Nulitate titlu de proprietate, titlu emis fără formularea cererii pe numele unei persoane dispărute din anul 1979.

Prin cererea înregistrată la data de 26.10.2015 sub nr. 4247/866/2015 pe rolul acestei instanţe, reclamantele VFM şi IA au chemat în judecată pe pârâţii VFL, VFM, VFMI, VFG, VFI, CL H şi CJ I,, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- constatarea nulităţii  absolute a titlului de proprietate nr. 66185/15.05.2001;

- constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3312/25.08.2003 de BNP Asociaţi Zaharia Camelia Manuela şi Zaharia Eugen;

- constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 432/02.10.2013 de SPN Zaharia Camelia Manuela şi Zaharia Eugen;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamantele arată că la finele anilor 70 tatăl lor, VFM a dispărut, nemaiştiind nimic concret despre el de atunci şi până azi.

Dat fiind faptul că dispariţia şi moartea nu au fost declarate judecătoreşte, a fost prezumat ca persoană în viaţă, sens în care la data de 03.03.1994 Comisia judeţeană Iaşi a emis în favoarea acestuia titlul de proprietate nr. 65121 pentru suprafaţa totală de 2,23 ha teren.

În mod absurd, în anul 2001, aceeaşi comisie a emis un nou titlu de proprietate, de data aceasta în favoarea mamei, VFM pentru aceeaşi suprafaţă.

Emiterea noului titlu în mod fraudulos, a permis defunctei mame, abil influenţată de fiul de rea credinţă cu care a împărţit aceeaşi curte, VFL să încheie contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3312/25.08.2003, înstrăinând acestuia şi soţiei sale, M suprafaţa de 1378,58 mp teren cuprinsă în aria celor două titluri menţionate.

Pârâtul şi soţia sa ştiau prea bine că moştenirea tatălui nu a fost dezbătută, iar mama nu ar fi avut dreptul exclusiv asupra tuturor terenurilor tatălui, astfel că au fost de o evidentă rea credinţă, dobândind de la un neproprietar vădit.

Ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 432/02.10.2013 mama a vândut o altă suprafaţă de 1012 mp din aceeaşi curte pârâtului VFMI  şi soţiei acestuia, VFG, rezervându-şi dreptul de uzufruct viager. Menţionează că pârâtul VFMI este fiul pârâtului VFL.

Abia în anul 2014 prin sentinţa civilă nr. 2206 a Tribunalului Iaşi s-a declarat moartea numitului VFM.

Consideră reclamantele că emiterea unui titlu de proprietate cu privire la o suprafaţă de teren care a fost cuprinsă într-un titlu anterior a cărui validitate nu a fost pusă sub semnul întrebării este vădit ilegală.

În virtutea principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis sunt lovite de nulitate şi cele două contracte de vânzare cumpărare de vreme ce situaţia succesiunii defunctului VFM  era cunoscută de pârâţi sau cel puţin trebuia să fie cunoscută.

Cauza de nulitate absolută a celor două contracte este reprezentată de încheierea unui act juridic translativ de drepturi având ca obiect, pro parte, o moştenire nedeschisă.

Faţă de aceste împrejurări, solicită admiterea acţiunii.

Pârâţilor le-au fost comunicate cererea de chemare în judecată şi înscrisurile anexate, iar la data de 16.11.2015 pârâta CJI a depus întâmpinare prin care  a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la constatarea nulităţii contractelor de vânzare cumpărare, iar pe fond  arată că titlul de proprietate se emite pe numele persoanelor care au urmat procedura specială prevăzută de legea 18/1991, astfel că dacă în urma probatoriului administrat se va constata că titlul a fost emis cu nerespectarea prevederilor legale, solicită instanţei să aibă în vedere prevederile art. 58 din legea 18/1991.

Pârâţii VFL, VFM, VFMI, VFG au depus întâmpinare la data de 07.12.2015, invocând excepţia lipsei de interes a reclamantelor, iar pe fond au solicitat respingerea acţiunii.

Arată aceştia că iniţial a fost emis titlul de proprietate nr. 65121/1994 pe numele VFM, dar acesta a fost anulat pe bună dreptate până a intra în circuitul civil. Acesta nu a formulat cerere de reconstituire, astfel că întocmirea titlului pe numele său s-a realizat ilegal.

Defuncta VFM a solicitat stabilirea dreptului de proprietate pentru terenul din rolul agricol, dar şi pentru terenuri pe care le-a avut în proprietate fără a fi înscrise în registru. Aceasta nu a solicitat titlu ca moştenitoare a soţului care era dispărut, ci în calitate de titulară de rol şi titulară a dreptului de proprietate.

