Ucidere din culpă. Circumstanța agravantă legală prev. de art. 77 lit. c C.pen.: „săvârșirea infracțiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte persoane sau bunuri”. Inaplicabilitate. Daune morale. Criterii de apreciere. Procedura rec

Prin rechizitoriul Ministerului Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe și ucidere din culpă prev. de 336 alin. 1 și art. 192 alin. 1, 2, 3, C.pen., fiecare cu aplic. art. 38 alin. 1 și 2 C.pen..

S-a reținut în sarcina inculpatului A. prin actul de sesizare că la data de 22.03.2017 a condus pe drumurile publice din municipiul Iași un autovehicul având o îmbibație alcoolică peste limita legală și a provocat un accident de circulație ce a cauzat decesul numiților V.L. și V.A. S-a imputat inculpatului încălcarea dispozițiilor art. 35 din OUG nr. 195 /2002 privind circulația pe drumurile publice, art. 121 alin. 1, art. 48, art. 49 alin. 1, art. 1, art. 56 din același act normativ.

Prin încheierea penală nr. 1 DLF/24.03.2017 pronunțată de Curtea de Apel Iași – judecătorul de drepturi și libertăți, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A., pentru o durată de 30 de zile, pentru temeiurile prev. de art. 202 alin. 1, 3 și alin. 4 lit. e coroborat cu art. 223 alin. 2 C.proc.pen., reținându-se existența unor indicii temeinice și chiar a unor probe certe în sensul art. 202 C.proc.pen., care justifică suspiciunea rezonabilă că inculpatul A. ar fi săvârșit faptele grave imputate, că măsura arestării preventive este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică și că această măsură este proporțională cu gravitatea acuzației aduse.

Măsura preventivă a fost verificată și menținută prin încheierile judecătorului de cameră preliminară din 10.04.2017, 5.05.2017 și 19 .05.2017 și de instanța de judecată prin încheierea din 14.06.2017.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din 22 mai 2017, definitivă, prin necontestare, Curtea a constatat legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriul emis la 07.04.2017 în dosarul nr. 119/P/2017, înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași la data de 10.04.2017 sub nr. 299/45/2017, a administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, în dosarul penal nr. 119/P/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe și ucidere din culpă” prev. de 336 alin. 1 și art. 192 alin. 1, 2, 3 C.pen., fiecare cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen.. S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A., avocat în Cadrul Baroului Iași, în prezent aflat în Penitenciarul Iași, pentru săvârșirea infracțiunilor de „conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau altor substanțe și ucidere din culpă” prev. de 336 alin. 1 și art. 192 alin. 1, 2, 3, C.pen., fiecare cu aplic. art. 38 alin. 1 C.pen..

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 C.proc.pen. a actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-le la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) C.proc.pen. În urma răspunsului afirmativ al inculpatului A. și a cererii exprese a acestuia, instanța a procedat la soluționarea cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 375 C.proc.pen., apreciind că cererea este fondată.

Inculpatul menționat și apărătorul său ales au declarat că solicită administrarea probei cu înscrisuri și nu au cerut acordarea unui termen de judecată în acest sens.

Față de opoziția persoanelor vătămate și a apărătorului lor față de temeinicia cererii inculpatului de a fi judecat în procedură simplificată, instanța reține:

Conform art. 374 C.proc.pen., „(1) La primul termen la care procedura de citare este legal îndeplinită și cauza se află în stare de judecată, președintele dispune ca grefierul să dea citire actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată ori, după caz, a celui prin care s-a dispus începerea judecății sau să facă o prezentare succintă a acestuia. (...)

(4) În cazurile în care acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață, președintele pune în vedere inculpatului că poate solicita ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, dacă recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10).”

Din textele de lege menționate rezultă că inculpatul poate solicita instanței folosirea procedurii simplificate la primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită și înainte de începerea cercetării judecătorești, scopul procedurii fiind evitarea unui proces îndelungat și a cheltuielilor pe care le-ar presupune administrarea de probe pe latura penală în cursul cercetării judecătorești.

Potrivit dispozițiilor legale anterior menționate rezultă că procedura abreviată a judecății în cazul recunoașterii învinuirii poate fi urmată dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

- inculpatul să nu fie acuzat de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață;

- inculpatul să fi declarat personal înainte de începerea cercetării judecătorești că recunoaște în totalitate faptele descrise în rechizitoriu;

- inculpatul să fi solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală care au fost apreciate ca fiind legal sau loial administrate de judecătorul de cameră preliminară și înscrisurilor, în circumstanțiere ori cu privire la fondul acuzației penale sau al acțiunii civile, prezentate de părți sau de persoana vătămată;

- instanța sa aprecieze că probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și înscrisurile, sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

În ipoteza în care instanța apreciază că este necesară administrarea de probe în condiții de oralitate, publicitate și contradictorialitate pentru stabilirea adevărului judiciar va respinge cererea de judecată în cazul recunoașterii învinuirii.

Procedura simplificată de judecată în cazul recunoașterii învinuirii nu constituie o noutate în materie procesual penală, fiind reglementată pentru prima dată de dispozițiile art. 320 ind. 1 din vechiul Cod de procedură penală - introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor -, cu titlu de derogare de la dreptul comun, ce presupune soluționarea cu celeritate a unor cauze penale pentru care cercetarea judecătorească propriu-zisă devine redundantă, întrucât în faza de urmărire penală au fost dezlegate toate aspectele legate de existența infracțiunii și de vinovăția inculpatului (a se vedea Decizia Curții Constituționale nr. 484 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015, paragraful 12).

Analizând actualele dispoziții privind procedura abreviată de judecată, Curtea Constituțională a reținut că „instanța poate respinge, în baza unor criterii obiective și rezonabile, cererea formulată de inculpat, întrucât ceea ce prevalează este garantarea unui proces echitabil, principiu indisolubil legat de aflarea adevărului. Prin urmare, simpla recunoaștere a învinuirii, chiar și integrală, nu este determinantă pentru a da eficiență unui proces echitabil, desfășurat în limitele legalității și imparțialității, aceasta constituind doar o condiție procedurală, ci stabilirea vinovăției inculpatului cu privire la faptele reținute în sarcina sa. Astfel, judecătorul nu este obligat, în absența convingerii cu privire la sinceritatea inculpatului - chiar dacă acesta recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa -, să admită cererea formulată de inculpat, ceea ce reprezintă o materializare a principiului constituțional al înfăptuirii justiției de către instanțele judecătorești, consacrat de art. 124 din Legea fundamentală. Prin urmare, instanța are posibilitatea de a respinge cererea inculpatului, chiar și în condițiile unei recunoașteri totale a faptelor reținute în sarcina sa, atunci când nu este lămurită asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei și consideră că judecata nu poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, ci trebuie să se facă potrivit dreptului comun (a se vedea Decizia nr. 726 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 26 noiembrie 2015, paragraful 13).

A mai reținut Curtea că, potrivit art. 374 alin. (4) coroborat cu art. 375 alin. (2) și art. 377 din Codul de procedură penală, „în cursul cercetării judecătorești simplificate, pot fi administrate în suplimentarea probatoriului administrat în faza de urmărire penală probe cu înscrisuri. Doctrina a relevat faptul că, dacă, potrivit vechii reglementări, în procedura simplificată de judecată puteau fi administrate doar înscrisuri în circumstanțiere, potrivit actualei reglementări, pot fi administrate atât înscrisuri în circumstanțiere, cât și pentru soluționarea acțiunilor penală și civilă, prin urmare, acestea pot fi atât în favoarea, cât și în defavoarea inculpatului. De asemenea, Curtea observă că, potrivit art. 377 alin. (5) din Codul de procedură penală, dacă după admiterea cererii inculpatului de a fi judecat în procedură simplificată instanța constată că pentru stabilirea încadrării juridice este necesară administrarea altor probe, precum și dacă, după schimbarea încadrării juridice, constată același lucru, luând concluziile procurorului și ale părților, dispune efectuarea cercetării judecătorești potrivit procedurii comune (Decizia nr. 107/2016 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 375 din Codul de procedură penală, în vigoare de la 27.04.2016).

Argumentele persoanelor vătămate ce țin caracterul formal al recunoașterii vinovăției sale de către inculpat și de exemplaritate a procesului penal nu pot fi avute în vedere la soluționarea cererii. Au susținut persoanele vătămate că declarația de recunoaștere a vinovăției este incompatibilă cu declarația dată de inculpat în cursul urmăririi penale din care rezultă că el nu și-a amintit și că nu își amintește cu exactitate ce s-a întâmplat în momentul accidentului rutier.

Instanța reține că dezbaterea contradictorie a cererilor și excepțiilor formulate prev. de art. 351 alin. 2 C.proc.pen. permit persoanei vătămate să-și expună punctul de vedere cu privire la orice cerere formulată de inculpat, dar atât timp cât nu se justifică cu argumente ce împrejurări de fapt ale cauzei nu sunt lămurite, iar instanța de judecată apreciază că probele administrate în cursul urmăririi penale, precum și înscrisurile, sunt suficiente pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, cererea inculpatului trebuie să fie admisă.

În termenul legal prevăzut de art. 20 alin. 1 C.pen., în cauză s-au constituit părți civile V.E. și T.A.-G., în calitate de mamă și, respectiv, soră a defunctului V.L., solicitând prin cerere scrisă, precizată la 23.06.2017, acordarea de despăgubiri în cuantum de 20.935 de lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare și suma de 460.000 de lei, daune morale către partea civilă V.E. și acordarea sumei de 460.000 de lei, daune morale către partea civilă T.A.-G.

Persoanele vătămate V.A.-V. și V.V., în calitate de frate și, respectiv, mamă, ai defunctei V.A., au declarat că nu se constituie părți civile în procesul penal.

De asemenea, în termen legal, în cursul urmăririi penale, s-au mai constituit părți civile în cauză unitățile publice care au acordat asistență medicală și ajutor victimelor din prezenta cauză, după cum urmează: prin adresele nr. 13309/30.03.2017, 13307/30.03.2017, 13306/30.03.2017 și 13308/30.03.2017, Spitalul Clinic de Urgență „Sf. Spiridon” Iași s-a constituit parte civilă cu suma de 39.407.189 lei (solicitând obligarea inculpatului și a părții responsabile civilmente la despăgubiri), prin adresa nr. 4321/31.03.2017 Spitalul Clinic de Neurochirurgie „Prof. Dr. N. Oblu” Iași s-a constituit parte civilă cu suma de 51,57 lei, iar prin adresa nr. 1970/28.03.2017 Serviciul Județean de Ambulanță Iași s-a constituit parte civilă cu suma de 935,8 lei.

