamantului şi propusă conducerii Companiei prin semnătura sa si a şefului Secţiei Echipamente Sol si Facilităţi. Comanda a fost aprobată şi semnată de întreaga conducere executivă a Companiei de la acel moment, anume de directorul tehnic, directorul operaţional, directorul financiar şi directorul general.

In mod similar, pentru asigurarea continuităţii, contractantul *** a subcontractat toate lucrările aceluiaşi subcontractant ***, cu comunicarea acestui aspect conducerii Companiei.

Facturile emise au fost vizate cu „Atest necesitatea, realitatea, exactitatea şi legalitatea” de către şeful Secţiei Echipamente Sol şi Facilităţi Popescu Adrian) şi vizat pentru CFP de către reclamant.

Valoarea lucrărilor aferente acestei subcomponente a fost de 164.390 lei (inclusiv TVA).

S-au întocmit procese-verbale de recepţie preliminară în datele de 14.11.2014 şi 19.11.2014, ambele semnate pentru Companie de către reclamantul (ca reprezentant al structurii-beneficiar final a lucrării) şi de către şeful Secţiei Echipamente Sol şi Facilităţi (în calitate de responsabil cu respectarea reglementărilor în domeniul construcţiilor). Din partea executantului au semnat domnul ** (pentru ***) şi domnul *** (pentru subcontractantul ***).

A doua subcomponentă a celei de-a doua, faze ale proiectului este realizarea unei construcţii uşoare suplimentare.

Cea de-a doua subcomponentă se configurează plecând de la Nota de fundamentare nr. MC 921/03.04.2014 (respectiv nr. MBEC 034/07.04.2014), prin care, în scopul obţinerii spaţiului necesar relocării utilajelor de spălare, precum şi a spaţiului necesar operaţiilor de prelucrări mecanice şi sudură pentru confecţionarea echipamentelor speciale, reclamantul a propus directorului tehnic realizarea unei structuri uşoare suplimentare. Nota de fundamentare a fost aprobată de directorul tehnic astfel cum a fost formulată, propusă si întocmită de reclamant.

Furnizorul selectat în acest sens prin aplicarea procedurilor interne de achiziţie, prin grija Biroului Achiziţii Operator, a fost societatea ***., având oferta cu preţul cel mai scăzut.

Subsecvent, a fost emisă Comanda nr. MBEC 038/11.04.2014, întocmită la nivelul aceluiaşi Birou Achiziţii Operator la solicitarea reclamantului şi propusă conducerii Companiei prin semnătura sa si a şefului Secţiei Echipamente Sol si Facilităţi. Comanda a fost aprobată şi semnată de întreaga conducere executivă a Companiei de la acel moment, anume de directorul tehnic, directorul operaţional, directorul financiar şi directorul general.

Facturile emise au fost vizate cu „Atest necesitatea, realitatea, exactitatea şi legalitatea” de către şeful Secţiei Echipamente Sol şi Facilităţi (***) şi vizat pentru CFP de către reclamant.

Valoarea lucrărilor aferente acestei subcomponente a fost de 36.353,91 Euro (inclusiv TVA), adică de aproximativ 162.386 lei.

S-au întocmit procese-verbale de recepţie preliminară în datele de 23.12.2014 şi 03.02.2015, ambele semnate pentru Companie de către reclamantul (ca reprezentant al structurii-benefîciar final a lucrării) şi de către şeful Secţiei Echipamente Sol şi Facilităţi (în calitate de responsabil cu respectarea reglementărilor în domeniul construcţiilor).

Din partea executantului *** a semnat domnul ***.

In ultima fază, corespunzătoare Notei de fundamentare nr. MC 3377/06.11.2015 (respectiv nr. A 3142/11.11.2015), pentru a se respecta cerinţele de mediu cu privire la reducerea impactului generat de degajarea în atmosferă a prafului rezultat în urma procesului tehnologic şi pentru a proteja operatorul, a propus şi a fost aprobată de directorul tehnic (manager responsabil) separarea completă a dispozitivului ciclonic (generator de praf) prin construirea unei incinte exterioare, protejate la intemperii, care va face posibilă colectarea reziduurilor fără a dispersa în atmosferă praful rezultat. Aceste ultime lucrări suplimentare vizau realizarea unei anexe prin extensie a construcţiilor uşoare sus-menţionate, în suprafaţă de 9 mp (3 m x 3 m), utilizându-se acelaşi mod de construcţie şi aceeaşi platformă betonată executată în prelungirea aleii betonate.

Subsecvent, a fost emisă Comanda nr. MC 3414/12.11.2015, întocmită la nivelul aceluiaşi Birou Achiziţii Operator la solicitarea reclamantului şi propusă conducerii Companiei prin semnătura sa.

Spre deosebire de fazele anterioare, în aplicarea unor noi modificări de procedură internă fundamentate pe centralizarea activităţii de CFP la nivelul unui singur compartiment începând cu data de 01.09.2015, pe comandă au fost aplicate următoarele vize: viza de „Atest necesitatea, realitatea,exactitatea şi legalitatea”, aplicată de reclamantul în data de 12.11.2015. Face precizarea că, în realitate, din cauza faptului că angajatorul a pus la dispoziţia salariaţilor numai acest tip de ştampile şi fără a lua în calcul competenţele de avizare atribuite fiecărui angajat (probabil din raţiuni de economie şi simplificare), s-a născut şi acceptat de Companie o uzanţă internă prin care, în împrejurările deduse cauzei, viza reclamantului avea ca obiect exclusiv atestarea necesităţii. Concluzia se confirmă şi prin faptul că, în ceea ce priveşte comanda în discuţie, reclamantul era conducătorul şi reprezentantul structurii care a propus şi care urma să beneficieze de lucrările comandate (Compartiment întreţinere Componente); viza de „Atest necesitatea, realitatea, exactitatea şi legalitatea”, aplicată de expertul cu atribuţii în aplicarea reglementărilor interne de achiziţii din cadrul Serviciului Aprovizionare) în data de 24.12.2015. Face menţiunea că, la nivelul structurii specializate în achiziţii (Serviciul Aprovizionare), s-a stabilit practica de barare cu o linie a atestării necesităţii, întrucât acest aspect nu putea fi asumat decât de către structura beneficiară (anume, în cazul nostru, cea condusă de reclamant, Compartiment întreţinere Componente).

Se impune precizarea că cea de-a doua viză nu a fost iniţial aplicată, motiv pentru care contabilul-şef (domnul), în numele directorului financiar, a refuzat semnarea, rezoluţia fiind în sensul unei pretinse „nerespectări a procedurilor de achiziţie”. Ulterior, noul director tehnic, a avut mai multe discuţii cu directorul financiar (care a devenit ulterior şi, respectiv, la data emiterii deciziei de concediere contestate şi la cea a depunerii prezentei acţiuni, director general interimar), în sensul caracterului necesar şi legal al comenzii. a precizat că va promova documentul din partea Direcţiei Financiare către directorul general după avizarea comenzii pentru legalitate din partea experţilor Serviciului Aprovizonare, întrucât astfel va fi fost asumată răspunderea necesară din partea specialiştilor Companiei cu atribuţii în implementarea si respectarea reglementărilor interne de achiziţii. Viza dată de Serviciul Aprovizionare a fost dată în biroul Direcţiei Tehnice, în prezenţa celor doi directori tehnici (domnii ) şi a reclamantului.

In ciuda acestei promisiuni, deşi viza din partea Serviciului Aprovizionare a fost dată aşa cum a arătat mai sus (în ajunul Crăciunului), comanda nu a mai fost semnată de către directorul financiar, probabil pentru „a pregăti terenul” pentru concedierea sa, aşa cum ar putea sugera elementele de fapt ce vor fi prezentate mai jos. Nefiind semnată, comanda nu putea merge nici mai departe la directorul general şi, pe cale de consecinţă, nu putea fi semnată nici de acesta.

Având în vedere următoarele argumente:  semnarea şi asumarea comenzii de către directorul tehnic al Companiei, membru al conducerii executive mai ales în raport de calitatea sa de manager responsabil si postholder în sensul reglementărilor europene în domeniul aviaţiei, având dreptul de acces liber la resurse (inclusiv sub aspectele de finanţare, achiziţii şi logistică) în orice aspect priveşte activitatea Direcţiei Tehnice (inclusiv cea a Compartimentului întreţinere Componente); semnarea şi asumarea comenzii de către directorul tehnic poate fundamenta realizarea efectivă a lucrărilor, aşa cum s-a întâmplat de mai multe ori în practica Direcţiei Tehnice; faptul că lucrările privind cele două construcţii uşoare principale erau în curs de executare/finalizare şi comanda privea numai o modificare tehnică prin extensie, în sensul realizării unei încăperi de numai 9 m2;  faptul că lucrările suplimentare aferente comenzii reprezintă sub 5% din întregul proiect (raportat la valoarea totală de aproximativ 434.000 lei), astfel încât este lipsit de sens tehnic şi chiar economic ca un alt eventual operator să preia lucrarea şi să se adapteze la modalitatea tehnică utilizată pentru restul de 95% din proiect de executantul iniţial. In plus, astfel cum rezultă din viza de legalitate a Serviciului de Aprovizionare, reglementările interne de achiziţii se referă la procedurile noi de achiziţie, cu coordonate proprii, iar nu la suplimentări de modificare tehnică precum cele ce fac obiectul comenzii, lucrările au fost executate definitiv în data de 15.12.2015, astfel cum rezultă din Procesul-verbal de recepţie definitivă din 21.12.2015, semnat din partea Companiei de către reclamant (ca reprezentant al structurii-beneficiar final a lucrării) şi de către şef Secţie Echipamente Sol şi Facilităţi (în calitate de responsabil cu respectarea reglementărilor în domeniul construcţiilor). Faptul că toate lucrările au făcut parte din acelaşi proiect rezultă si din faptul că toate procesele-verbale anterioare au fost pentru recepţia prealabilă, acesta din urmă fiind singurul de recepţie definitivă (cu excepţia celui semnat cu reprezentanţii Aeroportului Otopeni, proprietarul terenului aferent).

Valoarea lucrărilor aferente acestei subcomponente a fost de 19.964,62 lei, însă, din pricina obiecţiunilor ridicate de noul director financiar *** (numit începând cu 10.11.2015), furnizorul *** a renunţat la plată, stornând negativ total factura emisă în acest sens.

Tocmai realizarea acestei extensii, aferente ultimei faze a proiectului, a format obiectul cercetării disciplinare din prezenta cauză.

Pretinsul referat de sesizare ce a condus la începerea cercetării disciplinare a reclamantului a mai fost transmis anterior celor mai înalte nivele de conducere a Companiei, fiind întocmit de aceiaşi autor, doamna ***a, şeful Biroul CFP şi avizat de domnul ***, directorul financiar, în data de 30.12.2015 După revocarea celor doi directori generali ai Companiei la sfârşitul lunii martie 2016, doamna **, care a preluat atribuţiile de director financiar interimar, retransmite acelaşi document, dar de această dată domnului ** (persoana care l-a avizat prima dată), care a preluat atribuţiile de director general interimar.

In aplicarea prejudecăţilor pe care cu forţa evidenţei le avea în raport de avizarea Notei anterioare nr. 38114/30.12.2015 a şefului Biroului CFP, directorul general interimar, prin rezoluţie olografa aplicată asupra Notei nr. 118621/15.04.2016 a directorului financiar interimar, dispune începerea cercetării disciplinare împotriva reclamantului şi suspendarea contractului individual de muncă pe durata respectivei cercetări.

Descrierea obiectului cercetării disciplinare, astfel cum rezultă din conţinutul documentului de convocare şi ale cărei limite au fost încălcate cu ocazia luării măsurii desfacerii contractului individual de muncă va constitui un element central în demonstrarea nelegalităţii deciziei contestate.

In data de 31.12.2015, a fost înregistrată la Secretariatul General al Companiei Nota nr. 38114/30.12.2015, respectiv nr. SG 7927/31.12.2015, întocmită de şeful Biroului CFP, si avizată de directorul financiar, domnul. Documentul a fost adresat directorului general executiv - CAO, domnul, care la acel moment avea şi calitatea de membru executiv al Consiliului de administraţie al Companiei (selectat în conformitate cu OUG nr. 109/2011 privind guvernanta corporativă a întreprinderilor publice).

In cuprinsul Notei respective au fost descrise fazele proiectului sus-menţionat, cu următoarele menţiuni:

Comanda nr. MC3414/12.11.2015, aferentă ultimei faze, nu are ataşat minim trei oferte, aşa cum prevăd reglementările interne pentru procedurile de achiziţie directă; faptul că nu este permisă divizarea contractului de achiziţie în mai multe de valoare mai mică, în scopul aplicării procedurii de achiziţie directă, cu referire la modul de aprobare a comenzilor precedente; faptul că Serviciul Aprovizionare din cadrul Direcţiei Tehnice are atribuţii de achiziţia bunurilor, iar nu şi Compartimentul întreţinere Componente, motiv pentru care se solicită „sprijinul cu o opinie asupra situaţiei”.

Cu relevanţă în sensul că decizia de concediere are caracter abuziv şi că „situaţia ” expusă a fost doar un pretext pentru inventarea unei abateri disciplinare în sarcina reclamantului, merită precizat că această schimbare de atitudine din partea Direcţiei Financiare în comparaţie cu fazele precedente ale proiectului se raportează atât la numirea doamnei **a în funcţia şef Birou CFP începând cu data de 01.09.2015, însoţită de schimbarea procedurilor asociate circuitului de acordare a vizei CFP, cât şi la numirea domnului ** în funcţia de director financiar începând cu data de 10.11.2015.

Având în vedere plusvaloarea incontestabilă a lucrărilor realizate pentru activitatea Direcţiei Tehnice, vechimea proiectului şi luând în considerare proporţia relativ scăzută a comenzii aferente ultimei faze în amploarea proiectului, conducerea executivă a Companiei l-a informat că situaţia se va rezolva şi că nu se pune problema neaprobării respectivelor lucrări suplimentare aferente extensiei.

In data de 15.04.2016, a fost înregistrată la Secretariatul General al Companiei Nota nr. 118621/15.04.2016, respectiv nr. SG 2676/15.04.2016, întocmită de directorul financiar interimar, doamna ** şi înaintată directorului general executiv, domnul ***.

Această Notă are un conţinut identic cu cea anterioară nr. 38114/30.12.2015 a şefului Biroului CFP (aceeaşi persoană, doamna **), cu unele diferenţe care nu schimbă cu nimic situatia din nota anterioară:nu a mai fost relatată descrierea fazelor proiectului; nu se mai face nicio referire la o posibilă divizare a contractului de achiziţie în mai multe de valoare mai mică, în scopul aplicării procedurii de achiziţie directă (aspect eliminat probabil pentru că este vădit nefondat, în raport de obiectul şi împrejurările lucrărilor); faptul că lucrările suplimentare la extensia construcţiei uşoare au fost deja efectuate (aspect cunoscut deja de conducerea executivă la data primei note, anume 30.12.2015).

Astfel, Nota nr. SG 2676/15.04.2016 este redactată în următorii termeni:Comanda nr. MC3414/12.11.2015, aferentă ultimei faze, nu are ataşat minim trei oferte, aşa cum prevăd reglementările interne pentru procedurile de achiziţie directă; faptul că Serviciul Aprovizionare din cadrul Direcţiei Tehnice are atribuţii de achiziţia bunurilor, iar nu şi Compartimentul întreţinere Componente, faptul că lucrările suplimentare la extensia construcţiei uşoare au fost deja efectuate, cu toate că respectiva comandă „nu a fost aprobată până la data prezentei de conducerea executivă a companiei”, motiv pentru care se solicită „sprijinul în vederea clarificării acestei situaţii”.

Ca şi în nota precedentă însă, nu se indică în concret săvârşirea unei anumite abateri disciplinare în sarcina reclamantului, iar solicitarea nu este, aşadar, într-un atare sens, ci de acordarea sprijinului în scopul clarificării situaţiei.

Mai mult, conform considerentelor deciziei contestate, chiar autorul celor două note (doamna *) a declarat că „aceasta nu este o sesizare, ci o aducere la cunoştinţa angajatorului a unor fapte, întocmită pentru a solicita sprijin Directorului General în rezolvarea acestei situaţii” (pag. 13 din decizia contestată).

Pe cale de consecinţă, sub nicio formă nu se poate interpreta că aceste note interne sunt redactate cu scopul de a constitui referate de sesizare a unor abateri disciplinare, aşa cum în mod artificial le-a calificat angajatorul pentru angajarea răspunderii sale disciplinare.

Pe Nota nr. 118621/15.04.2016 a Direcţiei financiare (întocmită de directorul financiar interimar), directorul general interimar a dispus în data de 18.04.2016 următoarele rezoluţii în atenţia Direcţiei Resurse Umane şi a Direcţiei Juridice - Compartiment Avizare: „Rog măsuri pentru demararea cercetării disciplinare a d-lui ***, „Având în vedere caracterul repetitiv, în trecut existând operaţiuni similare, dispun suspendarea contractului individual de muncă pe durata cercetării disciplinare prealabile în condiţiile legii ”.

Au fost emise următoarele acte interne subsecvente: Deciziile directorului general nr. 327/22.04.2016/DRU şi nr. 340/03.05.2016/DRU privind componenţa Comisiei de cercetare disciplinară prealabilă a reclamantului. De precizat este că în preambulul acestor decizii se califică Nota Direcţiei financiare nr. 11862/15.04.2016 drept referat de sesizare; Decizia nr. 328/25.04.2016/DRU privind suspendarea contractului individual de muncă ai reclamantului pe durata cercetării; Scrisoarea de convocare nr. DRU 786/1/25.04.2016.

Convocarea la cercetarea disciplinară prealabilă a reclamantului a fost realizată prin Scrisoarea de convocare nr. 786/1/25.04.2016, conform căreia obiectul cercetării disciplinare prealabile îl constituie: „verificarea şi stabilirea împrejurărilor de fapt şi de drept în care au avut loc faptele.. .salariatului Petrescu Constantin... sesizate prin Nota Direcţiei Financiare nr. 11862/15.04.2016.., ; „analizarea cercetarea faptelor salariatului ***... sesizate prin Nota Direcţiei Financiare nr. 11862/15.04.2016... în vederea constatării dacă aceste fapte constituie abatere disciplinară în condiţiile legii”.

In continuare, se detaliază efectiv abaterile disciplinare imputate: „întocmirea necorespunzătoare a Notei de fundamentare a achiziţiei (MC 3377/06.11.2015) aferentă Comenzii MC 3414/12.11.2015, prin neataşarea la aceasta a/neîntocmirea acesteia având, la bază minim 3 (trei) oferte...conform prevederilor Regulamentului privind atribuirea contractelor de achiziţie... ”. Se precizează şi că existenţa ofertelor ar fi făcut „dovada faptului că achiziţia propusă...a fost ca urmare a selectării celei mai avantajoase oferte pentru ***, în condiţiile în care, în conformitate cu Regulamentul privind atribuirea contractelor de achiziţie al companiei... ***are obligaţia de a asigura o utilizare eficientă a fondurilor în procesul de achiziţie, de a promova concurenţa dintre operatorii economici, precum şi de a garanta nediscriminarea, recunoaşterea reciprocă şi tratamentul egal al operatorilor economici care participă la procesul de achiziţie”. Se mai precizează şi că întocmirea necorespunzătoare a Notei menţionate are în vedere şi faptul „că s-a obţinut în prealabil aprobarea din partea conducerii executive *** pentru efectuarea lucrărilor suplimentare... aferente comenzii MC3414/12.11.2015 de către firma ***”, „iniţierea achiziţionării lucrărilor...aferente Comenzii MC3414/12.11.2015 de către structura Compartimentul întreţinere Componente, prin şeful acestuia, salariatul Petrescu Constantin... care, conform Regulamentului de Organizare şi Funcţionare T***nu are, în atribuţii, achiziţionarea unor astfel de bunuri, în condiţiile în care, conform Regulamentului menţionat, structura Serviciul Aprovizionare din cadrul Direcţiei Tehnice este cea care are ca atribuţii specifice achiziţia bunurilor, materii prime şi materiale, a mijloacelor fixe, a obiectelor de inventar necesare desfăşurării activităţii operatorului aerian...; „executarea lucrărilor.., aferente Comenzii MC3414/12.11.2015 înaintată Direcţiei Financiare de către structura Compartimentul întreţinere Componente, prin şeful acesteia, salariatul Petrescu Constantin.. .fără a fi obţinută în prealabil aprobarea necesară din partea conducerii executive...

Se observă aşadar o contradicţie între pretinsul Referat de sesizare şi documentul de convocare la cercetarea disciplinară, întrucât cel dintâi se referă exclusiv la neataşarea a cel puţin trei oferte la comandă, iar nu la nota de fundamentare a achiziţiei.

Primul termen al întrevederii are un conţinut restrâns şi mai mult de ordin procedural, însă reprezintă momentul în care i-au fost comunicate aşa-numitele întrebări iniţiale punctuale care urmau să fie dezvoltate cu ocazia desfăşurării cercetării disciplinare în cadrul următoarelor termene, lucru care însă nu s-a mai întâmplat.

Al doilea termen (şi ultimul) al întrevederii nu s-a încheiat cu finalizarea cercetării disciplinare prealabile în sensul Codului muncii, dar durata sa deosebit de îndelungată şi, ar putea spune, inumană (de la orele 14:00 până spre orele 23:00), i-au afectat puternic sănătatea, reclamantul fiind transportat la spital pentru suspiciunea confirmată de anevrism cerebral, ceea ce a condus la întreruperea întrevederii.

A fost fixat, conform convocatorului, la data de 04.05.2016. Nefiindu-i comunicate Referatul de sesizare şi Decizia directorului general privind efectuarea cercetării disciplinare a reclamantului, precum şi privind modificarea/extinderea Comisiei de cercetare disciplinară, a formulat cererea înregistrată la *** sub nr. SG 3136/04.05.2016, prin care a solicitat punerea la dispoziţie a acelor documente şi acordarea unui nou termen de întrevedere.

Cu această ocazie, Comisia de cercetare i-a pus la dispoziţie un număr de 22 de „întrebări iniţiale punctuale” cu privire la obiectul cercetării, motiv pentru care a solicitat acordarea unei amânări mai îndelungate decât termenul din 06.05.2016 iniţial stabilit, în vederea formulării răspunsurilor. Calificarea întrebărilor ca „iniţiale”, făcută tocmai de către angajator în cuprinsul deciziei contestate (pag. 8, cratima a 2-a din decizie), prezintă relevanţă pentru nelegalitatea deciziei contestate, respectiv în sprijinul neefectuării cercetării disciplinare.

Comisia a decis ca următorul termen de întrevedere să fie stabilit pentru 06.05.2016,ora 14:00, cu menţiunea că, în situaţia în care pentru anumite întrebări va avea nevoie de un termen suplimentar de răspuns, i se va putea acorda eventual o amânare până în data de 09.05.2016, ora 10:00. Acesta era sensul termenului de „eventual”, adică reclamantul va putea beneficia de amânare cel târziu până la data menţionată în situaţia în care o va cere (în caz contrar, indicarea posibilităţii de amânare devenea lipsită de sens).

Al doilea termen al întrevederii din 06.05.2016 a debutat cu aşa-zisa prezentare de către Comisia de cercetare a motivelor şi obiectului întrevederii, precizându-se în mod sec că sunt cele menţionate în convocator, respectiv verificarea şi stabilirea împrejurărilor de fapt şi de drept în care au fost săvârşite de către reclamantul faptele sesizate prin Nota Direcţiei financiare nr. 11862/15.04.2016.

Acesta este însă un aspect relevant în dovedirea nelegalităţii deciziei contestate, întrucât confirmă limitele obiectului cercetării disciplinare, care după cum se va vedea au fost încălcate aproape în totalitate.

După acest moment, întrevederea a continuat cu formularea mai multor cereri din partea reclamantului, pe care le va reitera şi ca motive de nelegalitate/netemeinicie mai jos, după care s-a procedat la discutarea acordării unui termen până la 09.05.2016, ora 10:00 (conform celor discutate în întrevederea precedentă) pentru transmiterea răspunsului la punctul nr. 22 din setul de întrebări iniţiale; în respingerea solicitării, angajatorul recunoaşte mai multe elemente esenţiale de derulare a procedurii de cercetare, dar care nu au mai avut loc până la data deciziei contestate. Nemaifiind acordat acel termen, s-a intrat pe fondul obiectului convocării, dar discuţiile s-au limitat exclusiv la împrejurările în care a fost iniţiat şi derulat procesul de achiziţie supus cercetării [3.2.3].

