Fond funciar

Dosar nr. 976/214/2010

R O M Â N I A

JUDECATORIA COSTESTI

SENTINTA CIVILA Nr. 31/2011

PRESEDINTE R G

Grefier S G

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta T L  C si pe pârâtii S C. S, B M, C ST. M,  I I. M M, B M, F M, D M, V F, N D, D C, COMISIA LOCALA DE FOND FUNCIAR, COMISIA JUDETEANA DE FOND FUNCIAR  ARGES, având ca obiect fond funciar.

Dezbaterile pe fond asupra cauzei au avut loc în sedinta publica din 11 ianuarie 2011, fiind consemnate în încheierea de sedinta din acea data, parte integranta din prezenta hotarâre, când instanta a amânat pronuntarea pentru astazi, când, în aceeasi compunere, a decis urmatoarele:

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 7.05.2010, reclamanta a chemat în judecata pe pârâtii M M, S S, B M, C M, D M, I M M, D M, S C, Comisia locala de fond funciar Ungheni si Comisia Judeteana de fond funciar Arges, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta partiala a titlurilor de proprietate emise în beneficiul pârâtilor persoane fizice, si sa se dispuna obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca terenurile pentru care a solicitat nulitatea absoluta partiala a titlurilor de proprietate identificate prin petitul actiunii au format un singur trup în suprafata de 3 ha, aferent conacului familiei T G si E, autorii reclamantei. Constructiile împreuna cu terenul de 3 ha au fost preluate abuziv de stat la data de 2.03.1949. Solicitând retrocedarea acestui imobil în temeiul legii 10/2001, reclamanta a constatat ca terenul a fost atribuit altor persoane. Având în vedere ca aceste persoane nu erau îndreptatite sa primeasca acest teren, reclamanta solicita sa se constate nulitatea absoluta a titlurilor de proprietate eliberate.

În drept, s-au invocat disp.art.III al.1 lit.a pct.iii L169/1997.

În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviintarea probei cu acte, interogatoriu, martori, expertiza.

Actiunea este scutita de plata taxei judiciare de timbru conform art. 42 din Legea nr.1/2000.

La data de 29.06.2010, reclamanta a precizat numele corect al pârâtilor Dumitru Maria si Stefan Constantin, acestia numindu-se corect Fl M, respectiv B M, si de asemenea a precizat numele mostenitorilor pârâtilor decedati, astfel: D M, mostenitoarea autoarei M M, D C, V R si N D, mostenitorii autoarei D M.

Prin încheierea de sedinta din data de 29.06.2010, instanta a dispus introducerea în cauza a mostenitorilor, luând act totodata de numele corecte ale partilor.

La aceeasi data, pârâta Bâta Maria a depus la dosar un înscris cu rol de întâmpinare, prin care a aratat ca terenul ce face obiectul prezentei actiuni l-a mostenit de la sotul sau, ce a fost o persoana îndreptatita la reconstituirea dreptului de proprietate. A confirmat pârâta ca nu este respectat vechiul amplasament, însa nu din culpa sa, în timpul colectivizarii autorul sau stapânind terenul cu titlu de lot ajutator. 

De asemenea, pârâtul D  C a depus la dosar la acelasi termen de judecata un înscris cu rol de întâmpinare, prin care a aratat ca doar el detine terenul în litigiu, mostenire de la autoarea D  M , teren pe care aceasta l-a detinut cu titlu de lot ajutator.

La data de 17.08.2010, pârâtele V  F  si N  D  au depus la dosar un înscris cu rol de întâmpinare, prin care au aratat ca nu sunt mostenitoarele autoarei D  M , terenurile din titlu revenind unchiului lor, D  C n.

Prin încheierea de sedinta din data de 17.08.2010, instanta a unit cu fondul exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâtele V  F  si N  D .

La aceeasi data, pârâta F M  a depus la dosar un înscris cu rol de întâmpinare, prin care a precizat ca este îndreptatita pentru reconstituirea întregii suprafete de teren, ce i-a fost atribuita comasat.

Instanta a încuviintat si administrat proba cu înscrisuri si cu interogatoriul pârâtilor D  M , C  M , I  M  M l si S  S .