În cursul procedurii de cameră preliminară, față de cererea formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. Spiridon Iași și de inculpatul A., s-au efectuat la 21.04.2017, toate comunicările prev. de art. 344 alin. 2 C.proc.pen. către asigurătorul SC „UNIQA Asigurări” S.A. căruia i s-a asigurat posibilitatea participării depline la procedura de cameră preliminară, chiar anterior apariției comunicatului de presă din ziua de 26 aprilie 2017, din care rezulta că Plenul Curții Constituționale, Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1)” din cuprinsul art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituțională. Cu unanimitate de voturi, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală.

A fost introdus în cauză, fiindu-i acordată posibilitatea de a participa la procedura de cameră preliminară și la procedura de judecată, cu toate drepturile prev. de art. 86 C.proc.pen., în calitate de parte responsabilă civilmente, asigurătorul de răspundere civilă obligatorie SC „UNIQA Asigurări” S.A., conform poliței Seria RO/12/S5/KX NR. 005643600, cu valabilitate de la 18.10. 2016 la 17.04.2017, pentru autoturismul aparținând numitului A.E., conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1/HP/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 258 din 6 aprilie 2016. În motivarea deciziei amintite, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat: „Calitatea de parte responsabilă civilmente izvorând din contract: Potrivit dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri în baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule și de tramvaie, ca și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar potrivit dispozițiilor art. 55 din același act normativ, despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite. În plus, dispozițiile art. 1.270 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil instituie principiul pacta sunt servanda și prevăd forța obligatorie a contractului valabil încheiat între părțile contractante, iar dispozițiile art. 1.280 din același act normativ prevăd că un contract produce efecte numai între părți, dacă prin lege nu se prevede altfel. Or, dispozițiile art. 49 din Legea nr. 136/1995 instituie un caz de extindere a efectelor contractului de asigurare de răspundere în beneficiul terților păgubiți prin accidente.

Sub acest aspect, instanța reține că introducerea în cauză a asigurătorului se întemeiază pe faptul că asigurătorul răspunde pentru asigurat în condițiile art. 49 din Legea nr. 136/1995 și în temeiul contractului de asigurare, astfel încât se poate reține ca întrunită cerința art. 86 din Codul de procedură penală, anume aceea ca asigurătorului de răspundere civilă obligatorie să îi incumbe o obligație legală și deopotrivă convențională de reparare a prejudiciului cauzat prin infracțiune, ca urmare acesta trebuie să participe în procesul penal în calitate de parte responsabilă civilmente. Chemarea în judecată va putea fi făcută atât de reclamant – victima accidentului – parte civilă în procesul penal cât și ca o chemare în garanție, de către autorul accidentului de „aceleași drepturi” (persoană îndreptățită potrivit legii civile). Asigurătorul va avea toate drepturile garanției și anume, arătarea titularului dreptului, limitări ale răspunderii, întinderea fracționată a indemnizației de asigurare beneficiul discuțiunii, arătarea culpei exclusive a unei persoane etc. Asiguratul are interesul a fi prezent pentru ca hotărârea să reflecte un cuantum exact al întinderii despăgubirilor, iar autorul are interesul ca hotărârea să fie opozabilă societății de asigurare. Dar titularul acțiunii, terțul lezat are un drept propriu la indemnitatea de asigurare, pe care însăși legea i-l atribuie prin realizarea riscului, constituind nu o garanție procesuală juridică ci un drept la reparațiune ex lege.

În fața instanței de judecată a fost administrată proba cu înscrisuri încuviințată, în exercitarea dreptului la apărare, inculpatului A. și în dovedirea pretențiilor civile, părților civile V.E. și T.A.-G.

Inculpatul A. a recunoscut în totalitate pretențiile formulate de partea civilă V.E., sub aspectul cererii de obligare la plata sumei de 20.935 de lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, solicitând instanței să aprecieze asupra cuantumului daunelor morale solicitate.

Partea responsabilă civilmente SC „UNIQA Asigurări” S.A nu s-a prezentat în fața instanței și nu a formulat cereri.

Instanța, deliberând asupra ansamblului materialului probator administrat în faza urmării penale și însușit de inculpatul A., precum și asupra probelor cu înscrisuri administrate în cursul judecății, reține că situația de fapt stabilită prin rechizitoriu este corectă și corespunzătoare probelor administrate:

Inculpatul A., avocat în Baroul Iași, este posesor al permisului de conducere categoria B 4 din anul 2008 și la data faptelor deținea autoturismul Toyota Corolla (proprietar fiind A.E. – tatăl inculpatului).

În seara zilei de 22.03.2017, în jurul orei 19.00, inculpatul A. s-a deplasat cu autoturismul susmenționat la un restaurant situat în municipiul Iași, pe Șoseaua Bucium fiind însoțit de prietena sa, C.D. și de soții T.G. și T.E..

În incinta restaurantului, în intervalul orar 19,30 – 23,00, inculpatul A. a petrecut împreună cu alte persoane, sărbătorind ziua de naștere a martorului T.G., ocazie cu care a consumat băuturi alcoolice (5 – 6 pahare cu vin în amestec cu apă minerală conform declarației inculpatului).

În jurul orei 23,20, aflat intr-o stare vădită de ebrietate, inculpatul A. s-a urcat la volanul autoturismului său, aflat în parcarea restaurantului, fiind însoțit de martorul C.D. care a ocupat locul din dreapta față și l-a condus pe șoseaua Bucium cu intenția de a se deplasa spre domiciliu (cartierul P. din municipiul Iași).

În jurul orei 2322, autoturismul condus de inculpat a coborât cu viteză pasajul rutier Bucium spre intersecția Granit (intersecția bulevardului Socola spre strada Bucium), pe banda a doua de circulație și, fără a schița vreun gest de frânare, a izbit din spate autoturismul Toyota Auris ce tocmai plecase de la semafor, pe aceeași bandă de circulație și în aceeași direcție de mers (dinspre „Granit” spre „Podul Roș”).

În urma impactului deosebit de violent, autoturismul Toyota Auris a fost proiectat pe sensul opus de mers unde a intrat în coliziune cu autoturismul echipat taxi, marca Dacia Logan,, condus dinspre Podu Roș către Șoseaua Bucium de către numitul G.P.

După impactul devastator, autoturismul Toyota Corolla și-a continuat deplasarea deși suferise avarii frontale, ca urmare a vitezei ridicate avute înainte de impact și s-a oprit în trunchiul unui arbore aflat pe marginea părții carosabile, pe sensul opus de circulație, la o distanță de aproximativ 190,60 metri de locul accidentului.

În urma accidentului, a rezultat decesul instantaneu al numitului V.D.-L., conducător al autoturismului Toyota Auris, decesul ulterior (la data de 30.03.2017) al numitei V.A., pasager pe locul din dreapta față a aceluiași autoturism și vătămarea corporală a numiților G.P. (șofer taximetrist) C.D. (pasager dreapta față a autoturismului Toyota Corolla, precum și a inculpatului A..

La data de 22.03.2017, la ora 23,26, lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Municipiului Iași – Biroul Rutier au fost sesizați prin intermediul Dispeceratului pentru Apeluri de Urgență 112 cu privire la faptul că la intersecția bulevardului Socola cu strada Bucium s-a produs un accident rutier soldat cu victime omenești.

Echipa operativă s-a deplasat la fața locului și în prezența martorilor oculari N.M. și V.A. au identificat principalele elemente aflate la locul producerii accidentului rutier, au constatat că autoturismul Toyota Corolla se află oprit într-un copac, pe contrasens față de direcția sa de deplasare, la o distanță de 190,60 metri față de locul impactului cu autoturismul Toyota Auris) 171,10 metri față de marcajul pietonal și 19,50 metri de la marcaj până la plăcuța de înmatriculare a autoturismului Toyota Auris, căzută în momentul impactului violent dintre cele două autoturisme).

Totodată, la fața locului au fost identificate două urme imprimate pe partea carosabilă în lungime de 151,20 metri respectiv 149,40 metri ca urmare a impregnării uleiului și lichidului de răcire în pneurile autoturismului Toyota Corolla.

În timpul cercetării la fața locului au fost efectuate și fotografii judiciare ale autoturismelor implicate în accidentul de circulație și în fotografia nr. 50 este surprinsă planșa de bord a autoturismului Toyota Corolla, iar acul vitezometrului este blocat la viteza de 155 km/h.

Toate aceste elemente demonstrează viteza deosebit de ridicată a autoturismului condus de inculpat, impactul violent cu autoturismul Toyota Auris și consecințele tragice ale accidentului rutier, soldat cu decesul a două persoane și vătămarea corporală a trei persoane.

Ulterior producerii accidentului, organele de poliție au verificat starea tehnică a autoturismului Toyota Corolla condus de inculpatul A. și au constatat că sistemul de direcție, sistemul de frânare și sistemul de rulare sunt funcționale.

În cuprinsul procesului verbal de cercetare a locului accidentului, s-a consemnat de asemenea că personalul medical sosit la fața locului a scos din autoturismul marca Toyota Corolla, pentru îngrijiri medicale pe inculpatul A. de la volanul autoturismului și pe numita C.D., de pe locul dreapta față.

De la fața locului au fost transportate la Spitalul Sf. Spiridon victimele accidentului V.A., G.P., C.D. și inculpatul A., celui din urmă fiindu-i recoltate două probe de sânge, la interval de o oră, în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din cuprinsul buletinului de analiză toxicologică nr. 277/A din 23.03.2017 întocmit de IML Iași rezultă că inculpatul A. prezenta în sânge o alcoolemie de 1,95 g ‰ la ora 00,30 și de 1,85 g ‰ la ora 1,30.

În vederea stabilirii valorii alcoolemiei la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice și al producerii accidentului mortal de circulație, s-a dispus prin ordonanță efectuarea unei expertize medico-legale.

Prin adresa nr. 14367 din 3.04.2017 I.M.L. Iași a înaintat raportul de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei din cuprinsul căruia rezultă că la momentul conducerii autoturismului și producerii accidentului de circulație, inculpatul A. ar fi putut avea o alcoolemie de cca 2,05 g ‰.

În cursul urmăririi penale, au fost examinate victimele accidentului de circulație provocat de inculpatul A. sub aspectul leziunilor suferite și al mecanismului de producere.

Din cuprinsul raportului medico-legal de necropsie nr. 12488 din 31.03.2017 întocmit de IML Iași rezultă că moartea numitului V.D.-L. a fost violentă; s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, consecința hematomului subdural, transsecțiunii de arteră bazilară, hemoragiei subarahnoidiene difuze și ventriculară produse în cadrul unui politraumatism cu:

- traumatism cranio-cerebral acut închis cu fractură de bază de craniu;

- traumatism toraco-abdominal (multiple fracțiuni costale bilaterale, contuzie pulmonară, rupturi hepatice);

- traumatism membru superior drept (fractură humerus cu deplasare).

