Rovinieta. calitatea de contravenient

Dosar nr. ...

R O M Â N I A

TRIBUNALUL DOLJ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIE Nr. 398/2018

Şedinţa publică de la 21 Martie 2018

Completul compus din:

Preşedinte ....

Pe rol judecarea apelului declarat de apelantul ..., împotriva sentinţei civile nr.... pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ..., în contradictoriu cu intimata CNAIR S.A. CESTRIN- PRIN CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ŞI INFORMATICĂ - CESTERIN, având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie proces-verbal de contravenţie seria ....

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Având în vedere că s-au lămurit toate împrejurările de fapt si temeiurile de drept ale  cauzei, instanţa reţine apelul spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. ... Judecătoria Craiova a respins plângerea formulată de petentul ..., în contradictoriu cu intimata CNAIR S.A. CESTRIN.

În motivare instanţa a reţinut că proces-verbal de contravenţie seria ... a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, nefiind afectat de nicio cauză de nulitate absolută prevăzută de art.17 din O.G.2/2001.

Sub aspectul temeiniciei actului de sancţionare, instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 8 din OG nr. 15 2002, constituie contravenţie fapta de a circula fără a deţine rovinietă  valabilă.

Referitor la susţinerea petentului că a înstrăinat autoturismul prin vânzare unei alte persoane şi l-a radiat din evidenţa fiscală, instanţa nu a putut reţine ca o cauză exoneratoare de răspundere, atâta timp cât în baza de date a M.A.I.-Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor nu a fost radiat şi apare menţionat ca proprietar, răspunderea contravenţională îi revine conform OG nr. 15/2002.

 În situaţia în care vehiculul a fost înstrăinat şi nu au fost făcute menţiunile corespunzătoare în certificatul de înmatriculare, chiar dacă mijlocul de transport este scos din evidenţa fiscală a fostului proprietar, nu are relevanţă sub aspectul atragerii răspunderii contravenţionale a utilizatorului înscris în certificatul de înmatriculare. Astfel cum s-a reţinut în considerentele Deciziei nr. 217/2013 a Curţii Constituţionale,  persoana  înscrisă  în  certificatul  de  înmatriculare îşi  asumă  întreaga  responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit pe reţeaua de drumuri naţionale, unde  deţinerea unei roviniete este obligatorie, aşa încât vina de a nu deţine rovinietă valabilă îi aparţine petentului.

S-a arătat că înscrierea în cartea de identitate a utilizatorului este o condiţie de opozabilitate, iar formalităţile prevăzute de dispoziţiile O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România sunt necesare pentru a face actul încheiat de părţi opozabil şi persoanelor ce nu au participat la încheierea lui.

Din punctul de vedere al instanței de fond, dacă în urma contractului de vânzare -cumpărare noul proprietar nu face demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate, nu cade în sarcina CESTRIN să facă investigaţii cu privire la transferul privat de proprietate asupra autoturismului. Având în vedere faptul că petentul era înscris în continuare în evidenţele MAI ca proprietar al autoturismului, iar art.9 alin. 4 din O.G. nr. 15/2002 prevede posibilitatea legală de a încheia procesul verbal de constatare a contravenţiei numai pe baza datelor furnizate de MAI -D.R.P.C.I.V., fără a fi permis accesul la o altă bază de date, încheierea unui contract de vânzare -cumpărare nu poate fi opus intimatei iar responsabilitatea deţinerii rovinietei revine petentului.

S-a arătat că obligaţia de a transcrie dreptul de proprietate aparţine noului proprietar, însă, la înstrăinarea autovehiculului, vânzătorul are posibilitatea de a menţiona înstrăinarea în certificatul de înmatriculare, cumpărătorul fiind obligat să facă demersurile necesare transcrierii dreptului de proprietate în termen de 30 de zile, sub sancţiunea aplicării unei amenzi în situaţia în care circulă cu autovehiculul după 30 de zile. În ipoteza în care nu se face menţiunea respectivă, vânzătorul îşi asumă inclusiv riscul de a fi sancţionat pentru nedeţinerea unei roviniete valabile.