Sunt neserioase şi mincinoase afirmaţiile din decizia de concediere că ar fi „depus gradual, în decurs de mai bine de 5 (cinci) ore, o serie de documente/solicitări adresate Comisiei” (pag. 9 din decizie). In primul rând, respectiva durată nu a fost generată de reclamantul, care a manifestat permanent bună-credinţă, profesionalism şi deschidere de colaborare în vederea aflării adevărului; în realitate, nu a durat mult discutarea cererilor sale, ci faptul că membrii Comisiei au deliberat la fiecare ore în şir, ceea ce dovedeşte şi că obiectul solicitărilor nu era nici nerelevant şi nici abuziv. Pe bună dreptate, în cea mai mare parte a timpului aferent, Comisia a dispus ca reclamantul şi avocatul său să iasă din sala de întrevedere, fiind ţinuţi ore în şir în picioare pe holul din afara sălii pe durata exagerată (în raport de natura cererilor) a aşa-ziselor „deliberări”.

Mai exact, în cadrul celui de-al doilea termen al întrevederii din 06.05.2016, a formulat următoarele solicitări: încetarea suspendării contractului individual de muncă, pentru motivul caracterului eronat al pretinselor fapte anterioare similare celor ce fac obiectul cercetării şi care au justificat, conform rezoluţiilor olografe ale directorului general pe pretinsul Referat de sesizare, acea măsură (cererea înregistrată sub nr. SG 3207); regularizarea Scrisorii de convocare şi a obiectului cercetării disciplinare, în raport strict de faptele sesizate prin pretinsul Referat de sesizare, având în vedere că nu există corespondenţă între acesta şi obiectul cercetării disciplinare (cerere înregistrată sub nr. SG 3208); modificarea componenţei Comisiei de cercetare disciplinară, pentru motivul nelegalităţii acesteia, în raport de încălcarea expresă a procedurii interne de cercetare disciplinară, ce face parte integrantă din Regulamentul Intern la nivel de unitate (cerere înregistrată sub nr. SG 3209); administrarea probei testimoniale cu cei doi directori tehnici de la data întocmirii Comenzii în discuţie si a Notei de fundamentare aferente, anume domnii *** şi ** (cerere înregistrată sub nr. SG 3210); reluarea/reiniţierea procedurii de cercetare disciplinară, cu respectarea dispoziţiilor obligatorii prevăzute de Regulamentul Intern, pentru motivul nelegalităţii convocării reclamantului la cercetarea disciplinară, cu consecinţa nulităţii Scrisorii de convocare, a tuturor actelor subsecvente şi, respectiv, a întregii proceduri de cercetare prealabilă, ca urmare a neregularităţii semnăturii aplicate pe convocator (cerere înregistrată sub nr. SG 3211); administrarea probei testimoniale cu mai multe persoane direct implicate în proiect, care ar fi putut infirma abaterile imputate, anume domnii - inginer cooordonator —, *** — inspector calitate — şi *** — şef Secţie Echipamente Sol şi Facilităţi (cerere înregistrată sub nr. SG 3212); dispunerea de îndată a revocării măsurii de suspendare a contractului individual de muncă, în urma declarării neconstituţionale a art. 52 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, care constituie temeiul de drept al acestei măsuri (cerere înregistrată sub nr. SG 3214).

Aceste cereri au fost făcute în scopul total opus celui considerat de Comisia de cercetare; niciuna nu poate fi apreciată drept abuzivă ori făcută cu rea-credinţă, întrucât nu poate denota altceva decât buna-credinţă şi dorinţa reclamantului de a se derula cercetarea disciplinară în condiţii depline de legalitate, corectitudine şi transparenţă, în vederea aflării adevărului.

Cu titlu secundar, afirmaţia este contrazisă prin numerele de înregistrare atribuite la Secretariatul General al Companiei, unde se înregistrează cu o frecvenţă deosebit de ridicată documente la fiecare oră. Or, cererile sale au primit numere consecutive în registrul SG: 3207, 3208, 3209, 3210, 3211, 3212 şi 3214 din 06.05.2014.

In sensul celor stabilite la întrevederea din 04.05.2016, a solicitat să i se acorde posibilitatea de a trimite Comisiei răspunsul la punctul nr. 22 din setul de întrebări iniţiale (anume toate apărările pe care dorea să le invoce în mod independent de celelalte întrebări) până în data de 09.05.2016, ora 10:00.

După deliberări ce au durat aproximativ 30 de minute, Comisia a hotărât respingerea solicitării, pentru următoarele motive (pag. 18 din decizie): In cursul întrevederii, „va trebui depusă comisiei o declaraţie scrisă care să conţină apărările sale cu privire la obiectul convocării”, deci în plus faţa de răspunsurile la cele 22 de întrebări „iniţiale”, „urmând ca în cursul întrevederii să i se dea posibilitatea să-şi formuleze atât punctul de vedere, apărările, cât şi să răspundă la întrebările punctuale ale Comisiei, urmând ca aceste apărări şi răspunsuri să fie consemnate în prezentul proces-verbal”.

Pe lângă aceste elemente, în sensul dovedirii neefectuării cercetării disciplinare mai este şi faptul că răspunsul său „iniţial” dat la întrebările „iniţiale” ale Comisiei au fost redactate într-o formă de schiţă, pentru că erau mai multe aspecte pe care nu le-a înţeles, dat fiind că, în opinia sa nu aveau legătură cu obiectul cercetării astfel cum rezultă din convocator şi pretinsul Referat de sesizare. În realitate, modul de emitere a deciziei contestate arată că acţiunile şi conduita Comisiei de cercetare aveau un rol pur strategic, de zădărnicire a dreptului său la apărare prin necunoaşterea cu exactitate a abaterilor disciplinare care i se impută. Pe bună dreptate, abaterile reţinute în decizia contestată sunt în mod covârşitor altele decât cele ce i-au fost aduse la cunoştinţă prin Scrisoarea de convocare, iar consecinţele produse apar pentru prima dată în decizia contestată, astfel încât faţă de marea majoritate a faptelor nu a avut la nici un moment posibilitatea de a-şi aduce minime argumente în apărare.

Discuţiile pe fondul obiectului cercetării disciplinare prealabilă au fost limitate la cercetarea împrejurărilor în care a fost iniţiat şi derulat procesul de achiziţie.

Potrivit considerentelor din decizia de concediere, discuţiile pe „fondul obiectului convocării” au început, în cadrul aceleiaşi a doua întrevederi, la ora 19:40. Afirmaţia nu este însă decât parţial adevărată, întrucât nu s-a intrat efectiv pe fondul obiectului cercetării disciplinare, ci doar au avut loc discuţii preliminare în pregătirea antamării acestuia şi a configurării împrejurărilor în care pretinsele fapte au fost săvârşite.

Astfel, s-a început cu ascultarea reclamantului, principala temă fiind prezentarea Notei de fundamentare nr. MC 3377/06.11.2015, cu atingerea într-o anumită măsură şi a cronologiei întocmirii şi aprobării Comenzii aferente nr. MC 3414/12.11.2015. Totodată, au fost ascultate telefonic doamna - sef Birou Achiziţii Operator din cadrul Serviciului Aprovizionare - şi doamna - economist în Serviciul Aprovizionare şi care a întocmit comanda respectivă.

Foarte important este că a fost convocat şi s-a prezentat personal în cadrul întrevederii directorul tehnic care a aprobat comanda, domnul ***, dar a cărui depoziţie, esenţială în circumstanţele deduse cauzei, nu a mai fost luată, pentru motivul întreruperii întrevederii la ora 23:00, ca urmare a deteriorării stării de sănătate a reclamantului.

Se impune precizarea şi că, potrivit considerentelor reţinute de angajatorul însuşi în decizia contestată, urmau să fie efectuate (dar nu au mai fost) următoarele acte de procedură pe fondul obiectului cercetării disciplinare: discutarea în cadrul întrevederii a setului de 22 „întrebări punctuale iniţiale”, raportat mai ales la faptul că motivul pentru care a fost convocat nu era foarte clar. Dovadă în acest sens stau şi abaterile disciplinare reţinute în decizia de concediere, care sunt în marea lor majoritate altele decât cele ce au format obiectul cercetării disciplinare; fondul efectiv abaterilor disciplinare imputate, cu exercitarea dreptului legal al reclamantului la apărare; luarea unei declaraţii scrise finale date de către reclamantul privind obiectul cercetării disciplinare.

După o durată a întrevederii de aproximativ 9 ore, în jurul orelor 23:00 a suferit un anevrism cerebral, fiind transportat de urgenţă la spital în jurul miezului nopţii, în urma evaluării făcute de echipajul aflat de gardă la cabinetul medical din incinta Aeroportului Otopeni.

Sunt nereale, mincinoase şi bazate pe rea-credinţă considerentele reţinute în decizia contestată, în sensul că a autorizat telefonic avocatul care l-a asistat pe durata întrevederii „să poarte discuţii ulterioare cu membrii Comisiei pentru a stabili modul în care urmează să se desfăşoare cercetarea disciplinar prealabilă” (pag. 23 din decizie). Nu a împuternicit la niciun moment avocatul respectiv să poarte discuţii în numele său, acest lucru fiind de altfel şi contrar prevederilor art. 251 din Codul muncii, potrivit cărora cercetarea disciplinară se realizează cu prezenta obligatorie a salariatului (cu excepţia situaţie când nu se prezintă fară un motiv obiectiv), fiind posibilă numai asistarea de către o terţă persoană (avocat sau reprezentantul sindicatului din care face parte).

Odată încetată prezenţa reclamantului la întrevedere pentru un motiv obiectiv în sensul art. 251 alin. (3) din Codul muncii, desfăşurarea cercetării disciplinare se întrerupe/suspendă în temeiul legii, urmând ca aceasta să continue numai cu reconvocarea la un nou termen de întrevedere, realizată conform legii.

Este adevărat că, anterior transportării de urgenţă la spital, avocatul l-a contactat telefonic de mai multe ori pentru a-l întreba de starea de sănătate şi dacă va putea să se întoarcă în sala unde avea loc întrevederea. Intr-una dintre conversaţii - şi cu luarea în considerare a deteriorării dovedite a sănătăţii reclamantului -, în acelaşi spirit de bună-credinţă şi de aflare a adevărului, a precizat că este de acord ca, în măsura în care starea de sănătate îi va permite, va depune completarea la apărările sale faţă de „întrebările punctuale iniţiale” în scris, până în data de 09.05.2016, ora 10:00.

In continuare, după încetarea prezenţei sale la întrevedere, pentru a face un pas înainte, avocatul reclamantului a comunicat Comisiei schiţa de răspunsuri pe care a pregătit-o la restul de 21 de întrebări transmise în data de 04.05.2016.

Sunt tot nereale, mincinoase şi bazate pe rea-credinţă considerentele din decizia contestată în sensul că avocatul care l-a asistat la întrevedere „a fost de acord şi s-a angajat ca, în cazul în care în urma investigaţiilor medicale salariatului i se va elibera un certificat medical... să îi aducă la cunoştinţa salariatului faptul că acesta este reconvocat de către Comisie în prima zi lucrătoare după data încetării cauzei de suspendare de drept... la ora 12.00 în aceeaşi locaţie... nemai considerând necesară realizarea niciunei formalităţi de convocare pentru această nouă întrevedere”.

Avocatul său nu a purtat discuţii cu membrii Comisiei cu privire la o eventuală reconvocare fără alte formalităţi, ci doar a avut loc o discuţie neoficială cu doamna jurist Andreea Simion în care nu s-a convenit astfel. Nu s-a discutat niciodată acest aspect cu titlu oficial în Comisie şi, în orice caz, aşa cum a precizat mai sus, potrivit legii nu este permisă continuarea întrevederii de cercetare disciplinară în lipsa prezenţei salariatului cercetat în situatia existentei unui motiv obiectiv de absentă. Pe cale de consecinţă, în realitate s-a stabilit că reclamantul va fi convocat conform legii, întrucât avocatul care îl asista nu era mandatat să stabilească nimic în numele său privind desfăşurarea cercetării disciplinare.

Este adevărat însă că avocatul reclamantului s-a obligat să anunţe Comisia despre situaţia dacă intervine un concediu medical, ceea ce s-a si întâmplat.

După cum va decurge din cele ce vor fi arătate în continuare, aceste elemente mincinoase din cuprinsul deciziei contestate au fost reţinute cu rea-credinţă de angajator, astfel încât să fundamenteze în mod forţat şi abuziv concedierea disciplinară a reclamantului, cu evitarea administrării tuturor probelor pe care a anunţat deja că voia să le aducă în sprijinul nevinovăţiei sale şi a exercitării depline a dreptului său la apărare pe durata cercetării, ceea ce ar fi putut zădărnici luarea măsurii de concediere.

Modul în care a adus la cunoştinţa Comisiei de cercetare încetarea incapacităţii temporare de muncă a fost interpretat în mod nejustificat şi oportunistic în sensul unei pretinse rele-credinţe a reclamantului, ceea ce a condus pe de-o parte la nesemnarea procesului-verbal din 06.05.2016 şi la neluarea în calcul a obiecţiunilor sale faţă de draftul iniţial propus de Comisie, iar pe de cealaltă parte la invitarea „mascată” a reclamantului la sediul Companiei pentru comunicarea deciziei de concediere, în loc de continuarea cercetării disciplinare nefinalizate conform legii. Pe lângă acest din urmă motiv de nelegalitate, situaţia a generat emiterea deciziei de concediere disciplinară pentru, în majoritate covârşitoare, alte fapte decât cele ce făceau obiectul cercetării conform convocatorului comunicat reclamantului şi, totodată, la consecinţe care au fost descrise pentru prima dată tot în decizia contestată.

In primul rând, la întrevederea din ziua de vineri. 06.05.2016, avocatul care l-a asistat a stabilit cu doamna jurist ***, membrul care a condus de facto lucrările Comisiei de cercetare, că o va anunţa pe aceasta în situaţia în care reclamantul va beneficia de un concediu medical. Afirmaţia din decizia contestată în sensul că avocatul său ar fi „abordat-o”pe doamna *** este aşadar tendenţioasă.

În al doilea rând, avocatul său a anunţat-o pe doamna Simion în ziua de sâmbătă, 07.05.2016, că reclamantul va fi în incapacitate temporară de muncă. Pentru motivul că era vorba de o zi nelucrătoare, concediul medical a fost emis începând cu prima zi lucrătoare, anume luni, 09.05.2016.

Conform art. 1 din Decizia directorului general al *** nr. DG 77 din 31.12.2014, începând cu aceeaşi dată, „salariaţii Companiei *** au obligaţia de a înştiinţa şeful direct privind apariţia stării de incapacitate temporară de muncă şi datele de identificare, respectiv: numele medicului prescriptor, unitatea în care funcţionează acesta si adresa de reşedinţă pe perioada incapacităţii de muncă, în termen de 24 de ore de la data acordării concediului medical”.

In aplicarea acestei reguli interne, a transmis un e-mail şefului direct, domnul *** (directorul tehnic), indicând toate elementele prevăzute în procedura internă, în dimineaţa zilei de marţi, 10.05.2016 (în jurul orei 10:00), respectând aşadar termenul de 24 de ore de la data acordării concediului medical fixat prin decizia internă sus-menţionată.

Aşa fiind, consideră că sunt lipsite de sens şi chiar de colegialitate considerentele din decizia contestată în sensul că „se ridică suspiciuni motivate asupra bunei-credinte a salariatului si a persoanei care l-a asistat”. Nu există niciun suport faptic care să-i înlăture buna-credinţă, cu excepţia interpretărilor abuzive şi pline de zel ale membrilor Comisiei de cercetare, care probabil aveau misiunea de la directorul general interimar să găsească orice pretext suplimentar pentru o cercetare disciplinară rezumativă, de pură formă, astfel încât să poată fi emisă decizia de concediere cât mai repede, cu scopul de a da curs intereselor sindicale împotriva reclamantului şi de a-şi creşte legitimitatea faţă de liderii de sindicat respectivi.

In al treilea rând, în ziua lucrătoare imediat următoare celei în care a încetat incapacitatea temporară de muncă, a depus la registratura ***, sub nr. 14982/13.05.2016, o adresă prin care a adus la cunoştinţa angajatorului următoarele: încetarea perioadei de incapacitate temporare de muncă în data de 12.05.2016, reclamantul fiind apt pentru o nouă întrevedere, cu anexarea certificatului de concediu medical aferent; solicitarea de efectuare a convocării reclamantului în vederea continuării întrevederii de cercetare disciplinară în conformitate cu art. 251 alin. (2) din Codul muncii şi cu Regulamentul Intern al Companiei; faptul că la următorul termen de întrevedere va prezenta obiecţiunile la Procesul-verbal aferent celui din 06.05.2016, transmis în formă de proiect pe e-mail de doamna *** (secretarul Comisiei); faptul că la termenul din 06.05.2016 nu s-au epuizat nici jumătate din faptele imputate prin Scrisoarea de convocare, astfel încât nu poate fi susţinută efectuarea cercetării conform art. 251 alin. (1) din Codul muncii; cercetarea disciplinară nu a fost finalizată, iar la momentul întreruperii nu i s-a dat posibilitatea de a invoca toate apărările de care înţelege să se folosească în exercitarea dreptului la apărare, conform art. 251 alin. (4) din Codul muncii. Cu alte cuvinte, nu a adus toate argumentele, apărările, probele şi motivaţiile pe care le considera utile înaintea Comisiei de cercetare.

In al patrulea rând, sunt mincinoase afirmaţiile din decizia contestată în sensul că membrii Comisiei i-ar fi solicitat în mod repetat, înainte de data de 13.05.2016, să transmită perioada concediului medical. Acest lucru i-a fost cerut de abia în după-amiaza zilei de joi (momentul citirii e-mail-ului), 12.05.2016 şi s-a conformat de îndată în următoarea zi, 13.05.2016.

Conform acordului dintre avocatul reclamantului şi doamna jurist ***, preşedintele de facto al Comisiei de cercetare, s-a stabilit în urma întreruperii termenului de întrevedere din 06.05.2016 că, în situaţia incapacităţii temporare de muncă, obiecţiunile la procesul-verbal ai acestui termen vor fi comunicate Comisiei cu ocazia următorului termen. Pentru a dovedi acest aspect, va depune corespondenţa purtată între avocatul reclamantului şi doamna Simion.

Sunt aşadar nereale, mincinoase şi duplicitare considerentele din decizia contestată în sensul că avocatul său şi-ar fi „asumat verbal că va trimite (n.s. - un punct de vedere) imediat ce primeşte documentul (n.s. - procesul-verbal al termenului din 06.05.2016) se remarcă folosirea de termeni vagi din punctul de vedere al conţinutului, precum „imediat” ori elemente oportuniste precum „asumarea verbală”. Angajatorul este, potrivit legii, un profesionist şi, ca atare, nu se poate prevala de elemente pe care nu le poate proba, cu atât mai mult cu cât sarcina probei îi aparţine (cu toate acestea, reclamantul va obţine şi aduce dovada contrară).

De altminteri, având în vedere că reclamantul a fost în concediu medical până în data de joi, 12.05.2016, fapt comunicat angajatorului în ziua imediat următoare — vineri, 13.05.2016 când „Comisia a decis să îşi continue lucrările” (pag. 28 din decizie) fără a-l convoca, decizia contestată fiind înregistrată cu număr de luni, 16.05.2016, rezultă cu forţa evidenţei că angajatorul nu a fost deloc interesat de niciun „punct de vedere” faţă de procesul-verbal al întrevederii terminate la ora 23:25 (a se vedea pag. 24, par. 2 din decizia contestată) cu transportarea reclamantului de urgenţă la spital, de poziţia sa în cadrul cercetării şi nici de drepturile mele legale. Pe bună dreptate, obiecţiunile se formulau de reclamantul (care se afla în concediu medical), iar nu de avocatul său, ci cel mult împreună cu acesta din urmă.

Angajatorul, prin Comisia de cercetare, nu a făcut altceva decât să profite de oportunitatea de a specula — deşi nepermis şi nefondat — o aşa-zisă rea-credinţă a reclamantului privind comunicarea perioadei de concediu medical, inventând pretexte false şi mincinoase obţinute prin denaturarea realităţii, pe care ulterior le-a introdus în decizia de concediere; astfel, angajatorul a ticluit strategic situaţia în această direcţie pentru a-i fragiliza înşelător poziţia prin decredibilizare, precum şi pentru a forţa în mod artificial atât motivarea nesemnării de către părţi a procesului-verbal al întrevederii din 06.05.2016, cât şi incorporarea abuzivă a acestuia în decizia contestată.

Caracterul duplicitar al angajatorului şi, respectiv, al Comisiei decurge şi din inconsecvenţele în interpretarea legii, care generează considerente contradictorii în decizia contestată, în funcţie de soluţia care se „pliază” în mod oportunistic în favoarea măsurii concedierii. Astfel, se precizează în decizia contestată (pag. 27) că avocatul ales nu ar fi avut dreptul să depună la *** cererea nr. 14982/13.05.2016 (descrisă mai sus), întrucât în cadrul cercetării salariatul poate fi numai asistat (iar nu şi reprezentat); or, la momentul întreruperii întrevederii din 06.05.2016, se reţine total contrariul în decizia contestată (pag. 23), anume că reclamantul l-ar fi autorizat telefonic pe avocatul care il asista să il reprezinte în sensul stabilirii modului de continuare a desfăşurării cercetării disciplinare (ceea ce oricum reprezintă un act de reprezentare mult mai grav decât depunerea unor acte). Aceste contradicţii nu sunt singulare în cuprinsul stufos al deciziei, existând mai multe elemente de probă în sensul că aceasta a fost redactată „pe repede înainte”, respectiv „pe genunchi”, pentru a se dispune cu cât mai repede măsura încetării raportului său de muncă.

In data de 17.05.2016, la orele 15:10, a primit un e-mail de la doamna **, secretarul Comisiei de cercetare, prin care era „invitat”, în data de 18.05.2016, ora 13:00 în aceeaşi sală în care au avut loc celelalte termene de întrevedere.

A confirmat de primire, cu solicitarea de a i se preciza obiectul invitaţiei. Nu am primit însă niciun răspuns.

S-a prezentat totuşi la data şi locul indicate în e-mail, aducând conform celor convenite anterior, obiecţiunile la procesul-verbal din 06.05.2016, pe care le-a înregistrat sub nr. SG 3527/18.05.2016, cu scopul de a fi discutate cu membrii Comisiei şi, ulterior, de a se semna documentul în mod corespunzător.

Numai că „invitaţia” nu era pentru continuarea cercetării disciplinare („întrerupte” conformdeciziei contestate în data de 06.05.2016), ci pentru comunicarea deciziei de concediere disciplinară a reclamantului, pe care o contestă în prezentul proces.

Descrierea faptelor care constituie abaterile disciplinare pentru care s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului este cuprinsă în prima parte a art. 2 din decizia contestată.

Astfel, abaterile disciplinare constatate în urma cercetării disciplinare sunt: Depăşirea atribuţiilor de serviciu şi încălcarea cu bună-ştiinţă a procedurilor interne ale Companiei prin: semnarea ca întocmit a Comenzii MC 3414/12.11.2015; recepţia lucrărilor care nu intră în atribuţiile structurii pe care salariatul o conduce conform ROF ***; întocmirea documentelor achiziţiei care a făcut obiectul Comenzii MC 3414/12.11.2015, în următoarele modalităţi: cu nerespectarea dispoziţiilor Regulamentului privind atribuirea contractelor de achiziţie ai Companiei (privind neataşarea a cel puţin trei oferte); fară ca salariatul să facă dovada selectării celei mai avantajoase oferte pentru *** prin contractarea firmei *** pentru executarea lucrărilor respective;  fără a face dovada asigurării unei utilizări eficiente a fondurilor Companiei în procesul de achiziţie; fărăa face dovada asigurării promovării concurenţei dintre operatorii economici; fărăa face dovada garantării nediscriminării, recunoaşterii reciproceşi tratamentului egal al operatorilor economici; Solicitarea, iniţierea, coordonarea, gestionarea directă, permiterea executării unei lucrări şi recepţionarea acesteia, în următoarele modalităţi: fără obţinerea prealabilă a aprobărilor necesare din partea conducerii executive cu privire la comanda aferentă serviciilor;  fără obţinerea niciunei aprobări din partea conducerii cu privire la executarea lucrărilor de către firma ***; fără obţinerea în prealabil a autorizaţiei de construire; fără obţinerea în prealabil a avizelor corespunzătoare; fărăsă existe un proiect tehnic avizat de persoane autorizate; angajarea răspunderii Companiei *** de către reclamantul faţă de un prestator de servicii, după cum urmează: fără a obţinerea în prealabil aprobările necesare cu privire la achiziţia aferentă Comenzii MC nr. 3414/12.11.2015; cu blocarea eventualei plăţi la care era îndreptăţit prestatorul.

