Plangere impotriva solutiei de netrimitere in judecata ,art 340 cpp art 10 din legea 241 2005

Dosar nr. 8985/63/2016

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA PENALĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI

ÎNCHEIERE NR. 20

Şedinţa din Camera de Consiliu de la 30.01.2017

Instanţa constituită din:

JUDECĂTOR DE CAMERĂ PRELIMINARĂ: CC

GREFIER : IML

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a fost reprezentat prin procuror CN

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe ANAF- Direcţia Generală Juridică, cu sediul în Bucureşti, str.Apolodor, nr.17, sector 5, având ca obiect plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP).

La apelul nominal făcut în şedinţa camerei de consiliu a răspuns pentru intimaţii SM,  SA, GE şi SAA, avocat DB în baza împuternicirii avocaţiale nr. 543711/2016, lipsind intimaţii şi reprezentantul petentei ANAF – Direcţia Generală Juridică.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează faptul că, la data de 27.01.2017 intimaţii au depus, prin apărător ales, note scrise, certificat de radiere a SC EV SRL şi rezoluţia nr.8363/20.05.2014 dată în dosar nr.23841/16.05.2014 a ORC de pe lângă Tribunalul Dolj, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, judecătorul de cameră preliminară constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea plângerii şi menţinerea ordonanţei ca fiind temeinică şi legală.

Avocat ales DB, având cuvântul pentru intimaţi, apreciază că situaţia de fapt şi de drept a fost reţinut în mod corect de către organul de urmărire penală, apreciindu-se a fi incidente în cauză dispoziţiile art.16 lit.h Cpp rap.la art.10 alin.1 teza finală din Legea nr.241/2005.  Plângerea se întemeiază pe neachitarea integrală a prejudiciului suferit de bugetul consolidat al statului, întinderea prejudiciului constituind obiectul raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, raport depus la data de 05.06.2014 de către inspectorii anti-fraudă şi aflat la fila 108 dosar. Întinderea prejudiciului total este stabilită la suma de 27.276 lei, iar raportul de constatare nu a fost contestat de către ANAF, prejudiciul fiind achitat imediat după comunicare, în conformitate cu art.45 Cod procedură fiscală. Din moment ce prejudiciul a fost achitat integral la data de 11.07.2014, nu se mai pune problema achitării accesoriilor.

Pentru aceste motive, solicită respingerea plângerii şi menţinerea soluţiei de clasare, ca fiind legală şi temeinică.

Dezbaterile fiind încheiate;

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ, 

Asupra cauzei penale de faţă constată următoarele:

La data de 07.11.2016 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj – Secţia Penală şi Pentru Cauze cu Minori sub nr. 8985/63/2016 plângerea formulată de petenta ANAF - Direcţia Generală Juridică împotriva măsurii de clasare dispusă prin ordonanţa nr. 468/P/2013 din data de 17.07.2014 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În motivarea cererii, a arătat că prin ordonanţa procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 468/P/2013, prin care a fost respinsă plângerea formulată de Statul Român prin ANAF împotriva ordonanţei de clasare din data de 08.09.2016 cu privire la săvârşirea faptei prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 de către reprezentanţii SC EVSRL.

Prin ordonanţa Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova din data de 12.10.2016, a fost respinsă plângerea formulată de Statul Român prin ANAF împotriva Ordonanţei din data de 08.09.2016 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel, în dosarul penal nr. 468/P/2013, cu motivarea că soluţia este legală şi temeinică.

De asemenea, prin ordonanţa dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a mai reţinut faptul că, din motivarea plângerii nu au reieşit alte aspecte care vizează în vreun fel nelegalitatea/netemeinicia, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 100 din Codul de procedură penală "în cursul urmăririi penale, organul de urmărire penală strânge şi administrează probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere.

Totodată, conform art. 5 din Codul de procedură penală "Organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe baza de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului.

Organele de urmărire penală au obligaţia de a strânge probe şi de administra probe atât în favoarea, cât şi în defavoarea suspectului ori a inculpatului.

Procurorul de caz a reţinut că, în cauză este incident cazul de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzut la art. 16 lit. h din Codul de procedură penală.

O critică a rezoluţiei atacate, o exprimă raportat la motivele expuse de organul de urmărire penală în susţinerea soluţiei pronunţate de clasare a cauzei.