Atâta timp cât petentul figurează ca proprietar al autovehiculul în certificatul de înmatriculare cât şi în evidenţele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări, si nicio altă persoană nu este menţionată în calitate de utilizator, aceasta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravenţional, potrivit dispoziţiilor art. 8 coroborat cu art. 1 lit. b din O.G. 15/2002, şi acestuia îi revine obligaţia de a face dovada valabilităţii rovinietei.

Prin urmare, instanţa de fond a constatat că forţa probantă a procesului-verbal de contravenţie nu a fost înlăturată şi întrucât în cauză nu se poate reţine existenţa vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat, actul constatator se bucură în continuare de prezumţia de legalitate şi temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Sub aspectul individualizării sancţiunii, instanţa de fond a apreciat că agentul constatator a respectat dispoziţiile art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, amenda aplicată fiind chiar minimul prevăzut de actul normativ, iar petentul nu a depus nicio dovadă în circumstanţiere.

De asemenea instanţa a mai arătat că pentru responsabilizarea participanţilor la trafic, legiuitorul a considerat că se impune sancţiunea amenzii contravenţionale, sancţiune care nu reprezintă un scop în sine, ci un mod de corijare a celor care încalcă dispoziţiile legale obligatorii şi care, în speţă a fost aplicată la limita minimă prevăzută cu posibilitatea de a plăti în 2 zile jumătate din acest minim, adică suma de 125 lei.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul ..., pe care o consideră nelegală şi netemeinică.

Consideră că soluţia instanţei încalcă dreptul său fundamental, acela de a nu fi pedepsit pentru o faptă pe care nu a comis-o si cu care nu are nicio legătură. Susţine că atâta timp cât nu a comis fapta şi nu are nicio posibilitate legală de a transcrie autovehiculul nici înainte de vânzare, nici după. Consecinţa este complet opusă, noul proprietar nu va plăti niciodată vreo rovinietă pentru că nimeni nu îl corijează pe el, adevăratul făptaș.

Mai susţine că instanţa a ignorat cu bună știință faptul că petentul nu poate să transcrie autovehiculul şi tot încearcă să îl responsabilizeze.

Astfel, petentul a făcut dovada că a înstrăinat autoturismul la data de 17.03.2015, dată de la care acest autoturism a ieşit din patrimoniul său, astfel că nu putea săvârşi contravenţia reţinută în sarcina sa.

Din punctul de vedere al apelantului,  pentru existenţa răspunderii civile contravenţionale, trebuie ca fapta să existe, să fie săvârşită de către cel sancţionat, cu vinovăţie şi să existe un raport de cauzalitate între faptă si prejudiciul ce constă în încălcarea legii. În speţă,  făcut dovada că, deşi fapta există, aceasta nu a fost săvârşită de către petentă, cu vinovăţie, acesta înstrăinând autoturismul.

S-a invocat că faptul că figurează ca proprietar în certificatul de înmatriculare nu înseamnă că este proprietar, legal nu este proprietar, este doar o eroare în înscrisuri care nu i se poate atribui petentului. Aşadar, nu petentul este cel care avea obligaţia legală de a efectua demersurile necesare pentru transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în baza de date consultată de intimată.

Apelantul a mai arătat că împrejurarea că intimata s-a aflat în imposibilitate de a afla proprietarul actual al autoturismului, consultând baza de date în care era înscrisă numai petenta, nu îi este imputabilă intimatei, însă nu îi poate fi imputată nici petentului care, după cum s-a arătat mai sus, nu avea obligaţii în sensul transcrierii transmiterii dreptului de proprietate.