Aspectul și topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor în cadrul unui accident rutier.

Examenul toxicologic efectuat pe eșantioane recoltate de la victimă au evidențiat că numitul V.D.-L. nu consumase băuturi alcoolice (alcoolemie și alcoolurie 0,00 g ‰).

Din cuprinsul raportului medico-legal de necropsie nr. 12542 din 3.04.2017 întocmit de I.M.L. Iași, rezultă că moartea numitei V.A. a fost violentă, s-a produs la data de 30.03.2017 și s-a datorat comei cerebrale traumatice, consecința hematomului subdural bilateral, contuziei cerebrale și de trunchi cerebral, hemoragiei subarahnoidiene difuză, produse în cadrul unui politraumatism cu:

- traumatism cranio-cerebral acut deschis;

- traumatism toraco-abdominal (hemotorax drept, contuzie pulmonară bilaterală, contuzie pericardică, hematom perineal drept, contuzie renală dreaptă, hematom retroperitoneal bilateral);

- traumatism de bazin (hematom vezică urinară, fractură ischio-pubian stâng).

Aspectul și topografia leziunilor pledează pentru producerea lor în cadrul unui accident rutier, iar între leziunile constatate la examenul necroptic există un raport direct de cauzalitate.

Numitul G.P. a suferit, conform certificatului medico legal nr. 14144 din data de 24.03.2017 emis de I.M.L. Iași, leziuni precum hematom epicranian, echimoze și excoriații ce s-au putut produce prin lovire de părți dure din interiorul unui autoturism în cadrul unui accident rutier din data de 22.03.2017 și necesită 3 – 4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

La data de 23.03.2017, persoana vătămată G.P. a formulat plângere penală prealabilă cu privire la săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 196 alin. 1 și 4 C.pen., iar la data de 27.03.2017 și-a retras plângerea prin declarația autentificată notarial - încheierea nr. 753/2017.

Actele medicale întocmite de reprezentanții Spitalelor „Sf. Spiridon” și „prof. Dr. N. Oblu” Iași au demonstrat că, în urma accidentului rutier au mai suferit leziuni ușoare inculpatul A. dar și prietena sa C.D., însă aceasta nu a formulat plângere penală prealabilă.

În vederea stabilirii identității persoanei care a condus autovehiculul Toyota Corolla și a împrejurărilor în care s-a produs accidentul mortal de circulație, au fost obținute și vizualizate înregistrările video surprinse de camerele de supraveghere ale restaurantului din parcarea căruia a plecat autovehiculul ce a generat accidentul, precum și de camerele de supraveghere ale Primăriei municipiului Iași și ale Poliției Locale Iași.

Astfel, din examinarea înregistrărilor video și a fotografiilor judiciare prin care au fost fixate momentele relevante conducerii autoturismului surprinse de camera de supraveghere a restaurantului, s-au constatat următoarele:

Înregistrarea video pusă la dispoziție are raza de acțiune pe curtea interioară a localului către șoseaua Bucium: Potrivit orei ce apare pe înregistrarea video, la ora 23.1852 se observă că din restaurant iese o persoană de sex feminin, (C.D.) cu părul lung, blond și jachetă de culoare maro. Aceasta este urmată de un bărbat, (inculpatul A.) slăbuț, cu geacă tip jachetă de culoare cu albastră, aceștia oprindu-se la câțiva metri circa 2-3 metri, față de restaurant.

Din curte iese un autoturism marca Dacia Logan, echipat taxi.

De la ora 23:1914 și până la ora 23:1922, cele două persoane se deplasează către centru parcării având mersul legănat.

Timp de 16 secunde la ora 23:1922 și până la ora 23:1938, cele două persoane stau nemișcate, după care se îndreaptă către un autoturism de culoare gri, a treilea autoturism pe partea stângă, către ieșire.

Cei doi fac câțiva pași legănându-se către autoturism, apoi persoana de sex feminin caută ceva în geantă de umăr, după care la ora 23:1955, se așează pe capota autoturismului de culoare gri.

Bărbatul se mută în partea stângă a femeii și se observă cu luminile de semnalizare a autoturismului clipesc de mai multe ori, semn că cineva descuie din telecomandă autoturismul, cei doi părând a avea o discuție.

La ora 23:2050, persoana de sex feminin se ridică de pe capota autoturismului, bărbatul se îndreaptă către portiera din partea stânga față a autovehiculului și femeia către portiera din dreapta față.

La ora 23:2100, cei doi urcă în autoturism, 23:2110 se aprind farurile autoturismului care se pune în mișcare și la ora 23:2123 autoturismul iese din raza de vizualizare a camerei.

Din mersul celor doi în curtea restaurantului, se poate deduce clar că cei doi se aflau sub influența alcoolului.

Urmare a vizualizării înregistrărilor video realizate de camerele de supraveghere din intersecția Granit aparținând Poliției Locale Iași, au rezultat următoarele:

Potrivit orei de pe înregistrarea video, la ora 23.2227 se observă pe strada Bucium, pe sensul de circulație către Podul Roș, două autoturisme oprite înaintea marcajului pietonal, de la intersecția cu strada Bucium, oprite pe banda doi și trei.

La ora 23:2233 - 23:2233 se observă că de pe pasajul auto Bucium, circulă cu viteză destul de mare un al treilea autoturism, care se apropie de autoturismul oprit în dreptul marcajului pietonal, pe sensul de circulație către Podul Roș.

La ora 23:2234 și 23:2235 are loc impactul dintre autoturismul care circulă dinspre pasajul Bucium Toyota Corolla - de culoare gri și autoturismul Toyota Auris de culoare albă oprit înaintea marcajului pietonal și care ca urmare a impactului are o mișcare de rotație invers acelor de ceas.

La ora 23:2235 are loc impactul dintre autoturismul de culoare albă și autoturismul marca Dacia Logan, echipat taxi, aflat pe sensul opus, respectiv pe sensul de circulație Podul Roș către Bucium.

La ora 23:2811, camera se rotește la dreapta către centrul intersecției și se observă în centrul intersecției, pe sensul de circulație către pasarela auto Bucium (Podul Roș către sat Păun), autoturismul marca Dacia Logan, echipat taxi și o autospecială a poliției locale Iași.

La ora 23:2858 și 23:2908, camera de supraveghere surprinde autoturismul de culoare albă Toyota Auris, lângă care se observă mai multe persoane ce încearcă să acorde îngrijiri persoanelor din interiorul autoturismului.

Înregistrarea video ce aparține Primăriei Municipiului Iași - Direcția Generală Tehnică și Investiții - Serviciul de Management al Traficului a surprins accidentul rutier în modul următor:

La ora 23.2314 se observă pe strada Bucium, pe sensul de circulație către Podul Roș, trei autoturisme care circulă pe banda doi și trei.

La ora 23:2323, două din cele trei autoturisme menționate mai sus se opresc înaintea marcajului pietonal, de la intersecția cu strada Bucium, oprite pe banda doi și trei.

La ora 23:2332 după ce camera de supraveghere face o rotație către stânga, vizualizând sensul de circulație către Podul Roș, surprinde două autoturisme, unul de culoare albă (Toyota Auris) pe axul străzii și banda trei ce prezintă avarii la partea din spate, iar pe banda doi un autoturism de culoare gri Toyota Corolla), ambele autoturisme circulând către Podul Roș, după intersecția cu strada Bucium.

Autoturismul de culoare albă se rotește la 1800 de două ori și se oprește la ora 23:2336, cu fața către pasarela auto Bucium.

Autovehiculul de culoare gri Toyota Corolla, circulă către Podul Roș și iese din raza de vizualizare a camerei de supraveghere montată pe stâlpul de iluminat public stradal, din dreptul clădirii „Granit”.

Se constată că această cameră de supraveghere are o mișcare de rotație, posibil datorată de un senzor de mișcare ori de un anumit program.

La ora 23:2342, camera se rotește la dreapta către centrul intersecției și se observă în centrul intersecției, pe sensul de circulație către pasarela auto Bucium (Podul Roș către sat Păun), autoturismul marca Dacia Logan, echipat taxi.

La ora 23:2513, camera de supraveghere surprinde la portiera dreapta spate a taxiului o persoană de sex feminin.

La ora 23:2558, camera de supraveghere se rotește către stânga și se mărește imaginea pe autoturismul de culoare albă, lângă care se observă mai multe persoane ce încearcă să acorde îngrijiri persoanelor din interiorul autoturismului.

Înregistrările video susmenționate demonstrează fără putință de tăgadă că în seara zilei de 22.03.2017 inculpatul A., aflat într-o stare vădită de ebrietate a condus cu o viteză uluitoare autoturismul pe străzile municipiului Iași și a provocat un accident de circulație soldat cu decesul a două persoane, vătămarea corporală a trei persoane și avarierea a trei autoturisme.

Din procesul verbal de cercetare a locului accidentului rezultă că în urma verificărilor inițiale efectuate de către lucrătorii Poliției Rutiere Iași s-a constatat că numitul V.L. avea suspendat dreptul de a conduce autovehicule însă verificările efectuate de către procuror în cursul urmăririi penale au demonstrat că persoana susmenționată avea la momentul accidentului dreptul de a conduce autoturisme pe drumurile publice.

Curtea reține că probatoriul administrat în cursul urmăririi penale lămurește pe deplin toate împrejurările de fapt ale cauzei, iar situația de fapt reținută în cuprinsul actului de sesizare este corespunzătoare adevărului faptic și celui judiciar.

Din probele cu înscrisuri administrate în cauză rezultă că inculpatul A., în vârstă de 27 de ani, avocat în Baroul Iași, este posesor al permisului de conducere categoria B de circa 9 ani, având o bogată experiență în conducerea autoturismelor pe drumurile publice. În ultimul an, a efectuat numeroase deplasări pe drumurile publice, susținute de ordinele de deplasare depuse la dosar în vederea participării la dezbateri în diverselor cauze aflate pe rolul instanțelor de judecată din zona Moldovei și nu numai. Coroborând aspectele consemnate în cazierul său rutier cu procesele-verbale de contravenție depuse la dosarul cauzei de către inculpat, instanța reține că deși inculpatul nu a fost niciodată surprins de organele Poliției Rutiere conducând autoturisme de pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, el a fost totuși sancționat cu amendă de două ori în anul 2015 pentru depășirea regimului legal de viteză în Municipiul Iași. Nu există nicio probă administrată în cauză din care să rezulte că inculpatul A. obișnuia să conducă autoturisme pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, ci dimpotrivă. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei în circumstanțierea persoanei inculpatului, analizate coroborat cu declarația inculpatului rezultă că inculpatul A. nu consuma alcool decât ocazional, la anumite evenimente.