Consideră că, în mod greşit, procurorul de caz a apreciat că este incident cazul de împiedicare a punerii în mişcare a acţinii penale prevăzut la art. 16 lit. h din Codul de procedură penală.

Apreciază, astfel, că deşi avea sarcina administrării probelor, organul de urmărire penală a înţeles să efectueze o sumară cercetare, bazată mai mult pe aspecte de intuiţie, de formă, şi nu de implicare efectivă în administrarea de probe, menită să atingă dezideratul aflării adevărului (statuat de principiul de drept).

Potrivit art. 9 alin. 1 Constituie infracţiuni de evaziune fiscală şi se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 8 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

b. omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate:

Apreciază faptul că, organele de cercetare penală nu au luat în considerare toate aspectele prezentate în sesizarea penală formulată de ANAF-DGAP ceea ce a dus la pronunţarea unei soluţii greşite în cauză.

Din verificările efectuate a rezultat că activitatea societăţii constă în vânzări/cumpărări de valută de la persoane fizice, vânzări valută către bănci comerciale şi transferuri de bani pentru persoane fizice prin activitatea de western union şi din dobânzi.

În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică de către inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Astfel, s-a constatat faptul că SC EV SRL nu a înregistrat în evidenţa contabilă venituri în sumă de 64.308,97 lei, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 10.289 lei, reprezentând impozit pe profit sustras de la plată pentru care firma avea o obligaţie de înregistrare contabilă, declarare şi plată la bugetul de stat la data de 25.10.2013.

De asemenea, în urma calculului estimativ al veniturilor în perioada iulie – septembrie 2013 s-a stabilit un prejudiciu estimativ adus bugetului consolidat al statului în cuantum de 169.987 lei reprezentând impozit pe profit aferent trimestrului al III -lea aferent anului 2013.

Din ordonanţa atacată rezultă că reprezentanţii SC EV SRL au achitat prejudiciul total estimat de inspectorii antifraudă.

Aşadar, rezultă că Procurorul de caz, pe baza întregului probatoriu şi al materialului de urmărire penală, certifică faptul că reprezentanţii societăţii au săvârşit o faptă infracţională prevăzută de Legea nr. 241/2005, aducând un prejudiciu bugetului de stat în cuantum de 27.276 lei.

Consideră că, în mod greşit şi nelegal, organul de urmărire penală a constatat că prejudiciul a fost achitat integral de către învinuiţi.

În acest sens, arată că în cauza de faţă, cercetările au vizat săvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscală, ce trebuie tratată ca o infracţiune de prejudiciu.

Astfel, apreciază că este esenţială stabilirea întinderii prejudiciului pe care aceasta infracţiune l-a cauzat bugetului general cauzat, întrucât o astfel de stabilire certă şi corectă a prejudiciului produce consecinţe asupra a însăşi angajării mecanismului răspunderii penale.

Prevederile art. 10 din Legea nr. 2471/2005 reglementează principiul acoperirii integrale a prejudiciului cauzat prin săvârşirea unei fapte de evaziune fiscală prevăzută în această lege.

În conformitate cu dispoziţiile art. 19 alin. 5 din Codul de procedură penală, repararea prejudiciul material şi moral se face potrivit dispoziţiilor legii civile.

În materia creanţelor fiscale, beneficiul nerealizat prin plata cu întârziere a unor obligaţii fiscale este cuantificat prin accesorii, iar reglementarea şi modul de calcul al acestora este cuprinsă în codul de procedură fiscală, art. 173 şi următoarele.

Stabilirea prejudiciului trebuie raportată la definiţia sa din dreptul civil, aceasta fiind paguba materială ce se compune atât din prejudiciul efectiv transpus în cuantumul obligaţiilor de plată cărora s-a sustras contribuabilul, dar şi din beneficiul nerealizat de către titularul acestor venituri (statul prin autorităţile de resort).

În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (decizia penală nr. 4144/06.12.2012 a ÎCCJ) într-o cauză de apel, care deşi se focalizează asupra altor instituţii de drept substanţial, are aplicabilitate şi asupra acestei chestiuni).

Astfel, s-a reţinut că, în speţă, inculpatul nu poate beneficia însă de dispoziţiile legii penale mai favorabile pentru că a acoperit integral prejudiciul cauzat bugetului de stat.