Cu privire la noţiunea de "utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români" este interpretata eronat de către CNAIR. Nu există distictie, doar proprietarii si utilizatorii pot fi inscrisi in certificat, conform: art. 11. (10) din OUG 195/2002: "PROPRIETARUL sau deţinătorul mandatat al unui vehicul ESTE OBLIGAT să solicite autoritatii competente înscrierea in certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a (...) proprietarului" o Art. 15. (11) din OUG 195/2002: "La cererea scrisă a proprietarului unui vehicul, în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se poate înscrie şi o altă persoană decât proprietarul, specificându-se calitatea în care aceasta poate utiliza vehiculul, în virtutea unui drept legal. "

Recursul a fost legal timbrat cu suma de 20 de lei taxă judiciară  în baza art. 19 din O.U.G. 80/2013.

În cauză s-a depus întâmpinare de către intimata Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A. prin care s-a solicitat respingerea apelului formulat şi pe fondul cauzei menţinerea procesul verbal de constatare a contravenţiei contestat.

S-a solicitat a se observa că apelantul-petent, în mod greşit a înțeles să formuleze recurs împotriva sentinţei civile nr. ..., având în vedere că inclusiv din partea finală a dispozitivului sentinţei atacate reiese că aceasta poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile.

S-a arătat că procesul verbal a fost întocmit ca urmare a constatării că vehiculul înmatriculat cu numărul ..., a circulat pe reţeaua de drumuri naţionale fără a deţine rovinietă valabilă.

Din punctul de vedere al intimatei, contractul de vânzare-cumpărare este un înscris sub semnătură privată, care nu prezintă certitudine asupra datei întocmirii lui. Data înscrisurilor sub semnătură privată poate fi opusă doar părţilor contractante. Pentru a fi opozabilă terţilor, inclusiv subscrisei, dar şi instanţei de judecată, data înscrisului trebuie să fie certă, în înţelesul art.278 Cod procedură civilă.

Conform art. 1675 din Codul civil, vânzarea nu poate fi opusă terţilor decât după îndeplinirea formalităţilor de publicitate ...”

În lipsa acestor demersuri, instituţiilor statului, inclusiv C.N.A.I.R. (denumire modificată a Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - S.A., conform art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 55/2016), nu le este opozabil transferul acestui drept, operând exclusiv între părţile contractului.

În materia reglementată de O.G. nr. 15/2002, adică răspunderea contravenţională pentru neplata tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere, legiuitorul a avut în vedere o modalitate specială de dobândire a opozabilităţii vânzării: înscrierea în certificatul de înmatriculare şi în evidenţa Ministerului Afacerilor Interne- Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor.

Faptul că legiuitorul a prevăzut în acest caz, o condiţie specială privind realizarea opozabilităţii rezultă din reglementarea art. 7 raportat la art. 1 alin. lit. b): “utilizatori- persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în Romanía, denumite în continuare utilizatori români...”.

Faptul că apelantul nu mai deţinea în proprietate autovehiculul nu îl exonerează pe acesta de răspundere atât timp cât figurează în evidenţele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi înmatriculări, ca proprietar/utilizator al autovehiculului, fiind în culpă pentru neîndeplinirea obligaţiilor legale privind înstrăinarea autoturismului în sensul efectuării formalităţilor/ demersurilor pentru radieriea autoturismului de pe numele său şi în baza de date a MAI - Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor.

C.N.A.I.R. S.A- CESTRIN identifică contravenientul şi întocmeşte procesele verbale de constatare a contravenţiilor, în baza informaţiilor obţinute în urma consultării bazei de date a D.R.P.C.I.V., bază de date constituită şi actualizată în urma declaraţiilor proprietarilor sau vânzătorilor de autovehicule din România. 

S-a arătat că pentru a evita astfel de situaţii, instrumentele de control ale statului, în ceea ce priveşte transferul dreptului de proprietate asupra vehiculelor, au fost îmbunătăţite, prin intervenţii normative dar şi printr-un schimb de informaţii mai eficient.