Cu toate acestea, în pofida educației sale, a profesiei juridice și a mediului familial sănătos descris de persoanele din anturaj, în seara de zilei de 22.03.2017, inculpatul A., s-a urcat la volanul autoturismului marca Toyota Corolla, pe care l-a condus pe drumurile publice din mun. Iași, după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice. Astfel, în intervalul orar aproximativ cuprins între orele 20.00 – 23.15.,inculpatul A. a sărbătorit la restaurant ziua prietenului său, consumând, potrivit propriilor declarații, coroborate cu cele ale martorilor T.G. Alexandru, C.D. și cu mențiunile bonului de casă de consum emis de restaurant cel puțin 5 pahare de vin alb amestecat cu apă la care se adaugă cel mult 50 ml de palincă.

Potrivit declarațiilor inculpatului A., martorei C.D., prietena acestuia și martorului T.G., inculpatul stabilise să lase mașina în parcarea restaurantului și să se deplaseze la locuință cu un autoturism taxi.

Nici un fel de dubiu nu există cu privire la faptul că inculpatul este cel care a condus vehiculul, astfel cum a recunoscut.

Din raportul de expertiză medico-legală privind estimarea retroactivă a alcoolemiei nr. 14367/03.04.2017 întocmit de I.M.L. Iași rezultă că la momentul conducerii autoturismului și producerii accidentului de circulație, inculpatul A. ar fi putut avea o alcoolemie de cca. 2,05 g ‰. Valorile au fost stabilite pe baza declarațiilor de consuma date de inculpat și valorilor certe stabilite prin buletinul de analiză toxicologică nr. 277/A din 23.03.2017 întocmit de IML Iași din care rezultă că inculpatul A. prezenta în sânge o alcoolemie de 1,95 g ‰ la ora 00,30 și de 1,85 g ‰ la ora 1,30, cele două recoltări fiind efectuate cu respectarea dispozițiilor legale ulterior accidentului rutier.

Din probele cu înregistrările video preluate de camerele de supraveghere ale societății ce deține restaurantul, (probe administrate în conformitate cu disp. art. 97 lit. e, f C.proc.pen.) rezultă, astfel cum s-a reținut și anterior, că inculpatul A. a ieșit din restaurant la ora 23.18, având un mers ușor legănat, prezentând semne că ar fi în stare de ebrietate, fără să-și piardă echilibrul vreun moment, așezându-se timp de câteva secunde pe capota autoturismului pentru o scurtă discuție cu martora C.D., după care s-a urcat la volanul autoturismului, l-a pornit în scurt timp, iar la ora 23.21 a ieșit ușor și sigur pe poarta curții locației.

Din probele cu înregistrări video preluate de Camerele de Supraveghere ale Poliției Comunitare a Mun. Iași rezultă că, după numai un minut de rulare pe drumul public, autoturismul inculpatului A. intra într-un devastator impact, descris corect de procuror, cu autoturismul în care se aflau V.L., în vârstă de 32 de ani și V.A., în vârstă de 26 de ani. În urma impactului, victima V.L. a decedat pe loc, suferind leziuni incompatibile cu viața, iar victima V.A. a fost transportată la spital în comă profundă, decedând 8 zile mai târziu, din cauza traumatismelor suferite.

Rapoartele medico-legale de autopsie (necropsie) nr. 12488 din 31.03.2017 întocmit de IML Iași pe numele victimei V.D.-L. și nr. 12542 din 3.04.2017 întocmit de I.M.L. Iași, pe numele victimei V.A., astfel cum sunt prezentate în actul de sesizare și redate mai sus nu lasă nicio urmă de îndoială asupra legăturii directe de cauzalitate existente între leziunile produse în cadrul accidentului rutier și decesul celor doi tineri.

Din înregistrările preluate de camerele de supraveghere menționate, corect valorificate, prin procesele-verbale de redare a imaginilor și, respectiv, de consemnare a activității de vizionare rezultă, așadar, că inculpatul A. a condus autoturismul timp de 1 minut (aproximativ 1 km) timp suficient pentru a-i permite accelerarea până la viteza de 150 de km/h și insuficient pentru a se putea concluziona că inculpatul a adormit sau că și-ar fi putut pierde cunoștința.

Răspunzând criticilor formulate de apărătorul persoanelor vătămate, care a solicitat respingerea cererii inculpatului de judecată în procedura simplificată privind recunoașterea vinovăției, instanța subliniază că inculpatul a recunoscut în întregime situația de fapt prezentată de procuror, în care se descrie starea sa de ebrietate și conducerea autoturismului pe drumurile publice cu viteză. Inculpatul nu a negat nimic din situația de fapt, chiar dacă în cursul urmăririi penale a declarat că nu-și amintește momentul urcării la volan, conducerea vehiculului și nici impactul.

Apărătorul inculpatului este cel care a susținut că nu inculpatul, ci el însuși opiniază că A. ar fi putut adormi, pentru că nu-și explică de ce acesta nu a frânat.

Instanța, analizând succesiunea evenimentelor, astfel cum sunt surprinse de camerele de supraveghere – probe certe, tehnice, directe și care nu au fost puse la îndoială sau contestate, reține că după pornirea autoturismului și părăsirea curții restaurantului, timp de 1 minut inculpatul a condus un drum public lat, asfaltat, dar nu drept, ci ușor curbat, că a avut nevoie, potrivit specificațiilor tehnice prezentate public de firma producătoare a autoturismului Toyota Corolla de 12 secunde pentru a accelera la viteza de 100 de km la ora (informații notorii și care nu trebuie dovedite), iar apoi de alte câteva secunde pentru a atinge o viteză superioară, că inculpatul A. nu a frânat deloc înainte de impact și la impact, astfel încât o expertiză criminalistică ce ar fi stabilit dinamica producerii accidentului era inutilă, accidentul fiind filmat în timp real. Este sarcina instanței de judecată să analizeze situația de fapt, iar Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 103 C.proc.pen., analizând toate probele administrate, reține că pe fondul dezinhibării produse de alcool, inculpatul a accelerat până în apropierea vitezei de 150 de km la oră și nu a frânat la impact.

Indiferent dacă, ipotetic, inculpatul ar fi adormit la volan ori ar fi suferit o sincopă la volan, acestea ar fi fost datorate consumului de alcool, iar vinovăția sa nu ar fi fost înlăturată.

În acest sens, instanța reține susținerile inculpatului, formulate inclusiv prin concluziile scrise depuse la dosar că urcarea inculpatului la volan și conduita acestuia ce a urmat au intervenit pe fondul efectului ebriant al alcoolului, ce a produs afectarea serioasă a proceselor cognitive ale inculpatului.

Instanța reține, așa cum a arătat și anterior, că întreaga conduită a inculpatului din seara de 22.03.2017 este în dezacord cu profilul moral și nivelul intelectual al inculpatului, dovedit de înscrisurile de studii, de caracterizările ce i-au fost făcute de persoane provenind din mediul universitar, de colegi și chiar de avocatul său ales.

Instanța de judecată reține importanța probatorie a înregistrărilor video preluate de camerele de supraveghere ale Poliție Locale, din care se observă că autoturismul condus de inculpat se îndreaptă cu viteză mare spre intersecție, dar pe sensul corect de mers, lovind din spate autoturismul condus de V.D.-L., care începuse ușor rularea pe carosabil în intersecție.

Se remarcă forța impactului și traiectoria autoturismului Toyota Corolla condus de victima V.D.-L. și în care, pe locul din dreapta din față a autoturismului se afla victima V.A.

Din „Fișa de urgență prespitalicească”nr. 34229/22.03.2017 întocmită de medicul de pe ambulanță care consemnează că a sosit la caz la ora 23.33. (adică la 10 minute după impact) rezultă că inculpatul A. a fost identificat ca „victimă, șofer, prezentând un traumatism cranio-facial, policontuzionat, conștient și stabil hemodinamic”.

Din fișa de primire urgențe deschisă la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Clinic „Sf. Spiridon”, rezultă că inculpatul a fost primit în urgență la ora 23.58 și consulat la 00.20, constatându-se că pacientul este victima unui accident rutier, mecanism necunoscut – șofer cu centură de siguranță, nu poate preciza nimic despre accident. La sosirea în UPU, conștient, relativ cooperant”.

Analizând toate probele administrate în cauză, instanța constată că inculpatul A. a condus pe drumurile publice autoturismul sub influența băuturilor alcoolice, având o alcoolemie de 2,05 g alcool pur în sânge, alcoolemie la care intervin semnele stării de ebrietate, slăbirea reflexelor și capacității de analiză și sinteză a informațiilor, precum și o stare de dezinhibare, o stare anormală a organismului care face posibile majore erori de gândire și care explică de ce inculpatul a condus cu viteză și nu frânat la aproprierea de intersecție ori de ce nu a încercat măcar să efectueze vreo manevră de ocolire. La toate acestea, cumulat se adaugă faptul că accidentul s-a petrecut noaptea, moment în care o atenție sporită trebuie acordată conducerii pe drumurile publice a autoturismelor.

Instanța va avea în vedere al individualizarea pedepselor comportamentul inculpatului în societate, neputându-se primi simplele susțineri subiective cu privire la faptul că inculpatul, neobișnuind să consuma alcool, nu a știut cum ar putea reacționa, că alcoolemia se datorează faptului că inculpatul era obosit și are o constituție astenică, organismul său nefiind adaptat în vreun la consumul de alcool.

Având în vedere aceleași probe de mai sus, nu se va reține, la individualizarea sancțiunilor ce vor fi aplicate nici faptul că inculpatul ar fi adormit la volan, nici simularea stării de amnezie de către inculpat. De altfel, singurul martor aflat în autoturism, C.D. nu a declarat că inculpatul ar fi adormit, și, dat fiind intervalul de timp extrem de scurt în care inculpatul a efectuat acțiunile de pornire a autoturismului și de rulare până la impact, această probabilitate nu poate fi admisă.

În acord cu procurorul de caz, instanța reține că:

În drept, faptele inculpatului A., care în noaptea de 22/23.03.2017, la ora 23.21. a condus pe drumurile publice din municipiul Iași autoturismul marca Toyota Corolla, având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,05 g/l alcool pur în sânge și de a provoca, pe fondul stării sale de ebrietate și a vitezei excesive în conducere un accident de circulație din care a rezultat decesul numiților V.L. și V.A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe” și „ucidere din culpă” prev. de art. 336 alin. 1 și art. 192 alin. 1, 2 și 3 C.pen., cu aplicarea art. 38 alin. 1 și 2 C.pen..