Prin încheierea de sedinta din data de 11.01.2011, instanta a respins ca neîntemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de pârâtele V  F  si N  D .

Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:

Din precizarile pârâtilor persoane fizice, facute fie prin întâmpinare, fie prin raspunsurile la interogatoriu, ce se coroboreaza cu expertiza tehnica extrajudiciara, ce are aceiasi forta probanta în cauza ca si o expertiza ordonata de instanta, conform art.4 al.5 Titlul XIII din L247/2005, precum si cu relatiile comunicate de Comisia locala de fond funciar, instanta retine ca terenurile pentru care reclamanta solicita constatarea nulitatii titlurilor de proprietate indicate în petitul actiunii fac parte din fosta proprietate a familiei reclamantei, teren în suprafata totala de 3 ha, situat în intravilanul com.Humele.

De asemenea, instanta retine, potrivit actelor comunicate de Comisia locala de fond funciar, ca la baza eliberarii titlurilor de proprietate contestate se afla cererile de intrare în CAP ale titularilor, mentiunile din registrul agricol si cererile de reconstituire a dreptului de proprietate ale fostilor membri cooperatori, formulate în anul 1991 (f.86-107, 130-132, 141).

Reclamanta îsi întemeiaza cererea de constatare a nulitatii titlurilor de proprietate pe disp.art. III al.1 lit.a pct.iii L169/1997, astfel cum a fost modificat prin L247/2005, potrivit carora sunt lovite de nulitate absoluta actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscrisi în cooperativa agricola de productie, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate.

Terenul de 3 ha revendicat de reclamanta a apartinut autoarei sale, T E, a carei mostenitoare este conform actelor de stare civila si certificatului de mostenitor depuse la dosar (f.23-26), si a fost preluat în proprietatea statului la data de 2.03.1949 potrivit procesului verbal de la dosar (f.21), temeiul invocat fiind D.L.nr.83/1949, astfel cum rezulta din borderoul cu actele de preluare a mosiilor expropriate (f.27).

Instanta retine de asemenea ca titlurile de proprietate a caror nulitate o cere reclamanta au fost eliberate în anii 1994-1995-1997.

În consecinta, instanta constata ca reclamanta a invocat o cauza de nulitate ce nu era prevazuta de lege la momentul întocmirii actelor, astfel cum prevede preambului alin.1 din art.III L169/1997: ”sunt lovite de nulitate absoluta potrivit dispozitiilor legislatiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, urmatoarele acte emise cu încalcarea legii fondului funciar (...)”.

Nulitatea unui act juridic, cum este si titlul de proprietate, reprezinta acea sanctiune de drept civil ce lipseste actul de efectele contrarii normelor juridice ce prevad conditiile încheierii acestuia în mod valabil.

Prin urmare, pentru a stabili daca un act juridic este sau nu pasibil de nulitate trebuie analizat daca au fost respectate conditiile de valabilitate prevazute de legea de la momentul încheierii actului.

În speta, desi actele a caror nulitate se cere au fost eliberate  în anii 1994, 1995 si 1997, la baza întocmirii acestora a stat procedura prevazuta de L18/1991, anterior modificarii sale prin L169/1997.

Legea nr.18/1991 a fost prima lege, adoptata dupa abolirea regimului comunist, ce a reglementat situatia restituirii suprafetelor de teren agricol preluate în orice mod de fostele cooperative agricole de productie sau, dupa caz, de catre stat. Procedura prevazuta de aceasta lege nu asigura o rezolvare a întregii problematici a retrocedarii bunurilor fostilor proprietari.

Astfel, în aceasta prima forma, legea prevedea ca restituirea terenurilor se face în baza cererii persoanei îndreptatire facute în termenul legal, iar suprafata restituita era limitata la 10 ha.

Legea 18/1991 a fost ulterior modificata prin L169/1997 si L1/2000, extinzându-se procesul de restituire a terenurilor agricole si forestiere, însa abia prin L10/2001 s-a instituit o procedura generala de restituire la imobilelor preluate în mod abuziv.