Astfel, legislaţia fiscală prevede că pentru a înstrăina un vehicul, vânzătorul trebuie să prezinte certificat de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligaţiilor de plată datorate bugetului local [art.159 alin.(5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală]. Pe de altă parte, Normele metodologice de aplicare a Legii nr.207/2015 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1/2016

În aplicarea pct. 101 din titlul IX al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, a fost emis Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, al ministrului finanţelor publice şi al ministrului afacerilor interne nr. 1069/1578/114/2016. Acesta a introdus formularul tipizat «Contractul de înstrăinare-dobândire a unui mijloc de transport», care, prin rubricile sale, permite verificarea îndeplinirii obligaţiilor fiscale, «prin completarea de către organul fiscal local a cartuşului B se atestă îndeplinirea prevederilor art. 159 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, nemaifiind necesară eliberarea unui certificat de atestare fiscală.»

În contextul în care actele de înstrăinare a vehiculelor sunt nule de drept dacă sunt încheiate cu încălcarea prevederii privind atestarea achitării tuturor obligaţiilor de plată datorate bugetului local [art. 159 alin.(6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală], rezultă că transferul de proprietate devine efectiv numai după „validarea” de către organul fiscal. în plus, schimbul de informaţii amintit asigură informarea autorităţilor competente, care astfel au la dispoziţie o informaţie certă că a intervenit transmiterea dreptului de proprietate a unui vehicul înscris în evidenţe.

Mecanismele descrise asigură o protecţie fostului proprietar, în sensul că situaţia sa în ceea ce priveşte actualizarea evidenţelor privind vehiculele înmatriculate nu mai depinde doar de voinţa noului proprietar. Cu toate acestea, pentru a asigura finalitatea procedurilor este necesară introducerea unui instrument eficient care (împreună cu schimbul de informaţii realizat între autorităţi) să-l determine pe noul proprietar să-şi îndeplinească obligaţia de transcriere a transmiterii dreptului de proprietate.

Astfel, introducerea instituţiei juridice a suspendării înmatriculării, ca măsură de retragere provizorie a dreptului de utilizare a unui vehicul pe drumul public, care să intervină de drept în anumite condiţii stricte prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, ar trebui să contribuie la crearea unui instrument complet de control şi la normalizarea unei situaţii care afectează interesele private ale persoanelor, dar şi interesul public. ”

S-a arătat că prevederile astfel enunţate instituie o obligaţie de diligenţă din partea proprietarilor/utilizatorilor de vehicule, care sunt obligaţi să solicite radierea din circulaţie în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane, iar în momentul în care se realizează o sustragere de la aceasta obligaţie este angajată răspunderea contravenţională, chiar şi în cazul culpei în forma sa cea mai simplă. Raţiunea legii este evidentă în acest caz, iar instanţa are calitatea de a arăta părţilor drepturile dar şi obligaţiile pe care le au, tocmai pentru că într-o atare situaţie petenţii să nu înţeleagă greşit obligaţia de a respecta legea, motivaţi de faptul că nu sunt sancţionaţi pentru nerespectarea legii.

S-a menționat că pentru antrenarea răspunderii contravenţionale în condiţiile OG nr. 15/2002, este astfel irelevant faptul că autovehiculul a fost înstrăinat către o altă persoană, în lipsa transcrierii autovehiculului, în lipsa efectuării formalităţilor şi în baza de date a MAI - Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate. Astfel că, în conformitate cu OUG nr. 195/2002 şi Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, radierii şi eliberării autorizaţiei de circulaţie provizorie sau probe a vehiculelor, art.24, al.2, lit.d), petentul avea obligaţia, să procedeze la efectuarea formalităţilor privind înstrăinarea autoturismului în sensul radierii acestuia de pe numele său şi în baza de date a MAI - Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor, tocmai pentru opozabilitate, pentru a face înstrăinarea opozabilă şi terţilor.