Inculpatul A., în calitate de conducător auto a nesocotit următoarele dispoziții cu privire la conducerea unui autoturism pe drumurile publice:

- Art. 35 din O.UG. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice: „Participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața și integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.”

- Art. 121 alin. 1 din O.U.G. 195/2002: „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloace de semnalizare.”

- Art. 48 din O.U.G. 195/2002: „Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.”

- Art. 49 alin. 1 din O.U.G. 195/2002: „Limita de viteză în localități este de 50 km/h.”

- Art. 56 din O.U.G. 195/2002: „La apropierea de o intersecție conducătorul de vehicul trebuie să circule cu o viteză care sa îi permită oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participanților la trafic care au acest drept.”

Așadar, inculpatul A., în calitate de șofer, a nesocotit obligațiile sale legale prev. de dispozițiile citate și interdicția legală de a conduce autoturisme pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice, determinând uciderea din culpă a numiților V.L. și V.A., urmări pe care, deși putea și trebuia să le prevadă, nu le-a prevăzut.

Sub aspectul elementului material, infracțiunea prev. de art. 192 alin. 1 C.pen. presupune o acțiune sau o inacțiune susceptibilă a produce direct sau indirect decesul unei persoane.

În cauză acțiunea inculpatului A. de a conduce pe drumurile publice autoturismul, nesocotind obligațiile sale legale de a conduce preventiv, de a respecta regimul legal de viteză și interdicția legală a consumului de băuturi alcoolice prealabil urcării la volan a constituit cauza exclusivă a coliziunii directe a vehiculului condus de inculpat cu autoturismul în care se aflau victimele V.L. și V.A., iar decesul acestora se află în legătură de cauzalitate directă și nemijlocită, dovedită, cu leziunile produse acestora în urma impactului dintre cele două autoturisme.

Așadar, fapta de ucidere din culpă prin care s-a cauzat moartea a două persoane este urmarea nerespectării dispozițiilor legale pentru exercițiul activității de conducere pe drumurile publice a autovehiculelor, astfel cum sunt prevăzute prin dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 privind conducerea pe drumurile publice.

Sub aspect subiectiv, inculpatul A. nu a prevăzut rezultatul faptei sale și nu acceptat uciderea celor doi tineri, V.L. și V.A., deși, asumându-și conducerea pe drumurile publice a autoturismului pe drumurile publice, în oraș, după ce în prealabil consumase băuturi alcoolice și cu o viteză peste limita legală, putea și trebuia să prevadă că un accident rutier grav se putea întâmpla. Atitudinea sa subiectivă este specifică culpei fără prevedere prev. de art. art. 16 alin. 4 lit. b C.pen. .

Cu privire la presupusa intenție de a ucide, invocată de apărătorul persoanelor vătămate V.A.-V. și V.V. în cadrul unei „susțineri a conștiinței”, instanța reține că nicio probă administrată în cauză nu susține prevederea și asumarea ca posibile, cu indiferență, de către inculpat a unor tragice urmări ale acțiunilor sale.

Per a contrario, toate accidentele rutiere produse de șoferi băuți care au condus autoturisme cu viteză superioară celei legale ar fi considerate fapte de omor, în lipsa oricărui element obiectiv care să fondeze concluzia că făptuitorul a acționat cu intenție.

Intenția, ca element al infracțiunii nu se presupune, ci se dovedește. Ea rezultă din împrejurările anterioare, concomitente și ulterioare comiterii faptei de către inculpat care trădează poziția sa psihică față de fapta comisă și de urmările acesteia. Analizând aceste împrejurări, instanța reține că nu există nici un temei care să determine concluzia că inculpatul ar fi acționat indiferent prevăzând că ar fi putut să determine prin acțiunile sale pierderea vieții victimelor, a martorei C.D. și chiar și pierderea propriei vieți, urmări față de care ar fi fost indiferent (în același sens, decizia penală nr. 2375/2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

Persoanele vătămate V.A.-V. și V.V., prin avocatul lor ales, au solicitat schimbarea încadrărilor juridice date faptelor, în sensul imposibilității reținerii concomitente a dispozițiilor art. 38 alin. 1, 2 C.pen. cu privire la concursul real și la concursul formal de infracțiuni, în sensul greșitei reține a dispozițiilor art. 192 alin. 1 C.pen. în încadrarea juridică a faptei de ucidere din culpă și în sensul reținerii circumstanței agravante legale prev. de art. 77 lit. c) C.pen..

Încadrarea juridică este corectă și nu se impune schimbarea acesteia.

Reținerea unei infracțiuni în varianta agravată presupune indicarea textului care prevede forma de bază și celui care prevede agravanta.

Aliniatele 2 și 3 ale art. 192 C.pen. nu pot exista în afara formei de bază a infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 192 alin. 1 C.pen.. Susținerea era valabilă în situația în care, prin voința legiuitorului, diferitele aliniate ale art. 192 C.pen. cuprindeau mai multe forme de baza. Prevederile din aliniatele 2 și 3 ale art. 192 corespund variantelor agravate ale aceleiași infracțiuni, în vreme ce alin. 1 cuprinde condițiile necesare pentru existența infracțiunii în configurația sa tipică.

În ceea ce privește aplicarea concomitentă a dispozițiilor art. 38 aliniatele 1 și 2 C.pen., schimbarea de încadrare juridică solicitată pentru acuratețe juridică nu se justifică. Infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 C.pen. este o infracțiune continuă, acțiunea ce constituie element material al infracțiunii prelungindu-se prin însăși natura sa o pe anumită durată de timp. Infracțiunea se consumă atunci când făptuitorul se urcă la volan și pornește vehiculul de pe loc, în condițiile textului de incriminare și se epuizează la încetarea acțiunii de conducere. În cauza de față, uciderea din culpă s-a comis după consumarea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, epuizându-se la momentul opririi autoturismului condus de inculpat. Infracțiunea de ucidere din culpă este în cauza de față o infracțiune progresivă întrucât, după consumarea infracțiunii prev. de art. 192 alin. 1 și 2 C.pen., s-au produs noi urmări – decesul celei de-a doua victime, atrăgând o nouă încadrare juridică sub aspectul infracțiunii prev. de art. 192 aliniatele 1, 2, 3 C.pen. care a absorbit infracțiunile prev. de art. 192 și 196 C.pen.. Infracțiunea de ucidere din culpă s-a consumat la data de 22.03.2017 și s-a epuizat la 30.03.2017, o dată cu decesul victimei V.A.

Cum conducerea sub influența alcoolului a presupus activități comise atât înainte, cât și în timpul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă, este justificată reținerea dispozițiilor art. 38 alin. 1, 2 C.pen. .

Persoanele vătămate au solicitat a se reține circumstanța agravantă legală prev. de art. 77 lit. c C.pen. argumentându-se că art. 77 C.pen. nu face nicio referire la infracțiunile comise cu intenție sau din culpă, că în momentul în care inculpatul a urcat la volan sub influența băuturilor alcoolice mașina a devenit o armă, o armă încărcată care putea face victime oricum, mergând pe o stradă cu trafic destul de intens. S-a subliniat faptul că numărul victimelor putea fi mult mai mare, că au și existat alte victime, că metoda constă tocmai în conducerea autoturismului pe drumurile publice sub influența băuturilor alcoolice și cu o viteză de 150 de km/h, condiții în care inculpatul putea să prevadă că astfel, ar putea ucide mai multe persoane.

Circumstanțele agravante legale sunt împrejurări definite ca atare de legiuitor, „pornind de la constatarea că acestea reflectă întotdeauna și în mod univoc o periculozitate sporită a infractorului și impun necesitatea unei reacții mai energice în vederea reeducării lui”.(C Bulai, Manual de drept penal, p.377). Circumstanța, care se regăsea și în Codul penal anterior în dispozițiile art. 75 lit. b C.pen. nu a generat o bogată practică judiciară, exemplele teoretice limitându-se la caracterizarea mijloacelor și metodelor ca apte să provoace urmări grave asupra persoanelor și bunurilor în masă, creând o stare de pericol pentru securitatea socială, pentru un număr indeterminat de persoane, bunuri sau valori sociale. Se arată în doctrină, cu titlul exemplificativ, că sunt asemenea metode care prezintă pericol public incendiul, explozia, otrăvirea unei surse de apă,caracterizând fapta ca deosebit de periculoasă și pe infractor ca deosebit de periculos. Circumstanța are caracter real și se referă la faptă.

Instanța reține că interpretarea corectă a dispoziției legale presupune identificarea unui mijloc sau a unei metode folosite care ține de faptă, iar nu de autor.

În lipsa unei definiții juridice în Codul penal, noțiunile au sensul din vorbirea curentă. Metoda înseamnă procedeu, iar mijloc înseamnă cale, mod de a proceda. Așadar, pentru a se reține agravantă, ar trebui să se constate că inculpatul a ales să un mijloc periculos. Un autoturism nu este în sine un mijloc periculos, dar poate deveni un astfel de mijloc dacă este folosit printr-o metodă destinată să afecteze un număr nedefinit de inocenți, fiind proiectată, aruncată sau manipulată spre o mulțime. Ținând de faptă, iar nu de persoana inculpatului, doar viteza poate fi pusă în legătură cu metoda de conducere.

În cauză nu poate fi reținută circumstanța agravantă prev. de art. 77 lit. c C.pen. întrucât, pe de o parte, nu există elemente de practică judiciară constantă, concordantă de natură să combată susținerile apărării și ale procurorului cu privire la faptul că circumstanța presupune folosirea conștientă a unor metode sau mijloace de natură să prezinte pericol public, iar pe de altă parte dezinhibarea, lipsa unei gândiri coerente și lipsa capacității de coordonare produse de alcool susțin ideea că inculpatul nici nu a prevăzut și nici nu a acceptat că folosește un mijloc periculos în sine.

Per a contrario, întotdeauna și în mod univoc, accidentele în care sunt implicate autocamioane, tiruri și autocare care generează inculparea șoferilor pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 196 și 192 C.pen. și toate accidentele rutiere în care sunt ucise sau vătămate victime aflate în traversare regulamentară pe trecerea de pietoni ar trebui să determine reținerea circumstanței agravante legale menționate, întrucât un autocar are 46 de locuri, un tir are o masă extrem de mare, iar pe trecerea de pietoni întotdeauna se pot afla multe persoane. Că nu este așa o dovedește practica judiciară. Circumstanța poate fi reținută în fapt atunci când faptele se afla la limita dintre intenție indirectă și culpă cu previziune, fiind greu de acceptat că o astfel de faptă comisă la o trecere de pietoni din oraș pe care se află în traversare cel puțin 10 zece persoane poate fi considerată săvârșită din culpă.