Consecinţele abaterilor disciplinare reţinute în decizie rezultă din mai multe menţiuni aferente descrierii faptelor constatate, astfel: privind fapta de solicitare, iniţiere, coordonare, gestionare directă, permiterea executării unei lucrări şi recepţionarea acesteia”, consecinţele constau în: punerea Companiei sub un pericol important iminent de atragere a răspunderii Companiei şi de primire a unor amenzi consistente din partea autorităţilor competente pentru executarea unor lucrări fară autorizaţie, precum şi pentru nedeclararea în sensul impozitării acestei construcţii; imposibilitatea înregistrării în cartea funciară a construcţiei în cauză. privind fapta de „angajare a răspunderii Companiei ***...faţă de un prestator de servicii fără a obţine în prealabil aprobările necesare... ”, consecinţele constau în: blocarea eventualei plăţi la care era îndreptăţit prestatorul; atragerea unui prejudiciu negativ de imagine şi de reputaţie al companiei faţă de un terţ (***).

Reclamantul a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a deciziei de concediere contestate, pentru următoarele motive de nelegalitate, pe care le invocă în raport de succesiunea lor cronologică: nulitatea procedurii de cercetare prealabilă, pentru nerespectarea prevederilor procedurale prevăzute de Regulamentul Intern la nivelul unităţii; nulitatea convocării la cercetarea disciplinară prealabilă, a tuturor actelor subsecvente şi, respectiv, a întregii proceduri de cercetare prealabilă, pentru motivul neregularităţii şi/sau lipsei semnăturii conform legii aplicate pe Scrisoarea de convocare; nulitatea convocării la cercetarea disciplinară prealabilă, pentru emiterea acesteia cu încălcarea deciziei angajatorului de începere a procedurii de cercetare, în sensul lipsei corespondenţei între obiectul pretinsului Referat de sesizare a abaterilor imputate şi obiectul Scrisorii de convocare, având în vedere că prin decizia directorului general al Companiei s-a dispus exclusiv cercetarea faptelor sesizate prin Referatul menţionat; neefectuarea cercetării disciplinare prealabile; încălcarea dreptului la apărare al reclamantului în cursul cercetării; sancţionarea disciplinară a fost dispusă pentru fapte care nu au făcut obiectul cercetării disciplinare prealabile; reţinerea în decizia contestată a unor consecinţe a abaterilor constatate care nu au fost discutate cu ocazia desfăşurării cercetării disciplinare prealabile.

În ceea ce priveşte nulitatea procedurii de cercetare prealabilă, prin nerespectarea prevederilor procedurale ale Regulamentului Intern se invocă nulitatea procedurii de cercetare disciplinară a reclamantului şi a tuturor actelor subsecvente, ca urmare a încălcării Anexei nr. 1 (denumite „Addendum 1”) la Regulamentului Intern la nivel de unitate, intitulate „Procedura generală privind sancţiunile disciplinare şi aplicarea acestora”, sub aspectul inexistenţei unui act de sesizare disciplinară, sens în care înţelege să solicite anularea Deciziei directorului general nr. 327/22.04.2016/DRU prin care s-a dispus efectuarea cercetării disciplinare prealabile a reclamantului.

Totodată, invocă şi nelegalitatea componenţei Comisiei de cercetare prealabilă, sens în care înţelege să solicite anularea Deciziei directorului general nr. 34G/03.05.2Q16/DRU prin care s-a numit Comisia de cercetare prealabilă a reclamantului, precum şi a tuturor actelor întocmite de această Comisie şi care au stat la baza, respectiv au condus ia adoptarea deciziei contestate [5.1.2].

La pct. 3, par. 2 din Procedura generală privind sancţiunile disciplinare şi aplicarea acestora, ce constituie Anexa nr. 1 la Regulamentul Intern (denumită în continuare „Procedura Disciplinară Internă”), se dispune imperativ că „Cercetarea faptei ce constituie abatere se face de către Comisia... în baza referatului întocmit de şeful ierarhic superior al salariatului respectiv sau din dispoziţia conducătorilor executivi ai Companiei ***, prin care se sesizează angajatorul în legătură cu săvârşirea unei fapte considerată a fi o abatere disciplinară”.

Trebuie precizat că Regulamentul Intern şi, implicit, Procedura Disciplinară Internă, sunt acte/izvoare de dreptul muncii în sensul art. 241 şi urm. din Codul muncii aprobate prin hotărâre a Consiliului de administraţie al ***, cu consultarea prealabilă a celor nouă sindicate constituite ia nivel de unitate, având caracter obligatoriu faţă de directorul general al Companiei (care se subordonează Consiliului de administraţie), iar acesta din urmă nu are dreptul să decidă în sens contrar ori să le modifice (decât cu derogarea organului de administrare), ci numai îndatorirea să le respecte astfel cum au fost adoptate.

Consideră că în speţă nu există un atare act de sesizare, pentru două motive: nota nr. 118621/15.04.2016 a fost calificată expres în cadrul procedurii de cercetare prealabilă drept „Referat de sesizare”. Or, însuşi autorul Notei menţionate si membru în Comisia de cercetare, a declarat oficial în cadrul întrevederii din 06.05.2016 (astfel se reţine chiar în considerentele deciziei contestate) că „aceasta nu este o sesizare, ci o aducere la cunoştinţa angajatorului a unor fapte, întocmită pentru a solicita sprijin Directorului General în rezolvarea acestei situaţii”; rezoluţia olografa a directorului general aplicată pe pretinsul Referat de sesizare nu poate complini condiţia procedurală internă, întrucât nici Nota Direcţiei financiare şi nici această rezoluţie nu „sesizează angajatorul în legătură cu săvârşirea unei fapte considerată a fi o abatere disciplinară”, aşa cum cere Procedura Disciplinară Internă.

Având în vedere că se invocă nulitatea procedurii de cercetare prealabilă pentru temeiul de drept al încălcării dispoziţiilor Regulamentului Intern, solicită ca, în admiterea capătului de cerere în constatarea nulităţii absolute a deciziei de concediere contestate, să dispună şi anularea Deciziei directorului general nr. 327/22.04.2016/DRU prin care s-a dispus efectuarea cercetării disciplinare prealabile a reclamantului, precum şi anularea tuturor actelor subsecvente aferente procedurii de, cercetare prealabilă care au condus la emiterea deciziei contestate.

La pct. 3, par. 3, cratima I din Procedura Disciplinară Internă se dispune imperativ că este obligatorie numirea „conducătorului locului de muncă în care este încadrat salariatul, care va avea calitatea de Preşedinte al Comisiei”. În cazul reclamantului, este vorba de Directorul tehnic sau, după caz, înlocuitorul acestuia împuternicit să realizeze cercetarea în sensul Codului muncii; Domnul **, care nu a fost niciodată conducătorul locului de muncă ocupat de reclamantul, a fost numit prin Decizia directorului general nr. 340 din 03.05.2016/DRU drept Preşedinte al Comisiei de cercetare cu încălcarea prevederilor regulamentare sus-menţionate, determinând nelegalitatea componenţei Comisiei.

Face precizarea că a adus această problemă la cunoştinţa angajatorului încă din cursul cercetării disciplinare prin Cererea înregistrată sub nr. SG 3209/06.05.2016 şi prin care a solicitat „înlocuirea domnului *** şi numirea Preşedintelui Comisiei de cercetare în conformitate cu Procedura generală privind sancţiunile disciplinare şi aplicarea acestora, în vigoare la nivelul ***”. Cererea a fost însă respinsă.

Având în vedere că se invocă nulitatea procedurii de cercetare prealabilă pentru temeiul de drept al încălcării dispoziţiilor Regulamentului Intern, solicită ca, în admiterea capătului de cerere în constatarea nulităţii absolute a deciziei 4 de concediere contestate, să dispună şi anularea Deciziei directorului general nr. 340/03.05.2016/DRU prin care s-a dispus componenta finală a Comisiei de cercetare fi prealabilă a reclamantului, precum şi anularea tuturor actelor subsecvente aferente procedurii de cercetare prealabilă care au condus la emiterea deciziei contestate.

Procedura Disciplinara Internă prevede următoarele: „Prima etapa în realizarea cercetării constă în convocarea salariatului, făcută în scris de secretarul Comisiei” (pct. 3.1, par. 1); „Convocarea va fi...semnată de cel puţin un membru al Comisiei” (pct. 3.1 par. 3); „In cazul absenţei, din diverse motive, a unuia dintre membrii Comisiei, acesta va fi reprezentat de către înlocuitorul de drept sau de către un alt salariat mandatat de către conducătorul structurii ” (pct. 3, par. 5 — Observaţie).

Aceste prevederi trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 251 alin. (2) din Codul muncii, potrivit cărora „In vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea... ”.

Astfel, sintagma „înlocuitorul de drept” din Procedura Disciplinară Internă nu poate decât să se refere la membrii supleanţi ai comisiei de cercetare, întrucât numai membrii acestei comisii sunt „împuterniciţi de către angajator să realizeze cercetarea”, iar nu la înlocuitorul de drept pentru funcţia de bază pentru care este încadrat în unitatea respectivă, întrucât o atare calitate nu presupune ipso facto împuternicirea de realizare a cercetării, aceasta fiind exclusivă membrilor comisiei de cercetare.

Consideră că documentul de convocare la cercetarea disciplinară încalcă atât art. 251 alin. (2) din Codul muncii, cât şi Procedura Disciplinară Internă, deoarece: scrisoarea de convocare a fost semnată exclusiv de domnul ***, care nu a fost numit niciodată de angajator ca membru în Comisia de cercetare, nici ca titular, nici ca supleant / înlocuitor de drept; Domnul *** nu a fost niciodată împuternicit de către angajator să realizeze cercetarea disciplinară a reclamantului; Convocarea nu este făcută, în scris, de către secretarul Comisiei de cercetare;Convocarea nu este semnată de cel puţin un membru al Comisiei de cercetare; Domnul ***, conducătorul locului de muncă al reclamantului, nu i-a dat la niciun moment mandat domnului *** să semneze convocarea. Din contră, i-a adus acestuia la cunoştinţă că nu este de acord cu Scrisoarea de convocare şi că se împotriveşte acesteia; faptul că domnul *** a semnat cu bară, adică în numele şi pe seama titularului - *** iar acesta din urmă neagă expres mandatul pretins dat, înseamnă că semnătura este nulă şi nu poate angaja societatea;

Chiar dacă ar exista o decizie de înlocuire de drept a Directorului Tehnic de către domnul ***, aceasta priveşte atribuţiile de director tehnic şi în niciun caz nu poate fi calificată ca împuternicire să realizeze cercetarea, în înţelesul Codului muncii, fără o prevedere expresă în acest sens.

Nu există nicio decizie a angajatorului de înlocuire de drept a domnului *** in calitate de membru şi Preşedinte al Comisiei de cercetare (calităţi conferite de drept prin Procedura Disciplinară Internă în vigoare la nivelul unităţii), de către domnul ***.

Chiar dacă ar exista o decizie de înlocuire de drept a Directorului Tehnic de către domnul ***, precum  dispoziţia nr. SG 2333/04.04.2016, aceasta a fost revocată implicit prin Decizia nr. DRU 285 din 08.04.2016,prin care s-a dispus încetarea preluării atribuţiilor de Director Tehnic de către domnul **, fără a se face distincţie la ce tip de preluare de atribuţii se referă (în contextul în care, „înlocuirea de drept” constituie preluare de atribuţii în caz de absenţă / incapacitate temporară de muncă).

Dispoziţia nr. SG 2333/04.04.2016 prezintă multiple suspiciuni în ceea ce priveşte data reală a documentului, în contextul în care de abia cu patru zile mai târziu, în data de 08.04.2016, conform deciziei nr. DRU 285, se decide încetarea preluării atribuţiilor funcţiei de Director Tehnic de către domnul ***. Cu alte cuvinte, în intervalul de timp între 04.04.2016 şi 07.04.2016, până la adoptarea Decizie DRU nr. 285/08.04.2015, domnul *** încă avea cu titlu intern preluarea de atribuţii de Director Tehnic, aşa că pretinsa „înlocuire de drept” prin Dispoziţia nr. SG 2333/04.04.2016 este un non-sens din perspectiva operaţiunii de înlocuire, singurul scop neputând fi decât acela de întocmire pro causa a unui document antedatat prin care să se încerce acoperirea semnăturii vădit nelegale a domnului *** în numele domnului ***, dată fiind opoziţia acestuia din urmă la semnarea convocării la cercetarea reclamantului de către cel dintâi.

Face precizarea că a adus această problemă la cunoştinţa angajatorului încă din cursul cercetării disciplinare prin Cererea înregistrată sub nr. SG 3211/06.05.2016 şi prin care a solicitat „reluarea/reiniţierea procedurii de cercetare disciplinară, cu respectarea dispoziţiilor obligatorii prevăzute de Procedura generală privind sancţiunile disciplinare şi aplicarea acestora”. Cererea a fost însă respinsă.

In concluzie, consideră că domnul Sandu Adrian Bogdan nu era îndreptăţit să semneze convocarea şi nu avea nicio împuternicire în acest sens din partea angajatorului.

In drept, motivul de nulitate se întemeiază pe: încălcarea art. 251 alin. (2) din Codul muncii; nerespectarea dispoziţiilor Procedurii Disciplinare Interne, parte integrantă a Regulamentului Intern la nivel de unitate; nesocotirea regulilor privitoare la capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice [art. 1325 coroborat cu art. 1179 alin. (1) pct. 1 NCC]; lipsa consimţământului „persoanei împuternicite de angajator să realizeze cercetarea” [art. 1325 coroborat cu art. 1179 alin. (1) pct. 2 NCC].

Referitor la nulitatea convocării şl a tuturor actelor subsecvente, pentru încălcarea deciziei angajatorului prin care s-a stabilit obiectul cercetării disciplinare conform „Referatului de sesizare", a arătat că angajatorul a dispus efectuarea cercetării disciplinare a reclamantului prin Decizia directorului general nr. 327/22.04.2016/DRU. Prin teza a II-a a art. 1 din această decizie, a fost stabilit şi obiectul cercetării disciplinare, în următoarea redactare: „începând cu data prezentei, se dispune efectuarea cercetării disciplinare prealabile a salariatului ***... în vederea cercetării si a constatării dacă faptele menţionate in Referatul de sesizare înregistrat sub nr. SG 2676/15.04.2016 constituie abateri disciplinare.

Or, pretinsul Referat de sesizare nu face nicio referire despre întocmirea de către reclamant a unei note de fundamentare a achiziţiei, de unde rezultă că obiectul întrevederii stabilit prin convocator încalcă obiectul cercetării disciplinare, reclamantul fiind convocat pentru presupuse abateri care nu se regăsesc în Nota Direcţiei financiare înregistrate nr. 118621/15.04.2016 (respectiv nr. SG 2676/15.04.2016).

Face precizarea că a adus această problemă la cunoştinţa angajatorului încă din cursul cercetării disciplinare prin Cererea înregistrată sub nr. SG 3208/06.05.2016 şi prin care a solicitat „regularizarea Scrisorii de convocare şi a obiectului cercetării disciplinare”, în sensul înlăturării neregularităţilor sus-menţionate. Cererea a fost însă respinsă.

In concluzie, consideră că prin scrisoarea de convocare s-a stabilit un alt obiect al întrevederii de cercetare decât cel stabilit prin decizia organului de conducere.

In drept, motivul de nulitate se întemeiază pe: încălcarea efectelor interne obligatorii ale Deciziei directorului general nr. 327/22.04.2016/DRU, care reprezintă o „decizie luată de organele de conducere” în sensul art. 212 alin. (1) NCC şi faţă de care Scrisoarea de convocare este act subsecvent; nerespectarea dispoziţiilor Procedurii Disciplinare Interne, parte integrantă a Regulamentului Intern la nivel de unitate;nesocotirea regulilor privitoare la capacitatea de exerciţiu a persoanei juridice [art. 1325 coroborat cu art. 1179 alin. (1) pct. 1 NCC].

Din examinarea situaţiei de fapt, consideră că rezultă fără putinţă de tăgadă că decizia contestată a fost emisă în lipsa efectuării/finalizării cercetării disciplinare prealabile în sensul art. 251 din Codul muncii, sancţiunea prevăzută expres de lege fiind nulitatea absolută a deciziei de sancţionare. Această realitate decurge chiar din decizia contestată, precum şi din configuraţia setului de „întrebări iniţiale punctuale”, fără fără a fi incidenţă excepţia prevăzută la art. 251 alin. (3) din Codul muncii.

In cadrul celui de-la doilea termen de întrevedere din 06.05.2016, astfel cum reiese din examinarea considerentelor deciziei contestate, nu s-a intrat efectiv pe fondul obiectului cercetării disciplinare, ci doar au avut loc discuţii preliminare în pregătirea antamării acestuia şi a configurării „împrejurărilor de fapt şi de drept” (în terminologia angajatorului) în care pretinsele fapte au fost săvârşite. Astfel, cu excepţia descrierii cronologiei şi a conţinutului proiectului, precum şi cu a audierii telefonice a doi angajaţi din cadrul Serviciului Aprovizionare, alte discuţii nu au mai avut loc.

Concluzia neefectuării cercetării se demonstrează nemijlocit tot prin considerentele reţinute chiar de angajator în decizia contestată, potrivit cărora: „cu ocazia întrevederii din data de 06.05-2016 va trebui depusă o declaraţie scrisă care să conţină apărările sale cu privire la obiectul cercetării” (pag. 18), care însă nu a mai fost luată întrucât acel termen de întrevedere a fost întrerupt;

 Comisia a decis ca solicitarea salariatului să nu fie aprobată, urmând, ca în cursul întrevederiisă i se dea salariatului posibilitatea să-şi formuleze atât punctul de vedere, apărările, cât şi să răspundă la întrebările punctuale ale Comisiei, urmând ca aceste apărări şi răspunsuri să fie consemnate în prezentul proces-verbal” (pag. 18). Insă, nu a avut nici posibilitatea menţionată şi, implicit, nu au existat „apărări şi răspunsuri” care să mai fie consemnate, întrucât termenul de întrevedere (din 06.05.2016) a fost întrerupt la ora 23:00 prin transportarea de urgenţă la spital a reclamantului; „la ora 23.00 întrevederea a fost brusc întreruptă ” (pag. 23, par. 3), respectiv că „întrevederea a fost oprită brusc” (pag. 24 par. 1); „să îi aducă la cunoştinţa salariatului faptul că acesta este reconvocat de către Comisie... ” (pag. 23, par. ultim); „formalităţide convocare pentru această nouă întrevedere ” (pag. 24); „Comisia a decis să îşi continue lucrările” (pag. 28, par. antepenultim), deci în lipsa convocării reclamantului; „în urma reanalizării documentelor de la dosarul cercetării (n.s. - care nu i-a fost pus la dispoziţie), s-au reţinut în plus faţă de cele consemnate în Procesul-verbal aferent întrevederii din data de 06.05.2016...” (pag. 28, par. penultim) mai multe elemente esenţiale care au stat la baza sancţionării disciplinare a reclamantului, dar cu privire la care nu a fost convocat.

Neefectuarea/nefinalizarea cercetării disciplinare prealabile decurge şi din faptul că, în proporţie majoritară, a fost sancţionat prin decizia contestată pentru alte fapte decât cele care au făcut obiectul convocării.

Cât priveşte setul de întrebări pe care Comisia i l-a comunicat la termenul de întrevedere din 04.05.2016, însuşi angajatorul recunoaşte în cuprinsul deciziei contestate (pag. 8, cratima a 2-a) că este vorba de „o serie de întrebări iniţiale punctuale ale Comisiei”.

Mai departe, în respingerea solicitării sale de a-i fi acordat timpul necesar pentru a formula răspunsul la întrebarea nr. 22 (având caracter deschis, în sensul de a adăuga orice element suplimentar faţă de celelalte „întrebări iniţiale’), chiar angajatorul explică ce înseamnă calificativul de „iniţial” (pag. 18 din decizie): în cursul întrevederii, „va trebui depusă comisiei o declaraţie scrisă care să conţină apărările sale cu privire la obiectul convocării”, deci în plus faţă de răspunsurile la cele 22 de întrebări „iniţiale”,  urmând ca în cursul întrevederii să i se dea posibilitatea să-ţi formuleze atât punctul de vedere/apărările, cât şi să răspundă la întrebările punctuale ale Comisiei, urmând ca aceste apărări ţi răspunsuri să fie consemnate în prezentul proces-verbal”.

Pe lângă aceste elemente, în sensul demonstrării neefectuării cercetării disciplinare mai este şi faptul că răspunsul său „iniţial” dat la întrebările „iniţiale” ale Comisiei au fost redactate într-o formă de schiţă, pentru că întrebările se refereau la multe aspecte pe care nu le-a înţeles; astfel, a declarat încă de la acel moment că sunt elemente care nu aveau legătură cu obiectul cercetării, astfel cum a fost definit prin convocator şi pretinsul Referat de sesizare.

Având în vedere că majoritatea întrebărilor din setul transmis în cadrul termenului de întrevedere din 04.05.2016 nu aveau nicio legătură cu obiectul cercetării, după cum urmează: nr. 7, 8 şi 12, privind obţinerea documentaţiei de urbanism şi de mediu. In continuarea acesteia a fost întrebat pe durata celui de-al doilea termen de întrevedere dacă a fost realizată o fundaţie pentru acea construcţie, dar nu a putut înţelege ce se urmărea prin aceasta decât odată cu aducerea la cunoştinţă a deciziei contestate; nr. 9, privind recepţia construcţiei; nr. 13, privind existenţa documentaţiei tehnice; nr.14, privind declararea construcţiei în scopul impozitării; nr.15, 16, 17, 18 şi 19 privind corespondenţa purtată între reclamantul, Companie şi firma ***, privind elemente de comunicare care par că nu se încadrează în faptele imputate; nr. 20 privind cunoaşterea de către acesta a normelor privind exercitarea controlului financiar preventiv, precum şi privind prezentarea „documentelor justificative care să ateste economicitatea, legalitatea şi necesitatea operaţiunii de extindere care a făcut obiectul comenzii nr. MC3414/12.11.2015”, la întrebarea „iniţială” nr. 1 (dacă are cunoştinţă de motivul pentru care a fost convocat), a răspuns negativ, urmând ca situaţia să se clarifice prin desfăşurarea efectivă a cercetării disciplinare.

Şi totuşi, pentru argumentele abuzive inventate de Comisie după încetarea incapacităţii temporare de muncă, care în realitate nu se pot califica decât pretexte oportuniste reţinute cu rea-credinţă de angajator în sprijinul unei cercetări prealabile rezumative şi al adoptării deciziei de concediere, cercetarea disciplinară prealabilă nu a mai fost efectuată, respectiv nu a fost finalizată.

Din examinarea art. 251 alin. (3) din Codul muncii, rezultă că angajatorul are dreptul să dispună sancţionarea salariatului fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile numai dacă salariatul nu se prezintă la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (2) al aceluiaşi articol fără un motiv obiectiv (convocarea în scris, cu precizarea obiectului, datei, orei şi locului întrevederii).

Or, în contextul în care întrevederea din 06.05.2016 s-a întrerupt, aceasta înseamnă că cercetarea prealabilă nu s-a efectuat/finalizat. Pe cale de consecinţă, în aplicarea art. 251 alin. (3) din Codul muncii, angajatorul nu putea să il sancţioneze disciplinar decât dacă reclamantul, convocat în condiţiile alin. (2) al aceluiaşi articol la un nou termen de întrevedere, nu se prezenta fară un motiv obiectiv.

Cum această convocare nu a mai avut loc, rezultă că angajatorul nu a respectat procedura prevăzută de lege pentru concedierea reclamantului, situaţie în care intervine sancţiunea nulităţii absolute a deciziei contestate. în temeiul art. 78 din Codul muncii.

Aşa fiind, chiar dacă am presupune prin absurd că ar fi determinat cu cel mai mare grad de rea-credinţă cu putinţă tergiversarea cercetării disciplinare, această situaţie nu putea îndreptăţi angajatorul să dispună sancţionarea sa, întrucât, în contextul nefinalizării cercetării disciplinare, art. 251 alin. (3) se opune per a contrario.

I-a fost încălcat dreptul la apărare în cursul cercetării încălcarea dreptului la apărare al reclamantului în cursul cercetării disciplinare, garantat de art. 24 alin. (1) din Constituţia României şi, respectiv, de art. 251 alin. (4) din Codul muncii, este strâns legat de neefectuarea cercetării disciplinare prealabile, care implică şi o componentă a încălcării dreptului la apărare.

Convocarea la cercetarea disciplinară a fost efectuată doar formal, fară a-şi atinge scopul urmărit de legiuitor prin normele imperative consacrate de art. 250 şi urm. din Codul muncii. Totodată, cercetarea disciplinară a fost desfăşurată intr-un mod strategic şi netransparent de către angajator, neaducându-i-se la cunoştinţă cu exactitate faptele pentru care este cercetat, astfel încât dreptul de apărare i-a fost zădărnicit.

