Fond funciar. Acţiune în constatarea nulităţii titlului de proprietate

Titlu: Fond funciar. Acţiune în constatarea nulităţii titlului de proprietate.

Tip: decizie civilă

Nr. speţă: 683

Dată speţă: 27.09.2018

Domeniu asociat: fondul funciar

Instituţie: Tribunalul Călăraşi – Secţia Civilă

Conţinut speţă: Pe rol, pronunţarea asupra apelului declarat de apelanta - reclamanta CA împotriva sentinţei civile nr. 2308/10.11.2017 pronunţată de Judecătoria Călăraşi, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi CM, CLSDPPT-PRIMĂRIA COMUNEI GRĂDIŞTEA, CJSDPPT-PREFECTURA CĂLĂRAŞI, CLM şi CL, având ca obiect fond funciar/NULITATE ABSOLUTĂ PARŢIALĂ T.P.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 19.09.2018 şi au fost consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa, la solicitarea apărătorului apelantei reclamante pentru a depune concluzii scrise, a amânat pronunţarea la această dată, iar în urma deliberării a pronunţat următoarea decizie:

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea introdusă la Judecătoria Călăraşi la data de 09.12.2016 şi înregistrată sub nr. 8170/202/2016, reclamanta CA, în contradictoriu cu CM, Comisia Judeţeană Pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Călăraşi şi Comisia Locală pentru stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor com. Grădiştea, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să se constate nulitatea absolută parţială a Certificatului de moştenitor nr. 456/12.06.1995 cu privire la masa succesorală rămasă de pe urma defunctei PC, nulitatea absolută parţială a actului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 6769/13.06.1995 de Notariatul de Stat Judeţean Călăraşi pentru cota ce îi revenea defunctului PD şi nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 36490/09.07.1998 emis de CJSDPPT Călăraşi  cu privire la suprafaţa de teren intravilan de 2200 mp, identificat cadastral în tarlaua 8, parcelele 147 şi 146 şi Tarlaua 9, parcela 172/2 şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat în esenţă că este fiica defunctei PC, din prima căsătorie a acesteia cu defunctul CP, aşa cum rezultă din Certificatul de naştere seria N.o. nr. 101896 eliberat de Sfatul popular al comunei Rasa, ce s-au căsătorit la data de 06.02.1930, în com. Cuza-Vodă, jud. Călăraşi.

CP a decedat la data de 08.09.1934. Acesta dobândise prin actul de vânzare-cumpărare nr. 238/23.01.1930 transcris la Grefa Tribunalului Ialomiţa, de la tatăl său, VC, un imobil situat în com. Cuneşti,jud. Ialomiţa, compus din loc de casă în suprafaţă de 1992 mp şi o casă de locuit situată pe acesta şi anexe gospodăreşti, având ca vecini: GA, loc viran, Stradă şi MS; în timpul căsătoriei, părinţii reclamantei au mai construit o cameră, o sală şi anexe, aşa cum apar în lista ,,Inventar” cu averea mobilă şi imobilă rămasă de pe urma defunctului Petre Codrea, întocmită de Primăria com. Rasa, jud. Ialomiţa, depusă la dosar. După decesul lui CP, mama reclamantei s-a căsătorit la data de 25.02.1937 cu defunctul PD şi au locuit împreună în casa anterior menţionată, până la decesul lui PC şi al lui PD.

Învederează reclamanta că în raport de data dobândirii imobilului, acesta a fost bun propriu al tatălui său, în condiţiile în care conform reglementărilor din Codul civil de la 1864 , regimul matrimonial legal era cel al separaţiei de bunuri, ea fiind singura moştenitoare a acestuia, conform  art. 669 C. civil (1864), ca descendent, soţul supravieţuitor culegând moştenirea doar în absenţa rudelor soţului până la gr. al XII-lea de rudenie, termenul de acceptare a succesiunii fiind de 30 de ani, conf. Art. 700 din acelaşi Cod, forma în vigoare la acel moment, aceasta locuind încă de la naştere şi până în prezent în acest imobil şi apreciind că a acceptat tacit moştenirea.

Prin urmare, masa succesorală rămasă de pe urma defunctei PC nu cuprindea cota de ½ din imobilul situat în com. Grădiştea, sat Cuneşti, jud. Călăraşi, întregul imobil fiind proprietatea sa, moştenire de la tatăl decedat, CP şi de asemenea defunctul PD nu a avut un drept de proprietate dobândit prin moştenire şi nici nu a avut un drept propriu conform actelor menţionate în actul de moştenire contestat, respectiv adeverinţa nr. 56/1967 eliberată de CAP ,,8 martie” com. Grădiştea, iar construcţia prin edificare cu autorizaţia nr. 14/1967 emisă de Sfatul Popular al com. Grădiştea. Faţă de aspectele învederate, apreciază reclamanta că actul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 6769/13.06.1995 încheiat de aceasta alături de PD cu numiţii CM şi CI, este nul absolut în ceea ce priveşte cota indiviză ce îi revenea lui PD.

Arată reclamanta că T.P. nr. 36490/09.07.1998 emis de CJSDPPT s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 5,0700 ha din care 2200 mp intravilan, pe raza com. Grădiştea, sat Cuneşti, jud. Călăraşi, din care 1000 mp cu destinaţia curţi-construcţii, situat în tarlaua 8 parcela 146, 200 mp teren arabil intravilan situat în tarlaua 8 parcela 147 şi 1000 mp teren arabil intravilan situat în tarlaua 9 parcela 172/2. Astfel, terenul intravilan în suprafaţă de 2200 mp a fost reconstituit nelegal pe numele lui PD, nefiind respectate prevederile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, deoarece adeverinţa nr. 59/1967 atesta atribuirea unei suprafeţe de teren pe care o avea în posesie cu PC, fiind incidente prevederile art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, titlul de proprietate fiind nul absolut în acest sens faţă ca act de reconstituire făcut unei persoane neîndreptăţite. Apreciază că reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren trebuia făcută pe numele său.