În speță, inculpatul a condus autoturismul timp de 1 minut, în oraș, la ora 23.21., în timpul nopții, cu mare viteză și în stare de ebrietate, neputându-i fi imputată acceptarea producerii unor urmări grave față de un număr nedeterminat de persoane.

Fiind pe deplin vinovăția inculpatului A. pentru infracțiunile pentru a fost trimis în judecată, instanța, aplicând dispozițiile art. 396 alin. 2 C.proc.pen., va dispune condamnarea acestuia.

În acest context, Curtea de Apel reține că la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului pentru infracțiunile concurente trebuie avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de lege, iar, față de susținerile inculpatului și ale persoanelor vătămate, subliniază că legea trebuie interpretată în litera și spiritul ei.

Potrivit art. 74 C.pen. la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Analizând aceste criterii, instanța reține că probele administrate în cauză justifică reținerea caracterului foarte grav al faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Instanța va porni de la urmările infracțiunii deduse judecății, pe care, apreciindu-le numai în limitele sesizării, în conformitate cu dispozițiile art. 371 C.proc.pen., le caracterizează drept tragice. Uciderea a doi tineri aflați la începutul vieții, în pragul întemeierii unei familii, în condițiile în care ei se aflau în derularea unei activități licite în spațiul public, periclitarea participanților la trafic, sunt urmări extrem de grave, ce au determinat o stare de insecuritate socială. Vizualizarea imaginilor preluate de Poliția Locală Iași din intersecția în care s-a produs accidentul este de natură să șocheze. Conducerea pe drumurile publice cu viteză și sub influența băuturilor alcoolice cu astfel de consecințe dramatice pentru valorile sociale ocrotite de legea penală îl caracterizează și pe inculpat ca fiind periculos pentru societate și impune sancțiuni corespunzătoare.

Pentru infracțiunea de ucidere din culpă, instanța a ținut cont în primul rând de starea fizică a inculpatului la momentul comiterii faptei. Acesta consumase alcool și era conștient că se afla în stare de ebrietate, cu atât mai mult cu cât i se atrăsese atenția că era mai bine să nu conducă mașina în acest context. Mai mult, inculpatul cunoștea, prin prisma propriei profesii consecințele nefaste ale unui comportament ca atare.

În ceea ce privește infracțiunea de conducere a unui autovehicul cu o alcoolemie peste limita legală, instanța a avut în vedere valoarea mare a alcoolemiei, împrejurarea că inculpatul nu a avut un motiv serios pentru a decide să se urce la volan, în loc să cheme un taxi care să îl transporte acasă, de starea efectivă de incoerență și imprecizie în care se găsea inculpatul în momentul examinării clinice, care denotă în ce măsură era acesta apt să conducă un autovehicul. În acest context, instanța a considerat că, în mare parte, acțiunile conducătorului auto care au dus la accidentarea mortală a victimelor au fost cauzate de starea de ebrietate în care acesta se găsea, prin urmare la stabilirea duratei pedepsei trebuind să se țină cont și de consecința extrem de gravă produsă.

Uciderea din culpă a unei persoane poate fi comisă în modalități concrete multiple și într-o varietate mare de împrejurări. Fapta inculpatului de a-i ucide din culpă pe V.L. și V.A. prezintă o gravitate deosebită tocmai din cauza modului și a împrejurărilor în care a fost săvârșită, ca o consecință mai mult sau mai puțin directă a punerii în executare a hotărârii de a comite o infracțiune intenționată. Orice conducător auto știe încă de la obținerea permisului de conducere că trebuie să respecte normele legale și să circule cu prudență, existând riscul de a accidenta o altă persoană, posibil chiar mortal. Din acest punct de vedere, culpa conducătorului auto care conduce intenționat un autovehicul în stare de ebrietate, cu o viteză peste limita legală admisă în interiorul localității, și cauzează un accident mortal spulberând un autoturism al cărui șofer așteptase la semafor, este mai gravă decât culpa simplă a unei persoane care, de exemplu, manipulează greșit un utilaj sau apreciază eronat o situație periculoasă, tocmai pentru că, deși infracțiunea este comisă din culpă, în lanțul ei cauzal există și o faptă intenționată. Culpa lui A., în cauzarea morții tinerilor V.L. și V.A. este una foarte gravă, cu atât mai mult cu cât este de notorietate numărul mare al accidentelor foarte grave cauzate de conducerea autovehiculelor în stare de ebrietate și faptul că inculpatul a ignorat avertismentul unei persoane apropiate, prietenul său, împreună cu care stabilise să ajungă acasă cu un autoturism taxi.

Instanța, analizând probele administrate, constată că nu există o explicație rațională pentru care C.D. a acceptat să urce în autoturism, iar T.G. l-a pierdut din vedere pe inculpat la ieșirea din restaurant.

Trebuie reținut și faptul că victimele V.L. și V.A. erau tineri, având un viitor promițător înainte, erau logodiți și urma să se căsătorească, viitorul lor fiind curmat în mod brusc și nemeritat prin faptele sale necugetate de către inculpat.

Parcurgând ultimele trei criterii prevăzute de legiuitor, instanța reține că inculpatul A. a primit o bună educație, astfel după cum rezultă din probele cu înscrisuri depuse la dosarul cauzei, provine dintr-o familie organizată,a crescut într-un mediu universitar ale cărui valori și le-a însușit, este integrat social, a derulat activități lucrative și eminamente utile societății până la data săvârșirii infracțiunilor deduse judecății.

Inculpatul A. este avocat, iar această calitate trebuie analizată ambivalent. Inculpatului A. i se cerea o doză mai mare de prudență și un grad ridicat de conștientizare, prin prisma faptului că el a fost expus consecințelor unor astfel de fapte. Pe de altă parte, inculpatului trebuie să-i fie recunoscute meritele universitare și cele ale unei cariere promițătoare, descrise de avocatul său ales și susținute de probele cu înscrisuri administrate.

Este reală susținerea apărătorului inculpatului că acesta este egal în fața legii cu orice alt cetățean,motiv pentru care instanța trebuie să rețină și aspectele de circumstanțiere pozitivă a acestuia.

Se reține așadar că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, nu are un cazier rutier cu abateri grave, este tânăr și a exprimat în mod repetat regretul față de fapte și față de urmările acestora. Inculpatul a avut o conduită sinceră, instanța face trimitere la considerațiile de mai sus, cu privire la atitudinea sa de recunoaștere, în ciuda faptului că nu-și amintește cu exactitate momentul accidentului, reținând că recunoașterea nu este una simulată, ci este expresie a asumării conștiente a consecințelor faptelor sale. Inculpatul a manifestat empatie reală față de situația victimelor, a declarat că este de acord să plătească daunele materiale solicitate, iar daunele morale, în cuantumul stabilit de instanță. Familia inculpatului a manifestat interes față de plata sumelor de bani cu titlul de despăgubiri.

Inculpatul a agreat pe parcursul urmăririi penale și al judecății că se impune menținerea sa în arest preventiv, aspect ce dovedește asumarea sinceră a consecințelor faptelor sale și o înțelegere corectă a gravității lor, a impactului lor asupra opiniei publice și stării de securitate socială create.

Instanța nu agreează la concluzia persoanelor vătămate, susținută prin apărătorul lor ales, că funcția principală a pedepsei trebuie să fie cea de exemplaritate.

Pedeapsa trebuie să fie un avertisment atât pentru inculpat, cât și pentru alte persoane, din păcate foarte numeroase, care sunt dispuse să se urce, fără a se gândi de două ori la consecințe, în stare de ebrietate la volanul unui autovehicul, dar nu se limitează la atât.

Curtea arată că pentru a-și putea îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Gravitatea deosebită a infracțiunii (care are consecințe tragice) în concret comise este un element care nu poate fi omis și care trebuie bine evaluat de către Curte, în alegerea pedepsei. Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.

Sub aspectul individualizării pedepselor în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 74 C.pen., ținându-se cont de gradul de pericol concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii lor.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al sancțiunii care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală.

Văzând în ansamblu probele administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, inclusiv cele administrate în circumstanțierea persoanei inculpatului, instanța reține că aplicarea unor pedepse principale în limitele legale, la nivelul mediu, ușor orientate spre maxim, cu executarea efectivă în regim de detenție satisface exigențele individualizării judiciare a pedepselor.

Reține instanța că în limitele legale ale pedepsei (3 ani închisoare - 10 ani și 6 luni închisoare) prevăzute de art. 192 aliniatele 1,2 3 C.pen., reduse ca urmare a dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și anume: minimul de 2 ani de închisoare și maximul de 7 ani de închisoare, pedeapsa de 5 ani de închisoare satisface pe deplin exigențele legii penale și realizează pe deplin funcțiile legale. Totodată, în limitele legale ale pedepsei (1 an închisoare – 5 ani închisoare) prevăzute de art. 192 aliniatele 1,2 3 C.pen., reduse ca urmare a dispozițiilor art. 396 alin. 10 C.proc.pen. și anume: minimul de 8 luni de închisoare și maximul de 3 ani și 4 luni de închisoare, pedeapsa de 2 ani și 6 luni de închisoare satisface pe deplin exigențele legii penale și realizează pe deplin funcțiile legale.

În temeiul dispozițiilor art. 39 alin. 1 C.pen., inculpatul A. va executa pedeapsa cea mai grea și anume, pedeapsa de 5 ani închisoare, la care se adaugă o treime din pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare (10 luni de închisoare).

Pedeapsă unică rezultantă de executat pentru inculpatul A.: 5 ani și 10 luni închisoare.

Pentru infracțiunea de ucidere din culpă se va aplica și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b și i C.pen., pe o durată de 2 ani, apreciind că inculpatul nu poate fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, nu poate ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, condamnarea pentru faptele deduse judecății dovedind că el nu are maturitatea ocupării unor astfel de funcții și nici pentru exercitarea dreptului de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, pedeapsa complementară urmărind sub acest aspect funcțiile enumerate mai sus, scopul formării unei conștiințe corecte în raport de obligațiile pe care le presupune conducerea de vehicule și siguranța traficului rutier. Pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. i C.pen. va fi aplicată pentru aceleași considerente pe o perioadă de 2 ani și pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. 1 C.pen..

În temeiul dispozițiilor art. 45 alin. 3 lit. a C.pen. inculpatul A. va executa pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b și i C.pen., pe o durată de 2 ani,interzicerea exercițiului dreptului prev. art. 66 lit. i C.pen. vizând în concret în interzicerea conducerii oricărui tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere.