Din redactarea considerentelor relevante din decizia contestată, se observă că dreptul la apărare i-a fost înlăturat pentru că a manifestat „rea-credinţă” şi „desconsiderare” faţă de Comisie, ceea ce nu poate fi primit.

Potrivit practicii judiciare constante: cercetarea disciplinară prealabilă se constituie într-o garanţie a dreptului la apărare al salariatului, angajatorul având obligaţia să o organizeze, sub sancţiunea nulităţii absolute, astfel încât să permită salariatului cercetat exercitarea efectivă a dreptului la apărare. În circumstanţele deduse pricinii, reclamantul s-a aflat în imposibilitate de a-şi formula toate apărările, de a oferi persoanelor împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le-ar fi considerat necesare, fapt ce determină ca aplicarea sancţiunii să se fi făcut în mod nelegal, fără parcurgerea procedurii obligatorii a cercetării disciplinare prealabile.

Nu este îndeplinită cercetarea prealabilă în cazul în care angajatorul a procedat doar la luarea unei note explicative din partea salariatului, fără să i se dea posibilitatea să prezinte probe în susţinerea apărărilor sale în prezenta cauză, nici măcar o atare notă explicativă (numită „declaraţie scrisă” în considerentele deciziei contestate) nu a mai fost luată: dreptul la apărare al salariatului în faza cercetării disciplinare prealabile presupune o procedură contradictorie în cadrul căreia salariatul are posibilitatea de a oferi probe şi de a-şi susţine apărări, iar angajatorul se pronunţă asupra acestora motivat în speţă, o atare procedură contradictorie nu a avut loc, fiindu-i respinse aproape toate probele şi apărările pe care le-a solicitat/invocat, mai ales cu privire la audierea unor martori care ar fi clarificat situatia.

Având în vedere modalitatea concretă în care nu i s-a permis să îşi prezinte apărările, decurge concluzia că cercetarea nu a fost sub niciun aspect una efectivă, ci s-a desfăşurat doar formal, pentru atingerea, sub aspect procedural, a scopului final urmărit de directorul general interimar, şi anume aplicarea sancţiunii desfacerii contractului de muncă.

Angajatorul nu se ascunde nicio clipă în a confirma această realitate în cuprinsul deciziei contestate (pag. 28, par. antepenultim), în sensul că, în aceeaşi zi cu cea în care a depus cererea de continuare a cercetării disciplinare şi de reconvocare a reclamantului după încetarea perioadei de incapacitate temporară de muncă (13.05.2016), în loc să îl convoace la continuarea întrevederii sau cel puţin să îl contacteze în orice fel (inclusiv telefonic, e-mail etc.) ori chiar să propună revocarea deciziei de suspendare pe durata cercetării pentru a se reîntoarce la locul de muncă, decide să se întrunească de urgenţă în aceeaşi zi, să continue lucrările în lipsa sa şi să propună concedierea disciplinară. Este dificil de înţeles pentru orice persoană obişnuită,  să se mai susţină reaua-credinţă a reclamantului, când aceasta ar putea afecta în asemenea împrejurări numai pe membrii Comisiei de cercetare şi, implicit, pe conducerea interimară a Companiei, pentru a se crea un pretext favorabil concedierii, cu distragerea atenţiei de la conduita abuzivă a angajatorului şi cu „aruncarea” oportunistă a vinei pe reclamantul.

Apreciază că nelegalitatea devine şi mai flagrantă prin următorul paragraf din decizia contestată (pag. 28, par. penultim), în care se stipulează că membrii Comisiei, în întâlnirea ad-hoc de maximă urgenţă din 13.05.2016, au decis să „reanalizeze documentele de la dosarul cercetării”, dosar care nu i-a fost pus niciodată la dispoziţie şi să „reţină în plus faţă de cele consemnate în Procesul-verbal aferent întrevederii din data de 06.05.2016” elemente esenţiale care au stat la baza sancţionării reclamantului, fară să i le fi adus la cunoştinţă ori să le fi pus în discuţie contradictorie.

Mai mult, în ultimul paragraf al paginii 24, continuat pe următoarea din decizia contestată, se reţine de către angajator că i-a fost transmisă pe e-mail în data de 11.05.2016, în format scanat, declaraţia scrisă nr. DRU 895/11.05.2016 a doamnei *** (economist în cadrul Serviciului Aprovizionare), suplimentar faţă de cele declarate telefonic în cadrul termenului din 06.05.2016, cu scopul „de a fi avută în vedere de către salariat”. Or, în condiţiile în care această declaraţie i-a fost comunicată pe 11.05.2016, concediul medical lua sfârşit în 12.05.2016, în 13.05.2016 (vineri) Comisia se întrunea pentru a propune sancţionarea sa disciplinară, iar în 16.05.2016 (luni) deja se emitea decizia de concediere, rezultă cu forţa evidenţei că angajatorul nu i-a respectat dreptul la apărare cu privire la acest aspect. Era de altfel imposibil ca declaraţia „să fi fost avută în vedere de salariat” în aceste circumstanţe. In plus, această declaraţie a fost constituită de Comisie ca document în dosarul de cercetare care a condus la sancţionarea reclamantului (conform art. 4 din decizie), iar pe de altă parte a fundamentat o abatere disciplinară suplimentară în sensul refacerii comenzii de achiziţie în discuţie (conform pag. 25 par 2 din decizie), cu privire la care nu i s-a dat posibilitatea să se apăre.

Dincolo de aceste aspecte specifice, angajatorul recunoaşte expres prin conţinutul art. 4 din decizia contestată (începând cu pag. 53) că măsura sancţionării a fost întemeiată pe probe şi documente care au fost administrate/întocmite după întreruperea întrevederii din 06.05.2016, inclusiv în perioada în care reclamantul se afla în concediu medical. Or, aceste probe şi documente nu au fost puse niciodată în discuţie în derularea cercetării disciplinare, în ciuda faptului că au stat la baza emiterii deciziei de sancţionare.

Aceste împrejurări constituie încălcarea vădită a dreptului reclamantului de a formula şi susţine toate apărările în favoarea sa, nebeneficiind de posibilitatea efectivă de a formula apărări în cadrul procedurii prealabile, astfel încât cercetarea disciplinară nu a fost finalizată; acest fapt constituie o cauză de nulitate absolută expresă a deciziei de sancţionare disciplinară contestate, în temeiul art. 251 alin. (1) din Codul muncii.

Din examinarea modului în care a fost desfăşurată procedura cercetării disciplinară şi, respectiv, în care a fost adoptată decizia de concediere, se observă că angajatorul cunoştea de la bun început că faptele pentru care va fi sancţionat vor avea o altă configuraţie decât cea ce rezultă din Scrisoarea de convocare. Consideră că numai astfel se poate explica redactarea majorităţii întrebărilor din setul transmis în data de 04.05.2016 cu privire la care a arătat mai sus că nu aveau nicio legătură cu obiectul cercetării disciplinare, anume cele privind obţinerea documentaţiei de urbanism şi de mediu, recepţia construcţiei, declararea ei în scopul impozitării ori corespondenţa purtată cu executantul.

Or, potrivit Scrisorii de convocare, reclamantul era cercetat pentru: întocmirea necorespunzătoare a Notei de fundamentare a achiziţiei nr. MCC 3377/06.11.2015 prin neataşarea a cel puţin trei oferte (la care pretinsul Referat de sesizare nu face referire); pentru depăşirea atribuţiilor de serviciu prin iniţierea procedurii de achiziţie aferente Comenzii nr. MC3414/12.11,2015; şi pentru executarea lucrărilor aferente Comenzii fără a fi obţinută în prealabil aprobarea necesară din partea conducerii executive.

Strategia angajatorului a fost aşadar de a nu-i comunica de la bun început totalitatea faptelor şi consecinţelor care i se imputau, să o ia aşadar „pe ocolite”, fără să ştie cu exactitate despre ce pretinse abateri este vorba. O atare conduită înfrânge însă atât litera, cât şi scopul procedurii de cercetare disciplinară prealabilă, astfel cum rezultă din interpretarea art. 250 şi urm. dată de practica judiciară constantă. Pe bună dreptate, din textul art. 251 alin. (2) şi alin. (4) din Codul muncii decurge fără putinţă de tăgadă că angajatorul este obligat să-i comunice salariatului toate aspectele de fapt şi de drept ce fac obiectul cercetării disciplinare, inclusiv descrierea faptelor imputate si consecinţele pe care ele le-au produs, nefiind permis ca aceste elemente să apară pentru prima dată, în tot sau în parte, direct în decizia de sancţionare.

Din redactarea aceloraşi texte rezultă şi că legea nu permite nici extinderile implicite ale obiectului cercetării disciplinare, în sensul că, în opinia angajatorului, unele elemente ar rezulta astfel (implicit) din faptele descrise în convocare, ci este obligatorie menţionarea si detalierea expresă a tuturor elementelor si împrejurărilor ce formează obiectul cercetării disciplinare, sub sancţiunea nulităţii absolute.

In caz contrar, nu numai că nu se realizează efectiv cercetarea disciplinară cu privire la acele fapte neprecizate expres în documentul de convocare la întrevedere, dar se zădărniceşte cu forţa evidenţei dreptul de apărare al salariatului cercetat, dându-i-se angajatorului o puternică facultate de abuz necontrolabil.

Este îndeobşte cunoscut în lumea juridică faptul că răspunderea disciplinară mai poartă denumirea de „micul penal”, salariatul având garanţii de apărare similare cu procesul penal faţă de acuzaţiile ce i se aduc. Astfel, nu este permis ca salariatul să fie cercetat pentru o parte din faptele (acuzaţiile) care i se impută, ca ulterior să fie sancţionat pentru altele care nu i-au fost aduse niciodată la cunoştinţă.

Este tocmai însă ce s-a întâmplat în cazul dedus judecăţii, reclamantul fiind în cele din urmă sancţionat disciplinar cu desfacerea contractului de muncă pentru fapte care nu i-au fost aduse în prealabil la cunoştinţă. Or, dacă ar fi cunoscut întinderea abaterilor disciplinare imputate, astfel cum au fost descrise ulterior în decizia contestată, şi-ar fi exercitat într-un mod cu totul diferit dreptul de apărare.

Pe cale de consecinţă, consideră evidentă încălcarea dreptului său la apărare în cursul cercetării.

Motivele înlăturării dreptului de apărare al reclamantului de către angajator invocate în mod nereal şi oportunist, cu scopul de a găsi un pretext de accelerare a emiterii deciziei de concediere, aceste motive sunt redactate în sensul că: „au îndreptăţit Comisia să interpreteze că acest comportament a fost unul premeditat de salariat”, or, nu avea nimic de câştigat; „intenţia salariatului de a dezinforma angajatorul astfel încât să-l conducă pe acesta în zona imposibilităţii de a aplica eventuala sancţiune disciplinară în termenul legal”. Nu înţelege de unde ar rezulta această imposibilitate, având în vedere circumstanţele deduse cauzei; „salariatul a dat dovadă de o rea-credinţă şi o desconsiderare a celor agreate în cadrul întrevederii din data de 06.05.2016”. Acordul a fost altul, aşa cum a arătat, dar membrii Comisiei au fost cei care l-au încălcat în realitate.

Dincolo de caracterul nefondat al acestor motive, ele nu pot îndreptăţi angajatorul să-i încalce dreptul la apărare în cursul cercetării disciplinare şi nici să-şi încalce obligaţiile corelative. Cu alte cuvinte, chiar dacă am presupune prin absurd că a dat dovadă de rea-credinţă, de dezinformare si de premeditare (deşi nu este cazul), aceasta situaţie nu poate justifica în sine încălcarea prevederilor legale imperative care îl obligă pe angajator să respecte dreptul de apărare al salariatului cercetat disciplinar.

Sancţionarea disciplinară pentru alte fapte decât cele care au făcut obiectul cercetării disciplinare şi/sau al întrevederii se califică juridic atât drept neefectuare/nefinalizare a cercetării disciplinare, cât şi încălcarea dreptului salariatului la apărare în cursul cercetării disciplinare, conducând astfel la nulitatea deciziei de sancţionare în temeiul art. 78 şi art. 251 alin. (1) din Codul muncii. Extinderea obiectului cercetării disciplinare se putea face numai prin decizie a angajatorului în acest sens, cu aplicarea corespunzătoare a garanţiilor de apărare în beneficiul salariatului cercetat; or, o atare decizie nu a existat, motiv pentru care solicită să se constate nulitatea extinderii obiectului cercetării disciplinare pentru lipsa temeiului juridic.

Referitor la depăşirea atribuţiilor de serviciu şi încălcarea cu bună-ştiinţă a procedurilor interne ale Companiei prin: semnarea ca întocmit a Comenzii MC M14/12.11.2015 a aratat că înconvocare fapta cercetată constă în „iniţierea achiziţionării lucrărilor.. .aferente comenzii de către structura...prin şeful acesteia... care, conform Regulamentului de Organizare şi Funcţionare *** nu are în atribuţii achiziţionarea unor astfel de bunuri... Deci, obiectul cercetării disciplinare a constat în depăşirea atribuţiilor de serviciu prin iniţierea achiziţionării lucrărilor aferente respectivei comenzi (care s-a realizat prin Nota de fundamentare a achiziţiei, aprobată şi aceasta de directorul tehnic) şi nu în „semnarea ca întocmit a Comenzii”, aceasta neducând nemijlocit la „iniţierea achiziţionării lucrărilor”, operaţiune care a fost posibilă numai ca urmare a semnării respectivei Comenzi de către directorul tehnic.

Recepţia lucrărilor care nu intra in atribuțiile structurii pe care salariatul o conduce conform ROF ***, convocarea nu face niciun fel de referire la operaţiunea de recepţie a lucrărilor, ci, aşa cum a arătat, la depăşirea atribuţilor prin iniţierea achiziţiei.

Întocmirea documentelor achiziţiei care a făcut obiectul comenzii MC 3414/12.11.2015» în următoarele modalităţi: cu nerespectarea dispoziţiilor Regulamentului privind atribuirea contractelor de achiziție a Companieiprivind neatașarea a cel puțin 3 oferte); fără ca salariatul să facă dovada selectării celei mai avantajoase oferte pentru  *** pentru contractarea  firmei *** pentru executarea lucrarilor respective; fără a face dovada asigurării unei utilizări eficiente a fondurilor Companiei în procesul  de achiziție (Fapta cercetată este redactată astfel încât nu rezultă că acest face parte din obiectul cercetării: „întocmirea necorespunzătoare a notei de fundamentare a achiziţiei.. .prin neataşarea. ..având la bază minim 3 (trei) oferte. ..în condiţiile în care în conformitate cu Regulamentul privind atribuirea contractelor de achiziţie al Companiei... *** are obligaţia de a asigura o utilizare eficientă a fondurilor în procesul de achiziţie... ”); fără  a face dovada asigurării promovarii concurenței dintre operatorii economici (Fapta cercetată este redactată astfel încât nu rezultă că acest face parte din obiectul cercetării: „întocmirea necorespunzătoare a notei de fundamentare a achiziţiei.. .prin neataşarea.. .având la bază minim 3 (trei) oferte... în condiţiile în care în conformitate cu Regulamentul privind atribuirea contractelor de achiziţie al Companiei... *** are obligaţia., de a promova concurenţa dintre operatorii economici”; fapta cercetată este redactată astfel încât nu rezultă că acest face parte din obiectul cercetării: „întocmirea necorespunzătoare a notei de fundamentare a achiziţiei.. .prin neataşarea... având la bază minim 3 (trei) oferte... în condiţiile în care în conformitate cu Regulamentul privind atribuirea contractelor de achiziţie al Companiei... *** are obligaţia. ..de a garanta nediscriminarea, recunoaşterea reciprocă şi tratamentul egal al operatorilor economici care participă la procesul de achiziţie... ”; prin refacerea comenzii si înregistrând-o sub aceiaşi număr deşi în mod evident era cu totul alt document, cu toate că avea același conținut.Această faptă apare subliniată la pagina 25 par. 2 din decizia contestată, fiind expres reţinută de Comisie în vederea sancţionării disciplinare (nu ar avea alt sens operaţiunea de „reţinere”). Or, nu există nici un fel de menţiune, expresă sau măcar implicită, nici în pretinsul Referat de sesizare, nici în decizia directorului general de efectuare a cercetării disciplinare şi nici în documentul de convocare privind o astfel de faptă.

Referitor la solicitarea, inițierea, coordonarea, gestionarea directă, permiterea executării unei lucrări si recepţionarea acesteia în următoarele modalităţi; fără obţinerea prealabilă a aprobărilor necesare din partea conducerii executive cu privire la comanda aferentă serviciilor (Aceasta este singura faptă din toate cele enumerate la acest punct (alături de următoarea, cu conţinut aproape identic) care a fost avută în vedere ca obiect al întrevederii/cercetării, anume „executarea lucrărilor... aferente comenzii.. .fără a fi obţinută în prealabil aprobarea necesară din partea conducerii executive..”; fără obţinerea niciunei aprobări din partea conducerii cu privire la executarea lucrărilor de către ***, fără obţinerea în prealabil a autorizaţiei de construire (Nu există niciun fel de menţiune, expresă sau măcar implicită, nici în pretinsul Referat de sesizare, nici în decizia directorului general de efectuare a cercetării disciplinare şi nici în documentul de convocare privind o astfel de faptă. Singura menţiune apare în setul de „întrebări iniţiale punctuale ”, însă în sensul dacă s-a obţinut această autorizaţie şi în niciun caz că ar reprezenta o fapta ce i s-ar putea imputa. In plus nu a existat nicio discuţie cu membrii Comisiei într-un atare sens în niciunul din cele două termene de întrevedere şi nici nu a reieşit din dezbateri; fără obţinerea în prealabil a avizelor corespunzătoare, fără să existe un proiect tehnic avizat de persoane autorizate.

Angajarea răspunderii Companiei *** de către reclamant față de un  prestator de servicii după cum urmează: fară a obţinerea în prealabil, aprobările necesare cu, privire la achiziţia aferentă Comenzii MC nr.3414/12.11.2015, or, potrivit Scrisorii de convocare, singura faptă cercetată în acest sens a fost „executarea lucrărilor.. .aferente comenzii.. fără a fi obţinută în prealabil aprobarea necesară din partea conducerii executive.,. iar nu angajarea răspunderii Companiei faţă de un terţ. Cele două aspecte sunt diferite şi chiar independente - executarea lucrărilor putea avea loc şi fără angajarea răspunderii Companiei, iar şi inversa este valabilă, în sensul că putea avea loc angajarea răspunderii fară să fie executate lucrările.

Nu există niciun fel de menţiune, expresă sau măcar implicită, nici în pretinsul Referat de sesizare, nici în decizia directorului general de efectuare a cercetării disciplinare şi nici în documentul de convocare privind o astfel de faptă.

Au fost reţinute consecinţe ale pretinselor abateri disciplinare care nu au fost discutate cu ocazia desfăşurării cercetării.

In primul rând, în convocarea la cercetarea disciplinară nu s-a menţionat niciun aspect cu privire la nicio consecinţă a faptelor cercetate. Singurul aspect care ar rezulta indirect din pretinsul Referat de sesizare ar fi suma de 19.964,62 lei aferentă Comenzii, pe care Compania ar fi trebuit să o plătească furnizorului în schimbul executării lucrărilor. E adevărat chiar că au existat discuţii în acest sens cu membrii Comisiei, la termenul de întrevedere din 06.05.2016.

Dat fiind că furnizorul *** a renunţat la plata respectivei sume, stornând negativ valoarea totală a facturii emise, cel mai probabil membrii Comisiei au depus eforturi însemnate pentru a găsi alte consecinţe ale faptelor imputate, în vederea atingerii scopului de a propune cea mai gravă sancţiune disciplinară prevăzută de lege (concedierea). Astfel s-a ajuns să se reţină în decizia contestată consecinţele pe care le-a precizat mai sus.

Totuşi, nu numai că nu s-au pus în discuţie aceste noi consecinţe asociate faptelor imputate, dar nici măcar nu a fost informat că ar fi avute în vedere în derularea cercetării disciplinare şi în stabilirea sancţiunii disciplinare. Or, din coroborarea art. 250 lit. c) şi art. 251 alin. (2) şi (4), având în vedere că cercetarea abaterilor disciplinare imputate nu poate fi disociată de consecinţele acestora, rezultă că angajatorul trebuia să-i aducă la cunoştinţă aceste consecinţe în cursul cercetării disciplinare, astfel încât să-şi formulez apărările şi să administreze probele necesare în combaterea lor. Neprocedându-se astfel de către angajator este un motiv suplimentar în sensul neefectuării cercetării disciplinare prealabile, precum si al încălcării dreptului la apărare al reclamantului în cursul cercetării, cu consecinţa nulităţii absolute a deciziei contestate.

Reclamantul a solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei de concediere contestate, pentru următoarele motive de netemeinicie:

Este nefondat rolul reclamantului descris în decizia contestată privind faptele constatate drept abateri disciplinare. Angajatorul a ignorat cu bună ştiinţă realitatea că, în implementarea tuturor fazelor proiectului descris la pct. 1 de mai sus, au fost implicate cu titlu esenţial mai mulţi angajaţi din cadrul Direcţiei Tehnice a Companiei, iar lipsa concursului tuturor acestora ar fi împiedicat implementarea proiectului, precum si realizarea si recepţionarea lucrărilor aferente. Or, cu toate că reclamantul nu a avut un rol decisiv, a fost unicul cercetat şi sancţionat disciplinar, de unde rezultă în opinia sa reaua-credinţă a conducerii interimare a Companiei - reprezentate de aceleaşi persoane care au adus în prealabil la cunoştinţa conducerii executive anterioare (cu doar câteva luni înainte) aceeaşi situaţie - de a se folosi de acest pretext ticluit pentru a-l concedia; cea mai mare parte a faptelor calificate drept abateri disciplinare se regăseşte în mod aproape identic în fazele anterioare a proiectului, când comenzile aferente au fost aprobate de toţi directorii ce formează conducerea executivă, ceea ce este un motiv suplimentar în sensul netemeiniciei respectivelor fapte, abaterile constatate în decizia contestată nu există sau, cel puţin, au fost săvârşite de alte persoane (salariaţi ai Companiei) decât reclamantul; afost sancţionat atât pentru depăşirea, cât şi pentru nedepăşirea atribuţiilor de serviciu (privind aprobarea documentaţiei de urbanism şi existenţa proiectului tehnic); nu există legătură de cauzalitate între abaterile constatate şi consecinţele acestora retinute în decizia de concediere; sancţiunea disciplinară dispusă de angajator este greşit individualizată, fiind aplicată cu încălcarea criteriilor prevăzute de art. 250 din Codul muncii.

Este neîntemeiat considerentul din decizia contestată în sensul că ar fi „negat în mod grosolan şi nejustificat implicarea in conţinutul comenzii ”. Ceea ce a afirmat, reiterând şi în prezenta cauză, este că angajatorul nu a fost interesat în mod real de soarta comenzii ori de eventualele consecinţe prejudicioase ale acesteia, să-i cerceteze şi să-i pedepsească pe toţi cei implicaţi, ci l-a interesat numai participarea sa la presupusa faptă şi, deci, numai sancţionarea sa. Au fost ignorate atât funcţia de director tehnic, cât şi calitatea asociată de manager responsabil, semnătura persoanei respective fiind decisivă şi obligatorie în realizarea nu numai a ultimei faze, ci a întregului proiect. A fost ignorată şi viza de atestare a realităţii, exactităţii şi, mai ales, legalităţii comenzii de către specialistul în achiziţii încadrat în Serviciul Aprovizionare, care avea atribuţii tocmai în avizarea respectării procedurilor interne de achiziţii. În fine, a fost ignorată şi confirmarea respectării normelor în construcţii de către persoana cu atribuţii în acest sens, anume şeful Secţiei Echipamente Sol şi Facilităţi, prin semnarea procesului-verbal definitiv de recepţie.

Similar celei de-a doua faze a proiectului, a întocmit Nota de fundamentare nr. MC 3377/06.11.2015, ce reprezintă în sens tehnic o propunere de iniţiere a achiziţiei aferente. Prin semnarea ei de către directorul tehnic, s-a aprobat iniţierea efectivă a achiziţiei, cu înaintarea ei către structura de specialitate în achiziţii, respectiv Serviciul Aprovizionare, aflată şi ea în subordinea aceluiaşi director tehnic şi parte a Direcţiei Tehnice.

Doamna ***, membru în Comisia de cercetare, a afirmat pe durata întrevederii că Nota a fost întocmită legal, însă acest lucru a fost omis în mod intenţionat din cuprinsul proiectului de proces-verbal al întrevederii din 06.05.2016 şi, ulterior, din cel al deciziei contestate.