Învederează, de asemenea, că prin SC 351/04.02.2002 a Judecătoriei Călăraşi, rămasă irevocabilă prin DC nr. 1915/19.09.2002 a CAB, a fost admisă în parte rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere pentru cota de 3/8 din imobil, cotă ce îi aparţinea.

Mai arată că defunctul PD a testat pentru întreaga sa avere în favoarea numiţilor CM şi CI, acesta din urmă fiind în prezent decedat.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost motivată pe prevederile art. 76, 77 şi 88 din Legea nr. 36/1995, forma în vigoare la data emiterii certificatului de moştenitor, Decretul 740/1953, art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 cu modificările aduse prin Titlul V, art. unic, pct. 1 din Legea nr. 247/2005, art. 23 din Legea nr. 18/1991, art. 968 C. civil.

Au fost propuse ca probe: înscrisuri, interogatoriul pârâţilor, un martor în persoana numitei CA.

La data de 29.12.2016 reclamanta a depus precizări, la solicitarea instanţei, prin care a învederat  că temeiul de drept privind anularea certificatului de moştenitor nr. 456/12.06.1995 este art.76,art. 77 din Legea nr. 36/1995 – forma în vigoare la data emiterii actului,coroborat cu art. 669 şi urm. C.civil de la 1864 – forma în vigoare la data decesului lui CP, iar capătul de cerere privind anularea actului de vânzare-cumpărare nr. 6769/13.06.1995, are ca temei anularea actului subsecvent ca urmare a anulării actelor care au stat la baza întocmirii acestuia, datorită legăturii juridice existente între ele (art. 968 C. civil); în ceea ce priveşte nulitatea absolută parţială a TP nr. 36490/1998 , art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 şi art. 23 din Legea nr. 18/1991.

În termen legal, a depus întâmpinare pârâta CM, solicitând respingerea în totalitate a acţiunii şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

A invocat următoarele excepţii:

1.Excepţia prescrierii extinctive în temeiul Decretului nr. 167/1958 care îşi produce efectele conform principiului ,,tempus regit actum”, în ceea ce priveşte Certificatul de moştenitor nr. 456/1995 şi contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere nr. 6769/1995. Astfel, apreciază că excepţia este întemeiată, dreptul la acţiunea privind anularea certificatului de moştenitor sub aspectul compunerii masei succesorale fiind supus termenului de prescripţie de 3 ani, acelaşi aspect fiind incident în cauză şi  în ceea ce priveşte constatarea nulităţii parţiale a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere nr. 6769/1995.

2.Excepţia autorităţii de lucru judecat conform SC nr. 38757/07.11.2002 a Judecătoriei Călăraşi rămasă definitivă şi irevocabilă prin D.C. nr. 1135/13.05.2003 a CAB în ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute a TP  nr. 36490/1998.

A invocat ca temei de drept: art. 205-208 C.p.c

A solicitat ca probe: înscrisuri, interogatoriu, martori în opoziţie cu teza probatorie a reclamantei.

A anexat înscrisuri.

La data de 10.05.2017 instanţa a dispus introducerea în cauză a moştenitorilor lui CI, respectiv CM-soţie supravieţuitoare care stă în judecată şi în nume propriu, şi descendenţii acestuia, CLM şi CL, calitate ce a rezultat din cuprinsul Certificatului de Moştenitor nr. 29/22.10.2010.

La termenul din data de 07.06.2017, instanţa a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta CM în raport de capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a TP nr. 36490/1998, a unit cu fondul cauzei excepţiile prescripţiei dreptului material la acţiune privind capătul de cerere referitor la anularea certificatului de moştenitor nr. 456/1995 şi anularea parţială a contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere nr. 6769/1995, a admis pentru reclamantă proba cu înscrisurile de la dosar şi în suplimentarea acesteia cu înscrisurile care au stat la baza emiterii TP şi a certificatului de moştenitor, şi proba cu interogatoriul pârâtei CM. A pus în vedere reclamantei să facă demersurile necesare obţinerii actelor care au stat la baza emiterii Certificatului de Moştenitor 456/1995 şi a efectuat adresă către pârâtele CLSDPPT com. Grădiştea şi CJSDPPT Călăraşi şi către Camera Notarilor Public Bucureşti pentru a înainta actele pe care le au în păstrare, ce au stat la baza emiterii TP şi actului de vânzare-cumpărare.. Pentru pârâta CM instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile de la dosar şi interogatoriul reclamantei.

Deşi legal citaţi, pârâţii  CLM şi CL nu au depus întâmpinare în termenul acordat de instanţă şi nu au făcut apărări în cauză.

Reclamanta a formulat cerere de ajutor public judiciar pentru scutirea de la plata taxei de timbru datorate, de 2241,5 lei, respinsă prin încheierea de şedinţă din data de 18.01.2017, în dosarul 8170/202/2016/a1, care a fost supusă reexaminării. Prin Încheierea de reexaminare din data de 28.02.2017  pronunţată în dosarul 8170/202/2016/a1.1,  cererea reclamantei a fost admisă.