S-a menționat că  ar fi imposibilă obligaţia în sarcina statului de a încheia prin agenţii săi procesele verbale de constatare a contravenţiei pe numele proprietarului autovehiculului, cât timp părţile contractului nu colaborează în acest sens şi nu facilitează o asemenea identificare a acestuia prin realizarea formalităţilor de opozabilitate prescrise de lege. în plus, însăşi natura, frecvenţa contravenţiei se opune unei identificări în timp real, la locul şi momentul comiterii faptei, a contravenienţilor.

În cauza dedusă judecăţii nu are nicio relevanţă contractul de vânzare-cumpărare încheiat între apelant şi contractant, întrucât acest contract produce efecte doar între părţile semnatare ale acestuia, în temeiul principiului relativităţii efectelor actului juridic. Certificatul de atestare fiscală nu constituie titlu de proprietate şi nu conferă această calitate. Certificatul face dovada doar că apelantul nu figurează în evidenţe cu creanţe bugetare.

Astfel, radierea din evidenţele fiscale, contractul de vânzare cumpărare sau orice alt document legal îşi produc efectele asupra transmiterii dreptului de proprietate al autovehiculului dar, fără radiere, acest lucru nu implică şi modificarea datelor în baza de date a Ministerului Afacerilor Interne - Direcţia Regim Permise Conducere şi înmatriculări Vehicule, astfel că, intimatul, figura în continuare, în baza de date accesată, ca proprietar. 

Prin transcrierea dreptului de proprietate, precedată de radiere, se asigură publicitatea actelor doveditoare ale transferului de proprietate, lipsa acestora determinând sancţiunea inopozabilităţii, prevăzuta la art. 22 alin. 1 - Cod Civil. ( “ dacă formalitatea de publicitate nu a fost realizată, iar aceasta nu era prevăzută de lege cu caracter constitutiv, drepturile, actele, faptele sau alte raporturi juridice supuse publicităţii, sunt inopozabile terţilor, afară de cazul în care se dovedeşte că aceştia le-au cunoscut pe altă cale“).

S-a menționat că aşa cum s-a reţinut în mod constant în jurisprudenta Curţii Constituţionale, Deciziile nr. 217/2013 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin (1) lit. b), art. 7, art. 8 alin (1), art. 9 alin. (2) si (3) din OG nr. 15/2002 şi nr. 623/2012 referitoare la respingerea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 1 lit. b) din OG nr. 15/2002, certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana înscrisă în certificat işi asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul sa fie folosit şi pe reţeaua de drumuri naşionale, unde deţinerea unei roviniete este obligatorie, asa încât vina de a nu deţine rovinietă ii aparţine.

Atât timp cât apelantul figurează ca şi proprietar al autovehiculului atât în certificatul de înmatriculare, cât şi în evidenţele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculări, şi nici o altă persoană nu este menţionată în calitate de utilizator, acesta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravenţional, potrivit disp. art. 8 coroborat cu art. 1 lit. b) din O.G. 15/2002, şi acestuia îi revine obligaţia de a face dovada valabilităţii rovinietei.

Motivele invocate de către apelant, cu privire la vânzarea autovehiculului, nu sunt în măsură să înlăture concluzia temeiniciei faptei reţinute în sarcina sa, în condiţiile în care acesta nu a făcut dovada că autoturismul a fost radiat de pe numele său şi înscris pe numele noului proprietar în baza de date a MAI - Direcţia Regim Permise de Conducere şi înmatriculare a Vehiculelor, prin prisma textelor legale arătate.

Nu se poate face abstracţie de pericolul social al faptei, pericol ce trebuie apreciat din perspectiva importanţei sociale a finanţării lucrărilor de construcţie, modernizare, întreţinere şi reparaţie a drumurilor naţionale.

S-a solicitat a se lua în considerare faptul că, rolul reglementarilor din O.G nr. 15/2002 este şi unul de disciplinare, astfel că respectarea de către operatorii rutieri a reglementărilor se impune cu atât mai mult, neputându-se crea excepţii care să lipsească de finalitate prevederile O.G. nr. 15/2002.