Cu toate că, odată aprobată de directorul tehnic, Nota dobândeşte caracter obligatoriu în Direcţia Tehnică, personalul Serviciului Aprovizionare a refuzat să-şi îndeplinească atribuţiile, pentru motivul că „nu există personal calificat pentru astfel de activităţi”. Personalul Serviciului Aprovizionare recunoaşte astfel neîndeplinirea atribuţiilor ce îi reveneau în cadrul organizaţiei, pentru un motiv de altfel absurd, având în vedere că pentru celelalte faze ale proiectului nu au fost ridicate astfel de obiecţiuni.

Pe de cealaltă parte, odată semnată de directorul tehnic, Nota a devenit obligatorie si pentru reclamantul, care avea îndatorirea, în calitate de conducător al structurii efectiv beneficiare, să participe la îndeplinirea ei astfel cum a fost aprobată.

Pentru motivul că finalizarea proiectului prin realizarea acelei camere de 9 m2 a fost considerată drept absolut necesară, ducând la îmbunătăţirea condiţiilor de lucru pentru angajaţii din Direcţia Tehnică (cu diminuarea elementelor toxice şi de praf), precum şi la crearea spaţiului necesar dezvoltării atelierului de reparaţii elice în vederea reducerii substanţiale a costurilor de întreţinere, directorul tehnic a decis să-si asume realizarea lucrării prin semnarea Comenzii aferente nr. MC 3414/12.11.2015. Iar această decizie de asumare a fost luată în două rânduri, atât iniţial (13.11.2015), când s-a dat aviz negativ din partea Direcţiei Financiare, cât şi ulterior (16.12.2015), când s-a aplicat viza de atestare a realităţii, exactităţii şi legalităţii din partea Serviciului Aprovizionare de către domnul ** (24.12.2015), în ambele dăţi conducătorul Direcţiei Tehnice, domnul ***, semnând comanda.

Pe de cealaltă parte, potrivit declaraţiei date de doamna *** în ziua de 11.05.2016 (când reclamantul era în concediu medical), a fost reţinut că domnia sa, economist în cadrul Serviciului Aprovizionare, a fost cea care a „întocmit” Comanda, cu detaliul că a făcut aceasta la „indicaţiile ” reclamantului. Insă, câtă vreme Serviciul Aprovizionare nu este în subordinea sa, ci în cea directă a directorului tehnic, personalul acestei structuri nu avea de ce să dea curs solicitărilor sale decât în considerarea caracterului obligatoriu al Notei pentru personalul Direcţiei Tehnice, urmare aprobării directorului tehnic.

De o relevanţă deosebită este faptul că decizia contestată redă declaraţia doamnei *** (şef Birou Achiziţii Operator din cadrul Serviciului Aprovizionare), martor contactat telefonic în cursul întrevederii din 06.05.2016, în mod incomplet, omiţându-se un aspect esenţial,  întrebată de ce comanda a fost făcută către acelaşi prestator (***), martorul a răspuns că i s-a părut „normal, atât timp cât lucrările erau în curs de finalizare şi se punea problema unei modificări tehnice. De altfel, aceste discuţii au fost purtate si la acel moment cu substructura în specialitatea de achiziţii care a organizat anterior procedurile de achiziţie (Biroul Achiziţii Operator).

In ceea ce priveşte rolul reclamantului dincolo de propunerea achiziţiei, era firesc să se implice în realizarea proiectului, prin atestarea lucrării din punct de vedere tehnic, al capabilităţii, în calitate de şef al structurii din Direcţia Tehnică ce reprezintă beneficiarul final al lucrării (Compartiment întreţinere Componente).

Pe de cealaltă parte, a fost obligatorie implicarea esenţială şi a şefului Secţiei Echipamente Sol şi Facilităţi, domnul **, printre ale cărui atribuţii se regăseşte şi supravegherea respectării normelor în construcţie, motiv pentru care procesul-verbal de recepţie nu putea fi întocmit fără semnătura acestuia.

Şi totuşi, numai reclamantul a fost cercetat, respectiv numai reclamantul a fost sancţionat, în ciuda faptului că rolul hotărâtor, din punct de vedere decizional, l-a avut directorul tehnic (***), care şi-a asumat realizarea comenzii şi a lucrărilor în circumstanţele de fapt deduse cauzei. Apoi, rolul hotărâtor din punctul de vedere al confirmării/acoperirii conformităţii cu normele aplicabile, l-au avut pe de-o parte şeful Secţiei Echipamente Sol şi Facilităţi (**, iar pe de cealaltă parte avizatorul din partea structurii în specialitatea de achiziţii, Serviciul Aprovizionare (Drăghici Lucian).

Directorul tehnic este manager responsabil în sensul Regulamentului (CE) nr. 2042/2003 al Comisiei, fiind răspunzător de managementul continuităţii navigabilităţii aeronavelor, precum şi de întreţinerea tehnică a aeronavelor din flota *** şi clienţi. Cu alte cuvinte, poate fi afirmat că directorul tehnic este persoana care răspunde, înaintea directorului general, de siguranţa zborurilor din punct de vedere tehnic şi al navigabilităţii. De aceea, pentru a-şi îndeplini atribuţiile, directorul tehnic trebuie să primească acceptabilitatea administrativă de la ***.

Aceleaşi reglementări europene impun o anumită delegare de autoritate către directorul tehnic, acesta având „acces liber la resurse”, în ceea ce priveşte finanţarea (i se pune la dispoziţie un buget), realizarea achiziţiilor necesare, logistica (inclusiv prin realizarea de construcţii precum cea din prezenta cauză) şi personalul (i se pune ia dispoziţie forţa de muncă necesară asumării răspunderii).

In acest context, apreciază că nu poate fi negată calitatea directorului tehnic de membru al conducerii executive a ***, ceea ce determină netemeinicia tuturor abaterilor imputate privind lipsa aprobării în acest sens, dat fiind că a semnat atât Nota de fundamentare a achiziţiei, cât şi comanda în două rânduri (a doua oară după refuzul de viză iniţial din partea Direcţiei Financiare).

Aşa cum a afirmat cu ocazia prezentării situaţiei de fapt, directorul financiar de la acea vreme a convenit cu noul director tehnic (domnul ***, dar care nu avea încă aprobarea administrativă de la AACR) şi cu reclamantul că va semna comanda (după refacerea din luna decembrie 2015) în măsura în care un specialist al Serviciului Aprovizionare va da viza în sensul respectării procedurii interne de achiziţii. Cu toate că această viză a fost dată de domnul ***, comanda nu a mai fost semnată, conform acordului stabilit.

Chiar si doamna ***, membru în Comisia de cercetare, a afirmat pe durata întrevederii că domnul Drăghici trebuia „cercetat si sancţionat” pentru viza dată. Şi totuşi, acest lucru nu a mai avut loc.

In orice caz, în contextul în care specialistul în achiziţii şi-a asumat legalitatea comenzii, nu mai poate fi reţinută în sarcina sa încălcarea procedurilor interne de achiziţie, fiind un aspect care ţine de separaţia atribuţiilor între personalul unei organizaţii.

Faptele de neobţinere a documentaţiei de urbanism, de inexistenţă a proiectului tehnic, precum şi de recepţionare a lucrării aparţine în primul rând domnului **, şeful Secţiei Echipamente Sol şi Facilităţi, care a semnat procesul-verbal de recepţie, având atribuţii exprese în sensul de a asigura respectarea normelor în construcţii.

In contextul în care specialistul cu atribuţii sub aceste aspecte şi-a asumat prin semnătură conformitatea lucrărilor, consideră că aceleaşi fapte nu mai pot fi reţinute în sarcina sa.

Reclamantul nu putea anticipa o eventuală adaptare a conduitei, având în vedere că până la momentul ultimei faze a proiectului a procedat în acelaşi fel. Săvârşirea abaterii disciplinare trebuie să fie previzibilă, în sensul ca salariatul să cunoască în mod obiectiv că, dacă îşi îndeplineşte atribuţiile într-un anume fel, încalcă disciplina muncii şi va fi sancţionat. Or, timp de peste doi ani de zile proiectul a fost desfăşurat în aproximativ aceeaşi parametri cu cei calificaţi drept abateri disciplinare în prezenta cauză. Această situaţie confirmă în opinia sa netemeinicia deciziei contestate.

Singura diferenţă priveşte întocmirea Comenzii fără a fi privită ca o nouă achiziţie, sens în care nu a mai avut la baza o nouă procedură de obţinere a cel puţin trei oferte. Insă, aşa cum a arătat, chiar conducătorul substructurii în specialitatea de achiziţii care organizat procedurile de achiziţie din fazele anterioare (doamna **, şeful Biroului Achiziţii Operator), a declarat, întrebată fiind de ce comanda a fost făcută către *** fără obţinerea şi a altor oferte, că i s-a părut „normal, atât timp cât lucrările erau în curs de finalizare şi se punea problema unei modificări tehnice’’.

Dincolo de această diferenţă totul este aproximativ identic cu fazele anterioare:  reclamantul a întocmit Notele de fundamentare a achiziţiei, având atât dreptul, cât şi obligaţia de a propune iniţierea de achiziţii în vederea îndeplinirii responsabilităţii ce-i incumbă potrivit Cap. III pct. 1.7 din fişa postului. In acest sens chiar a primit calificativul 5 din 5 la această atribuţie cu ocazia Evaluării Obiectivelor Profesionale Măsurabile în data de 02.10.2015 (Secţiunea 1, Obiectiv 2), de către domnul director tehnic **;  reclamantul a întocmit Comenzile de achiziţie (alături de Şeful Secţiei Echipamente Sol şi Facilităţi); reclamantul a semnat procesul-verbal de recepţie a lucrărilor (alături de Şeful Secţiei Echipamente Sol şi Facilităţi); nu au fost obţinute documentele de urbanism (autorizaţii, avize etc.); construcţiile nuau fost declarate pentru impozitare; construcţiile au fost realizate pe platforma betonată construită prin extinderea aleii betonate; proiectul tehnic înmânat executantului a fost întocmit chiar de către directorul tehnic, **.

In drept,  au fost invocate  dispoziţiile din Codul muncii - art. 62 alin. (2) şi (3), art. 63, art. 247-252, art.272;Codul civil - art. 72, art. 252, art. 253 alin. (4); Codul de procedură civilă - art. 194 şi următoarele; celelalte dispoziţii legale/regulamentare indicate în cuprinsul cererii.

La data de 03.10.2016 reclamantul *** a depus  cerere precizatoare prin care înţelege să precizeze motivele de netemeinicie a deciziei contestate, fară a invoca motive noi, respectiv fară modificarea cererii de chemare în judecată, precum şi să precizeze apărările de fond în susţinerea prejudiciului material şi moral cauzat de angajator.

Prin cererea introductivă, la pct. 6, s-a solicitat instanţei să constate nulitatea absolută a deciziei de concediere contestate, pentru următoarele motive de netemeinicie, pe care înţelege să le precizeze mai jos: în data de 12.02.2016, când şeful biroului CFP (doamna **a), împreună cu directorul financiar de la acea dată (domnul ***) i-au transmis directorului general administrativ - CAO (domnul ***) un document aproape identic cu cel care a fost calificat în prezenta cauză drept referat de sesizare, directorul general administrativ, care era superiorul ierarhic la nivel de înaltă conducere executivă faţă de directorul financiar şi în acelaşi timp, si membru executiv al Consiliului de administraţie al ***, a returnat documentul către Direcţia Financiară şi, totodată, l-a redirecţionat în copie către Direcţia Tehnică, infirmând implicit abaterile disciplinare care au fost ulterior imputate reclamantului;  este nefondat rolul reclamantului descris în decizia contestată privind faptele constatate drept abateri disciplinare. Angajatorul a ignorat cu bună ştiinţă realitatea că, în implementarea tuturor fazelor proiectului descris la pct. 1 din cererea introductivă, au fost implicate cu titlu esenţial mai mulţi angajaţi din cadrul Direcţiei Tehnice a Companiei, iar lipsa concursului tuturor acestora ar fi împiedicat implementarea proiectului, precum si realizarea si recepţionarea lucrărilor aferente. Or, cu toate că reclamantul nu a avut un rol decisiv, ci preponderent unul de iniţiativă proactivă, a fost unicul cercetat şi sancţionat disciplinar, de unde rezultă reaua-credinţă a conducerii interimare a Companiei - reprezentate de aceleaşi persoane care au adus în prealabil la cunoştinţa conducerii executive anterioare (cu doar câteva luni înainte) aceeaşi situaţie - de a se folosi de acest pretext ticluit pentru a-l concedia; cea mai mare parte a faptelor calificate drept abateri disciplinare se regăseşte în mod aproape identic în fazele anterioare a proiectului, când comenzile aferente au fost aprobate de toţi directorii ce formează conducerea executivă şi când a fost evaluat profesional cu o notă medie relativ maximă, ceea ce este un motiv suplimentar în sensul netemeiniciei respectivelor fapte; abaterile constatate în decizia contestată nu există sau, cel puţin, au fost săvârşite de alte persoane (salariaţi ai Companiei) decât reclamantul; a fost sancţionat atât pentru pretinsa depăşire, dar şi pentru nedepăşirea atribuţiilor de serviciu (privind aprobarea documentaţiei de urbanism şi existenţa proiectului tehnic; nu există legătură de cauzalitate între abaterile constatate şi consecinţele acestora reţinute în decizia de concediere; sancţiunea disciplinară dispusă de angajator este greşit individualizată, fiind aplicată cu încălcarea criteriilor prevăzute de art. 250 din Codul muncii.

Aşa cum am precizat la pct. 2.1 din cererea introductivă, în data de 31.12.2015, a fost înregistrată la Secretariatul General al Companiei Nota nr. 38114/30.12.2015, respectiv nr. SG 7927/31.12.2015, întocmită de şeful Biroului CFP, doamna *** si avizată de directorul financiar, domnul ***. Documentul, care este aproape identic cu cel care a fost calificat în prezenta cauză drept referat de sesizare, a fost adresat directorului general administrativ - CAO, domnul ***, care la acel moment avea si calitatea de membru executiv al Consiliului de administraţie al Companiei (selectat în conformitate cu OUG nr. 109/2011 privind guvernanta corporativă a întreprinderilor publice) şi care, totodată, era superiorul ierarhic direct al directorului financiar — CFO.

În opinia sa, menţiunea înscrisă de directorul general administrativ la 12.02.2016 confirmă netemeinicia în integralitate a măsurii concedierii reclamantului: DF (CFO+CFP); -> DT (Director, Postholder+ Componente) Cf discuţie cu CEO (n.s. - directorul general), în niciun caz nu se pune pb. neaprobării comenzii la nivel DG (n.s. - al directorului general), mai ales că este ultima etapă a unui proiect DT asumat de Postholder, cu însărcinarea de coordonare către Inginer-Şef Componente în numele DT, aşa cum s-a procedat şi aprobat în toate fazele precedente, inclusiv cu aprobare CFO (n.s.— directorul financiar).

In ultima întâlnire DF (n.s. direcţia financiară)-DT (n.s. direcţia tehnică)-C40 (n.s. directorul general administrativ - superiorul direct al directorului financiar) S-a dăt aprobare verbală pentru comandă de factorii decidenţi, iar aceasta se va semna formal de CFO şi CEO după ce se aplică viza de „atest legalitatea” de privind procedura de achiziţie.

Rog soluţionare favorabilă semnare comandă la nivel DF, fiind un proiect care îmbunătăţeşte semnificativ activitatea şi mediul de lucru în DT.

Este neîntemeiat si chiar neserios considerentul din decizia contestată în sensul că ar fi „negat în mod grosolan şi nejustificat implicarea în conţinutul comenzii”. Ceea ce a afirmat, reiterând şi în prezenta cauză, este că angajatorul nu a fost interesat în mod real de soarta comenzii ori de eventualele consecinţe prejudicioase ale acesteia, să-i cerceteze şi să-i pedepsească pe toţi cei implicaţi, ci l-a interesat numai participarea sa la presupusa faptă şi, deci, numai sancţionarea sa. Au fost ignorate atât funcţia de director tehnic, cât şi calitatea asociată de manager responsabil, semnătura persoanei respective fiind decisivă şi obligatorie în realizarea nu numai a ultimei faze, ci a întregului proiect. A fost ignorată şi viza de atestare a realităţii, exactităţii şi, mai ales, legalităţii comenzii de către specialistul în achiziţii încadrat în Serviciul Aprovizionare, care avea atribuţii tocmai în avizarea respectării procedurilor interne de achiziţii. In fine, a fost ignorată şi confirmarea respectării normelor în construcţii de către persoana cu atribuţii în acest sens, anume şeful Secţiei Echipamente Sol şi Facilităţi, prin semnarea procesului-verbal definitiv de recepţie.

Similar celei de-a doua faze a proiectului, a întocmit Nota de fundamentare nr. MC 3377/06.11.2015, ce reprezintă în sens tehnic o propunere de iniţiere a achiziţiei aferente. Prin semnarea ei de către directorul tehnic, s-a aprobat iniţierea efectivă a achiziţiei, cu înaintarea ei către structura de specialitate în achiziţii, respectiv Serviciul Aprovizionare, aflată şi ea în subordinea aceluiaşi director tehnic şi parte a Direcţiei Tehnice.

Doamna ***, membru în Comisia, de cercetare, a afirmat pe durata întrevederii că Nota a fost întocmită legal, însă acest lucru a fost omis în mod intenţionat din cuprinsul proiectului de proces-verbal al întrevederii din 06.05.2016 şi, ulterior, din cel al deciziei contestate.

Cu toate că, odată aprobată de directorul tehnic, Nota dobândeşte caracter obligatoriu în Direcţia Tehnică, personalul Serviciului Aprovizionare a refuzat să-şi îndeplinească atribuţiile, pentru motivul că „nu există personal calificat pentru astfel de activităţi Personalul Serviciului Aprovizionare recunoaşte astfel neîndeplinirea atribuţiilor ce îi reveneau în cadrul organizaţiei, pentru un motiv de altfel absurd, având în vedere că pentru celelalte faze ale proiectului nu au fost ridicate astfel de obiecţiuni.

Pe de cealaltă parte, odată semnată de directorul tehnic. Nota a devenit obligatorie si pentru reclamantul, care avea îndatorirea, în calitate de conducător al structurii efectiv beneficiare, să participe la îndeplinirea ei astfel cum a fost aprobată.

Pentru motivul că finalizarea proiectului prin realizarea acelei camere de 9 m2 a fost considerată drept absolut necesară, ducând la îmbunătăţirea condiţiilor de lucru pentru angajaţii din Direcţia Tehnică (cu diminuarea elementelor toxice şi de praf), precum şi la crearea spaţiului necesar dezvoltării atelierului de reparaţii elice în vederea reducerii substanţiale a costurilor de întreţinere, directorul tehnic a decis să-şi asume, în calitate de manager responsabil, realizarea lucrării prin semnarea Comenzii aferente nr. MC 3414/12.11.2015. Iar această decizie de asumare a fost luată în două rânduri, atât iniţial (13.11.2015), când s-a dat aviz negativ din partea Direcţiei Financiare, cât şi ulterior (16.12.2015), când s-a aplicat viza de atestare a realităţii, exactităţii şi legalităţii din partea Serviciului Aprovizionare de către domnul *** (24.12.2015), în ambele dăţi conducătorul Direcţiei Tehnice, domnul ***, semnând comanda.

Pe de altă parte, potrivit declaraţiei date de doamna *** în ziua de 11.05.2016 a fost reţinut că domnia sa, economist în cadrul Serviciului Aprovizionare, a fost cea care a „întocmit” Comanda, cu detaliul că a făcut aceasta la „indicaţiile” reclamantului. Insă, câtă vreme Serviciul Aprovizionare nu este în subordinea sa, ci în cea directă a directorului tehnic, personalul acestei structuri nu avea de ce să dea curs solicitărilor sale decât în considerarea caracterului obligatoriu al Notei pentru personalul Direcţiei Tehnice, urmare aprobării directorului tehnic.

De o relevanţă deosebiră este faptul că decizia contestată redă declaraţia doamnei *** (şef Birou Achiziţii Operator din cadrul Serviciului Aprovizionare), martor contactat telefonic în cursul întrevederii din 06.05.2016, în mod incomplet, omiţându-se un aspect esenţial. Întrebată de ce comanda a fost făcută către acelaşi prestator (***), martorul a răspuns că i s-a părut „normal, atât timp cât lucrările erau în curs de finalizare şi se punea problema unei modificări tehnice”. De altfel, aceste discuţii au fost purtare şi la acel moment cu substructura în specialitatea de achiziţii care a organizat anterior procedurile de achiziţie (Biroul Achiziţii Operator).

In ceea ce priveşte rolul reclamantului dincolo de propunerea achiziţiei, era firesc să se implice în realizarea proiectului, prin atestarea lucrării din punct de vedere tehnic, al capabilitătii, în calitate de sef al structurii din Direcţia Tehnică ce reprezintă beneficiarul final al lucrării (Compartiment întreţinere Componente).

Pe de cealaltă parte, a fost obligatorie implicarea esenţială şi a şefului Secţiei Echipamente Sol şi Facilităţi, domnul ***, printre ale cărui atribuţii se regăseşte şi supravegherea respectării normelor în construcţie, motiv pentru care procesul-verbal de recepţie nu putea fi întocmit fară semnătura acestuia.

Şi totuşi, numai reclamantul a fost cercetat, respectiv numai reclamantul a fost sancţionat, în ciuda faptului că rolul hotărâtor, din punct de vedere decizional, l-a avut directorul tehnic (**, care şi-a asumat realizarea comenzii şi a lucrărilor în circumstanţele de fapt deduse cauzei. Apoi, rolul hotărâtor din punctul de vedere al confirmării/acoperirii conformităţii cu normele aplicabile, l-au avut pe de-o parte şeful Secţiei Echipamente Sol şi Facilităţi (**), iar pe de cealaltă parte avizatorul din partea structurii în specialitatea de achiziţii, Serviciul Aprovizionare **.

Directorul tehnic este manager responsabil în sensul Regulamentului (CE) nr. 2042/2003 al Comisiei, fiind răspunzător de managementul continuităţii navigabilităţii aeronavelor, precum şi de întreţinerea tehnică a aeronavelor din flota *** şi clienţi. Cu alte cuvinte, poate fi afirmat că directorul tehnic este persoana care răspunde, înaintea directorului general, de siguranţa zborurilor din punct de vedere tehnic si al navigabilităţii. De aceea, pentru a-şi îndeplini atribuţiile, directorul tehnic trebuie să primească acceptabilitatea administrativă de la Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR).

Aceleaşi reglementări europene impun o anumită delegare de autoritate către directorul tehnic, acesta având „acces liber la resurse”, în ceea ce priveşte finanţarea (i se pune la dispoziţie un buget), realizarea achiziţiilor necesare, logistica (inclusiv prin realizarea de construcţii precum cea din prezenta cauză) şi personalul (i se pune la dispoziţie forţa de muncă necesară asumării răspunderii).

In acest context, apreciază că nu poate fi negată calitatea directorului tehnic de membru al conducerii executive a ***, ceea ce determină netemeinicia tuturor abaterilor imputate privind lipsa aprobării în acest sens, dat fiind că a semnat atât Nota de fundamentare a achiziţiei, cât şi comanda în două rânduri (a doua oară după refuzul de viză iniţial din partea Direcţiei Financiare).

Aşa cum a afirmat cu ocazia prezentării situaţiei de fapt în cererea introductivă, directorul financiar de la acea vreme (domnul **, care ulterior a semnat decizia de concediere în calitate de director general) a convenit cu noul director tehnic (domnul **, dar care nu avea încă aprobarea administrativă de la AACR) şi cu reclamantul că va semna comanda (după refacerea din luna decembrie 2015) în măsura în care un specialist al Serviciului Aprovizionare va da viza în sensul respectării procedurii interne de achiziţii. Cu toate că această viză a fost dată de domnul **, comanda nu a mai fost semnată, conform acordului stabilit.

Chiar si doamna ***, membru în Comisia de cercetare, a afirmat pe durata întrevederii că domnul ** „cercetat si sancţionat” pentru viza dată. Şi totuşi, acest lucru nu a mai avut loc.

In orice caz, în contextul în care specialistul în achiziţii şi-a asumat legalitatea comenzii, nu mai poate fi reţinută în sarcina sa încălcarea procedurilor interne de achiziţie, fiind un aspect care ţine de separaţia atribuţiilor între personalul unei organizaţii.

Faptele de neobţinere a documentaţiei de urbanism, de inexistenţă a proiectului tehnic, precum şi de recepţionare a lucrării rămân în primul rând în sarcina domnului **, şeful Secţiei Echipamente Sol şi Facilităţi, care a semnat procesul-verbal de recepţie, având atribuţii exprese în sensul de a asigura respectarea normelor în construcţii.