Instanta aminteste de legea 10/2001, desi art.8 al.1 prevede ca nu intra sub incidenta noii legi terenurile al caror regim este reglementat de legile fondului funciar, având în vedere ca reclamanta a formulat cererea de restituire a imobilului, constructie si teren, ce a format conacul familiei sale în temeiul acestei legi.

Pentru a verifica daca titlurilor de proprietate ale pârâtilor sunt conforme cu dispozitiile legale în vigoare la momentul eliberarii acestora, instanta va avea în vedere dispozitiile legii 18/1991, anterioare modificarii prin L169/1997.

De altfel, chiar dupa modificarea L18/1991 prin L169/1997, conceptia legiuitorului nu s-a schimbat în sensul ca vechile proprietati sa fie restituite, deoarece celor îndreptatiti li se elibera un nou titlu de proprietate, cele vechi putând fi folosite cel mult ca dovezi în procedura de reconstituire.

În acelasi sens, la art.13 din L18/1991 se prevedea ca atribuirea efectiva a terenurilor agricole se face în zona colinara de regula pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie nu neaparat pe vechile amplasamente ale proprietatii.

De asemenea, art.10 alin.2 din aceeasi lege prevedea în forma initiala ca stabilirea dreptului  de proprietate se face la cerere pe baza situatiei terenurilor detinute de cooperativa la 1.01.1990.

Fata de aceste dispozitii legale, instanta constata ca titlurilor de proprietate ale pârâtilor sunt eliberate cu respectarea dispozitiilor L18/1991 în vigoare la data întocmirii lor, fiind deci valabile conform art.II L169/1997, care prevede ca dispozitiile modificatoare ale acestei legi nu aduc atingere în nici un fel titlurilor si altor acte de proprietate eliberate cu respectarea prevederilor L18/1991 la data întocmirii lor.

Faptul ca actele de proprietate eliberate cu respectarea dispozitiilor legale în vigoare la momentul întocmirii lor ramân valabile si nu sunt afectate de modificarile legislative ulterioare, este confirmat si de L1/2000, legea speciala la care se refera L169/1997 si care instituite cu titlu de principiu obligatia restituirii terenurilor pe vechile amplasamente, lege care prin art.2 al.1 dispune ca atribuirea pe vechile amplasamente se face „daca acestea sunt libere”, iar alineatul al 2-lea confirma ca drepturile dobândite cu respectarea prevederilor L18/1991 ramân valabile, daca au fost deja eliberate titlurile de proprietate.

Prin urmare, la momentul eliberarii titlurilor de proprietate pârâtilor drepturile acestora nu au fost în concurs cu dreptul reclamantei, în calitate de mostenitoare a autoarei sale T E, de reconstituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, având în vedere ca, fata de legislatia în vigoare, terenul respectiv nu putea fi solicitat la reconstituire.

Neexistând nicio alta solicitare pentru terenurile în litigiu în afara de cele ale autorilor pârâtilor, titlurile de proprietate în favoarea lor au fost legal eliberate.

Instanta subliniaza si faptul ca de la momentul eliberarii titlurilor de proprietate pârâtilor si pâna la introducerea prezentei actiuni, respectiv la data de 7.05.2010, au trecut mai bine de zece ani.

În consecinta, instanta trebuie sa asigure de asemenea respectarea unui element fundamental al preeminenta dreptului, respectiv principiul securitatii raporturilor juridice, principiu ce constituie una din exigentele art.1 din Protocolul nr.1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, ce face parte din dreptul intern ca urmare a ratificarii ei prin L30/1994.

De asemenea, conform art.20 al.2 din Constitutia României, în caz de conflict între norma de drept intern si dispozitiile din Conventie sus-mentionate, cele din urma au prioritate de aplicare.