Soluţionând cauza prin sentinţa civilă nr. 2308/10.11.2017, Judecătoria Călăraşi a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte constatarea nulităţii parţiale a Certificatului de moştenitor nr. 456/12.06.1995 , invocată de pârâta CM.

A respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute parţiale a actului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 6769/13.06.1995 de fostul Notariat de Stat Judeţean Călăraşi, pentru cota ce-i revenea defunctului PD.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta CA  în contradictoriu cu pârâţii CM, CLM şi CL cu privire la constatarea nulităţii parţiale a Certificatului de moştenitor nr. 456/12.06.1995 ca prescrisă.

A respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta CA,  în contradictoriu cu pârâţii CM,  CJSDPPT –Prefectura Călăraşi şi  CLM şi CL, ca neîntemeiată.

A obligat reclamanta la plata către pârâta CM a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta CA a solicitat ca în contradictoriu cu CM, CLM , CL, CLSDPPT şi CJSDPPT Călăraşi, să se pronunţe o hotărâre judecătorească prin care  să se constate nulitatea absolută parţială a Certificatului de moştenitor nr. 456/12.06.1995 cu privire la masa succesorală rămasă de pe urma defunctei PC, nulitatea absolută parţială a actului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 6769/13.06.1995 de Notariatul de Stat Judeţean Călăraşi pentru cota ce îi revenea defunctului PD şi nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 36490/09.07.1998 emis de CJSDPPT Călăraşi  cu privire la suprafaţa de teren intravilan de 2200 mp, identificat cadastral în tarlaua 8, parcelele 147 şi 146 şi Tarlaua 9, parcela 172/2 şi obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa a soluţionat cu prioritate excepţiile invocate în apărare de pârâta CM: 

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea în constatarea nulităţii absolute privind masa succesorală, a Certificatul de moştenitor nr. 456/1995:

Cauza de nulitate, absolută sau relativă, în raport de obiectul acesteia aşa cum a fost indicat de reclamantă, respectiv inexistenţa dreptului de proprietate asupra imobilului ce a aparţinut primului soţ al acesteia, CP, în patrimoniul defunctei PC , la data decesului, a fost pusă în discuţia părţilor prezente la termenul din data de 01.11.2017, fiecare dintre acestea susţinându-şi punctul de vedere conform celor expuse în cererea de chemare în judecată, respectiv prin întâmpinare.

Instanţa a constatat, referitor la constatarea nulităţii absolute parţiale a certificatului de moştenitor nr.456 /12.06.1995 autentificat de Notariatul de Stat Judeţean Călăraşi, că stabilirea masei succesorale, a calităţii de moştenitor şi a cotelor succesorale este ocrotită prin norme legale ce ocrotesc interesele private ale moştenitorilor care au fost prezenţi şi şi-au exprimat propria voinţă în faţa notarului public, iar actele doveditoare ale proprietăţii ce au fost în vedere pentru stabilirea masei succesorale (adeverinţa eliberată de CAP 8 martie pentru atribuirea terenului şi autorizaţia de construire nr. 14/16.06.1967) nu au fost desfiinţate până la decesul defunctei PC, legea aplicabilă fiind Legea nr. 36/1995, astfel că în cauză este vorba de o nulitate relativă a actului contestat, raportat de asemenea şi la securitatea circuitului civil. Astfel, instanţa reţine că certificatul de moştenitor contestat face dovadă deplină între succesori şi împotriva succesorilor, atât timp cât nu s-a dovedit în cadrul unei acţiuni în anulare că acordul de voinţă a fost rezultatul unui viciu de consimţământ. Ori, faţă de faptul că reclamanta avea la data decesului mamei sale, respectiv la data de 14.11.1989 (adresa nr. 139/31.03.2016, f.32) vârsta de 58 de ani, fiind născută la data de 08.05.1931 (certificat naştere f. 30), nu poate susţine că nu a ştiut niciodată despre ce este vorba, că a semnat în necunoştinţă de cauză, aşa cum a încercat să acrediteze ideea prin răspunsurile date la interogatoriu.

În raport de data întocmirii actului, 12.06.1995, în cauză sunt deci aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958, respectiv ale art. 3, reclamanta fiind prezentă în faţa notarului public, aşa cum reiese din cuprinsul certificatului de moştenitor emis de pe urma defunctei CC, astfel că termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de lege s-a împlinit la 12.06.1998, excepţia invocată de pârâtă fiind deci întemeiată.

Faţă de aspectul anterior menţionat, instanţa a admis această excepţie şi a respins capătul de cerere privind anularea certificatului de moştenitor nr. 456/12.02.1995 ca prescris.

Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute parţiale a actului de vânzare-cumpărare  autentificat sub nr. 6769/13.06.1995 de Notariatul de Stat Judeţean Călăraşi, a fost apreciată de instanţă ca fiind neîntemeiată în raport de motivul invocat, respectiv aplicarea principiului anulării actului subsecvent, în speţă acest act, ca urmare a anulării actului care a stat la baza încheierii sale, respectiv actul de proprietate pentru cota indiviză de 5/8, al creditorului obligaţiei de întreţinere, defunctul PD. În acest caz, prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 nu îşi găsesc aplicarea. Prin urmare excepţia a fost respinsă.

Cu privire la constatarea nulităţii absolute parţiale a TP nr. 36490/09.07.1998, în ceea ce priveşte reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan în suprafaţă totală de 2200 mp, pentru PD, sunt invocate de către reclamantă prevederile art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 şi art. 23 din Legea nr. 18/1991.