In contextul în care specialistul cu atribuţii sub aceste aspecte şi-a asumat prin semnătură conformitatea lucrărilor, consideră că aceleaşi fapte nu mai pot fi reţinute în sarcina sa.

Reclamantul nu putea anticipa o eventuală adaptare a conduitei, având în vedere că până la momentul ultimei faze a proiectului a procedat în acelaşi fel. Săvârşirea abaterii disciplinare trebuie să fie previzibilă, în sensul ca salariatul să cunoască în mod obiectiv că, dacă îşi îndeplineşte atribuţiile într-un anume fel, încalcă disciplina muncii şi va fi sancţionat. Or, timp de peste doi ani de zile, perioadă pentru care a fost evaluat cu note relativ maxime, proiectul a fost desfăşurat în aproximativ aceeaşi parametri cu cei calificaţi drept abateri disciplinare în prezenta cauză.

Cu alte cuvinte, în etapele anterioare a fost evaluat profesional cu cele mai înalte calificative de superiorul său (respectiv directorul tehnic, membru al conducerii executive), cu toate că reclamantul a participat la întocmirea, aprobarea şi semnarea documentelor pe circuitul intern în mod identic pe durata tuturor etapelor. Şi totuşi, în ciuda faptului că în ultima fază a urmărit acelaşi circuit de întocmire şi aprobare a documentelor, s-a decis în mod arbitrar concedierea sa disciplinară pentru întreprinderea aceloraşi acţiuni şi pentru manifestarea aceleiaşi conduite ca în etapele precedente, pentru care a fost evaluat profesional cu cele mai înalte calificative şi pentru care nu s-a considerat că a săvârşit abateri disciplinare.

Reclamantul a întocmit/semnat toate Notele de fundamentare a achiziţiei din toate fazele precedente ale proiectului, în executarea concretă a unei atribuţii din fişa postului. Reclamantul avea atât dreptul, cât şi obligaţia de a propune iniţierea de achiziţii în vederea îndeplinirii responsabilităţii ce-i incumbă potrivit pct. 1.7 şi 1.11 din Cap. III (Responsabilităţi şi activităţi principale specifice postului) al fişei postului, care au următoarea redactare: întocmeşte planurile anuale de investiţii, planifică aprovizionarea cu materiale şi echipamente necesare activităţii de întreţinere şi extinderii listei de capabilităţi ” (atribuţia de la Cap. III, pct. 1.7); răspunde de prelucrarea conform procedurilor în vigoare a documentelor tehnice privind firmele constructoare!autorităţile de proiectare şi a cerinţelor tehnice ale autorităţilor aeronautice privind componentele de aeronavă, echipamentele şi sculele speciale; propune acţiunea pentru fiecare caz în parte si consemnează efectuarea ei” (atribuţia de la Cap. III, pct. 1.11).

In acest sens, chiar a primit calificativul 5 din 5 la această atribuţie cu ocazia Evaluării Obiectivelor Profesionale Măsurabile în data de 02.10.2015 (Secţiunea 1, Obiectiv 2), de către domnul director tehnic ***.

Comenzile subsecvente (cu excepţia celei aferente ultimei faze) au fost toate aprobate şi semnate de întreaga conducere executivă, inclusiv directorul financiar şi directorul general, ceea ce demonstrează netemeinicia abaterii constatate.

De altminteri, consideră că este nu numai neîntemeiat, dar şi absurd să se susţină că reclamantul, în calitate de şef al unei structuri esenţiale pentru asigurarea aeronavigabilităţii şi pentru siguranţa efectuării zborurilor, în raport de atribuţiile din fişa postului, săvârşeşte abateri disciplinare în sensul că iniţiază proiecte şi se implică activ în realizarea acestora pentru creşterea eficienţei şi productivităţii departamentului aflat sub directa coordonare (aspect necontestat pe durata cercetării), în contextul aprobării fiecărei acţiuni de şeful ierarhic, respectiv directorul tehnic. Niciun cadru de conducere cu pregătirea necesară şi care urmăreşte în mod obiectiv buna funcţionare a unităţii sale nu cenzurează de o asemenea manieră acţiunile de iniţiativă ale angajaţilor săi care aduc o certă plusvaloare organizaţiei, invocând pretexte procedurale precum cele din prezenta cauză, care încă de la prima vedere apar (şi sunt) mal mult decât îndoielnice; privită din această perspectivă, apreciază că măsura concedierii îşi atrage şi mai mult caracterul arbitrar si nefondat.

In condiţii similare, Notele de fundamentare au fost întocmite si aprobate fară anexarea a cel puţin trei oferte.

Sub acest aspect, reiterează situaţia Notei de fundamentare nr. MC 820/14.03.2014, aferentă primei componentei a celei de-a doua faze ale proiectului (a se vedea pct. 1.4.1din cererea introductivă), întocmită fără anexarea a cel puţin trei oferte, ci cu propunerea de realizare a lucrărilor cu acelaşi contractant care câştigase procedura de achiziţie în etapa precedentă.

Cu toate acestea, atât Nota şi propunerea cât şi Comanda subsecventă au fost aprobate şi semnate de întreaga conducere executivă a Companiei, anume de directorul tehnic, directorul operaţional, directorul financiar şi directorul general, ceea ce confirmă că nu se poate reţine o abatere cu un atare conţinut.

Or, în ceea ce priveşte comanda aferentă ultimei faze, se aplică în mod necesar principiul ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet.

De altfel, chiar conducătorul substructurii în specialitatea de achiziţii care organizat procedurile de achiziţie din fazele anterioare (doamna **, şeful Biroului Achiziţii Operator), a declarat, întrebată fiind de ce comanda ce a condus la concedierea sa (aferentă ultimei faze) a fost făcută către ** fară obţinerea şi a altor oferte, că i s-a părut „normal, atât timp cât lucrările erau în curs de finalizare şi se punea problema unei modificări tehnice”.

Toate comenzilede achiziţie aferente proiectului în discuţie au fost întocmite/semnate împreună cu Şeful Secţiei Echipamente Sol si Facilităţi în aceleaşi condiţii ca pentru Comanda pentru care a fost cercetat şi concediat disciplinar, ele fiind aprobate şi semnate de întreaga conducere executivă a Companiei (cu excepţia ultimei, care în mod abuziv şi contrar uzanţelor *** a fost semnată numai de directorul tehnic şi s-a refuzat semnarea de conducerea executivă interimară reprezentată de domnul director general Stoe şi doamna director financiar Cramer).

Ca atare, nu se poate reţine o abatere în contextul în care conducerea Companiei a validat anterior şi în repetate rânduri aceeaşi conduită profesională a reclamantului.

Reclamantul a semnat toate procesele-verbale de recepţie a lucrărilor aferente fazelor precedente ale aceluiaşi proiect. Această atribuţie a fost îndeplinită în mod esenţial, potrivit regulilor interne, împreună cu şeful Secţiei Echipamente Sol şi Facilităţi, în persoana domnului Popescu Adrian, printre ale cărui atribuţii se regăseşte şi supravegherea respectării normelor în construcţii, motiv pentru care procesul-verbal de recepţie nu putea fi întocmit fară semnătura acestuia.

Pe de altă parte, consideră nu numai obligatorie, dar şi firească implicarea reclamantului în recepţia lucrării, prin atestarea acesteia din punct de vedere tehnic, al capabilităţii, în calitate de şef al structurii din Direcţia Tehnică ce reprezintă beneficiarul final al construcţiei (Compartiment întreţinere Componente), respectiv în îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la pct. 1.7 si 1.11 din Cap. III din fisa postului.

Pentru peste 95% dintotalul  construcţiilor aferente proiectului nu au fost solicitatedocumentele de urbanism indicate în decizia contestată, însă au fost în schimb autorizate lucrările de proprietarul terenului, respectiv  **, prin structura de specialitate, fară să se ceară obţinerea unor astfel de documente de către titularul dreptului real.

Construcţia pentru care a fost concediat disciplinar reprezintă sub 5% din totalul proiectului şiare numai 9 m2. Nici pentru restul proiectului nu au fost solicitate şi  obţinute documentele de urbanism indicate în decizia contestată, fapt care însă nu a împiedicat nici aprobarea din partea întregii conduceri executive a comenzilor şi nici evaluarea cu calificativ maxim a atribuţiei corespondente din fişa postului.

De altfel, *** nici nu poate solicita şi obţine în nume propriu documente de urbanism, dat fiind că nu este titularul unui drept real asupra terenului în discuţie, ci numai a unui drept personal de folosinţă asigurat de către proprietarul **. Acesta este şi motivul pentru care, atunci când se realizează orice construcţii/capabilităţi pentru ***, se cere acordul proprietarului menţionat.

**, în calitate de proprietar al terenului, a autorizat lucrările, manifestându-şi acordul în acest sens atât prin reprezentantul legal (Directorul General), respectiv prin Adresa nr. AB-SEM 3348/15.10.2014, cât şi prin structura de specialitatate (Birou Utilităţi) prin e-mailui din 15.10.2014.

Realizarea lucrărilor conform prescripţiilor şi condiţiilor CNAB, impuse cu precădere în sensul caracterului modular, demontabil şi remontabil al construcţiei, în vederea unei posibile relocări în funcţie de viitoarele proiecte ale CNAB, a fost confirmată prin semnarea procesului-verbal de recepţie întocmit şi înregistrat de către reprezentanţii Biroului Utilităţi din Departamentul Comercial al CNAB SA sub nr. 612/29.09.2015.

Aceste considerente confirmă că, în măsura în care documentele de urbanism trebuiau obţinute, acestea nu puteau fi solicitate decât de către titularul dreptului real asupra terenului, respectiv CNAB, iar nu de către ***, ceea ce lipseşte de obiect abaterea disciplinară, respectiv îi determină netemeinicia.

Nicio componentă a proiectului nu a fost declarată în scopuri de impozitare de către ***. Netemeinicia abaterii disciplinare pleacă de la absurditatea acesteia. Astfel, dacă respectiva construcţie se declară pentru impozitare, operaţiunea nu poate fi efectuată de către ***, care nu are nicio legitimare în acest sens, întrucât nu deţine decât un drept personal de folosinţă asupra terenului şi, subsecvent, asupra acelei construcţii.

In măsura în care construcţia se supune impozitării, obligaţia de declarare revine exclusiv CNAB, iar nu ***, cu atât mai mult cu cât titularul dreptului de proprietate avea cunoştinţă de realizarea lucrărilor.

Construcţiile au fost realizate pe platforma betonată/cale de acces construită prin extinderea aleii betonate. Pentru acest motiv, discuţiile cu structura de specialitate a titularului dreptului de proprietate (CNAB) au fost în sensul că nu se estimează necesară obţinerea documentelor de urbanism (conform deciziei contestate), întrucât nu se realizează  propriu-zis o fundaţie sau o platformă în sensul legislaţiei autorizării construcţiilor, ci stâlpii de susţinere se fixează în aleea betonată, în aşa mod încât să se asigure modularitatea si caracterul demontabil/remontabil al construcţiilor.

Cu toate acestea, i s-a comunicat că se va face o analiză internă în CNAB (în calitate de proprietar) şi se va acţiona conform legii.

Proiectul tehnic al construcţiilor, înmânat executanţilor, a fost întocmit chiar de către directorul tehnic ** (semnatar al scrisorii de convocare la cercetare).

In primul rând, s-a menţionat fals de angajator că nu ar exista proiect tehnic. Apoi, faptul că tocmai semnatarul scrisorii de convocare la cercetarea disciplinară din prezenta cauză şi, in acelaşi timp, superiorul ierarhic al reclamantului a întocmit proiectul tehnic al construcţiilor, în contextul în care în toate fazele s-a procedat identic pe circuitul intern de întocmire/iniţiere/avizare/aprobare, determină caracterul netemeinic al tuturor abaterilor disciplinare legate de aspectele tehnice ale proiectului, precum şi caracterul abuziv/arbitrar al măsurii de concediere.

Abaterile constatate nu există sau au fost săvârşite de alţi salariaţi şi fară să existe corespondenţă cu atribuţiile sale.

Potrivit declaraţiei date de doamna ** în ziua de 11.05.2016 (când reclamantul eram în concediu medical), a fost reţinut că domnia sa, economist în cadrul Serviciului Aprovizionare, a fost cea care a „întocmit” Comanda, cu detaliul că a făcut aceasta la „indicaţiile” reclamantului. însă, câtă vreme Serviciul Aprovizionare nu este în subordinea sa, ci în cea directă a directorului tehnic, personalul acestei structuri nu avea de ce să dea curs solicitărilor sale decât cel mult în considerarea caracterului obligatoriu al Notei pentru personalul Direcţiei Tehnice, urmare aprobării directorului tehnic. Cu alte cuvinte, este netemeinică existenţa abaterii în sensul că reclamantul ar fi „întocmit” Comanda, în contextul în care unul dintre martorii solicitaţi chiar de angajatori pe durata cercetării a declarat că a realizat această activitate.

Pe de altă parte, a fost obligatorie implicarea esenţială şi a şefului Secţiei Echipamente Sol şi Facilităţi, domnul **, printre ale cărui atribuţii se regăseşte şi supravegherea respectării normelor în construcţie, motiv pentru care procesul-verbal de recepţie nu putea fi întocmit fără semnătura acestuia. Având în vedere că reclamantul nu avea atribuţii în acest sens, rezultă că abaterea privind respectarea normelor în construcţii nu poate exista în sarcina sa, ci eventual în cea a domnului **.

In aceeaşi ordine de idei, rolul hotărâtor din punctul de vedere al confirmării/acoperirii conformităţii cu normele aplicabile, l-au avut pe de-o parte şeful Secţiei Echipamente Sol şi Facilităţi (**) şi apoi iar pe de cealaltă parte avizatorul din partea structurii în specialitatea de achiziţii, Serviciul Aprovizionare (***), care a aplicat viza cu „atest legalitatea”. In acest context, câtă vreme personalul de specialitate în achiziţii a vizat legalitatea procedurii/comenzii, rezulta că nu mai poate fi reţinută în sarcina sa o eventuală nerespectare a regulilor interne de achiziţii, ci cel mult în a celei care a dat avizul.

Şi totuşi, numai reclamantul a fost cercetat, respectiv numai reclamantul a fost sancţionat, în ciuda faptului că rolul hotărâtor, din punct de vedere decizional, l-a avut directorul tehnic (**, care si-a asumat la nivel de management executiv al Direcţiei Tehnice realizarea comenzii si a lucrărilor în circumstanţele de fapt deduse cauzei.

A fost sancţionat atât pentru pretinsa depăşire, cât şi pentru o nedepăşirea atribuţiilor de serviciu

Cu titlu prealabil, în vederea promovării în funcţia de inginer şef, directorul tehnic **(cel de dinaintea domnului **) l-a recomandat pentru acest post afirmând în nota de propunere că, în funcţia precedentă de şef al Biroului Componente din cadrul Serviciului Tehnologic, s-a „remarcat permanent cu iniţiativă pozitivă, depăşind constant cerinţele şi sarcinile de serviciu”.

In aceeaşi ordine de idei, în fişa de evaluare întocmită de directorul tehnic ** la data de 02.10.2015, indicatorul general de evaluare este redactat astfel: Nota medie 5, maximă, atunci când „Performanţa angajatului este impresionant de mare peste nivelul cerut”; Nota medie 4, atunci când „Performanţa angajatului este remarcabilă şi depăşeşte în mod clar cerinţele”.

Or, reclamantul a obţinut nota medie 4,91, ceea ce înseamnă căîn  organizaţie, cel puţin pentru funcţiile de conducereşi leadership depăşirea nivelului cerut este un aspect favorabil.

Pe fondul abaterii de depăşire a atribuţiilor, aceasta nu există, întrucât toate acţiunile îndeplinite în cadrul proiectului:  au corespondent în fişa postului; au fost aprobate de către superiorul ierarhic, membru al conducerii executive, respectiv directorul tehnic; au fost validate prin aprobarea dată în fazele precedente (cuantificând peste 95% din proiect) de toţi membrii conducerii executive, inclusiv director financiar, director operaţional şi director tehnic. Faptul că noua conducere interimară nu îşi asumă caracterul de succesiune faţă de cadrele predecesoare în scopul concedierii mele mascate nu poate înlătura această validare.

Faptul că prin încetarea contractului său de muncă s-au urmărit alte obiective personale ale conducerii interimare decât restabilirea disciplinei muncii, rezultă şi din contradicţia cuprinsă în decizia contestată potrivit căreia nu ar fi îndeplinit o serie de atribuţii precum: neobţinerea documentelor de urbanism, inexistenţa unui proiect tehnic avizat de persoane autorizate, asigurarea unei utilizări eficiente a fondurilor în procesul de achiziţie, asigurarea promovării concurenţei dintre operatorii economici etc. Or, aceste activităţi nu au nicio legătură cu fişa postului reclamantului, ci aparţin unor alte persoane, astfel încât se poate afirma că a fost concediat disciplinar şi pentru nedepăşirea atribuţiilor de serviciu, ceea ce nu poate fi admis ca temei pentru angajarea răspunderii disciplinare.

Pretinsele consecinţe ale abaterilor constatate sunt atât nefondate, cât şi incerte/virtuale.

Consecinţa de „pericol iminent de atragere a răspunderii Companiei şi de primire a unor amenzi consistente...pentru executarea, unor lucrări fără autorizaţie” este nefondată, întrucât: este o simplă presupunere nedefinită si incertă, iar nu o consecinţă concretă si definită, întrucât se fundamentează pe conceptul de „pericol iminent”. Or, nu numai că nu se justifică, dar nici nu a fost nici cercetat prealabil şi nici nu a fost definită existenţa unui aşa-zis „pericol”. In plus, nimic nu legitimează calificarea „iminenţei”, cu atât mai mult cu cât, la primul termen de judecată (la aproape un an de la finalizarea lucrărilor) un atare „pericol iminent” nu s-a materializat, ceea ce invalidează pretinsa consecinţă; lucrările se puteau executa, potrivit legii, fară autorizaţie de construire, dat fiind caracterul lor modular, demontabil şi remontabil, confirmat prin încheierea procesului-verbal de recepţie cu ***, caracter care a condiţionat realizarea întregului proiect, în vederea unei viitoare posibile relocări, conform corespondenţei purtate cu proprietarul terenului; proprietarul terenului, respectiv ***, si-a dat acordul pentru realizarea lucrărilor aferente proiectului (condiţionat de caracterul lor modular, demontabil şi remontabil, în vederea unei posibile viitoare relocări), de unde rezultă că, dacă am presupune că legea impunea obţinerea unor documente de urbanism, atunci această entitate răspunde civil şi administrativ pentru neobţinerea lor, iar nu ***. Cu alte cuvinte, consecinţa, dacă presupunem că există, nu îl priveşte pe angajator, ci pe proprietarul terenului.

În aceeaşi ordine de idei, cum *** nu este titularul unui drept real asupra terenului pe care s-a efectuat construcţia, mai ales în contextul acordului dat de proprietar pentru realizarea lucrărilor, singurul îndreptăţit să solicite obţinerea documentelor de urbanism ar fi fost ***. Astfel, *** nu are vocaţia în împrejurările cauzei să răspundă administrativ faţă de autorităţile competente, ceea ce determină netemeinicia consecinţei reţinute.

Nu ia în considerare posibilitatea obţinerii în prealabil ale pretinselor autorizaţii de către proprietarul terenului (singurul îndreptăţit), aspect de altminteri necercetat prealabil.

Consecinţele de „nedeclarare în sensul impozitării” şi de „imposibilitate a înregistrării în cartea funciară, a construcţiei In primul rând, consideră că nu pot fi primite consecinţe cu un atare conţinut, în sensul art. 250 lit. c) din Codul muncii, întrucât nu presupune, nici măcar cu titlu eventual, niciun prejudiciu de nicio natură pentru unitate şi, în caz de nerealizare, nici nu implică un câştig virtual pentru Companie.

Apoi, este nefondată, întrucât declararea pentru impozitare, precum şi înregistrarea în cartea funciară, se realizează de către titularul dreptului real, respectiv, în cazul nostru, de către proprietarul terenului CNAB SA, iar nu de către ***.

Referitor la consecinţa de „blocare a eventualei plăti la care era îndreptăţit prestatorul”, ca şi în cazul precedent, consideră că nu poate fi primită o consecinţă cu un atare conţinut, în sensul art. 250 lit. c) din Codul muncii, întrucât nu presupune niciun prejudiciu de nicio natură pentru unitate; din contră, consecinţa constă într-un câştig pentru Companie.

Apoi, încă de dinaintea primului termen de întrevedere al cercetării disciplinare, consecinţa era lipsită de obiect întrucât în data de 29.04.2016 prestatorul a comunicat Companiei renunţarea la plată şi stornarea întregii facturi aferente.

Consecinţa nu poate fi primită nici pentru că presupune o urmare eventuală şi nedeterminată, iar nu certă şi determinată.

In fine, consecinţa este şi nefondată, întrucât reclamantul nu avea nicio atribuţie în efectuarea de plăţi la nivelul unităţii şi nici nu a îndeplinit nicio acţiune care să determine efectiv blocarea respectivei plăţi. Aceasta putea fi efectuată cu aprobarea directorului financiar (domnul **), care nu era în niciun chip împiedicat sau blocat să acţioneze astfel, în raport si de modul de realizare a fazelor precedente ale proiectului.

Referitor la consecinţa de „atragere a unui prejudiciu negativ de imagine şi de reputaţie faţă de un terţ (***)”, nu poate fi primită întrucât este o pură speculaţie, inventată de către Comisia de cercetare în contextul stornării integrale a facturii emise de prestator şi al imposibilităţii de identificare a unui prejudiciu concret. Nu poate fi ridicată la nivel de constatare care să stea la baza concedierii unui salariat simpla impresie a membrilor Comisiei că s-ar fi produs un „prejudiciu negativ de imagine” în dauna unei alte persoane juridice, fără a exista nicio informaţie, nici măcar indirectă, în acest sens.

Apoi, consecinţa este nefondată, nefiind administrată niciun fel de probă şi nefiind prezentat niciun element pe durata cercetării prealabile care să conducă la ideea unui „prejudiciu negativ de imagine şi reputaţie” faţă de prestator. Din contră, în adresa comunicată Companiei de *** din 29.04.2016 şi înregistrată la *** sub nr. 13386/03.05.2016, se menţionează că „doresc să subliniez că am avut o colaborare excelentă cu reprezentanţii companiei ***.. .şi sper ca pe viitor să reluăm parteneriatul”.

Aşadar, singurul care poate aprecia dacă evenimentul în discuţie a condus la un „prejudiciu negativ de imagine şi de reputaţie” este tocmai entitatea despre care se susţine că l-ar percepe astfel. Or, tocmai acea entitate a afirmat contrariul, ceea ce lipseşe de substanţă această consecinţă (inventată cu titlu oportunistic).

Reclamantul a arătat că lipseşte legătura de cauzalitate dintre abaterile constatate şi pretinsele consecinţe reţinute în decizia de concediere.

Consecinţele au fost reţinute în decizia de concediere de pură formă, fără să fie urmarea imediată a pretinselor abateri constatate.

Cele în legătură cu pretinsa „executare a unor lucrări fără autorizaţie”, respectiv „atragerea răspunderii Companiei”, „nedeclararea în sensul impozitării” şi „imposibilitatea înregistrării în cartea funciară ”, dacă am presupune prin absurd că ar fi reale, ar constitui efectul exclusiv al neobţinerii documentelor de urbanism, fară a putea avea drept cauză celelalte pretinse abateri. Or, cum reclamantul nu avea atribuţii în acest sens, ele revenind unor alte persoane din cadrul Direcţiei Tehnice, ceea ce demonstrează suplimentar caracterul abuziv si netemeinic al măsurii concedierii.

Consecinţele de „blocare a eventualei plăţi la care era îndreptăţit prestatorul” şi de „atragere a unui prejudiciu negativ de imagine şi de reputaţie al companiei faţă de un „terţ” nu pot în niciun chip să aibă drept cauză pretinsele abateri constatate, ci exclusiv refuzul plăţii de către directorul financiar (în ciuda promisiunilor că o va face).

Au fost încălcate criteriile de individualizare ale sancţiunii (art. 250 din Codul muncii).