În soluţionarea acţiunii civile, instanţa e ţinută şi de principiul reparaţiei integrale a prejudiciului cauzat, ceea ce presupune atât repararea pagubei efectiv produse-lucrum cesans – cât şi acoperirea folosului material, a unui câştig de care partea civilă a fost lipsită  - damnum emergens. În cauză, inculpatul a achitat obligaţiile fiscale de plată cărora societatea ce o administra s-a sustras, dar nu a achitat majorările de întârziere (damnum emergens) aferente sumei achitate, calculate conform Codului de procedură fiscală, de la data când obligaţia a devenit scadenţa şi până la data achitării pagubei efective.

În acest context, subliniază că urmărirea penală are ca obiect strângerea tuturor probelor necesare pentru constatarea existenţei infracţiunii, identificarea făptuitorilor şi stabilirea răspunderii acestora. Prin urmare, astfel cum instituie disp. art. 5 din Noul Cod de procedură penală, organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului prin coroborarea tuturor probelor concludente, pertinente şi utile în vederea clarificării situaţiei de fapt.

În cauza de faţă, învinuiţii au achitat doar suma de 27.276 lei, nu şi obligaţiile fiscale accesorii acestei sume, ce se calculează de la data producerii prejudiciului şi până la data achitării acestuia pentru a fi aplicabile dispoziţiile legale.

Faţă de cele mai sus menţionate, apreciază că în mod netemeinic organul de urmărire penală a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 16 alin. 1 lit. h Cpp, coroborat cu art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, având în vedere că nu a fost achitat integral prejudiciul.

În consecinţă s-a solicitat admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţei emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În vederea soluţionării cauzei a fost înaintat dosarul de urmărire penală nr. 468/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Din analiza actelor şi lucrărilor aflate la dosar, judecătorul de cameră preliminară reţine următoarele:

Împotriva acestei ordonanţe, petentul Statul Român prin ANAF – DGRFP Craiova a formulat plângere pe cale ierarhică la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin ordonanţa nr. 313/II/2/2016 din data de 12.10.2016 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a respins plângerea şi s-a menţinut soluţia adoptată la data de 17.07.2014 în dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. 468/P/2013.

După parcurgerea procedurii prealabile prev. de art. 339 C.p.p., petenta s-a adresat cu plângere Tribunalului Dolj care a fost înregistrată sub nr. 8985/63/2016.

Analizând legalitatea şi temeinicia soluţiei de clasare a cauzei penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin Ordonanţa de clasare nr. 468/P/2013 din 17.07.2014 confirmată prin Ordonanţa nr. 313/II/2/2016 din data de 12.10.2016 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova prin prisma considerentelor expuse de petentă în plângere, a actelor şi lucrărilor aflate la dosar şi a dispoziţiilor legale în materie, judecătorul de cameră preliminară constată că plângerea este nefondată pentru următoarele considerente:

Prin rezoluţia din data de 19.09.2013 a organelor de cercetare penală din cadrul IPJ Dolj – Serviciul de Investigare a Fraudelor, confirmată prin rezoluţia procurorului de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, din aceeaşi dată, a fost începută urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005 constând în aceea că SC EV SRL Craiova nu evidenţiază în contabilitate toate tranzacţiile efectuate, sustrăgându-se astfel de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului de stat.

Prin ordonanţa nr. 468/P/2013 din data de 16.07.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de SC EV SRL, SM, SA, GE, SAA pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005.

Din verificările efectuate în cauză a rezultat că la SC EV Srl sunt asociaţi numiţii Saedi Janeeyre şi SA, administrator legal fiind numita SM, firma care avea ca activitate principală "Activităţi de intermediere a tranzacţiilor financiare", este plătitoare de impozit pe profit şi are activitatea scutită de la plata TVA, conform codului fiscal. La un moment dat, după înfiinţarea societăţii, şi GE a avut calitatea de asociat unic al SC EV SRL.

Activitatea desfăşurată de SC EV SRL a constat efectiv în vânzări/cumpărări de valută la/de la persoane fizice, vânzări valută către bănci comerciale şi transferuri de bani pentru persoane fizice prin activitatea de western union şi din dobânzi.