S-a apreciat că nu se impune înlăturarea sancţiunii amenzii, sancţiunea aplicată fiind în mod corect individualizată de către agentul constatator, proporţional cu gradul de pericol social concret al faptei, de asemenea rolul educativ, preventiv şi punitiv realizându-se în mod proporţional în modalitatea individualizată de către agentul constatator.

În drept, s-a întmeeiat prezenta pe dispoziţiile aplicabile ale O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, ale O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, cu modificările şi completările ulterioare, D.C.C. nr. 623 din 12 iunie 2012, nr. 459 din 16 iunie 2015 si nr. 217 din 9 mai 2013 şi Decizia I.C.C.J. nr. 43/2016.

S-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, respectiv înscrisurile depuse la dosarul instanţei de fond, precum şi orice alte probe a căror necesitate va reieşi din dezbateri.

S-a solicitat judecarea şi în lipsă a prezentei cauze.

Apelantul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat instanţei respingerea apărărilor invocate de intimată prin întâmpinare şi a apărărilor pe fondul cauzei invocate de aceasta, precum şi anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei, seria R17 nr. 0166306 din data de 28.02.2017, prin care subsemnatul a fost sancţionat contravenţional cu suma de 250 RON.

În conformitate cu art. 453 din C. proc. civ., a solicitat instanţei să oblige intimata la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces (taxa judiciara de timbru).

În motivare a susţinut că prin documentele depuse la dosar a dovedit faptul că la data de 09.12.2012 a vândut autoturismul cu număr de înmatriculare ... serie motor ....., către ...

Nu are calitatea de utilizator al autoturismului şi de subiect activ al contravenţiei constând în fapta de a circula fără rovinietă valabilă, asa cum s-a dovedit în documentele depuse la dosar.

Consideră că se încadrează la prevederile deciziei nr. 4/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pe care a anexat-o la dosar.

La termenul din data de 21.03.2018, în baza art.  152 Cod procedură civilă, instanţa a calificat calea de atac ca fiind apel şi nu recurs.

Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, tribunalul reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria ..., întocmit de C.N.A.I.R. S.A., petentul a fost sancţionat contravenţional, reţinându-se că la data de 01.11.2016, ora 12:23, vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare ..., a circulat fără a deţine rovinietă valabilă.

Tribunalul reţine că, în conformitate cu prevederile art. 7 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi a deţinerii rovinietei valabile, precum şi a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.

Potrivit art. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002, în sfera de cuprindere a noţiunii de utilizator, folosită în art. 7 din acelaşi act normativ, sunt incluse persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România. Astfel, pentru a fi inclusă în sfera noţiunii de utilizator, o persoană fizică trebuie să fie proprietara autoturismului sau titulara unui drept legal de folosinţă având ca obiect autoturismul, iar această situaţie juridică este necesar a fi înscrisă în certificatul de înmatriculare al autovehiculului, cele două condiţii fiind nesar sa fie întrunite cumulativ.

Instanţa de control judiciar nu îmbrăţişează susţinerile instanţei de fond constând în necesitatea sancţionării persoanei din certificatul de înmatriculare, în condiţiile în care această persoană face dovada că a înstrăinat autovehiculul,cu un contract de vânzare cumpărare care a dobândit dată certă.

Din punctul de vedere al instanţei de control judiciar, atât la data săvârşirii faptei 01.11.2016, cât şi la data constatării contravenţiei ce i se impută, 28.02.2017, apelantul nu avea calitatea de „utilizator”, în sensul art. 7, interpretat prin prisma art. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002, întrucât, aşa cum reiese din contractul de  vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit, autoturismul cu nr. de inmatriculare ... a fost vândut la 09.12.2012 numitului ..., iar la data de 12.12.2012, organul financiar a aplicat viza în urma solicitării vânzatorului de scoatere din evidenţă a autovehiculului, autovehiculul nemaifigurând de la acea dată în evidentele fiscale în proprietatea apelantului, aşa cum rezultă din adeverinţa aflată la fila nr. 9 din dosarul de fond.