Cu toate că ele apar de pură formă în decizia contestată, pârâta, prin măsura dispusă, nu a avut în vedere în mod real criteriile de individualizare enumerate gradual în dispoziţiile art. 250 din Codul muncii. I-a fost aplicată sancţiunea cea mai severă, angajatorul neluând în considerare:  împrejurările în care pretinsele fapte au fost săvârşite (lit. a), anume că lucrările de construcţie cercetate fac parte din ultima fază a unui proiect mai larg, debutat încă din anul 2013; gradul de vinovăţie a reclamantului (lit. b), anume că nu a avut un rol hotărâtor în proiect, săvârşirea faptelor calificate drept abateri disciplinare fiind, pe de-o parte, aprobate de superiorul ierarhic (directorul tehnic, membru al conducerii executive), iar, pe de altă parte, în sarcina altor salariaţi. Totodată, gradul de vinovăţie nu a fost apreciat în funcţie de contextul întregului proiect, în ale cărui faze anterioare reclamantul a actionat în mod identic si s-au obţinut toate aprobările la toate nivelurile de conducere (dar cu un alt director financiar); consecinţele abaterii disciplinare. Ca un corolar la cele menţionate la pct. 1.6 şi 1.7 de mai sus, consideră că aceste consecinţe nu există, comportarea generală în serviciu şi eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior, activitatea sa profesională desfăşurată şi neîntreruptă pe o perioadă de 16 ani fiind apreciată în mod constant, promovând treptat şi continuu de la un post de execuţie la o înaltă funcţie de conducere în Direcţia Tehnică (inginer- şef), perioadă în care nu a fost niciodată sancţionat disciplinar anterior.

Prin capătul de cerere nr. (iv) din acţiunea introductivă, s-a solicitat obligarea pârâtei *** la plata către reclamantul a sumei de 100.000 lei cu titlu de daune materiale şi morale pentru tratamentul ostil, degradant şi umilitor, pentru încălcarea demnităţii, onoarei şi reputaţiei reclamantului pe parcursul cercetării disciplinare şi prin emiterea deciziei de concediere contestate, precum şi pentru dobândirea unei afecţiuni medicale relativ permanente, cu restricţionarea definitivă a stilului de viaţă.

Referitor la cadrul ostil, degradant şi umilitor în care s-a desfăşurat cercetarea disciplinară, a arătat că la termenul de întrevedere din 06.05.2016 a debutat la ora 14:00 şi a durat până în jurul orelor 23:30, deci aproximativ 9 ore, dar nu pentru că ar fi fost stabilit de comun acord ori pentru că s-ar fi finalizat cercetarea, ci pentru că reclamantul a suferit un anevrism cerebral, fiind transportat de urgenţă la spital. Din derularea evenimentelor şi din atitudinea Comisiei a rezultat că aceasta ar fi continuat cercetarea indiferent de durată.

Intre timp însă, trebuie să precizeze următoarele elemente de tratament ostil, degradant şi umilitor, cu încălcarea demnităţii:de la orele 14:00 până în jur de 21:00, atât reclamantului, cât şi avocatului ce îl asista nu le-a fost furnizată apă şi nici nu li s-au permis pauze pentru a-şi cumpăra de la magazinele din aeroport, în ciuda insistenţelor; pe întreaga durată a celor 9 ore, nu le-a fost furnizată mâncare şi nici nu li s-au permis pauze pentru a-şi cumpăra de la magazinele din aeroportul Otopeni.

In mod frecvent, Comisia se oprea să delibereze pentru ore în şir, reclamantul şi avocatul ce îl asista fiind obligaţi să stea în picioare pe hol, fără să li se permită ieşirea din unitate.

Comisia nu l-a lăsat în mod constant să-şi spună apărările, contrazicându-l permanent, ceea ce i-a provocat puternice sentimente de frustrare, neputinţă şi nedreptate.

Începând cu orele 18:00-19:00, a solicitat membrilor Comisiei să continue cercetarea într-o altă zi sau cel puţin să ia o pauză, întrucât începea să se simtă rău. Răspunsul membrilor Comisiei a fost unul umilitor, degradant şi dat pe un ton foarte deranjat şi de superioritate, în sensul că „Haideţi domnule **, ne mai lăsaţi că si nouă ne e rău”.

In jurul orelor 23:30, i-a comunicat avocatului că se simte foarte rău şi că nu mai rezistă, moment în care acesta a protestat şi a cerut cu insistenţă chemarea unui doctor. In urma deliberărilor oficiale, Comisia a fost de acord, solicitând prezenţa echipajului medical de gardă aflat în incinta aeroportului Otopeni.

Echipajul a intrat în sala de dezbateri şi a confirmat că reclamantul are o reală problemă medicală, solicitând să fie întins pe o canapea pentru investigaţii suplimentare. A fost transportat în scaun cu rotile de directorul tehnic ***  (care era prezent pentru luarea depoziţiei) până la un birou în apropiere, loc în care i s-a aplicat tratament. In urma analizelor efectuate, echipajul medical a decis că trebuie să fie transportat de urgenţă la spital, fiind suspect de atac cerebral. De abia în acel moment a fost chemată o ambulanţă, ajungând la Spitalul Elias în jurul miezului nopţii.

Umilinţele şi nedreptatea au continuat cu modul în care a fost emisă decizia de concediere.

Avocatul său a anunţat-o pe doamna Simion în ziua de sâmbătă, 07.05.2016, că reclamantul va fi în incapacitate temporară de muncă. Pentru motivul că era vorba de o zi nelucrătoare, concediul medical a fost emis începând cu prima zi lucrătoare, anume luni, 09.05.2016.

Conform art. 1 din Decizia directorului general al *** nr. DG 77 din 31.12.2014,începând cu aceeaşi dată, „salariaţii Companiei *** au obligaţia de a înştiinţa şeful direct privind apariţia stării de incapacitate temporară de muncă şi datele de identificare, respectiv: numele medicului prescriptor, unitatea în care funcţionează acesta si adresa de reşedinţă pe perioada incapacităţii de muncă, in termen de 24 de ore de la data acordării concediului medical”.

In aplicarea acestei reguli interne, a transmis un e-mail şefului direct, domnul ** (directorul tehnic), indicând toate elementele prevăzute în procedura internă, în dimineaţa zilei de marţi, 10.05.2016 (în jurul orei 10:00), respectând aşadar termenul de 24 de ore de la data acordării concediului medical fixat prin decizia internă sus-menţionată.

Domnul ** i-a răspuns de abia în data de 12.05.2016 (ultima zi de concediu medical) şi i-a comunicat că membrii Comisiei doresc şi o copie de pe certificatul medical.

In ziua lucrătoare imediat următoare celei în care a încetat incapacitatea temporară de muncă, a depus la registratura ***, sub nr. 14982/13.05.2016, o adresă prin care a adus la cunoştinţa angajatorului următoarele: încetarea perioadei de incapacitate temporare de muncă în data de 12.05.2016, reclamantul fiind apt pentru o nouă întrevedere, cu anexarea certificatului de concediu medical aferent; solicitarea de efectuare a convocării reclamantului în vederea continuării întrevederii de cercetare disciplinară în conformitate cu art. 251 alin. (2) din Codul muncii şi cu Regulamentul Intern al Companiei; faptul că la următorul termen de întrevedere va prezenta obiecţiunile la Procesul-verbal aferent celui din 06.05.2016, transmis în formă de proiect pe e-mail de doamna Ştefan Anişoara (secretarul Comisiei); faptul că la termenul din 06.05.2016 nu s-au epuizat nici jumătate din faptele imputate prin Scrisoarea de convocare, astfel încât nu poate fi susţinută efectuarea cercetării conform art. 251 alin. (1) din Codul muncii; cercetarea disciplinară nu a fost finalizată, iar la momentul întreruperii nu i s-a dat posibilitatea de a invoca toate apărările de care înţelege să se folosească în exercitarea dreptului la apărare, conform art. 251 alin. (4) din Codul muncii. Cu alte cuvinte, nu a adus toate argumentele, apărările, probele şi motivaţiile pe care le consideră utile înaintea Comisiei de cercetare.

Conform deciziei de concediere, în aceeaşi dată de vineri 13.05.2016, fără să fie contactaţi reclamantul sau avocatul său (inclusiv telefonic, e-mail) s-ar fi întrunit de urgenţă Comisia pentru „continuarea lucrărilor”, iar deja luni 16.05.2016 a fost emisă decizia de concediere.

In data de 17.05.2016, la orele 15:10, a primit un e-mail de la doamna **, secretarul Comisiei de cercetare, prin care era „invitat”, în data de18.05.2016,ora 13:00 în aceeaşi sală în care au avut loc celelalte termene de întrevedere.

A confirmat de primire, cu solicitarea de a i se preciza obiectul invitaţiei. Nu a primit însă niciun răspuns.

S-a prezentat totuşi la data şi locul indicate în e-mail, aducând conform celor convenite anterior, Obiecţiunile la procesul-verbal din 06.05.2016, pe care le-a înregistrat sub nr. SG 3527/18.05.2016, cu scopul de a fi discutate cu membrii Comisiei şi, ulterior, de a se semna documentul în mod corespunzător.

Numai că „invitaţia” nu era pentru continuarea cercetării disciplinare („întrerupte” conform deciziei contestate în data de 06.05.2016), ci, după alte ore în şir petrecute în sala de cercetare în aşteptarea Comisiei fără nicio informare, pentru comunicarea deciziei de concediere disciplinară a reclamantului, pe care o contestă în prezentul proces.

Această conduită de execuţie personală pe care i-a aplicat-o Compania, pe de-o parte, i-a afectat demnitatea, onoarea şi reputaţia, atât în societate, cât şi în familie, iar, pe de altă parte, a condus la grave atingeri atât pe planul dreptului la sănătate şi al modului/restricţiilor de viaţă, cât şi pe cel al asigurării traiului zilnic.

Referitor la dobândirea unei afecţiuni medicale relativ permanente — diabet zaharat — cu restricţionarea definitiva a stilului de viaţă înainte de cercetarea disciplinară în discuţie, reclamantul a arătat că nu avea nicio afecţiune medicală, iar analizele de medicina muncii se situau în limitele normale pentru persoanele de vârsta sa.

Imediat după termenul de întrevedere din 06.05.2016 şi, subsecvent, după concedierea reclamantului, a dobândit un diabet zaharat de tip 2, cu caracter relativ permanent şi cu restricţionarea definitivă a stilului de viaţă.

Ii sunt interzise alimente precum zahărul şi mierea, iar alimentele comune precum pâinea, cartofi, orez, paste, fructe şi lactate se cântăresc în mod obligatoriu.

Restricţii sunt şi în zona de carne slabă şi peşte de maximum 2 ori pe săptămâne, ouă 2-3/săptămână, brânză 50-100g/zi şi grăsimi maximum 3 linguriţe ulei (inclusiv în corespondent măsline, nuci, migdale etc.).

Pe de cealaltă parte, urmăreste şi un tratament medicamentos care, în mod similar, presupune atenţie şi costuri suplimentare.

Cu alte cuvinte, tratamentul ostil, degradant şi umilitor, dublat de încălcarea demnităţii, a onoarei şi a reputaţiei prin modul de derulare a cercetării disciplinare (inclusiv sub aspectul suspendării reclamantului) şi de emitere a deciziei de concediere, i-au afectat în mod grav stilul de viaţă. Că totul survine în urma unei nedreptăţi alimentează şi mai mult sentimentul de frustrare şi îmi face recuperarea cu atât mai grea.

În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta nu a formulat întâmpinare în cauză.

La termenul de judecată din data de 04.10.2016, instanţa a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri şi proba cu interogatoriul pârâtei.

La data de 15.11.2016 pârâta a depus la dosar răspunsul la interogatoriu.

La termenul de judecată din data de 13.12.2016 instanţa a încuviinţat reclamantului proba cu martorul **.

Analizând actele şi lucrările dosarului Tribunalul constată următoarele:

 Între reclamant si pârâtă s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 97879/01.06.2004, pe o durată nedeterminată, acesta fiind modificat prin acte adiţionale, reclamantul ocupând la data emiterii decizie contestate funcţia de inginer-şef al Compartimentului Întreţinere Componente din cadrul Direcţiei Tehnice.

Prin decizia nr. 356/16.05.2016 emisă de pârâta (filele 87-143 vol. I)), s-a dispus sanctionarea reclamantului cu sanctiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, pentru încălcarea dispoziţiilor contractului individual de muncă lit. M, punctul 1.21 si punctul 3.1. din Cap. III al fişei postului, dispoziţiile Cap. 4, pct. 4.2.1. lit. A, Cap. 4, pct. 4.2.2. din Regulamentul Intern al pârâtei, dispoziţiile Cap. II, art. 17 pct. 2 din Contractul Colectiv de muncă, Cap. 3 Dispoziţii Finale, Sectiunea II din Regulamentul de Organizare si Funcţionare, art. 39 al. 2 lit. a, b si c din Codul muncii, art. 3, art. 7, art. 9, art. 11 al. 1, art. 37 al. 5, art. 39 din Legea nr. 50/1991, dispoziţiile Notei Direcţiei Tehnice MS 7623 ME, dispoziţiile Regulamentului privind atribuirea contractelor de achiziţie al companiei, anexa 9 pct. 13, Cap. 4, pct. 4.2.3. Interdicţii, Cap. 11 al. 2 si 3 din Regulamentul Intern al pârâtei.

În cuprinsul deciziei contestate s-au reţinut următoarele fapte ca fiind săvârşite de reclamant:

- depăşirea atribuţiilor de serviciu şi încălcarea cu bună-ştiinţă a procedurilor interne ale Companiei prin semnarea ca întocmit a Comenzii MC 3414/12.11.2015, precum si prin recepţia lucrărilor care nu intră în atribuţiile structurii pe care salariatul o conduce conform Regulamentului de Organizare si Funcţionare *** (ROF), încălcând astfel dispoziţii atât ale ROF, ale Fişei postului salariatului, cât si ale Regulamentului Intern al Companiei (fapta nr. 1);

- întocmirea documentelor achiziţiei care a făcut obiectul comenzii MC 3414/12.11.2015, cu nerespectarea dispoziţiilor Regulamentului privind atribuirea contractelor de achiziţie ai Companiei si fară ca salariatul să facă dovada selectării celei mai avantajoase oferte pentru *** prin contractarea firmei *** pentru executarea lucrărilor care au făcutobiectul comenzii MC 3414/12.11.2015, si fără a face dovada asigurării unei utilizări eficiente a fondurilor companiei în procesul de achiziţie; a promovării concurenţei dintre operatorii economici, precum si a garantării nediscriminării, recunoaşterii reciproce şi tratamentului egal al operatorilor economici (fapta nr. 2);

- solicitarea, iniţierea, coordonarea, gestionarea directă, permiterea executării unei lucrări şi recepţionarea acesteia, fără obţinerea prealabilă a aprobărilor necesare din partea conducerii executive cu privire la comanda aferentă serviciilor si fără obţinerea niciunei aprobări din partea conducerii cu privire la executarea lucrărilor de către firma ***, precum si fără obţinerea în prealabil a autorizaţiei de construire, a avizelor corespunzătoare, coroborat cu faptul că nu exista nici măcar un proiect tehnic avizat de persoane autorizate, toate aceste fapte ale salariatului punând compania sub un pericol important iminent de atragere a răspunderii companiei si de primire a unor amenzi consistente din partea autorităţilor competente pentru executarea unor lucrări fără autorizaţie, precum si pentru nedeclararea in sensul impozitării acestei construcţii, aceste fapte conducând totodată la imposibilitatea înregistrării in cartea funciară a construcţiei in cauză (fapta nr. 3);

- angajarea răspunderii companiei *** de către reclamant faţă de un prestator de servicii, fără a obţine în prealabil aprobările necesare cu privire la achiziţia aferentă comenzii MC nr. 3414/12.11.2015 si blocând astfel eventuala plată la care era îndreptăţit prestatorul, angajând astfel un prejudiciu negativ de imagine si de reputaţie al companiei faţă de un terţ (fapta nr. 4).

De asemenea, Tribunalul reţine că angajatorul a aratat în decizia contestată că a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă, motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată şi instanţa competentă la care sancţiunea disciplinară poate fi atacată.

In ceea ce priveşte motivele de nelegalitate invocate de către reclamant raportat la desfăşurarea cercetării disciplinare prealabile, Tribunalul constată următoarele:

La data de 31.12.2015, sub numărul de înregistrare SG 7927 (filele 162-164 vol. I), şeful Biroului CFP, doamna **, a întocmit o notă, avizată de directorul financiar, domnul **l, prin care aducea in atenţia directorului general executiv - CAO, domnul **, situaţia construcţiilor realizate de către Direcţia Tehnică in vecinătatea Hangarului, zona N-V, solicitând exprimarea unei opinii asupra comenzii nr. MC 3414/12.11.2015 conform art. 5.6 din cadrul ordinului nr. 923/2014 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv si a Codului specific de norme profesionale pentru persoanele care desfăşoară activitatea de control financiar preventiv propriu.

In esenţă, in cadrul acestei note s-a arătat că începând cu data de 01.09.2015 activitatea de CFP a fost centralizată la nivelul unui singur compartiment, astfel că ultima comanda MC 3414/12.11.2015 a fost supusă regimului de avizare reglementat. Comanda respectivă nu are ataşat minim 3 oferte de la furnizori de produse servicii sau lucrări aşa cum prevede Anexa 9 pct. 13 a Regulamentului privind atribuirea contractelor de achiziţie al companiei.

S-a mai arătat că orice achiziţie directa se realizează in conformitate cu dispoziţiile Regulamentului, pe baza unei note de fundamentare intocmita in acest sens de compartimentul iniţiator al achiziţiei, având ataşate minim 3 (trei) oferte de la furnizori de produse, servicii sau lucrări de acelaşi fel si aprobata de Directorul Financiar si Directorul General, cu excepţia situaţiilor in care exista mai puţin de 3 (trei) furnizori.

Achiziţia se va realiza pe baza de documente justificative, respectiv nota de fundamentare a compartimentului iniţiator aprobata de Directorul Financiar si Directorul General precum si contract de achiziţie sau factura.

*** achiziţionează direct, fara aplicarea procedurilor de atribuire prevăzute de prezentul Regulament, produse, servicii sau lucrări, in măsura in care valoarea estimata a achiziţiei nu depăşeşte echivalentul in lei, exclusiv TVA, al sumei de 30.000 EURO pentru fiecare achiziţie de produse, servicii sau lucrări.

Conform vizei puse de directorul general executiv –CAO pe nota indicată mai sus, s-a solicitat soluţionarea favorabilă şi semnarea comenzii la nivelul Direcţiei Financiare, apreciindu-se că este un proiect care îmbunătăţeşte semnificativ activitatea şi mediul de lucru în DT.

Ulterior, respectiv la data de 15.04.2016, sub numărul de înregistrare SG 2676, doamna ** din cadrul Direcţiei Financiare (fila 169 vol. I), a revenit cu o notă, prin care aducea in atenţia directorului general executiv, ** (cel care avizase nota precedentă) faptul că lucrările suplimentare la extensia construcţiei, aferente comenzii MC 3414/12.11.2015, au fost deja executate, cu toate că respectiva comandă nu a fost aprobată de conducerea executivă a companiei, solicitând sprijin în vederea clarificării acelei situaţii.

De asemenea, au fost reluate menţiunile din nota precedentă, respectiv faptul că respectiva comandă emisă în favoarea SC ***, nu are ataşat minim trei oferte de la furnizori de produse,  prevederile Anexei 9 pct. 13 a Regulamentului privind atribuirea contractelor de achiziţie al companiei, că achiziţia se realizează pe baza de documente justificative, respectiv nota de fundamentare a compartimentului iniţiator aprobata de Directorul Financiar si Directorul General precum si contract de achiziţie sau factura, că *** achiziţionează direct, fara aplicarea procedurilor de atribuire prevăzute de prezentul Regulament, produse, servicii sau lucrări, in măsura in care valoarea estimata a achiziţiei nu depăşeşte echivalentul in lei, exclusiv TVA, al sumei de 30.000 EURO pentru fiecare achiziţie de produse, servicii sau lucrări.

Totodată, s-a menţionat că Serviciul Aprovizionare din cadrul Direcţiei Tehnice are ca atribuţii specifice achiziţia bunurilor, materiilor prime şi materiale, a mijloacelor fixe, a obiectelor de inventar necesare desfăşurării activităţii operatorului aerian, că respectiva comandă a fost avizată din punct de vedere atest necesitatea, realitatea şi regularitatea de către reclamant din cadrul Compartimentului Întreţinere componente, iar acest compartiment are alte atribuţii, respectiv întreţinerea componentelor aeronavelor şi extinderea listei de capabilităţi respectând standardele de siguranţă şi calitate urmărind eficienţa economică.

Faţă de această notă, directorul general executiv ***, ,  a solicitat luarea măsurilor pentru demararea cercetării disciplinare a reclamantului, acesta dispunând şi suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului pe durata cercetării disciplinare prealabile.

Prin decizia nr. 327/22.04.2016/DRU  emisă de directorul general al pârâtei, ** (fila 170 vol. I), s-a dispus efectuarea cercetării disciplinare prealabile a reclamantului în vederea constatării dacă faptele menţionate în referatul de sesizare înregistrat sub nr. SG 2676/15.04.2016 constituie abateri disciplinare, numindu-se comisia de cercetare disciplinară prealabilă.

Sub nr. DRU 786/25.04.2016 a fost emisă scrisoarea de convocare de către pârâtă, adresată reclamantului (filele 171-176 vol. I), prin care acesta a fost convocat la sediul *** S.A. situat in Oraşul , nr.  Judeţul (, et.) in data de 04.05.2016. ora 12.00, în vederea desfăşurării procedurii cercetării disciplinare prealabile.

În cuprinsul acestei scrisori de convocare s-a menţionat că obiectul cercetării disciplinare prealabile îl constituie: verificarea şi stabilirea împrejurărilor de fapt şi de drept in care au avut loc faptele, în legătura cu munca, ale salariatului ***n sesizate prin Nota Direcţiei Financiare nr. 11862/15.04.2016 înregistrata la Secretariatul Directorului General Executiv sub nr. SG 2676/15.04.2016 şi analizarea/cercetarea faptelor salariatului, sesizate prin Nota Direcţiei Financiare nr. 11862/15.04.2016, înregistrata la Secretariatul Directorului General Executiv sub nr. SG 2676/15.04.2016. in vederea constatări daca aceste fapte constituie abatere disciplinara in condiţiile legii.

Astfel, s-au menţionat următoarele fapte în privinţa cărora reclamantul urmează să fie cercetat:

- întocmirea necorespunzatoare a notei de fundamentare a achiziţiei (MC 3377/06.11.2015) aferenta comenzii MC 3414/12.11.2015, prin neatasarea la aceasta a/neintocmirea acesteia având la baza minim 3 (trei)  oferte de  la  furnizori de produse servicii  sau  lucrări, conform prevederilor Regulamentului privind atribuirea contractelor de achiziţie al companiei- Anexa 9 pct. (13), astfel incat sa se faca dovada faptului ca achiziţia propusa de către compartimentul iniţiator a fost ca urmare a selecţiei celei mai avantajoase oferte pentru ***, in condiţiile in care in conformitate cu Regulamentul privind atribuirea contractelor de achiziţie al companiei -Anexa 9 "In toate cazurile prevazute la [...] art. 11 (Achiziţia directa) din Regulament, *** are obligaţia de a asigura o utilizare eficienta a fondurilor in procesul de achiziţie, de a promova concurenta dintre operatorii economici, precum si de a garanta nediscriminarea, recunoaşterea reciproca si tratamentul egal al operatorilor economici care participa la procesul de achiziţie.", dar si a faptului ca s-a obţinut in prealabil aprobarea din partea conducerii executive *** pentru efectuarea „lucrărilor suplimentare necesare extensiei construcţiei uşoare" aferente comenzii MC3414 12.11.2015 de către firma SC ***;

- iniţierea achiziţionării "lucrărilor suplimentare necesare extensiei construcţiei uşoare" aferente comenzii MC34 (4/12.11.2015 de catre structura Compartimentul Întreţinere Componente, prin şeful acesteia, salariatul Petrescu Constantin, care conform Regulamentului de Organizare si Funcţionare ***  nu are in atribuţii, achiziţionarea unor astfel de bunuri, in condiţiile in care, conform Regulamentului menţionat, structura Serviciul Aprorizionare din cadrul Direcţiei Tehnice este cea care  are ca atribuţii specifice "achiziţia bunurilor, materii prime si materiale, a mijloacelor fixe, a obiectelor de inventar necesare desfăşurării activităţii operatorului aerian...”;

- executarea "lucrărilor suplimentare necesare extensiei constructiei uşoare" aferente comenzii MC3414/12.11.2015" inaintata Direcţiei Financiare de catre structura Compartimentul întreţinere Componente, prin seful acesteia, salariatul Petrescu Constantin, fără a fi obţinută in prealabil aprobarea necesara din partea conducerii executive cu privire la comanda nr. MC3414/12.11.2015.

Tribunalul reţine că această scrisoare de convocare a fost semnată pentru preşedintele comisiei de cercetare disciplinară prealabilă, ** de către o altă persoană, respectiv ** (aşa cum rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 06.05.2016 de comisia de cercetare disciplinară prealabilă).