Probele administrate în cauză au evidenţiat faptul că societatea este administrată în fapt nu numai de numita SM dar şi de către numiţii SA, GE şi SAA care controlează zilnic activitatea angajaţilor firmei, negociază cu clienţii cursul de schimb valutar, folosesc banii societăţii în diverse scopuri, intermediază tranzacţiile financiare, etc. Martorii audiaţi în cauză, imaginile video şi conţinutul înregistrărilor convorbirilor telefonice, înscrisurile existente la dosarul cauzei – confirmă faptul că susnumiţii erau persoanele care se ocupau de bunul mers al firmei SC EV SRL.

În data de 20.09.2013, în baza autorizaţiilor eliberate de Tribunalul Dolj, au fost efectuate mai multe percheziţii domiciliare în cauză, ocazie cu care au fost ridicate de la punctul de lucru al SC EV SRL din Craiova,  o unitate de calcul marca IMB care conţine un hard disk marca Western Digital, seria SN WCAMC2397731, de capacitate 40 GB iar la punctul de lucru din Craiova,  o unitate DVR pentru preluarea şi stocarea de imagini video de către camerele de supraveghere, un hard disk marca Western Digital model WD 400 seria WCAH81019841 de capacitate 40 de GB precum, un stick de memorie model Kingston DT 101 G2 cu capacitate de stocare 16 GB şi 16 suporturi optice tip compact disk, cu capacitate de stocare 700 MB fiecare.

În urma efectuării percheziţiei informatice asupra sistemelor informatice constând în mediile de stocare menţionate anterior a fost efectuat raportul de constatare tehnico ştiinţifică nr. 460316/04.11.2013 de către Institutul pentru Tehnologii Avansate din cadrul SRI Bucureşti, datele stocate fiind salvate în format EnCase pe suportul informatic tip hard disk-ul extern marca Western Digital, de capacitate 1 TB, cu seria WMCOSO614018, aflat în gestiunea IPJ Dolj.

Fiind verificat materialul documentar stocat electronic cu privire la activitatea firmei SC EV SRL Craiova s-a constatat că fişierele salvate în format electronic conţin date din sistemul Revisal, înregistrări vide de la casa de schimb valutar SC EV SRL aferente perioadei 12-20 septembrie 2013, precum şi o situaţie centralizată a cumpărărilor şi vânzărilor de valută fără indicarea datei exacte la care au avut loc aceste tranzacţii.

Întrucât în urma verificărilor efectuate s-a constatat că aceste informaţii privind activitatea firmei SC EV SRL sunt insuficiente şi prezintă o relevanţă redusă pentru stabilirea situaţiei de fapt, au fost solicitate de la societatea SC EV SRL mai multe documente financiar contabile aferente perioadei iulie-septembrie 2013.

Pentru stabilirea situaţiei financiar contabile exacte a societăţii SC EV SRL s-a dispus efectuarea în cauză a unui raport de constatare tehnico ştiinţifică de către inspectorii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin raportul de constatare depus la dosarul cauzei în data de 05.06.2014 s-a stabilit că în perioada iulie-septembrie 2013, pentru punctul de schimb valutar din Craiova,  SC EV SRL nu a înregistrat în evidenţa contabilă venituri în sumă de 64.308,97 lei, prejudiciind bugetul de stat cu sumă de 10.289 lei reprezentând impozit pe profit sustras de la plată pentru care firma avea obligaţia de înregistrare în evidenţa contabilă, declarare şi plată la bugetul de stat până la data de 25.10.2013.

De asemenea, procedându-se la compararea numărului de clienţi identificaţi pe baza înregistrărilor video din perioada 12-19 septembrie 2013, respectiv 6666 – cu cel înregistrat în evidenţele firmei în perioada 20-30 septembrie 2013, respectiv 832, determinat pe baza datelor din rapoartele fiscale de închidere zilnică şi a rolelor jurnal martor de la casa de marcat, a rezultat un număr de 5834 de clienţi care nu au fost înregistraţi în evidenţa contabilă a firmei şi pentru care nu s-au emis bonuri fiscale, sumele tranzacţionate cu aceştia nefiind operate în evidenţa contabilă a firmei.

În urma calculului estimativ al veniturilor din perioada iulie-septembrie 2013 s-a stabilit un prejudiciu estimat bugetului consolidat al statului în cuantum de 169.987 lei reprezentând impozit pe profit aferent trimestrului III 2013.

În data de 11.07.2014 SC EV SRL a achitat integral contravaloarea prejudiciului creat prin activitatea sa bugetului de stat, conform chitanţei seria TS 10 nr. 0773594 eliberată de Ministerul Finanţelor Publice – Trezoreria Municipiului Craiova.