Astfel, potrivit jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, ce formeaza un bloc de conventionalitate cu prevederile Conventiei, obiectivul general al legilor de restituire, acela de a atenua consecintele anumitor încalcari ale dreptului de proprietate cauzate de regimul comunist, este unul legitim, însa este de asemenea necesar a se asigura ca aceasta atenuare a vechilor încalcari nu creeaza noi neajunsuri disproportionate. În acest scop, legislatia trebuie sa faca posibila luarea în considerare a circumstantelor particulare ale fiecarei cauze, astfel încât persoanele care au dobândit bunuri cu buna-credinta sa nu fie puse în situatia de a suporta responsabilitatea, care apartine în mod corect statului, pentru faptul de a fi confiscat cândva aceste bunuri (cauza Pincova si Pinc contra Republicii Cehe, par. 58, citat si în cauza Raicu contra României).

În cauza Paduraru contra României, Curtea a retinut ca art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie nu poate fi interpretat ca restrângând libertatea statelor contractante de a alege conditiile în care accepta sa restituie bunurile ce le-au fost transferate înainte ca ele sa ratifice Conventia. Însa odata ce a fost adoptata o solutie de catre stat, ea trebuie implementata cu o claritate si o coerenta rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridica pentru subiectii de drept la care se refera masurile de aplicare a acestei solutii.

Prin urmare, instanta retine ca întrucât legislatia fondului funciar nu a avut de-a lungul timpului claritatea si coerenta cerute, cu atât mai mult trebuie asigurat principiul securitatii raporturilor juridice.

De asemenea, analizând ca prin încercarea de a se atenua vechile neajunsuri sa nu se creeze noi pagube disproportionate, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

Potrivit sustinerilor reclamantei, confirmate de copia raportului de expertiza extrajudiciara depus la dosar (f.13), pe rolul Tribunalului Arges se afla dosarul nr.3483/109/2007, dosar ce, potrivit sistemului informatizat al instantelor, este suspendat pâna la solutionarea prezentei cauze.

Prin urmare, instanta retine ca în ce priveste imobilul în litigiu, reclamanta poate solicita aplicarea masurilor reparatorii prevazute de L10/2001, în cazul în care nu i se mai poate atribui în natura terenul de 3 ha ce face obiectul acestui litigiu, deoarece nu mai este liber.

În schimb pârâtii, în ipoteza anularii actelor lor de proprietate, ar fi pusi în situatia de a relua procedura speciala în fata Comisiei desi ei, personal sau autorii lor au formulat cererea de retrocedare în anul 1991, deci dupa 20 de ani de la prima solicitare.

Instanta apreciaza ca pârâtilor li s-ar crea o paguba disproportionata cu scopul urmarit, având în vedere ca la rândul lor acestia se bucura de un bun, în sensul art.1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, iar instanta trebuie sa respecta una din exigentele acestui articol, respectiv principiul securitatii raporturilor juridice.

Pentru aceste considerente, instanta va respinge actiunea formulata de reclamanta ca neîntemeiata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge actiunea formulata de reclamanta T L C , domiciliata în  B , str. CC A , nr. x, sector 1 în contradictoriu cu pârâtii: S  C. S , domiciliat în comuna U , sat H , judetul Arges,  B  M , domiciliata în comuna Ungheni, sat H , judetul Arges,  C  ST. M ,  domiciliat în comuna Ungheni, sat Humele, judetul Arges,  I  I. M  M , domiciliat în comuna U , sat H , judetul Arges,  B  M , domiciliat în comuna U , sat H , judetul Arges, F  M , domiciliata în comuna U , sat H , judetul Arges, D M ,  domiciliata în Curtea de Arges, str. XX, bl.AX, sc.X, ap.11, judetul Arges,  V  F , domiciliata în comuna Ungheni, sat Humele, judetul Arges, N  D , domiciliata în comuna U , sat H , judetul Arges, D  C , domiciliat în comuna Ungheni, sat Humele, judetul Arges, COMISIA LOCALA DE FOND FUNCIAR UNGHENI, cu sediul în comuna Ungheni, judetul Arges,  COMISIA JUDETEANA DE FOND FUNCIAR  ARGES, cu sediul în Pitesti, P-ta Vasile Milea, nr. 1, judetul Arges, ca neîntemeiata.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica de la 18 Ianuarie 2011.

Presedinte,

R G

Grefier,

S G

Red. R.G

15 ex./14.02.2011

Domenii speta

Spete similare