În conformitate cu prevederile art. 1674 Cod civil, în vigoare la data încheierii contractului de vânzare,  cu excepţia cazurilor prevăzute de lege ori dacă din voinţa părţilor nu rezultă contrariul, proprietatea se strămută de drept cumpărătorului din momentul încheierii contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori preţul nu a fost plătit încă, astfel încât proprietatea asupra autoturismului din cauză, s-a strămutat de drept cumpărătorului, din momentul încheierii contractului de vânzare, respectiv 09.12.2012.

Potrivit art. 278 pct. 3 din Codul de procedură civilă, data înscrisului sub semnătură privată nu le este opozabilă terţilor decât din momentul în care a devenit certă, prin înregistrarea într-un registru sau în alt document public.

Aplicând această dispoziţie legală la situaţia de fapt reţinută în cauză, tribunalul reţine că din momentul înregistrării contractului de vânzare - cumpărare în evidenţele fiscale ale Primăriei Municipiului Craiova, cu consecinţa scoaterii din evidenţa fiscală a aceastui bun, transferul dreptului de proprietate a devenit opozabil terţilor, categorie în care trebuie inclusă şi intimata,

Situaţia de fapt astfel stabilită, atrage netemeinicia procesului verbal de contravenţie contestat, cu implicaţii şi în planul legalităţii actului sancţionator, aceasta în condiţiile în care, procedându-se în acest fel, se aduce atingere principiului răspunderii contravenţionale personale, subsumat principiului legalităţii, consacrat în art. 1 din O.G. nr. 2/2001, prin aceea că se angajează răspunderea contravenţională a altei persoane decât cea care este responsabilă din punct de vedere juridic.

Totodată, instanţa de control nu va primi criticile intimatului referitoare la aspectul inopozabilităţii înstrăinării autovehiculului în lipsa transcrierii dreptului de proprietate în evidenţele serviciului public regim permise de conducere şi înmatriculare a vehiculelor competent.

Săvârşirea contravenţiei cu vinovăţie, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001, implică, în mod necesar, utilizarea drumurilor publice pentru care s-a instituit taxa, astfel că obligaţia achitării rovinietei nu poate cădea în sarcina unei persoane care a înstrăinat autovehiculul doar în considerarea faptului că acesta figurează în continuare în evidenţe ca fiind proprietarul bunului, împrejurare care nu corespunde însă realităţii.

 Pe de altă parte, dispoziţiile art. 11 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 prevăd că în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidenţele autorităţilor competente simultan cu menţionarea încetării calităţii de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operaţiuni şi emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorităţii competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Or, instanţa reţine că, în măsura în care noul proprietar este de rea-credinţă şi refuză să îşi îndeplinească obligaţia anterior menţionată, vechiul proprietar continuă să figureze în evidenţele autorităţii competente şi să suporte orice consecinţe care decurg din această împrejurare, fără ca legea cadru în materie, respectiv OUG nr. 195/2002, să îi pună la dispoziţie vreun mijloc legal prin care să îl constrângă pe noul proprietar să îşi îndeplinească obligaţia ori să efectueze demersurile corespunzătoare în numele şi pe seama acestuia ori chiar în nume propriu, fiind astfel impropriu să răspundă pentru fapte de natură contravenţională imputabile exclusiv persoanei căreia i-a vândut autovehiculul în condiţii de legalitate să fie obligat să introducă o acţiune în justiţie în acest sens.