În temeiul dispozițiilor art. 65 C.pen. se vor aplica inculpatului pedepsele accesorii constând în interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a și b și i C.pen., apreciind că inculpatul nu poate fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, nu poate ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, condamnarea pentru faptele deduse judecății dovedind că el nu are maturitatea ocupării unor astfel de funcții și nici pentru exercitarea dreptului de a conduce tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere.

Sub aspectul măsurii preventive luate față de inculpatul A., instanța reține că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive subzistă nemodificate și justifică menținerea măsurii preventive care satisface în continuare criteriile proporționalității și necesității.

Astfel, față de gravitatea faptelor comise de inculpat și de natura relațiilor sociale vătămate, față de rezonanța socială negativă a faptelor de acest gen în rândul colectivității, se reține că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. Instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului A. ar crea o stare de insecuritate pentru raporturile sociale, un sentiment de dezaprobare din partea membrilor comunității locale din care provine și de neîncredere în buna desfășurare a actului de justiție, stare de pericol concret care este încă actuală. Ecoul acestei fapte în comunitate nu s-a stins și nu s-a estompat.Ca dovadă, la termenul de judecată stabilit, audiența a fost numeroasă, la limita capacității sălii de ședință. Instanța reține că inculpatul provine dintr-o familie normală, a primit educație, este tânăr, nu este cunoscut cu antecedente penale, dar, din perspectiva calității sale de apărător al legii, presupusa sa conduită infracțională este de natură să șocheze un observator obiectiv, în aceeași măsură în care sunt de natură să șocheze consecințele presupuselor fapte imputate inculpatului.

Deși admite ca exista o prezumție în favoarea libertății inculpatului A. pana la stabilirea definitiva a vinovăției acestuia, văzând și persoana inculpatului, precum și durata măsurii, instanța apreciază ca menținerea măsurii arestării preventive se justifica întrucât în cauză există indicii concrete care releva necesitatea protejării ordinii publice, care prevalează în raport de regula judecării unei persoane în stare de libertate.

Potențialul criminogen extrem de ridicat dovedit de materialitatea presupusei fapte ce i se impută, de ușurința în care s-ar fi implicat în comiterea unei fapte grave, modalitatea concretă în care se conturează din mijloacele de probă administrate până la acest moment că ar fi fost comisă fapta denotă un pericol social sporit din partea inculpatului A. .

Din această perspectivă, instanța apreciază că o altă măsură preventivă nu este suficientă pentru a asigura sentimentul de protecție cerut de societate care reclamă Statului ocrotirea dreptului la viață împotriva oricăror ingerințe din partea subiecților oficiali sau particulari.

De aceea, în aprecierea interesului particular al inculpatului A., privind dreptul la libertate și al interesului general a societății de apărare a ordinii de drept, instanța va constata preeminența celui din urmă, menținerea arestării preventive a inculpatului impunându-se pentru realizarea scopului măsurilor preventive prev. de art. 202 C.proc.pen..

În cauză, inculpatul se află în stare de arest preventiv de la data de 24. 03.2017 (privat de libertate din 23.03.217), iar măsura arestării preventive nu a depășit în nici un caz o durată rezonabilă.

Instanța reține că aprecierea pericolului social existent prin lăsarea inculpatului în libertate are ca reper obiectiv necesitatea protecției societății, iar datele cauzei reprezintă elemente indicative în aprecierea raportului dintre dreptul individual la libertate și dreptul social la protecție.

Din această perspectivă, Instanța amintește că membrii societății au dreptul de a se bucura de ocrotirea dreptului la viață, drept primordial al ființei umane, inalienabil și care nu poate fi suspus vreunei restrângeri de orice fel, iar ființa acestui drept nu poate fi supus unor ingerințe nejustificate din partea niciunui subiect de drept.

Deși măsura arestului preventiv este una de excepție, instanța constată că, în raport cu persoana inculpatului A., gravitatea faptelor penale pentru care a fost trimis în judecată și cu privire la care probe de vinovăție, în raport și de conduita sa procesuală și momentul procesual de față, privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, menținerea duratei arestării preventive fiind imperios necesară, mai ales pentru protejarea sentimentului de securitate a persoanelor și bunurilor persoanelor, membri ai comunității din care inculpatul și victimele provin.

Instanța constată așadar că și în prezent sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 202 C.proc.pen., art. 223 alin. 2 C.proc.pen., că măsura preventivă dispusă față de inculpatul A., este necesară și proporțională cu gravitatea acuzației formulate împotriva sa, că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, astfel încât se impune cu necesitate menținerea măsurii preventive.

Se va deduce din pedeapsa principală aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 23.03.2017 la zi.

Sub aspectul acțiunilor civile devoluate prin constituirea persoanelor vătămate T.A.-G. și V.E. ca părți civile în procesul penal și prin constituirea ca părți civile a unităților care au acordat asistență medicală și îngrijire victimelor, instanța, analizând materialul probator administrat în cauză reține:

Partea civilă V.E. a solicitat acordarea sumei de 20.935 de lei cu titlul de despăgubiri civile pentru prejudiciul compus din cheltuielile de înmormântare a victimei V.L.

Sub acest aspect, inculpatul A., a achiesat la pretențiile părții civile V.E.

Potrivit art. 23 C.proc.pen.: „(1) în cursul procesului penal, cu privire la pretențiile civile, inculpatul, partea civila și partea responsabila civilmente pot încheia o tranzacție sau un acord de mediere, potrivit legii.

(2) Inculpatul, cu acordul părții responsabile civilmente, poate recunoaște, în tot sau în parte, pretențiile părții civile.

(3) în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. Cu privire la pretențiile civile nerecunoscute pot fi administrate probe”.

Cum în cauză a fost introdusă în calitate de parte responsabilă civilmente SC „UNIQA Asigurări” S.A., care nu și-a manifestat acordul expres în privința achiesării, instanța va analiza pe fond temeinicia cererii.

Dispozițiile actuale de procedură penală au atribuit asigurătorului de răspundere civilă calitatea de parte responsabilă civilmente, astfel cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 86 C.proc.pen., în considerarea calității acesteia de persoană care, potrivit legii civile, are obligația convențională de a repara, în întregime sau în parte, singură, prejudiciul cauzat prin infracțiune.

Specificul raporturilor juridice dintre asigurător și asigurat rezidă în simultaneitatea producerii riscului asigurat și constatării unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii, ce declanșează răspunderea civilă delictuală a autorului faptei, pentru care urmează a răspunde, în limitele stabilite contractual și prin conținutul Ordinelor C.S.A.,asigurătorul de răspundere civilă.

În acord cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 132/2017, în asigurarea de răspundere civilă, asiguratorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil, iar potrivit art. 42 din același act normativ asiguratorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligaților ce-i revin acestuia din contractul de asigurare. Totodată, potrivit aceluiași act normativ, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, iar, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare persoanelor păgubite prin deces.

Cu respectarea limitelor de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, se acordă despăgubiri în formă bănească pentru vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial, pagube materiale, pagube consecință a lipsei de folosință a vehiculului avariat, dar și pentru cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 5 C.proc.pen., repararea prejudiciului material și moral, în cazul exercitării acțiunii civile în cadrul procesul penal, se face potrivit dispozițiilor legii civile.

Raportat la momentul comiterii faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu, ce constituie temeiul exercitării acțiunii civile în prezenta cauză, pentru soluționarea pretențiilor formulate în cauză urmează a fi avute în vedere dispozițiile art. 1349 și 1357 din Codul civil din 2009, conform cărora cel care cauzează altuia un prejudiciul printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Din prevederile legale menționate rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite anumite condiții prevăzute de lege și anume: existența unei fapte ilicite imputabilă inculpatului, existența prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre fapta săvârșită și prejudiciul cauzat, precum și a vinovăției celui care a cauzat prejudiciul.

Instanța constată îndeplinite condițiile răspunderii civile, în ceea ce privește existența unei fapte ilicite și a vinovăției inculpatului, având în vedere că, în ceea ce privește soluționarea acțiunii penale, instanța a constatat că există o faptă ilicită ce formează obiectul prezentei cauze penale, faptă ce a fost săvârșită de către inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege.

În ceea ce privește prejudiciul, se cer a fi îndeplinite două condiții cumulative: prejudiciul să fie cert și să nu fi fost reparat.

Din probele administrate în cauză rezultă în afara oricărei îndoieli rezonabile că fapta culpabilă a inculpatului A. a determinat diminuarea patrimoniului părții civile V.E. cu sumele de bani ocazionate de înmormântarea și comemorarea fiului său, victima V.L., organizate conform cultului creștin ortodox. Din probele cu înscrisuri administrate în cauză de partea civilă rezultă că pentru procurarea bunurilor și serviciilor necesare organizării slujbei de înmormântare, înhumării, praznicului și slujbei de comemorare la 40 de zile de deces, partea civilă a făcut cheltuieli de 18.850 de lei. Instanța reține că probabil din eroare, partea civilă a inserat printre dovezile depuse la un dosar și un bon mai vechi, din 21 martie 2017, care nu are legătură cu despăgubirile solicitate. Efectuând propriile calcule, instanța reține ca fiind dovedită suma de 18.850 de lei față de suma de 20.935 de lei pretinsă. Prejudiciul este cert și dovedit ca existență și ca posibilitate de evaluare, se află în legătură de cauzalitate directă cu accidentul provocat cu vinovăție de către inculpatul A.

Fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, va fi admisă în parte acțiunea civilă și va fi obligat asigurătorul la plata sumei de 18.850 de lei, cu titlul de despăgubiri civile.

Referitor la daunele morale, se constată că în cauză s-au constituit părți civile mama și sora victimei V.L.,V.E. și T.A.-G., solicitând fiecare, acordarea unei despăgubiri în cuantum de 460.000 de lei (inițial 100.000 de euro) cu titlul de daune morale. Reține instanța de control judiciar că în prezenta speță este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă.

Reține instanța de control judiciar că prin Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. 75, adoptată la 14 martie 1965, s-a stabilit că "în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului”. De asemenea, potrivit reglementărilor Consiliului Europei referitoare la repararea daunelor morale (Colocviul de la Londra, 21-25.07.1969), dauna morală constă în prejudiciul care nu se pretează unei evaluări pecuniare și are drept scop de a da o compensare sau satisfacție victimei.

În această privință reglementările naționale sunt mai generoase și ele trebuie aplicate cu prioritate conform art. 20 alin. 2 din Constituție (Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.); potrivit art. 1391 alin. 2 C.civ. „instanța judecătorească va putea să acorde despăgubiri ascendenților, descendenților, fraților, surorilor și soțului, pentru durerea încercată prin moartea victimei, precum și oricărei alte persoane care, la rândul ei, ar putea dovedi existența unui asemenea prejudiciu”.