Instanţa a apreciat ca fiind nefondată apărarea pârâtei CM, conform căreia faţă de faptul că reclamanta nu a făcut dovada că a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru respectivul teren în temeiul Legii nr. 18/1991, aceasta nu justifică un interes legitim în formularea capătului de cerere, deoarece şi-a întemeiat solicitarea pe prevederile art. 23 din lege, care nu condiţionează reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul intravilan reprezentând curtea casei şi grădina, de formularea unei cereri într-un anume termen, interesul său fiind actual şi legitim, fiind evident că la acest moment, în condiţiile în care titlul de proprietate vizat nu este desfiinţat, posibilitatea admiterii unei astfel de cereri ar fi iluzorie şi contrară garanţiilor oferite de art. 1 Protocolul 1 adiţional la CEDO.

În ceea ce priveşte deci acest capăt de cerere, instanţa a constatat că potrivit art. III, pct. l, litera a din L. 169/1997, „sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri...”, în forma modificată prin Legea nr. 247/2005.

Cauza de nulitate, însă, trebuie să existe la data emiterii actului , iar forma în vigoare a Legii nr. 169/1997 la data de 09.07.1998 nu era cea indicată de reclamantă, art. III pct. 1, lit. a din Legii nr. 169/1997 fiind introdus prin Legea nr. 247/2005.

Din actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate, rezultă că PD a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren în temeiul Legii nr. 18/1991 pentru terenul extravilan, de 5 ha, menţionând că deţine şi 1000 mp teren intravilan . Astfel, instanţa constată că deşi titlul de proprietate a fost emis pe numele său , trecând peste neconcordanţa dintre întinderea suprafeţelor de teren intravilan trecute în titlu,  avute efectiv în posesie, şi cea înscrisă în adeverinţa anterior menţionată, care fiind emisă de autoritatea competentă face dovada până la înscrierea în fals, terenul pe care cei doi defuncţi l-au posedat a fost de 1231 mp , iar suprafaţa reconstituită a fost considerată bun comun al acestora, în cote egale, situaţie însuşită de reclamantă prin semnarea actului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 6769/13.06.1995 de Notariatul de Stat Judeţean Călăraşi, dar şi prin participarea la emiterea certificatului de moştenitor nr. 456/12.05.1995, imobilul intrând în circuitul civil.

Mai mult decât atât, anterior emiterii titlului de proprietate, CLSDPPT com. Grădiştea a întocmit fişa de punere în posesie, ca urmare a respectării procedurii administrative ce a stat la baza emiterii acestuia, semnată personal de reclamantă , în care suprafeţele de teren intravilan au fost identificate cadastral şi individualizate, în raport de destinaţia avută (fila 158 din dosar). Este evident în această situaţie, că reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren intravilan, s-a făcut ope legis, înscriindu-se în titlu suprafaţa posedată la momentul efectuării măsurătorilor şi întocmirii procesului verbal de punere  în posesie, prin aplicarea art. 23 din Legea nr. 18/1991. Astfel, pentru situaţia reclamantei, devin incidente în cauză prevederile din Legea nr. 18/1991 conform cărora dacă vechile amplasamente sunt ocupate la data depunerii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către vechii proprietari , acestora li se atribuie terenuri similare pe alte amplasamente sau despăgubiri. Aceasta, ca prezumtiv proprietar al imobilelor ce au aparţinut tatălui său, şi al cărei unică moştenitoare pretinde că este prin acceptare tacită a moştenirii, în cazul în care între ceea ce a moştenit şi terenul în suprafaţă de 2200 mp ce a făcut obiectul reconstituirii există identitate, îi este aplicabilă prevederea legală anterior menţionată, în condiţiile în care a făcut cerere în termen legal pentru reconstituirea dreptului de proprietate, prin atribuirea unei suprafeţe de teren echivalentă cu cea moştenită de la tatăl său, sau acordarea de despăgubiri, şi nicidecum art. 23 din Legea nr. 18/1991. De asemenea, reclamanta are deschisă şi calea dreptului comun prin promovarea unei acţiuni în revendicare, înc cazul în care sunt îndeplinite condiţiile deţinerii unui titlu preferabil.

Faţă de considerentele anterior menţionate, cum temeiul de drept invocat în ceea ce priveşte cauza de nulitate absolută nu este aplicabil în speţă, cererea este nefondată.

În raport de toate cele anterior analizate, instanţa a apreciat inutilă analiza celorlalte apărări ale părţilor.

În ceea ce priveşte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâta CM, având în vedere prevederile art. 453 C.p.c., instanţa a constatat că aceasta este întemeiată, deoarece reclamanta a pierdut procesul, astfel că a obligat-o pe aceasta din urmă să îi plătească suma de 1000 de lei cu acest titlu, reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei nr. 96-10.05.2017  depuse la fila 118 din dosar.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta CA, solicitând:

-admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei civile nr. 2308/10 noiembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Călăraşi şi, rejudecând, să se admită acţiunea aşa cum a fost formulată;

-cu cheltuieli de judecată fond şi apel.