Este adevărat că potrivit art. 24 alin. 2 din Ordinul nr. 1501/2006, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligaţi să solicite radierea din circulaţie în termen de 30 de zile de la data: a) când vehiculul a fost dezmembrat, casat sau predat unei unităţi specializate, în vederea dezmembrării; b) scoaterii definitive din România a vehiculului; c) declarării furtului vehiculului; d) trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane. Instanţa arata însă,  că radierea din circulatie la cerere, după vânzare, se aplică doar vehiculelor inregistrate or, aceasta categorie, se referă la acele vehicule nesupuse înmatriculării pentru circulaţia pe drumurile publice din care fac parte tramvaiele, maşinile autopropulsate pentru lucrări, maşinile agricole sau forestiere, vehicule cu tracţiune animală, dar şi autovehiculele pentru care nu există obligaţia înmatriculării, dar sunt denumite în continuare vehicule supuse înregistrării.

Totodată, dispoziţiile art. 8 din Ordinul nr. 1501/2006, prevăd că transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul se efectuează în baza cererii noului proprietar.

În consecinţă, nu îi este imputabil apelantului faptul că noul proprietar a rămas în pasivitate cu privire la îndeplinirea obligaţiei de a efectua demersurile corespunzătoare în vederea transcrierii transmiterii dreptului de proprietate asupra autoturismului pe numele său, şi este în contradicţie cu caracterul personal al răspunderii contravenţionale ca vechiul proprietar să răspundă pentru fapte de natură contravenţională imputabile exclusiv persoanei căreia i-a vândut autovehiculul în condiţii de legalitate.

În ceea ce priveşte aplicarea în cauză a deciziilor Curtii Constituţionale menţionate în întâmpinare, instanţa de control judiciar arată că în decizia Curţii Constituţionale nr. 623/2012 (soluţie menţinută şi în decizia nr. 217/2103) s-a reţinut, pe de o parte, că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosinţa persoanei înscrise în acest certificat, iar, pe de altă parte, nicio normă legală nu interzice încredinţarea spre folosinţă a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiţie ca aceasta să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare îşi asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit şi pe reţeaua de drumuri naţionale, unde deţinerea unei roviniete este obligatorie, aşa încât vina de a nu deţine rovinietă îi aparţine. Totodată, deţinătorul sau, după caz, cel care foloseşte în mod legal autovehiculul are acţiunea în regres împotriva persoanei căreia i-a fost încredinţat autovehiculul, dacă aceasta a depăşit termenii şi condiţiile în care i-a fost încredinţat autovehiculul şi a circulat pe reţeaua de drumuri naţionale fără rovinietă.

De asemenea, prin Decizia nr. 459/2015, Curtea Constituţională s-a statuat că prezumţia legală referitoare la sfera persoanelor care sunt considerate a fi utilizatori este o prezumţie relativă, care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă, persoana sancţionată contravenţional având posibilitatea de a demonstra că, la data constatării săvârşirii contravenţiei, nu întrunea condiţiile precizate în art. 1 alin. (1) lit. b) din OG nr. 15/2002 pentru a fi considerată utilizator al autovehiculului care a circulat în lipsa achitării tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale şi a fi sancţionată în consecinţă.

Instanța de control judiciar mai arată și faptul că în sensul celor menționate mai sus este și decizia nr. 4 din 05.03.2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe conform art. 517 alin. 4 din Codul de procedură civilă. Prin această decizie s-a stabilit că în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului, fostul proprietar pierde calitatea calitatea de utilizator și de subiect activ al contravenției constând în fapta de a circula fără rovinietă valabilă.

Pentru considerentele expuse anterior, în conformitate cu dispozitiile art. 480 alin. 2 din Codul de procedura civila, tribunalul va admite apelul şi va schimba apelata în sensul că va fi admisă plângerea contravenţională şi se va dispune anularea procesului-verbal de contraventie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelantul ..., împotriva sentinţei civile nr. ... pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. ..., în contradictoriu cu intimata CNAIR S.A. CESTRIN - PRIN CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ŞI INFORMATICĂ - CESTERIN, ... având ca obiect anulare proces verbal de contravenţie proces-verbal de contravenţie ...

Schimbă sentinţa apelată.

Admite plângerea contravenţională şi anulează procesul-verbal de contravenţie seria ...

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 21.03.2018.

Domenii speta

Spete similare