Despăgubirile solicitate în prezentul dosar, care sunt considerate rezonabile, dar totuși prea mari în ceea ce o privește pe T.A.-G., au scopul de a alina suferința pricinuită mamei și surorii prin moartea victimei, de care erau legate afectiv.

În prezenta speță s-a dovedit că părțile civile V.E. și T.A.-G. au suferit o traumă psihică extrem de puternică, determinată de fapta săvârșită de inculpat - moartea fiului, respectiv a fratelui - astfel că acordarea de daune morale este justificată. Traumatizantă este și modalitatea în care decesul victimei a intervenit, brusc și cu totul neașteptat și nemeritat, o moarte inutilă, care le-a răpit părților civile perspectiva unui viitor normal în care se puteau bucura de realizările fratelui, respectiv, fiului, puteau petrece sărbătorile împreună cu acesta și asista la creșterea nepoților lor.

Din susținerile avocatului acestora coroborate cu probele administrate în cauză rezultă că V.L., în vârstă de 32 de ani, tânăr cu studii superioare, urma să se căsătorească, având perspectivele derulării unei vieți de familie armonioase cu victima V.A.

Suferințele nu trebuiesc a fi dovedite prin înscrisuri medicale sau prin probe testimoniale ci, instanța, având gradul de intensitate pretins de părțile civile, prin raportare la vârsta victimei și a părților civile, la posibilitățile reale ale victimei de a întreține legături personale puternice cu membrii familiei și la gradul de rudenie dintre părți. Instanța apreciază că o gravă curmare a cursului pașnic și liniștit al vieții sufletești a acestora a fost produsă de inculpat. Părțile civile vor fi lipsite în viitor de afecțiunea fratelui și, respectiv, fiului, de posibilitatea întreținerii de legături firești, de sprijinul material și moral al fratelui și, respectiv, fiului, pentru tot restul vieții

De aceea, Curtea, apreciind în echitate, va acorda părții civile V.E. suma de 460.000 de lei pretinsă, iar părții civile T.A.-G., suma de 350.000 de lei.

Prin stabilirea daunelor morale la sumele de mai sus, Curtea apreciază că soluția va fi conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române, cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art. 41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale (cauza Ernestina Zullo, noiembrie 2004). De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună (cauza C. Ingersoll împotriva Portugaliei, CEDO 2000).

Așa fiind, Curtea, apreciind în echitate, consideră că sumele acordate vor reprezenta o compensație legală a traumelor suferite în urma decesului fiului și surorii părților civile.

Curtea reține că daunele morale stabilite trebuie să aibă efecte compensatorii și nu să constituie amenzi excesive pentru autorii prejudiciilor și nici venituri nejustificate pentru victimele accidentelor. Așa cum se arată în literatura de specialitate "sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să poată fi calificate numai ca despăgubiri”.

Răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită. Potrivit depozițiilor art. 12 din Ordonanța de Urgență nr. 54 din 14 septembrie 2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terțelor persoane prin accidente de vehicule și de tramvaie, publicată în Monitorul oficial nr. 723 din 19 septembrie 2016, în vigoare la data accidentului, abrogată de art. 45 din Legea nr. 132/2017, intrată în vigoare la data de 12 iulie 2017, precum și potrivit dispozițiilor acestei din urmă legi (art. 11): „Asiguratorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat. Fără a se depăși limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, potrivit art. 7 alin. (5) și (6) și în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în bani pentru:

a) vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial;

d) cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată sau cheltuieli aferente în cazul soluționării alternative a litigiului dacă soluția este favorabilă persoanei prejudiciate;

(3) Indiferent de locul în care s-a produs accidentul de vehicul – pe drumuri publice, pe drumuri care nu sunt deschise circulației publice, în incinte și în orice alte locuri, atât în timpul deplasării, cât și în timpul staționării vehiculului asigurat, asigurătorul RCA acordă despăgubiri până la limita de răspundere prevăzută în contractul RCA pentru:… b) prejudiciul produs din culpa conducătorului vehiculului asigurat;….. e) prejudiciile provocate terțelor persoane, în situația conducerii vehiculului sub influența băuturilor alcoolice sau a stupefiantelor.”

Potrivit art. 12 din Norma nr. 39 din 25 noiembrie 2016 privind asigurările auto din România emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară publicată în Monitorul Oficial nr. 986 din 8 decembrie 2016 (în vigoare până la data emiterii unei noi norme):

„(1) Asigurătorii RCA stabilesc limitele de despăgubire, care nu pot fi mai mici decât limitele de despăgubire stabilite de către A.S.F. în conformitate cu reglementările europene.

(2) Limitele de despăgubire stabilite de către A.S.F. sunt:

a) pentru pagubele materiale produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite, limita de despăgubire se stabilește la un nivel de 1.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României;

b) pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor păgubite, limita de despăgubire se stabilește la un nivel de 5.000.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României;

c) pentru pagubele materiale produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse începând cu 1 ianuarie 2017, la un nivel de 1.220.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României;

d) pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse începând cu 1 ianuarie 2017, la un nivel de 6.070.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.

(3) În cazul în care în același eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane și valoarea totală a prejudiciilor depășește limitele de despăgubire specificate în contractul RCA, despăgubirea va fi stabilită în funcție de cota-parte din valoarea prejudiciului care revine fiecărei persoane îndreptățite la despăgubire pentru prejudiciile suferite în același accident.”

Din analiza contractului de asigurare RCA depus la dosarul cauzei Seria RO/12/S5/KX NR. 005643600, cu valabilitate de la 18.10. 2016 la 17.04.2017, pentru autoturismul Toyota Corolla aparținând numitului A.E. rezultă că limita de despăgubire pentru vătămări corporale și deces este de 5 milioane de euro.

Pentru aceste motive, aplicând dispozițiile legale de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 19 și 25 C.proc.pen., art. 1357, 1372, 1381, 1390 – 1392 Cod civil, art. 11 din Legea nr. 132/2017, art. 12 din Norma nr. 39 din 25 noiembrie 2016 privind asigurările auto din Romania emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiara publicată în Monitorul Oficial nr. 986 din 8 decembrie 2016, se va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă V.E.

Va fi obligată partea responsabilă civilmente SC „UNIQA Asigurări” S.A. la plata sumei de 478.850 lei către partea civilă V.E., cu titlul de despăgubiri civile, din care 18.850 despăgubiri pentru prejudiciul material și 460.000 de lei – daune morale.

În temeiul dispozițiilor art. 19 și 25 C.proc.pen., art. 1357, 1372, 1381, 1390 – 1391 Cod civil, art. 11 din legea nr. 132/2017, art. 12 din Norma nr. 39 din 25 noiembrie 2016 privind asigurările auto din Romania emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară publicată în Monitorul Oficial nr. 986 din 8 decembrie 2016, se va admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă T.A.-G.

Va fi obligată partea responsabilă civilmente SC „UNIQA Asigurări” S.A. la plata sumei de 350.000 lei către partea civilă T.A.-G. cu titlul de despăgubiri civile – daune morale.

Sub aspectul acțiunilor civile formulate de partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Iași și de partea civilă Spitalul Clinic Județean de urgențe „Sf. Spiridon” Iași, Curtea reține că fapta inculpatului A. care constituie infracțiunea de ucidere din culpă a ocazionat diminuarea patrimoniului părților civile cu suma de 594, 2 lei - cheltuieli de transport pentru deplasarea ambulanței la locul în care se afla victima V.A. la data de 22.03.2017 și, respectiv cu suma de 38051, 58 lei,, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei V.A., conform fișei de transport cu ambulanța și conform fișei medicale și deconturilor de cheltuieli depuse la dosarul de urmărire penală de cele două părți civile. Fiind îndeplinite condițiile de antrenare a răspunderii civile delictuale a inculpatului și părții responsabile civilmente vor fi admise în parte acțiunile civile formulate de aceste părți civile și, conform decizie nr. 1/2016 a Î.C.C.J. – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept va fi obligat asigurătorul la plata acestor sume de bani către părțile civile.

Instanța, analizând cererile de constituire de parte civilă formulate în cauza de față, reține că este sesizată și obligată să se pronunțe în limitele prev. de art. 371 C.proc.pen., cu privire la faptele și persoana trimise în judecată. În mod corespunzător, obiectul acțiunii civile este conform dispozițiilor art. 19 C.proc.pen. tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile potrivit legii civile pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale.

Instanța constată că este sesizată cu privire la uciderea din culpă a victimelor V.A. și V.L. Cel din urmă, conform raportului SMURD existent la dosarul cauzei nu a fost preluat de ambulanță, ci de un echipaj SMURD și nu i s-au acordat îngrijiri medicale întrucât a decedat în accident în urma leziunilor incompatibile cu viața suferite. Instanța nu poate avea în vedere și nu poate dispune decât asupra cheltuielilor ocazionate de îngrijirile medicale acordate victimei V.A.

Este așadar inadmisibilă acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. N. Oblu” Iași care a solicitat despăgubiri pentru îngrijirile medicale acordate inculpatului și altor persoane străine de prezenta cauză și sunt nefondate pretențiile părții civile Serviciul de Ambulanță Județean Iași în ceea ce privește cheltuielile ocazionate de transportarea la spital a inculpatului A.. Sunt de asemenea, nefondate, pretențiile părții civile Clinic Județean de urgențe „Sf. Spiridon” Iași, formulate în prezenta cauză cu privire la despăgubirile reprezentând costuri de îngrijire a stării de sănătate a inculpatului și a altor persoane care nu fac obiectul sesizării prin rechizitoriu, precum C.D. și G.P.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 1 C.proc.pen., inculpatul A. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 3552, 20 de lei. Suma va fi stabilită numai în sarcina inculpatului, având în vedere că nu se va institui vreo obligație solidară de despăgubire cu partea responsabilă civilmente.

În temeiul dispozițiilor art. 276 alin. 1 C.proc.pen., va fi admisă și cererea părții civile T.A.-G. de compensare a cheltuielilor judiciare efectuate, în cuantum de 4500 de lei, conform chitanței eliberate de avocat.

Notă: Sentința a fost menținută prin Decizia penală nr. 388/A din 8.11.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cuprins pe materii: Drept penal, drept procesual penal.

Indice alfabetic: acțiune civilă, daune morale, circumstanțe atenuante.

Temei de drept: art. 77 lit. c Cod penal , art. 374 -375 Cod procedură penală

Domenii speta

Spete similare