În motivarea apelului, a arătat următoarele:

În fapt, prin cererea formulată de subsemnata şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Călăraşi sub nr. 8170/202/2016 am solicitat, în contradictoriu cu pârâţii CM, CLM, CL şi Comisiile de fond funciar, ca instanţa să pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să se constate nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor nr. 456/12.06.1995, cu privire la masa succesorală rămasă de pe urma defunctei PC, nulitatea absolută parţială a actului de vânzare cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 6769/13 iunie 1995 de fostul Notariat de Stat Judeţean Călăraşi, pentru cota ce-i revenea defunctului PD, precum şi nulitatea absolută parţială a Titlului de Proprietate nr. 36490/09.07.1998 emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor Călăraşi cu privire la suprafaţa de teren intravilan, în suprafaţă totală de 2200 mp, identificat cadastral în tarlaua 8, parcele 146 şi 147 şi tarlaua 9 parcela 172/2.

Prin sentinţa civilă nr. 2308/10 noiembrie 2017 pronunţată de Judecătoria Călăraşi, instanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte constatarea nulităţii parţiale a certificatului de moştenitor nr. 456/12.06.1995, invocată de pârâta CM, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute parţiale a actului de vânzare - cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 6769/13.06.1995 de fostul Notariat de Stat Judeţean Călăraşi pentru cota ce - i revenea defunctului PD, a respins cererea de chemare în judecată formulată de subsemnata cu privire la constatarea nulităţii parţiale a certificatului de moştenitor nr. 456/12.06.1995, ca prescrisă şi, pe fondul cauzei, a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Apreciază că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea în constatarea nulităţii absolute privind masa succesorală, a certificatului de moştenitor nr. 456/1995, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că este vorba de o nulitate relativă, fiind acte care ocrotesc un interes privat, iar adeverinţa eliberată de CAP 8 martie pentru atribuirea terenului şi autorizaţia de construire nr. 14/16.06.1967, nu au fost desfiinţate până la decesul defunctei PC.

Considerente reţinute de instanţa de fond în motivarea soluţiei pronunţate, expuse mai sus, sunt nelegale şi netemeinice, pentru următoarele considerente:

Sub aspectul nulităţii, în cauză, este vorba de o nulitate absolută, având în vedere că la momentul eliberării certificatului de moştenitor nr. 456/1995 de pe urma defunctei PC, nu exista bunul imobil în masa succesorală rămasă de pe urma acesteia.

Astfel, prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 238/23 ianuarie 1930 de fostul Tribunal Ialomiţa şi transcris la Grefa aceluiaşi Tribunal, tatăl subsemnatei, PC a dobândit de la tatăl său, VC, un imobil situat în comuna Cuneşti, judeţul Ialomiţa, compus dintr-un loc de casă cu o suprafaţă de 1992 mp şi o construcţie - casă de locuit edificată pe această suprafaţă de teren compusă din două camere, o sală şi anexe gospodăreşti, între vecinii: GA, Loc viran, Stradă şi MS

În timpul căsătoriei părinţilor mei PC ŞI CP, aceştia au mai construit la imobil o cameră, o sală şi anexe gospodăreşti, conform listei „Inventar" cu averea mobilă şi imobilă rămasă de pe urma defunctului PC, întocmită de primăria comunei Rasa, judeţul Ialomiţa, inventar certificat de primarul comunei şi de notar.

Având în vedere data dobândirii imobilului casă de locuit descris mai sus, acesta era bun propriu al defunctului CP, tatăl subsemnatei.

Regimul matrimonial legal aplicabil în cauză este acela al separaţiei de bunuri, reglementat de dispoziţiile Codului civil de la 1864, data căsătoriei părinţilor mei.

Potrivit art. 669 C.civ. (în forma de la 1864) prima clasă de moştenitori îi cuprindea pe descendenţii legitimi la infinit, iar soţul supravieţuitor era chemat să culeagă moştenirea deschisă, doar după înlăturarea / inexistenţa tuturor rudelor soţului, până la gradul al XII - lea de rudenie.

Ca atare, singura moştenitoare a averii rămase de pe urma defunctului CP sunt subsemnata, mama mea neavând un drept de moştenire de pe urma defunctului meu tată, conform dispoziţiilor codului civil de la 1864, în vigoare la data decesului acestuia.

De asemenea, termenul de opţiune succesorală conform dispoziţiilor art. 700, forma în vigoare la data decesului tatălui meu din Codul civil de la 1864, era de 30 de ani.

Reclamanta a arătat că locuieşte şi în prezent în imobilul care a fost proprietatea tatălui său dintotdeauna şi a făcut acte de acceptare tacită a succesiunii de pe urma acestuia.

Precizează că, la data deschiderii succesiunii de pe urma defunctului său tată, nu se elibera certificat de moştenitor, certificatul de moştenitor fiind o instituţie care apare ulterior anului 1953.

Prin urmare, bunul imobil nu putea face din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei sale mame, PC.

În ceea ce priveşte, adeverinţa eliberată de CAP 8 martie pentru atribuirea terenului şi autorizaţia de construire nr. 14/16.06.1967, înscrisuri la care face referire instanţa de fond, în sensul că aceste acte nu au fost desfiinţate, arată că aceste acte nu sunt acte administrative care să facă obiectul unei acţiuni în anularea acestora, situaţie în care instanţa de fond, după administrarea probelor, se putea pronunţa pe cale incidentală asupra acestora, cu privire la regimul juridic şi efectele lor, ele fiind simple înscrisuri, iar în contraprobă noi am făcut dovada cu acte emise de instituţiile statului privind bunul ce a făcut obiectul acestor adeverinţe, respectiv actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 238/23 ianuarie 1930 de fostul Tribunal Ialomiţa şi transcris la Grefa aceluiaşi Tribunal şi lista „Inventar" cu averea mobilă şi imobilă rămasă de pe urma defunctului PC, întocmită de primăria comunei Rasa, judeţul Ialomiţa, inventar certificat de primarul comunei şi de notar, precum şi adeverinţa eliberată de primăria comunei Cuza Vodă, din care rezultă de defunctul PD şi defuncta PC, nu au avut bunuri pe teritoriul comunei Grădiştea, defuncta PC fiind născută în comuna Cuza Vodă şi prin căsătoria acesteia cu tatăl subsemnatei, CP, şi-a mutat domiciliul în Cuza Vodă, iar PD prin căsătoria cu mama mea şi-a stabilit domiciliul în comuna Grădiştea, fiind născut în Ciocăneşti.

