Nulitatea contractului încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale

În privinţa criticilor privind calitatea autorităţii emitente de a sesiza instanţa pentru a se constata nulitatea actului administrativ, Curtea evidenţiază că, în materia contenciosului administrativ, principiul potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de propria culpă cunoaşte nuanţări, în sensul că, în temeiul art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, emitentul actului administrativ are posibilitatea de a solicita în justiţie anularea acestuia(inclusiv a actului administrativ asimilat cum este cazul în speţă), atunci când respectivul act administrativ a produs efecte juridice.

În acest sens, art. 1 alin. 5 din Constituţie consacră principiul legalităţii, constând în obligaţia generală de respectare a Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. Aceasta presupune ca actele administrative ale autorităţilor publice să fie emise cu respectarea strictă a dispoziţiilor legale în vigoare, iar actele care au fost emise cu nerespectarea anumitor prevederi legale să fie revocate sau anulate. Este o opţiune a legiuitorului ca pentru constatarea nulităţii sau anularea actului administrativ nelegal să prevadă calea şi procedura contenciosului administrativ şi să confere autorităţii emitente dreptul de a sesiza instanţa, chiar şi în ipoteza în care nelegalitatea ar putut fi înlăturată prin diligenţă autorităţii emitente.

Curtea apreciază ca întemeiate criticile recurentei privind încălcarea, la momentul încălcării contractului nr. 3140/21.08.2012, a unor prevederi legale imperative ce protejează un interes general, fiind incidentă sancţiunea nulităţii contractului.

În această ordine de idei, se are în vedere că părţile litigante au perfectat Contractul pentru servicii privind inspecţia de şantier nr. 3140/21.08.2012, intimata-pârâtă PFA asumându-şi obligaţia contractuală de a verifica execuţia corectă a lucrărilor de construcţie pentru realizarea obiectivului de investiţii Locuinţe de serviciu cu spaţii comerciale la parter –comuna Bilbor de către executant, precum şi a calităţii materialelor şi produselor puse în operă la respectivul obiectiv de investiţii.

Având în vedere obligaţiile asumate de părţile contractante, Curtea reţine incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 13 alin. (3) din Legea nr. 10/1995, potrivit cărora verificarea calităţii execuţiei construcţiilor este obligatorie şi se efectuează de către investitori prin diriginţi de specialitate sau prin agenţi economici de consultantă specializaţi.

Totodată, conform art. 75 lit. a), pct. 1 şi 2 din Ordinul MDRL nr. 839/2009,  urmărirea execuţiei lucrărilor este obligatorie şi se asigură prin: 1. diriginte de şantier autorizat, ca reprezentant al beneficiarului, care urmăreşte ca execuţia lucrărilor să se facă în deplină concordanţă cu autorizaţia emisă (inclusiv cu documentaţia tehnică - D. T. (DTAC/DTAD, după caz, care a stat la baza emiterii autorizaţiei), cu respectarea proiectului tehnic pentru execuţia lucrărilor pe baza căruia a fost emisă, precum şi în conformitate cu reglementările tehnice în vigoare; 2. Responsabil tehnic cu execuţia atestat, ca reprezentant al executantului (persoană juridică cu profil de activitate în construcţii).

Art. 1 alin. 3 din  Procedura de autorizare a diriginţilor de şantier aprobată prin Ordinul ministrului dezvoltării regionale şi turismului nr. 1496/2011 prevede că procedura de autorizare a diriginţilor de şantier este nediscriminatorie în ceea ce priveşte prestatorii şi este justificată de motive imperative de interes general privind siguranţa şi sănătatea publică, protecţia beneficiarilor de servicii în construcţii, precum şi protecţia mediului urban, inclusiv amenajarea teritoriului, care impun obligativitatea asigurării condiţiilor necesare pentru realizarea şi exploatarea construcţiilor cu respectarea cerinţelor esenţiale de calitate a acestora, în scopul protejării vieţii oamenilor, a bunurilor acestora, a societăţii şi a mediului înconjurător, în condiţiile în care România prezintă unul dintre cele mai înalte nivele de vulnerabilitate la factori de risc natural, în principal la riscul seismic, dintre statele membre ale Uniunii Europene.

Art. 11 din Codul civil enunţă că nu se poate deroga prin convenţii sau acte juridice unilaterale de la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri;

În cauză, este necontestat aspectul că Mohora Ilie nu deţine calitatea de diriginte de şantier ca urmare a promovării examenului de autorizare, conform exigenţelor art. 38 din Ordinul MDRL nr. 1496/2011. Potrivit art. 43 din Ordinul MDRL nr. 1496/2011, specialiştii autorizaţi au dreptul să desfăşoare activitatea de diriginte de şantier în domeniul/subdomeniul autorizat şi să presteze această activitate pentru persoane fizice/juridice sau societăţi de consultanţă specializată care pot avea calitatea fie de investitori, fie de beneficiari.

Contrar susţinerilor intimatei-pârâte PFA, instanţa de control judiciar constată că activităţile asumate de aceasta în temeiul Contractul pentru servicii privind inspecţia de şantier nr. 3140/21.08.2012 sunt  activităţi specifice dirigenţiei de şantier.

Sub acest aspect, prin considerentele Deciziei nr. 693/06.10.2015, pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, conform art. 430 alin. 1-2 C. proc. civ., s-a statuat cu putere de lucru judecat în sensul calificării serviciilor contractate de intimata-pârâtă PFA în temeiul Contractului pentru servicii privind inspecţia de şantier nr. 3140/21.08.2012, ca fiind servicii specifice activităţii de dirigenţie de şantier.