Defuncta a fost cea care a efectuat demersuri la comisia de fond funciar şi nu fiul L aşa cum susţin reclamantele. Aceasta a semnat personal ambele contracte de vânzare cumpărare care au fost încheiate ca urmare a voinţei sale liber exprimată.

În anul 2015 reclamantele au introdus acţiune de partaj pentru casa şi terenul rămase moştenire de la mamă, solicitând şi ca terenurile vândute să fie raportate la masa succesorală, contractele de vânzare cumpărare fiind considerate donaţii deghizate.

Consideră că reclamantele nu justifică un interes legitim în promovarea acţiunii deoarece terenurile înscrise în rolul agricol al defuncţilor au fost preluate de CAP în anul 1962, iar potrivit legii 18/1991 persoana care se considera îndreptăţită la retrocedare trebuia să urmeze procedura prevăzută de lege. După rămânerea definitivă a sentinţei prin care s-a declarat moartea tatălui, reclamantele trebuiau să solicite să li se stabilească dreptul de proprietate, dar nu au făcut acest lucru. Singura care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate a fost defuncta, astfel că emiterea titlului pe numele său este legală.

Pârâţii VFI şi C LH nu au depus întâmpinare.

La solicitarea instanţei a fost depusă la dosar de către Comisia judeţeană Iaşi şi OCPI Iaşi documentaţia aferentă celor două titluri de proprietate.

Au fost solicitate relaţii de la ambele comisii.

 La termenul din 04.05.2016 instanţa a unit cu fondul excepţia lipsei de interes a reclamantelor şi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia judeţeană Iaşi în capetele de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a celor două contracte de vânzare cumpărare.

În susţinerea cererii instanţa a încuviinţat reclamantelor  proba cu înscrisuri şi interogatoriul persoanelor fizice, iar pârâţilor VFL, VFM, BFMI, VFG proba cu înscrisuri şi interogatoriu, respingând proba testimonială solicitată de pârâţi.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:

La data de 15.05.2001 a fost emis titlul de proprietate nr. 66185 pe numele VFM pentru suprafaţa de 2,23 ha teren.

La data de 25.08.2003 prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3312 VFM a vândut soţilor VFL şi VFM suprafaţa de 1378,58 mp teren intravilan situat în tarlaua 33 parcelele 1/1/2, 1/3/2. În cuprinsul contractului se menţionează că terenul a intrat în proprietatea vânzătoarei prin reconstituirea dreptului de proprietate, conform titlului de proprietate nr. 66185/15.05.2001.

La data de 02.10.2033 prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 432 VFM a vândut soţilor VFMI şi VFG dreptul de nudă proprietate asupra suprafeţei de 1012 mp teren intravilan situat în tarlaua 33 parcelele 1 CC, 2A, 3Vh ( vânzătoarea rezervându-şi dreptul de uzufruct viager asupra terenului pe tot timpul vieţii sale). În cuprinsul contractului se menţionează că terenul a intrat în proprietatea vânzătoarei prin reconstituirea dreptului de proprietate, conform titlului de proprietate nr. 66185/15.05.2001.

La data de 03.03.1994 a fost emis titlul de proprietate nr. 65121 pe numele VM pentru suprafaţa de 2,23 ha teren.

VFM şi VFM au fost soţi.

Prin sentinţa civilă nr. 2206/2014 a Tribunalului Iaşi a fost declarată moartea numitului VFM şi s-a stabilit data decesului ca fiind 30 martie 1979. S-a reţinut în cuprinsul acestei sentinţe faptul că acesta a dispărut la data de 30.03.1979, iar datele cumulate în dosar nu plasează în timp ultimele informaţii ulterior datei stabilite  ca dată a dispariţiei.

Pârâţii au susţinut că titlul nr. 65121/1994 ar fi fost anulat pe cale administrativă, însă acest lucru nu s-a confirmat. Mai mult, aceştia au formulat acţiune în instanţă prin care au solicitat constatarea nulităţii absolute a acestuia, acţiune ce face obiectul dosarului nr. 1958/866/2016.

În contextul în care la acest moment există emise titluri de proprietate atât pe numele mamei, cât şi pe numele tatălui lor, iar succesiunile defuncţilor nu au fost dezbătute însă, instanţa apreciază că reclamantele îşi justifică interesul în cauză, astfel că excepţia invocată de pârâţi este neîntemeiată şi va fi respinsă.

Conform art. 8 din legea 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.

(2) De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producţie sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum şi, în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativa şi alte persoane anume stabilite.