Prin urmare, faţă de aspectele învederate mai sus este o nulitate absolută, fiind un act încheiat pe o cauză nelicită, iar nu o nulitate relativă, aşa cum a reţinut instanţa de fond.

Instanţa de fond, a mai reţinut în motivarea soluţiei pronunţate în cauză, că reclamanta nu a făcut dovada depunerii unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenul ce face obiectul prezentei cauze în temeiul Legii nr. 18/1991, situaţie în care aceasta nu justifică un interes legitim pentru anularea titlului de proprietate nr. 36490/09.07.1998.

Cu privire la acest capăt de cerere arată că, potrivit dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, textul de lege invocat de reclamantă, respectiv dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 18/1991, prevăd un drept de proprietate cu privire la curtea şi grădina aferente casei de locuit ,,ope legis", situaţie în care nu trebuia formulată o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la acest teren, legea prevăzând ca o condiţie pentru reconstituirea dreptului de proprietate existenţa cererii adresate Comisiei locale de fond funciar, doar cu privire la terenul extravilan, motiv pentru care nu a solicitat nulitatea absolută cu privire la acest teren, deşi şi pentru acesta defunctul PD nu justifica niciun drept de proprietate.

Prin urmare, reclamanta justifică un interes legitim, deci în conformitate cu ordinea de drept, personal, întrucât urmăreşte un folos personal, născut şi actual, care se află în fiinţă la data promovării acţiunii şi pe timpul exercitării acesteia.

Cu referire la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit pe alte amplasamente, instanţa de fond adaugă la lege, având în vedere că legile fondului funciar au în vedere această situaţie decât în cazul terenului arabil, iar în ceea ce priveşte adeverinţele sus - menţionate eliberate defunctului PD, având în vedere cele expuse anterior, dacă instanţa de fond se pronunţa pe cale incidentală cu privire la acestea, conform dispoziţiile legale aplicabile sus - enunţate, acest teren este de drept proprietatea subsemnatei, situaţie în care se impunea constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate contestat cu privire la acesta, aşa cum am solicitat.

Faţă de considerentele expuse, solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat.

În drept: art. 466 şi urm. C.proc.civ..

Probe: înscrisuri noi, martori, eventual expertiză topometrică privind identificarea terenului ce face obiectul cauzei, precum şi orice alte probe a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.

La data de 05.02.2018 au depus la dosar întâmpinare intimaţii pârâţi CM, CLM şi CL.

Apărări de fond: In legătură cu primul motiv de apel invocat de apelanta, ce priveşte aplicarea greşita a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune in constatarea nulitatii absolute privind masa succesorala, a C.N.nr.496/1995, arata ca, considerentele invocate de apelanta sunt neîntemeiate.

Considerentul la data eliberării certificatului de moştenitor nu exista bunul imobil in masa succesorala si astfel, ar da naştere unei acţiuni in constatarea nulitatii nu poate fi primit, întrucât este vorba de constatarea masei succesorale, care este supusa nulitatii relative pe de-o parte, iar pe de alta parte la eliberarea certificatului de moştenitor, părţile au fost de acord cu privire la compunerea masei succesorale si nu se poate invoca p-opria tulpitudine in desfiinţarea unui act autentic.

Invocarea unui act de vanzare-cumparare din anul 1930, in condiţiile in care a existat o dinamica atat in ceea ce priveşte legislaţia bunurilor imobile, cat si cu privire la cooperativizarea terenurilor agricole, apariţia Legii nr. 18/1991 sunt suficiente motive, care să stea la baza pronunţării hotararii judecătoreşti, ce a rezolvat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune in constatarea nulitatii absolute privind masa succesorala.

In situatia invocata de apelanta, cum ca a existat o lista de inventar cu averea mobila si imobila de pe urma defunctului PC, nu se poate face dovada cu o lista de inventar a dreptului de proprietate pe de-o parte, iar pe de alta parte, apelanta a avut la cunoştinţa de aceasta lista de inventar la momentul la care s-a eliberat certificatul de moştenitor.

Apelanta mai foloseste inca un argument ca a făcut acte de acceptare tacita de pe urma tatalui sau, insa nu exista niciun act sa faca dovada in legătură cu transmiterea dreptului de proprietate, in ciuda faptului ca, apelanta se apara ca certificatul de moştenitor se putea elibera abia in anul 1953, insa omite faptul ca, constatarea masei succesorale si a bunurilor imobile de către notarul public avea la baza dovada dreptului de propietate.

Certificatul de moştenitor odata cu intrarea in vigoarea a N.C.Civil constituie dovada dreptului de proprietate.

Nici apararea care incearca sa o formuleze apelanta, in sensul ca, adeverinţa pentru atribuirea terenului si autorizatia pentru construire nr. 14/1967, in accepţia apelantei nu reprezintă dovezi, care sa conducă la stabilirea regimului juridic al bunului imobiliar, insa in raport de disp.Legii nr. 18/1991 daca apelanta ar fi avut interesul in reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma tatalui sau, ar fi facuta cu dovezile pretinse de lege.