Prin Încheierea nr. 3/21.05.2014, Tribunalul Harghita a respins ca inadmisibilă, iar nu ca nefondată, cererea formulată de Primarul Comunei de chemare în garanţie a PFA, fără ca în respectivul cadru procesual fondul aspectelor litigioase dintre părţile ce au perfectat contractul nr. 3140/21.08.2012 să fi fost antamat.

Întrucât intimata-pârâtă PFA nu a avut calitatea de parte litigantă în acel dosar, prezumţia de lucru judecat are caracter relativ, iar nu absolut, intimata-pârâtă având posibilitatea, în temeiul art. 435 alin. 2 C. proc. civ., de a face dovada contrară celor reţinute în considerentele Deciziei nr. 693/06.10.2015

Raportat la materialul probator administrat în cauză, Curtea observă că, dimpotrivă, intimata însăşi  a recunoscut  faptul că a prestat servicii de dirigenţie de şantier atât timp cât a în cuprinsul facturii nr. 0000001/ 09.10.2012 pe care a emis-o, menţionează expres că valoarea în lei reprezintă contravaloarea serviciilor consultanţă – dirigenţie şantier.

Nu prezintă relevanţă denumirea părţilor contractante utilizată în cuprinsul  contractului nr. 3140/21.08.2012, ci aspectele privind natura obligaţiilor contractuale asumate.

Instanţa are în vedere aspectul că situaţiile de lucrări depuse la decontarea lucrărilor de construcţie au fost confirmate de PFA, iar nu de personal autorizat cum susţine intimata-pârâtă. PFA, potrivit listing-ului depus la dosar fond are ca domeniu principal de activitate activităţile de inginerie şi consultanţă tehnică legate de acestea, însă aceasta nu îndreptăţeşte intimata-pârâtă să desfăşoare activităţi specifice dirigenţiei de şantier fără autorizaţia prevăzută de Ordinul MDRL nr. 1496/2011. Or, relevant din perspectiva analizei validităţii contractului nr. 3140/21.08.2012, este faptul că intimata-pârâtă PFA şi-a asumat obligaţia contractuală de a presta ea însăşi activităţi specifice dirigenţiei de şantier fără ca la momentul perfectării contractului să deţină autorizaţia legală necesară.

Curtea reţine că intimata nu a făcut dovadă că ar avea calitatea de agent economic de consultanţă specializat în sensul art. 13 alin. (3) teza finală din Legea nr. 10/1995, afirmaţiile intimatei sub acest aspect nefiind susţinute de materialul probator administrat în cauză. Nu prezintă relevanţă juridică, din perspectiva celor analizate, faptul că persoana deţine competenţe de manager de proiect (completarea unei cereri de finanţare, cunoaşterea rolului managerului de proiect, abilitatea de a planifica eficient activităţile proiectului, de a înţelege importanţa bugetului s.a.), confirmate prin Certificat de absolvire a cursurilor de management de proiect nr. 92229/2010.

Raportat la aspectele reţinute privind încheierea contractului nr. 3140/21.08.2012 privind prestarea unor servicii specifice dirigenţiei de şantier de către o persoană care nu este autorizată conform exigenţelor normative mai sus menţionate, întrucât dispoziţiile art. 1247 alin. (1) prevăd că este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general, Curtea în temeiul art. 496 alin. 1 şi 2 C. proc. civ.,  va admite recursul formulat de reclamantă, va casa hotărârea atacată şi judecând cauză, va admite, în parte, cererea de chemare în judecată.

Va constată nulitatea absolută a Contractului pentru servicii privind inspecţia de şantier nr. 3140/21.08.2012.

În ceea ce priveşte petitul de restituire a sumelor achitate în temeiul contractului nul, Curtea are în vedere dispoziţiile art. 1254 alin. 3 C. civ., potrivit cărora în cazul în care contractul este desfiinţat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură, sau prin echivalent, prestaţiile primite, potrivit prevederilor art. 1639-1647 C. civ., chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut caracter continuu. De  asemenea, potrivit art. 1639 C. civ., restituirea prestaţiilor se face în natură, prin înapoierea bunului primit.

În vederea repunerii părţilor în situaţia anterioară, instanţa va obliga pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 6829 lei, achitată cu titlu de preţ în temeiul contractului a cărui nulitate s-a constatat (tabel de calcul plăţi efectuate şi ordinele de plată aferente).

În ceea ce priveşte suma de 248 lei solicitată de reclamanta-recurentă reprezentând foloase nerealizate pentru perioada cuprinsă între momentul efectuării plăţilor şi 09.08.2013, Curtea are în vedere prevederile art. 1534 alin. 2 C. civ., potrivit cărora debitorul nu datorează despăgubiri pentru prejudiciile pe care creditorul le-ar fi putut evita cu o minimă diligenţă.

În cauză, reclamanta-recurentă a avut posibilitatea de a evita prejudiciul constând în beneficiu nerealizat sub forma majorărilor de întârziere dacă ar fi verificat existenţa autorizărilor legale pentru prestarea serviciilor specifice dirigenţiei de şantier la momentul perfectării contractului.

Raportat la cele expuse, va respinge restul pretenţiilor.

Domenii speta

Spete similare