Prin decizia nr. 340/03.05.2016 DRU emisă de directorul general al pârâtei, ** (fila 183 vol. I) s-a modificat componenţa Comisiei de Cercetare disciplinară prealabilă a reclamantului.

Conform procesului-verbal încheiat la data de 04.05.2016 de către Comisia de Cercetare disciplinară prealabilă a reclamantului (filele 92-93 vol. II), părţile, de comun acord au stabilit ca următoarea întrevedere în vederea cercetării disciplinare prealabile să aibă loc in data de 06.05.2016, ora 14.00. Cu acea ocazie, comisia i-a înmânat salariatului un set de întrebări (22), iar reclamantul a solicitat modificarea zilei pentru a răspunde la întrebările respective, solicitare respinsă de comisie, aceasta hotărând ca în situaţia în care pentru anumite întrebări va avea nevoie de un termen suplimentar de răspuns, i se va putea acorda eventual o amânare până în data de 09.05.2016, ora 10:00.

Din cuprinsul procesului-verbal încheiat la data de 06.05.2016 de către Comisia de Cercetare disciplinară prealabilă a reclamantului (filele 154-158 vol. II), rezultă că reclamantul, fiind asistat de către avocat, a formulat mai multe cereri cu privire la legalitatea convocării, ce au fost respinse de către comisie.

La acea convocare, reclamantul a menţionat că a pregătit răspunsul la întrebările 1-21, însă solicită acordarea unui termen, respectiv până la data de 09.05.2016 la ora 10.00 pentru a comunica şi răspunsul la întrebarea nr. 22, solicitare respinsă de către comisie.

De asemenea, Tribunalul reţine că ascultarea salariatului a început la ora 19.40.

La ora 23.00 întrevederea a fost brusc întreruptă, întrucât reclamantul a acuzat probleme de sănătate, fiind evaluat de un echipaj medical din incinta Aeroportului, acesta fiind ulterior transportat la un cabinet medical pentru a fi tratat corespunzător.

Întrucât reclamantul nu a mai fost in măsura sa se intoarca, fiind necesara transportarea la spital, avocatul care îl asistase pe reclamant în cursul întrevederii, in urma apelării telefonice a clientului sau, a fost autorizata sa poarte discuţii ulterioare cu membrii Comisiei pentru a stabili modul in care urmează sa se desfăşoare cercetarea disciplinara prealabila.

În urma contactării din nou telefonice a salariatului acesta a declarat ca este de acord sa isi completeze in scris apărările, daca se va simţi apt sa o faca, pana luni, la ora 10.00 a.m.

În continuare, s-a procedat la inmanarea către comisie de către d-na avocat, in numele clientul sau, a raspunsurilor salariatului la întrebările comisiei puse la dispoziţia salariatului in data de 04.05.2015 sub semnătura de primire.

Comisia a solicitat, iar d-na avocat a fost de acord si s-a angajat ca, in cazul în care in urma investigatiilor medicale salariatului i se va elibera un certificat medical-cauza de suspendare de drept a contractului individual de munca (respectiv cauza de suspendare a tuturor termenelor care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă), aceasta sa anunţe cat mai urgent posibil acest fapt comisiei (prin orice mijloc), urmând totodată sa ii aducă la cunoştinţa salariatului faptul ca acesta este reconvocat de către Comisie in prima zi lucratoare (conform programului normal de lucru al salariatului: program de luni - vineri) dupa data încetării cauzei de suspendare de drept (perioada de concediu medical), la ora 12.00 in aceeaşi locaţie, respectiv Terminalul Plecări Internationale- Sala de Protocol (, nr, ), părţile prezente (membrii Comisiei si respectiv salariatul-prin avocatul sau) nemaiconsiderand necesara realizarea niciunei alte formalităţi de convocare pentru aceasta noua întrevedere.

La finalul procesului-verbal s-a consemnat că întrevederea s-a încheiat la ora 23.25.

Conform certificatului de concediu medical seria CCMAH nr. 1402893 (fila 2 vol. II), în perioada 09.05.2016-12.03.2016, reclamantul s-a aflat în concediu medical.

Urmare a solicitării făcute de d-nul **, la data de 10.05.2016 reclamantul a anunţat angajatorul despre împrejurarea că se află în concediu medical, acordat de către medicul Manta Liana Mihaela de la Medicover, în toată această perioadă fiind la domiciliu (fila 200 vol. I).

La data de 13.05.2016, sub nr. de înregistrare 14982 (fila 1 vol. II), reclamantul a transmis pârâtei certificatul de concediu medical, ocazie cu care a solicitat efectuarea convocării acestuia în vederea continuării întrevederii de cercetare disciplinară.

Conform procesului-verbal din data de 13.05.2016 încheiat de către Comisia de Cercetare disciplinară prealabilă a reclamantului (filele 159-166 vol. II), comisia s-a întâlnit la ora 15.55 (sau ora 16.00, aşa cum reiese din conţinutul procesului-verbal), în urma înregistrării cererii salariatului indicată mai sus, pentru analizarea noilor documente.

Comisia a apreciat că reclamantul avea cunoştinţă de faptul că ar fi trebuit să se prezinte la întrevedere in prima zi lucratoare dupa data încetării cauzei de suspendare de drept (perioada de concediu medical), la ora 12.00 in aceeaşi locaţie şi a apreciat abuziv modul în care reclamantul a formulat cererea prin care a solicitat stabilirea unui termen pentru întrevedere, cu 15 minute înainte de terminarea programului de lucru, motiv pentru care a considerat că acesta trebuia să se prezinte la acea dată la ora 12.00 şi să anunţe comisia în vederea continuării cercetării prealabile.

Comisia a apreciat că salariatul, prin mesajul electronic din data de 10.05.2016 nu a comunicat perioada pentru care a fost eliberat, a încălcat dispoziţiile Regulamentului Intern al pârâtei, Cap. 10 pct. 10.1 cu privire la regulile în cazul incapacităţii temporare de muncă, astfel că a decis să continue lucrările, în urma căreia a luat hotărârea de a întocmi raportul Comisiei de cercetare disciplinară prealabilă, întrevederea încheindu-se la ora 17.00.

În urma efectuării  cercetării disciplinare prealabile, comisia a întocmit un raport (filele 167-197 vol. II), prin care au propus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantului, ulterior fiind emisă decizia de concediere contestată.

Conform art. 63 din Codul muncii, „(1) Concedierea pentru săvârşirea unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii poate fi dispusă numai după îndeplinirea de către angajator a cercetării disciplinare prealabile şi în termenele stabilite de prezentul cod”. 

Potrivit art. 251 din Codul muncii, „(1) Sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 248 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. 

(2) În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii. 

(3) Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile. 

(4) În cursul cercetării disciplinare prealabile salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite să realizeze cercetarea toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este”.

Tribunalul constată că angajatorul a prevăzut în Regulamentul Intern, procedura generală privind sancţiunile disciplinare şi aplicarea acestora (filele 6-12 vol. II).

Astfel, angajatorul a stabilit următoarele:

Comisia se numeşte prin Decizie a Directorului General/CEO şi va fi compusă din minim 3 membri: conducătorul locului de munca in care este încadrat salariatul care va avea calitatea de Preşedinte al Comisiei; un reprezentant al Direcţiei Resurse Umane; un reprezentant al Serviciul Juridic. Secretariatul Comisiei va fi asigurat de către Direcţia Resurse Umane.

În cazul absenţei, din diverse motive, a unuia dintre membrii Comisiei, acesta va fi reprezentat de către înlocuitorul de drept sau de către un alt salariat mandatat de către conducătorul structurii.

Pot fi cooptaţi în Comisie şi directorii/managerii sau alţi salariaţi ai celorlalte structurilor din Compania ***, in directa corelare cu implicaţiile faptelor săvârşite de subiecţii cercetărilor disciplinare.

În aplicarea sancţiunii disciplinare, Comisia va respecta următoarele etape: convocarea salariatului, în scris; întrevederea prealabilă (asigurarea dreptului la apărare); formularea propunerilor Comisiei; întocmirea şi argumentarea Deciziei.

Prima etapă în realizarea cercetării constă în convocarea salariatului, făcută în scris de secretarul Comisiei, precizând obiectul, data, ora şi locul întrevederii prin Scrisoarea de convocare.

Obiectul scrisorii de convocare il constituie aducerea la cunoştinţa salariatului, a faptei ce i se imputa si care face obiectul cercetării disciplinare prealabile.

Convocarea va fi: semnată de cel puţin un membru al Comisiei, transmisă salariatului personal, sub semnătura de primire şi/sau la domiciliul/reşedinţa acestuia prin scrisoare recomandată.

Între data convocării şi data întrevederii, se va asigura un interval de cel puţin 5 zile lucrătoare, pentru a permite salariatului să îşi pregătească apărarea.

Neprezentarea salariatului la convocarea făcută fără un motiv obiectiv, dă dreptul angajatorului să dispună aplicarea sancţiunii, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

În cadrul întrevederii, Comisia îl va asculta pe salariat, având obligaţia de a-i da acestuia posibilitatea reală şi concretă de a-şi formula apărările şi de a prezenta documente şi orice alte probe în susţinerea apărărilor sale.

Ascultarea salariatului se finalizează prin „Nota Explicativa" pe care acesta o da.

În timpul cercetării disciplinare prealabile, salariatul, la cererea sa, poate fi asistat de către un reprezentant al organizaţiei sindicale in care este inscris sau de către un reprezentant al salariaţilor.

La finalul fiecărei întrevederi din cadrul cercetării disciplinare prealabile, Comisia va întocmi un proces-verbal în care va detalia motivele care au condus la cercetarea prealabilă, explicaţiile/apărările salariatului cercetat, precum si întrebările formulate de membrii Comisiei si răspunsurile salariatului.

Procesul-verbal va fi semnat de către toţi membrii Comisiei şi de către salariat. Eventualele obiecţii ale salariatului vor fi exprimate în scris şi anexate procesului-verbal.

Ulterior cercetării şi redactării procesului-verbal, conducătorul care a întocmit nota privind propunerea de sancţionare/a dispus cercetarea, va putea modifica sau renunţa la propunerea de sancţionare disciplinară.

Confirmarea/renunţarea sau modificarea sancţiunii se va putea face până la aprobarea aplicării sancţiunii de către Directorul General/CEO.

La terminarea cercetării disciplinare prealabile, Comisia va întocmi un Raport cu propuneri rezultate în urma analizei sesizării si a verificării apărărilor salariatului.

Raportul final trebuie sa conţină o recapitulare a etapelor parcurse, prezentarea pe scurt a faptei sesizate si a circumstanţelor in care a fost săvârşita, rezultatul cercetării, propunerea privind sancţiunea, sau, dupa caz, propunerea de clasare a sesizării si motivarea propunerii. Acesta se va prezenta pentru aprobare Directorului General/CEO

Competenta de aprobare a aplicării sancţiunilor disciplinare este a Directorului General/CEO.

Tribunalul reţine cu privire la componenţa Comisiei de cercetare disciplinară prealabilă că a fost nominalizată prin deciziile directorului executiv, persoanele numite efectuând cercetarea disciplinară prealabilă a reclamantului, neexistând nicio situaţie de incompatibilitate.

În schimb, instanţa constată că scrisoarea de convocare nu a fost semnată de către un membru al Comisiei de Cercetare disciplinară prealabilă, aşa cum prevede Regulamentul Intern al pârâtei, angajatorul încălcând şi prevederile art. 251 al. 2 din Codul muncii, d-ul *** nefiind persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea.

Totodată, Tribunalul apreciază că nu a fost efectuată cercetarea prealabilă. Pentru a reţine aceasta, se au în vedere următoarele aspecte:

Astfel, conform prevederilor Regulamentului Intern, comisia avea obligaţia de a-l asculta pe salariat, de a-i da acestuia posibilitatea reală şi concretă de a-şi formula apărările şi de a prezenta documente şi orice alte probe în susţinerea apărărilor sale, ascultarea salariatului finalizându-se prin „Nota Explicativa" pe care acesta o da.

În cursul întrevederii din data de 06.05.2016, procedura cercetării a început la ora 14.00, iar ascultarea propriu-zisă a reclamantului a avut loc la ora 19.40, întrerupându-se brusc la ora 23.00, întrucât starea medicală a reclamantului a necesitat transportarea la spital, comisia încheind întrevederea la ora 23.30.

Aşadar, întrevederea respectivă s-a desfăşurat pe parcursul a 9 ore şi jumătate, starea de sănătate precară a reclamantului fiind dovedită cu acte medicale, aşa cum s-a reţinut mai sus.

Tribunalul apreciază că rolul efectuării cercetării prealabile disciplinare este acela de a da posibilitatea angajatului să îşi formuleze apărările intr-un mod corespunzător, acesta trebuind să fie apt pentru a răspunde la întrebări şi să îşi susţină apărarea fără a fi într-o stare avansată de oboseală şi mai mult, de sănătate precară.

Totodată, este important ca şi membrii comisiei să nu fie obosiţi, să beneficieze de întreaga lor capacitate de concentrare pentru a putea efectua corespunzător cercetarea disciplinară prealabilă. Or, ora târzie la care a avut loc ascultarea salariatului, durata întrevederii, precum şi starea de sănătate a reclamantului, duc la concluzia că acestuia nu i s-a dat posibilitatea reală şi concretă de a-şi formula apărările.

De asemenea, faţă de faptul că întrevederea s-a întrerupt, nefiind finalizată cercetarea disciplinară prealabilă, pârâta avea obligaţia de a-l încunoştinţa pe reclamant cu privire la noua dată a convocării.

Tribunalul apreciază că modalitatea aleasă de pârâtă, respectiv comunicarea datei avocatului care l-a asistat la întrevedere (in prima zi lucrătoare data încetării cauzei de suspendare de drept, la ora 12.00 in aceeaşi locaţie) nu respectă cerinţele prevăzute de lege, respectiv art. 251 al. 2 din Codul muncii (convocare în scris a salariatului).

Din probele administrate în cauză nu rezultă că reclamantul a dat mandat scris avocatului pentru aceasta şi mai mult, avocatul avea doar dreptul să îl asiste, şi nu să îl reprezinte, aşa cum reiese din dispoziţiile art. 251 al. 4 din Codul muncii.

De asemenea, chiar dacă s-a menţionat că întrevederea următoare are loc în prima zi lucrătoare după revenirea din concediul medical a salariatului, la ora 12.00, Tribunalul constată că s-a reîntrunit comisia la data de 13.05.2016, ora 16.00, la terminarea programului de lucru, invocând faptul că reclamantul a transmis certificatul de concediu medical cu 15 minute înainte de terminarea programului de lucru. Cu privire la acest aspect, din probele administrate în cauză nu reiese ora la care reclamantul a comunicat angajatorului certificatul de concediu medical, pe cererea de înaintare a acestuia fiind menţionată doar data.

Aşadar, reîntrunirea la ora 16.00, a comisiei în vederea finalizării cercetării prealabile disciplinare, nu este legală, pe de o parte faţă de faptul că reclamantul nu a fost convocat în scris, iar pe de altă parte, comisia nu a respectat ora iniţial stabilită.

De asemenea, Tribunalul apreciază că reclamantul a fost sancţionat disciplinar şi pentru fapte care nu au făcut obiectul convocării şi cercetării disciplinare.

Astfel, în scrisoarea de convocare au fost menţionate faptele de întocmire necorespunzătoare a notei de fundamentare a achiziţiei (MC 3377/06.11.2015) aferenta comenzii MC 3414/12.11.2015, prin neatasarea la aceasta a/neintocmirea acesteia având la baza minim 3 (trei)  oferte de  la  furnizori de produse servicii  sau  lucrări, iniţierea achiziţionării "lucrărilor suplimentare necesare extensiei construcţiei uşoare" aferente comenzii MC3414/12.11.2015 şi executarea "lucrărilor suplimentare necesare extensiei constructiei uşoare" aferente comenzii MC3414/12.11.2015, fără a fi obţinută in prealabil aprobarea necesara din partea conducerii executive.

În schimb, în decizia de concediere, s-au reţinut în plus, următoarele fapte semnarea ca întocmit a Comenzii MC 3414/12.11.2015, recepţia lucrărilor care nu intră în atribuţiile structurii pe care salariatul o conduce conform Regulamentului de Organizare si Funcţionare *** executarea lucrării fără obţinerea în prealabil a autorizaţiei de construire, a avizelor corespunzătoare, coroborat cu faptul că nu exista nici măcar un proiect tehnic avizat de persoane autorizate, toate aceste fapte ale salariatului punând compania sub un pericol important iminent de atragere a răspunderii companiei si de primire a unor amenzi consistente din partea autorităţilor competente pentru executarea unor lucrări fără autorizaţie, precum si pentru nedeclararea in sensul impozitării acestei construcţii, aceste fapte conducând totodată la imposibilitatea înregistrării in cartea funciară a construcţiei in cauză şi angajarea răspunderii companiei *** de către reclamant faţă de un prestator de servicii, fără a obţine în prealabil aprobările necesare cu privire la achiziţia aferentă comenzii MC nr. 3414/12.11.2015 si blocând astfel eventuala plată la care era îndreptăţit prestatorul, angajând astfel un prejudiciu negativ de imagine si de reputaţie al companiei faţă de un terţ.

Din cuprinsul raportului întocmit de Comisia de cercetare disciplinară prealabilă, reiese că răspunsul reclamantului la prima întrebare din setul de 22 de întrebări ce i-a fost comunicat la data de 04.05.2016, acesta a răspuns că nu cunoaşte motivul pentru care a fost convocat, iar la anumite întrebări a răspuns că nu fac obiectul cercetării, din cuprinsul acestora nerezultând că ar fi cercetat şi cu privire la faptele respective, putând fi considerate ca întrebări lămuritoare în vederea stabilirii situaţiei de fapt.

În aceste condiţii, Tribunalul apreciază că sancţiunea care intervine pentru neefectuarea cercetării disciplinare prealabile este nulitatea absolută a deciziei de sancţionare, conform art. 251 al. 1 din Codul muncii.

Conform art. 252 al. 1 din Codul muncii, „Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei”.

Referitor la termenul de 30 zile, momentul de la care curge acest termen este cel al finalizării procedurii prealabile de cercetare disciplinară prin procesul verbal de cercetare disciplinară adus la cunoştinţa persoanei abilitate în a dispune măsura sancţionării, termen respectat de către angajator.

In schimb, Tribunalul nu poate determina dacă şi termenul de 6 luni, care curge de la data săvârşirii faptei, a fost respectat sau nu în privinţa unor fapte, având in vedere că nu s-au indicat pentru toate faptele datele la care au fost comise, în cazul unor fapte acesta fiind depăşit (acest aspect fiind pus din oficiu de către instanţă în discuţia părţilor).

Referitor la fapta constând în depăşirea atribuţiilor de serviciu şi încălcarea cu bună-ştiinţă a procedurilor interne ale Companiei prin semnarea ca întocmit a Comenzii MC 3414/12.11.2015, raportat la data emiterii deciziei contestate (16.05.2016), termenul de 6 luni este încălcat.

În ceea ce priveşte fapta constând în depăşirea atribuţiilor de serviciu şi încălcarea cu bună-ştiinţă a procedurilor interne ale Companiei prin recepţia lucrărilor care nu intră în atribuţiile structurii pe care salariatul o conduce conform Regulamentului de Organizare si Funcţionare ***, din cuprinsul deciziei contestate nu rezultă data la care aceasta a fost făcută.

În legătură cu fapta a doua, raportat la data întocmirii documentelor achiziţiei care a făcut obiectul comenzii MC 3414/12.11.2015 şi data emiterii deciziei, se constată depăşirea termenului de 6 luni.

Şi în ceea ce priveşte fapta constând în solicitarea, iniţierea executării unei lucrări, fără obţinerea prealabilă a aprobărilor necesare din partea conducerii executive cu privire la comanda aferentă serviciilor si fără obţinerea niciunei aprobări din partea conducerii cu privire la executarea lucrărilor de către firma ***, precum si fără obţinerea în prealabil a autorizaţiei de construire, a avizelor corespunzătoare, coroborat cu faptul că nu exista nici măcar un proiect tehnic avizat de persoane autorizate, se constată depăşirea termenului de 6 luni, fapta respectivă fiind comisă la 06.11.2015 (data notei de fundamentare).

Referitor la cea de-a patra faptă, se constată că pârâta nu a indicat nicio dată, neputându-se astfel stabili dacă a fost respectat termenul de 6 luni.

Lipsa menţiunii privind data săvârşirii faptelor echivalează cu o lipsă a descrierii faptei, care trebuie să fie detaliată, pentru a se aprecia concret, circumstanţiat şi riguros asupra legalităţii măsurii de sancţionare. Curgerea termenului de 6 luni are drept consecinţă decăderea angajatorului din dreptul de a-l sancţiona pe salariatul vinovat, or, în lipsa menţiunii datei săvârşirii faptelor, respectarea cerinţei prevăzute de art. 252 al. 1 din Codul muncii nu poate fi verificată, constituind un motiv de nelegalitate a deciziei de sancţionare cu privire la aceste fapte, ceea ce atrage nulitatea absoluta a deciziei de sancţionare cu privire la faptele respective. Aceeaşi sancţiune intervine şi în cazul depăşirii termenului de 6 luni.

Faţă de motivele de fapt şi de drept expuse mai sus, instanta va admite în parte acţiunea si va anula decizia nr. 356/16.05.2016/DRU emisa de parata, va dispune reintegrarea reclamantului in funcţia si postul deţinute anterior concedierii si faţă de prevederile art. 80 al. 1 din Codul muncii, va obliga pârâta la plata unei despăgubiri egala cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data desfacerii contractului de muncă şi până la efectiva reintegrare.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral solicitat de reclamant în cuantum de 100.000 lei, instanţa reţine că repararea integrală a prejudiciului reprezintă principiul de bază al răspunderii civile, ce evocă neîndoielnic ideea reparării daunei în totalitatea sa, fără nicio restrângere sau limitare în raport de natura intrinsecă a acestuia. Deşi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic şi afectiv, importanţa valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.

De aceea, este necesară o analiză in concreto şi subiectivă a existenţei şi întinderii prejudiciului, o determinare riguroasă, adecvată implicând unele cercetări referitoare la personalitatea şi psihologia victimei, în raport cu mediul social, familial, profesional, cu principiile etice ale timpului şi societăţii. În vederea stabilirii reparaţiei morale, se vor lua în considerare criterii referitoare la consecinţele suferite pe plan psihic, expunerea publică, sentimentul de frustrare accentuată creat reclamatului, durerea resimţită de aceasta.

Or, în cauza de faţă, Tribunalul reţine că reclamantul nu a făcut vreo dovadă cu privire la consecinţele suferite pe plan psihic sau afectiv.

Din punct de vedere moral, nemulţumirea, asociată cu un anume grad de disconfort psihic, creată de desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă, este de la sine înţeleasă, dar nu atrage automat şi obligaţia dezdăunării morale în sens material.

Tribunalul apreciază că, prin repunerea părţilor în situaţia anterioară, reclamantul a fost despăgubit inclusiv pe plan moral, nefiind necesară obligarea pârâtei la acordarea unei sume de bani cu titlu de contravaloare a unui prejudiciu nepatrimonial, fiind suficientă o astfel de reparaţie prin restabilirea situaţiei anterioară emiterii actelor anulate.

În ceea ce priveşte afecţiunile medicale invocate, în cauză nu s-a dovedit legătura de cauzalitate dintre afecţiunile suferite de reclamant şi procedura concedierii, în ansamblul său.

Faţă de aceste motive, instanţa va respinge ca neîntemeiata cererea reclamantului de obligare a paratei la plata de daune morale.

Totodată, faţă de prevederile art. 453 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care, " (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată”, Tribunalul va obliga parata sa plătească reclamantului suma de 7500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata parţiale, constând în onorariu de avocat, având in vedere factura T010118 din 14.07.2016 şi extrasele de cont din 29.07.2016 şi 05.09.2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite in parte acţiunea privind pe reclamantul *** cu domiciliul în, în contradictoriu cu pârâta *** SA înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. având CUI, cu sediul în. Anuleaza Decizia nr. 356/16.05.2016/DRU emisa de parata.

Dispune reintegrarea reclamantului in functia si postul detinute anterior concedierii.

Obliga parata la plata unei despagubiri egala cu drepturile salariale indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii si pana la reintegrarea efectiva.

Respinge ca neintemeiata cererea reclamantului de obligare a paratei la plata de daune morale.

Obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 7500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata partiale.

Cu apel in 10 zile de la comunicare, care se depune la Tribunalul Bucuresti-Sectia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

Pronuntata in sedinta publica, astazi,

Preşedinte Asistent judiciar  Asistent judiciar 

Grefier

Domenii speta

Spete similare