Nu este facuta dovada de către apelanta-reclamanta a ilicitului, in ceea ce priveşte certificatul de moştenitor, care este supus cererii de desfiinţare.

O alta critica este legata de faptul ca instanta a motivat lipsa interesului legitim in anularea T.P. nr.36490/09.07.1998 facand trimitere la disp. art.23/Legea nr.18/1991, apararea formulata de către apelanta cum ca pentru terenul aferent construcţiei nu este necesara o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate este neîntemeiata, intrucat dispoziţiile legale in aceasta materie, art.8 din Decretul nr.42/1990, preluat de legea nr. 18/1991 in art.36, si urm., arata procedura in ceea ce priveşte obţinerea dreptului de proprietate a unor astfel de terenuri cu un regim special.

Cum nici la momentul actual nu se face dovada ca acea constructie pretinsa de către apelanta ar fi apartinut tatalui sau, nu poate sa justifice cererea privind anularea titlului de proprietate, avand in vedere faptul ca exista autorizatie de construire pe numele celui care a construit casa de locuit si aceasta in anul 1967, in condiţiile in care apelanta face trimitere la o constructie evidentiata in anul 1930.

Interesul legitim actual al apelantei urma sa fie dovedit prin cererea adresata Comisiei Locale de Fond Funciar sau CJSDPPT-PREFECTURA CĂLĂRAŞI pentru emiterea ordinului de teren, ori in cauza nu se face o astfel de dovada, astfel ca instanta de fond in mod temeinic si legal a dispus respingerea cererii privind anularea titlului de proprietate.

Consideră ca instanta de fond a apreciat in mod temeinic si legal dispoziţiile Legii nr.18/1991 si nu asa cum face trimitere apelanta la cu totul alte dispoziţii legale, care nu se pot aplica situatiei concrete invocate de către apelanta, si anume reconstituirea dreptului de proprietate pe alte amplasamente, chiar si in aceasta situatie necesita existenta unei cereri din partea apelantei reclamante cu privire la reconstituirea dreptulu de proprietate asupra suprafeţei de teren, ocupata actual de o casa de locuit pentru care exista autorizatie de construire pe numele altei persoane, decât a autorului sau direct.

In legatura cu cererea de probatorii, nu se opun la inscrisuri noi, desi nu este identificata teza probatorie, insa cu privire la proba testimoniala si expertiza topometrică, fata de obiectul acţiunii, considera ca probele sunt neconcludente, nu sunt utile si pertinente avand in vedere cauza de nulitate invocata.

Pentru aceste motive consideră ca apelul declarat in cauza asa cum a fost motivat este neîntemeiat, urmând a fi respins cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

Temeiul de drept: dispoziţiile art. 205-208 C. proc. civ.

Probe: înscrisuri.

La solicitarea apelantei instanţa a dispus emiterea unei adrese către Primăria Comunei Grădiştea, pentru a comunica un istoric de rol fiscal cu privire la terenul intravilan de 2200 mp menţionat în titlul de proprietate 36490/1998. Au fost comunicate relaţiile la 30.05.2018.

Tribunalul, analizând probele administrate în cauză, sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, a apreciat apelul neîntemeiat.

Susţine apelanta că în cauză suntem în prezenţa unei nulităţi absolute dacă se are în vedere că la momentul eliberării certificatului de moştenitor nr. 456/1995 de pe urma defunctei PC nu exista cota de ½ din bunul imobil în masa succesorală rămasă de pe urma acesteia.

Prin certificatul de moştenitor menţionat a cărei nulitate s-a solicitat s-a dezbătut într-adevăr succesiunea de pe urma defunctei PC, s-a stabilit masa succesorală şi moştenitorii. Apelanta a fost menţionată ca fiind moştenitoarea defunctei PC (mama sa), alături de PD în calitate de soţ supravieţuitor.

Ulterior dezbaterii succesiunii apelanta şi Petre Dumitru au încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 6769/1995 prin care aceştia au transmis dreptul de proprietate către numitul CI (căsătorit cu CM) în schimbul întreţinerii.

Prin decizia civilă nr. 104/2002 a Tribunalului Călăraşi, schimbată prin decizia civilă 1915/2002 acest contract a fost reziliat în ceea ce priveşte cota de 3/8 ce aparţinea apelantei.

Prin sentinţa civilă 1890/2003 a Judecătoriei Călăraşi s-a dispus partajarea imobilului ce a făcut obiectul certificatului de moştenitor 456/1995 şi al contractului de vânzare-cumpărare 6769/1995 fiind atribuite atunci loturi în natură atât apelantei cât şi numiţilor CI şi CM.

Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond certificatul de moştenitor face dovada între succesori cu privire la întinderea drepturilor lor. Potrivit art. 88 din legea 36/1995 (forma în vigoare la data eliberării certificatului) „Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prim emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii.”

Dacă reclamantul din proces a participat la procedura succesorală notarială şi a consimţit la eliberarea certificatului de moştenitor acesta are valoarea unei convenţii între moştenitori (art. 969 Cod civil). Având în vedere că apelanta a participat la procedura succesorală notarială, aceasta ar putea solicita anularea sau constatarea nulităţii certificatului numai pentru vicii de consimţământ sau incapacitate sau pentru o cauză de nulitate conform dreptului comun. Unei persoane care nu a participat la procedura succesorală, care a fost vătămată în drepturile sale, îi sunt opozabile menţiunile din certificat până la proba contrară, ori în situaţia de faţă apelantei i s-a recunoscut calitatea de moştenitor asupra masei succesorale de care a avut cunoştinţă, aşa cum a reţinut instanţa de fond, pe care a declarat-o şi acceptat-o, fiind evident că vătămarea invocată vizează un interes privat pretins afectat prin stabilirea masei succesorale, ceea ce înseamnă că aprecierea instanţei în sensul că suntem în prezenţa unei nulităţi relative este corectă.