Conform art. 10 alin. 1 teza finală din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în forma anterioară datei de 01.02.2014, în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de această lege, dacă în cursul urmăririi penale învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat şi acesta este de până la 50.000 Euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o sancţiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

Întrucât fapta din prezenta cauză este comisă înainte de data de 01.02.2014, sunt incidente dispoziţiile legii mai favorabile, conform art. 5 CP, astfel încât s-a dispus clasarea cauzei, existând o cauză de nepedepsire.

Având în vedere toate aspectele prezentate mai sus şi toate probele ce au fost administrate în cauză se reţine că soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa de clasare nr. 468/P/2013 din 17.07.2014 confirmată prin ordonanţa nr. 313/II/2/2016 din data de 12.10.2016 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova este legală şi temeinică.

Astfel, în cuprinsul Legii nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, înainte de modificările aduse acestei prin Legea nr. 255/2013 respectiv Legea nr. 187/2012, în capitolul III privind cauzele de nepedepsire şi reducere a pedepselor, tratamentul juridic al învinuitului sau inculpatului includea şi dispoziţii mult mai favorabile acestora fiind prevăzută posibilitatea aplicării în anumite situaţii determinate a pedepsei cu amenda şi chiar a unei sancţiuni administrative, acestei din urmă sancţiuni corespunzându-i unui anumit cuantum al prejudiciului cauzat.

Concret, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. 1 teza a II-a,  în cazul în care pana la primul termen de judecata, prejudiciul cauzat şi recuperat era de până la 100.000 Euro, în echivalentul monedei naţionale, se putea aplica pedeapsa cu amenda. Dacă prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii era de până la 50.000 Euro, în echivalentul monedei naţionale, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. 1 teza a III-a, se putea aplica o sancţiune administrativă care se înregistra în cazierul judiciar.

În Legea 241/2005 actualizată, Capitolul III art. 10 alin. 1 nu mai instituie decât o singură cauză de reducere a pedepsei decurgând din împrejurarea că inculpatul acoperă integral pretenţiile părţii civile în cursul urmării penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, în această situaţie limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârşită reducându-se la jumătate.

În raport de toate aceste considerente și de prevederile legale succesive, legea mai favorabilă este în mod vădit legea anterioară (respectiv Legea nr. 241/2005, ambele în forma anterioară datei de 17 aprilie 2012).

Instanţa apreciază că în mod corect procurorul a apreciat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 întrucât suspecţii au achitat integral prejudiciul în cursul urmăririi penale, conform chitanţei seria TS10 nr. 0773594 din 11.07.2014(f.30 doasr urmărire penală) eliberată de Ministerul Finanţelor Publice - Trezoreria Municipiului Craiova.

Astfel, în cazul infracţiunii de evaziune fiscală ceea ce interesează pentru încadrarea juridică şi sancţionarea faptei este prejudiciul cauzat prin fapta penală la momentul epuizării acesteia. În funcţie de prejudiciul cauzat şi achitat se stabileşte sancţiunea care se poate aplica făptuitorului. Încadrarea juridică a faptei şi sancţiunea ce urmează a fi aplicată nu pot depinde de hazard, de momentul trimiterii în judecată, de primul termen de judecată etc., existând cazuri în care de la momentul comiterii faptei până la cel al sesizării instanţei şi chiar al condamnării în primă instanţă trece o perioadă îndelungată de timp în care limita de 50.000 de euro poate să sufere modificări în funcţie de oscilaţiile valutare.

Având în vedere şi principiile dreptului penal, momentul naşterii prejudiciului este momentul comiterii faptei, infracţiunea fiind o infracţiune de prejudiciu, astfel încât se va avea în vedere cursul euro de la data comiterii faptei şi nu de la un alt moment procesual. În privinţa noţiunii de "prejudiciu" aceasta nu include - în sensul care interesează latura penală - penalităţile, dobânzile sau alte sume ce rezultă din prejudiciul cauzat. Sintagma "acoperire integrală a prejudiciului cauzat" nu poate fi interpretată în sensul că noţiunea de prejudiciu, în înţelesul legii penale, cuprinde şi dobânzile, penalităţile şi întârzierile etc., spre deosebire de noţiunea de prejudiciu potrivit legii civile - care interesează şi latura civilă a procesului penal - care cuprinde toate prejudiciile cauzate prin fapta penală.