(3) Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafeţe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoana îndreptăţită, potrivit prezentei legi, şi de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil.

(4) Prin familie se înţelege soţii şi copiii necăsătoriţi, dacă gospodăresc împreună cu părinţii lor.

Prin cererea înregistrată sub nr. 4817/08.03.1991( f. 129) defuncta VFM a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 2,20 ha teren cu care a intrat în CAP.

La data de 13.08.1991 a fost emisă adeverinţa nr. 1126 ( f. 103) potrivit cu

care acesteia i s-a stabilit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 1,98 ha teren, fiind înscrisă în anexa nr. 2a la poziţia 377.

În anexa nr. 2a la poziţia 377 figurează VM cu suprafaţa solicitată de 2,20 ha şi cea reconstituită de 1,98 ha ( f. 111).

La dosar mai există o cerere formulată la data de 19.06.1991 (f. 131) prin care numitul VFM a contestat reducerea cu 10% a suprafeţei de 2,20 ha teren cu care a intrat în CAP.

Reclamantele susţin că în mod corect a fost emis titlul de proprietate pe numele tatălui lor, decesul acestuia fiind constatat pe cale judecătorească abia în anul 2014.

În condiţiile în care după cum chiar reclamantele recunosc, tatăl acestora a dispărut în anul 1979, de atunci nemaiştiindu-se nimic despre acesta, în mod evident, acesta nu a formulat nicio cerere de reconstituire a dreptului de proprietate la momentului apariţiei legii 18/1991, aspect confirmat şi de către comisia locală de fond funciar. Deşi o astfel de cerere a fost formulată de către soţia sa, VFM, în anexa de validare apare VFM. Ambele titluri de proprietate au fost emise având la bază anexa de validare nr. 2a poziţia 377.

Faţă de aceste împrejurări, instanţa constată că defunctul VFM nici nu avea cum să formuleze vreo cerere de reconstituire, fiind dispărut încă din anul 1979, chiar dacă decesul său nu fusese constatat.

În lipsa unei cereri de reconstituire formulată de către acesta, chiar dacă în anul 1991 era prezumat ca fiind persoană în viaţă şi având în vedere dispoziţiile art. 8 din legea 18/1991, emiterea unui titlu de proprietate pe numele său este în mod vădit nelegală.

Soţia sa, VFM este cea care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate şi aceasta era îndreptăţită la reconstituire în calitatea sa de coproprietar şi titular al rolului agricol şi nu de moştenitor al soţului său, la acel moment nefiind declarat decesul acestuia din urmă.

Reclamantele susţin că titlul de proprietate emis pe numele mamei este vădit nelegal motivat de faptul că anterior fusese emis titlu pe numele tatălui.

Aşa cum am menţionat, titlul de proprietate emis pe numele tatălui este însă vădit nelegal emis în condiţiile în care nu există vreo cerere de reconstituire formulată de către acesta, iar în plus, acesta nu avea cum să formuleze vreo astfel de cerere fiind dispărut din anul 1979.

Pe de altă parte, la momentul încheierii contractelor de vânzare cumpărare vânzătoarea poseda titlu de proprietate pentru terenurile înstrăinate, iar faptul că succesiunea defunctului tată nu era dezbătută nu prezintă relevanţă.

Contrar susţinerilor reclamantelor, încheierea celor două contracte de vânzare cumpărare nu are ca obiect o moştenire nedeschisă, vânzătoarea înstrăinând terenuri pentru care poseda titlu de proprietate emis pe numele său şi nu terenuri menţionate în titlul emis pe numele soţului său, astfel încât contractele nu au avut ca obiect bunuri ce fac parte din moştenirea tatălui, moştenire care la acel moment nu era deschisă.

Faţă de cele reţinute, instanţa constată că acţiunea reclamantelor, astfel cum a fost formulată, este neîntemeiată şi va fi respinsă.

În baza dispoziţiilor art. 453 al. 1 cod proc. civ. reclamantele vor fi obligate să plătească pârâtului VFL suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată ( onorariu de avocat).

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

H O T Ă R Ă Ş T E:

Respinge excepţia lipsei de interes a reclamanţilor invocată de pârâţii VFL, VFM, VFMI, VFG prin întâmpinare.

Respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantele VFM, şi IA, în contradictoriu cu pârâţii VFL,  VFM, VFI,  VFMI,  VFG, CLH, CJI.

Obligă reclamantele să plătească pârâtului VFL suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel care se depune la Judecătoria Paşcani în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 13.07.2016.

Domenii speta

Spete similare