Mai mult, apelanta a dispus de dreptul de proprietate asupra cotei ce a dobândit-o din imobil prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, reziliat ulterior şi s-a realizat şi partajul în natură asupra imobilului fără ca aceasta să conteste că o cotă din acest imobil face parte din masa succesorală rămasă de pe urma defunctei PC sau să invoce un drept de proprietate asupra întregului imobil aşa cum susţine în prezent.

Mai susţine apelanta că în mod greşit a reţinut instanţa de fond că nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan de 2200 mp, menţionat în titlul de proprietate a cărui nulitate parţială a solicitat pentru că art. 23 din Legea 18/1991 prevede un drept de proprietate cu privire la curtea şi grădina aferente casei de locuit „ope legis”, nefiind necesară formularea unei cereri de reconstituire şi că acest teren a aparţinut tatălui său a cărui unică moştenitoare este.

Potrivit art. 23(1) din Legea 18/1991, „Sunt şi rămân în proprietate privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinat potrivit art. 8 din Decretul-lege 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.”

Textul citat prevede dobândirea ope legis a dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti însă instanţa de fond a reţinut că este nefondată apărarea pârâtei CM că reclamanta nu a făcut cerere de reconstituire având în vedere că şi-a întemeiat solicitarea pe art. 23 din lege care nu condiţionează reconstituirea dreptului de proprietate de formularea unei cereri într-un anume termen, ceea ce înseamnă că este nefondată critica apelantei în acest sens.

Din probele administrate în cauză rezultă că apelanta a mai formulat o acţiune în constatarea nulităţii titlului de proprietate nr. 36490/1998 (pentru care s-a emis un duplicat 141669/2011 care face obiectul prezentei cauze) soluţionată prin sentinţa civilă 3875/2002 definitivă prin decizia civilă 381/2002 a Tribunalului Călăraşi şi irevocabilă prin decizia civilă 1135/2003 a Curţii de Apel Bucureşti. În cadrul acestei acţiuni apelanta a susţinut că terenul menţionat în titlu de 5,07 ha a aparţinut părinţilor săi şi nu titularului menţionat în titlu (PD). În considerentele deciziei civile 381/2002 s-a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada susţinerilor sale, respectiv că terenul a aparţinut părinţilor săi şi nici nu a formulat cerere de reconstituire. Deşi în prezenta cauză s-a invocat deţinerea unui drept de proprietate asupra terenului intravilan în baza art. 23 din Legea 18/1991 apelanta invocă ca şi în cadrul acţiunii ce a făcut obiectul dezlegării date prin sentinţa civilă 3875/2002 că terenul nu a aparţinut defunctului PD, însă dezlegarea dată prin sentinţa menţionată nu mai poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre. În cadrul primei acţiuni a fost depus acelaşi contract de vânzare-cumpărare din 1930 prin care tatăl apelantei a cumpărat o suprafaţă de 1992 mp invocat şi în prezenta cauză însă în prima acţiune în constatarea nulităţii titlului s-a avut în vedere toată suprafaţa reconstituită de 5,07 ha inclusiv terenul intravilan şi s-a stabilit că nu s-a făcut dovada că terenul a aparţinut părinţilor apelantei.

Tribunalul apreciază că nu s-ar putea analiza valabilitatea titlului din perspectiva aspectelor de fapt şi a dispoziţiilor art. 23 din Legea 18/1991 invocate de apelantă, care susţine că terenul intravilan este de drept proprietatea sa fără a se face dovada îndeplinirii condiţiilor din textul invocat.

Astfel, având în vedere că din adeverinţa de rol fiscal depusă la dosar rezultă că în 1971 figurau în evidenţele fiscale ale Primăriei Grădiştea defuncţii PD şi PC, din 1991 până în 1995 a figurat PD cu 2200 mp şi apoi CI cu soţia, iar din 2005 în baza sentinţei civile de partaj nr. 1840/2003 apelanta figurează cu suprafaţa de 513,84 mp, tribunalul reţine netemeinicia criticii apelantei potrivit căreia se impunea constatarea nulităţii parţiale a titlului.

Faţă de cele arătate, văzând art. 480 Cpc s-a apreciat neîntemeiat apelul şi a fost respins.

S-a respins solicitarea intimaţilor pârâţi de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată având în vedere că la dosar nu s-au depus dovezi în acest sens, iar potrivit art. 452 Cpc acestea trebuiau a fi depuse până la închiderea dezbaterilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul  declarat de apelanta – reclamanta CA împotriva Sentinţei civile nr.2308 pronunţată de Judecătoria Călăraşi în data de 10.11.2017 în contradictoriu cu intimata – pârâtă CM, intimata – pârâtă CL M, intimat – pârât CL, intimat – pârât Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Grădiştea şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată Asupra Terenurilor Călăraşi.

Respingerea solicitarea intimaţilor - pârâţi CM, CL – MCL, de obligare la plata cheltuielilor de judecată a apelantei – reclamante CA.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27.09.2018.

Domenii speta

Spete similare