Infracţiunile de evaziune fiscală sunt infracţiuni de prejudiciu, acestea având ca urmare imediată producerea unei pagube bugetului general consolidat, aceste infracţiuni consumându-se în momentul în care s-a produs rezultatul prevăzut în norma de incriminare, în speţa de faţă momentul producerii prejudiciului este cel al epuizării activităţii infracţionale, respectiv 30.09.2013. 

Infracţiunile de evaziune fiscală fiind infracţiuni de prejudiciu, iar stabilirea întinderii prejudiciului cauzat ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală produce consecinţe asupra posibilităţii de exercitare a cauzei de nepedepsire/de reducere a pedepsei prevăzută de art. 10 din Legea nr. 241/2005 sau asupra întinderii măsurilor asigurătorii aplicate în vederea recuperării prejudiciului.

În continuare, trebuie distins între latura penală şi latura civilă a procesului penal. În ceea ce priveşte prejudiciul ce interesează în soluţionarea laturii civile a procesului penal în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 17 din 5 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 875 din 23 noiembrie 2015, a statuat că, în cauzele penale având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanţa, soluţionând acţiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârşirea acestor infracţiuni la plata sumelor reprezentând obligaţia fiscală principală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală.

În ceea ce priveşte prejudiciul ce interesează în soluţionarea laturii penale a procesului în cazul săvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscală, în general, acesta este constatat de către organele fiscale prin actele de control pe care le întocmesc, iar, ulterior, acesta este stabilit prin raportul de constatare fiscală sau raportul de expertiză contabilă/fiscală. Totodată, în baza probelor, instanţa de judecată se va pronunţa asupra existenţei şi întinderii acestuia. Într-adevăr,există posibilitatea ca prejudiciul ce va fi stabilit de instanţa de judecată prin soluţionarea acţiunii civile să fie superior prejudiciului stabilit în cursul urmăririi penale, deoarece, în intervalul de timp cuprins între finalizarea fazei de urmărire penală şi pronunţarea unei soluţii definitive în cauză, prejudiciul va spori prin adiţionarea dobânzilor şi penalităţilor de întârziere.

 Aşadar, pentru soluţionarea laturii penale a procesului trebuie pornit de la prejudiciul de 169.987 de lei stabilit de raportul de constatare fiscală(f.127 dosar UP) întocmit în cursul urmăririi penale şi  necontestat de petentă, la momentul epuizării infracţiunii (30.09.2013).

 La data de 30.09.2013, cursul euro afişat de BNR avea o valoare de 4.4604 de lei, ceea ce presupune că prejudiciul estimat adus bugetului general consolidat al statului se situează sub pragul de 50.000 de euro prevăzut de dispoziţiile art. 10 alin. 1 teza a III-a din Legea nr.241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, în forma în vigoare la data epuizării infracţiunii.

Drept urmare, judecătorul de cameră preliminară în baza art. 341 alin. 6 lit. a C.p.p. va respinge plângerea formulată de petentul Statul Român prin ANAF, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor, nr. 17, sector 5, ca nefondată.

Va menţine soluţiile de clasare dispuse prin Ordonanţa nr.468/P/2013 din 17.07.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cu privire la intimatii-suspecţi SC EV SRL, SM, SA, GE şi SAA pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 şi Ordonanţa Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr.313/II/2/2016 din data de 12.10.2016, ca fiind legale şi temeinice.

 În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. va obliga petentul la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În baza art. 341 alin. 6 lit. a C.p.p. respinge plângerea formulată de petentul Statul Român prin ANAF, cu sediul în Bucureşti, str. Apolodor, nr. 17, sector 5, ca nefondată.

Menţine soluţiile de clasare dispuse prin Ordonanţa nr.468/P/2013 din 17.07.2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cu privire la intimatii-suspecţi SC EV SRL, SM, SA, GE şi SAA pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 şi Ordonanţa Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr.313/II/2/2016 din data de 12.10.2016, ca fiind legale şi temeinice.

 În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă petentul la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

 Definitivă.

 Pronunţată în şedinţa din camera de consiliu, azi, 30.01.2017.

 Judecător de cameră preliminară, Grefier,

CC IML

Red. Jud. C.C/01.2017

Tehnored. I.M.L/ 2 ex.

Domenii speta

Spete similare