Rovinieta.calitatea de contravenient.data certa

Dosar nr. ...

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIE Nr. 73/2018

Şedinţa publică de la 23 Ianuarie 2018

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE ...

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere -S.A., împotriva sentinței civile nr. ..., pronunțată în dosarul nr. ...  al Judecătoriei Calafat, în contradictoriu cu intimatul .., având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare a cauzei, în ordinea de pe lista de ședință nu au răspuns părțile.

Instanța, având în vederea respectarea principiului dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Nemaifiind alte chestiuni prealabile de discutat, probe de administrat, instanța consideră încheiată cercetarea judecătorească şi reține cauza spre soluționare.

INSTANŢA

Deliberând asupra apelului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. ..., Judecătoria Calafat a admis plângerea formulată de petentul ..  împotriva procesului verbal de contravenţie seria .. încheiat de agentul constatator din cadrul COMPANIEI NAŢIONALE DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA – CNADNR. A anulat procesul verbal de contravenție  şi exonerează pe  petent  de plata amenzii.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că petentul nu se face vinovat de contravenţia descrisă în procesul verbal.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere -S.A. criticând hotărârea instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei.

În motivare a arătat că intimatul se apără ca nu ar avea calitatea de contravenient in prezenta cauza întrucât autoturismul ar fi făcut obiectul contratului de vânzare.

Este adevarat ca actul sub semnătură privata este de natura a transmite dreptul de proprietate de la vânzător la cumpărător prin simpla tradițiune a lucrului si plata concomitenta a prețului dar, in condițiile in care legea impune formalități prin care transferul dreptului de proprietate sa devină opozabil, părțile contractului erau obligate a efectua aceste demersuri.

Din prevederile art. 1 al. 1 lit. b) şi art. 7 din O.G. 15/2002 rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare; utilizator fiind persoana fizică sau juridică înscrisă în certificatul de înmatriculare, care are în proprietate sau care, după caz, poate folosi vehiculul în baza unui drept legal.

Pentru toate aceste motive, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinţei civile nr. 970/2017 şi pe fond respingerea plângerii contravenționale.

În drept, dispozițiile art. 466 şi următoarele din Noul Cod de proc. Civ., O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006.

Analizând apelul formulat, instanţa reţine:

Prin procesul verbal seria ..., petentul a fost sancţionat cu amendă contravenţională săvârşirea contravenţiei prev. de art. 8 alin. 11 din OG nr. 15/2002, reţinându-se că la 09.12. 2016  ,autovehiculul înmatriculat sub numărul ... a circulat  pe DN 56 în localitatea Podari din judeţul Dolj fără a deţine rovinietă valabilă.

Verificând din oficiu cerinţele de legalitate prevăzute de lege, instanţa de fond a considerat că  procesul-verbal contestat este legal întocmit.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal, s-a reţine că, deşi OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34, rezultă că actul contravenţional face dovada situaţie de fapt şi a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumţiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept şi nu sunt interzise de Convenţia europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanţa scopului urmărit, dar şi respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franţei, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag şi Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, insă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franţei, Hotărârea din 7 septembrie 1999).

In acelaşi timp, insă, persoana sancţionată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare a evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita de proporţionalitate intre scopul urmărit de autorităţile statului, de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale, prin impunerea unor condiţii imposibil de indeplinit, şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).

Din întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că, în mod greşit prima instanţă a apreciat că fost răsturnată prezumţia de  temeinicie a procesului-verbal contestat.

Tribunalul reţine că, în conformitate cu prevederile art. 7 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile, precum şi a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.

Instanţa nu poate reţine susţinerile intimatului-petent în sensul că nu mai deţine calitatea de utilizator de la data de 28.03.2016, întrucât contractul de vânzare cumpărare întocmit produce efecte numai între părţi.

Mai mult, potrivit art. 278 Cod de procedură civilă "Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalităţile prevăzute de lege, respectiv:

1. din ziua în care au fost prezentate spre a se conferi dată certă de către notarul public, executorul judecătoresc sau alt funcţionar competent în această privinţă;

2. din ziua când au fost înfăţişate la o autoritate sau instituţie publică, făcându-se despre aceasta menţiune pe înscrisuri;

3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public;

4. din ziua morţii ori din ziua când a survenit neputinţa fizică de a scrie a celui care l-a întocmit sau a unuia dintre cei care l-au subscris, după caz;

5. din ziua în care cuprinsul lor este reprodus, chiar şi pe scurt, în înscrisuri autentice întocmite în condiţiile art. 269, precum încheieri, procese-verbale pentru punerea de sigilii sau pentru facere de inventar;

6. din ziua în care s-a petrecut un alt fapt de aceeaşi natură care dovedeşte în chip neîndoielnic anterioritatea înscrisului."

Or, având în vedere că intimatul-petent a depus la dosar doar contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu ..., însă nu a făcut dovada şi datei certe a acestuia în una din modalităţile prevăzute de lege, instanţa apreciază că aceasta nu a făcut dovada că, la data săvârşirii contravenţiei, nu mai avea calitatea de utilizator al vehiculului.

Referitor la individualizarea sancţiunii contravenţionale, in raport cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanţa reţine că amenda contravenţională aplicată este cea prevăzută de lege şi este proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinând seama de imprejurările in care a fost săvârşită contravenţia, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia.

Pentru considerentele expuse anterior, instanţa va proceda în conformitate cu prevederile art. 480 alin. 2 C.pr.civ., va admite apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 970/05.10.2017, pronunțată de Judecătoria Craiova şi va schimba sentința apelată în sensul că va respinge plângerea contravenţională.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul COMPANIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE -S.A., ...împotriva sentinței civile nr. ... pronunțată în dosarul nr. ...  al Judecătoriei Calafat ..  ..., în contradictoriu cu intimatul ..., domiciliat în  ...

Schimbă sentinţa apelată în sensul că respinge plângerea contravenţională.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 23 Ianuarie 2018

Domenii speta

Spete similare