Fuziune societăţi comerciale

Decizie Nr. 290/R a Curţii de Apel Târgu Mureş; Sentinţa c din 11.05.2017


Instanţa de fond a fost învestită potrivit art. 4 alin. 1 din OUG nr. 116/2009 completată şi modificată, cu soluţionarea unei cereri de constatare a legalităţii fuziunii şi a actului constitutiv modificator şi după ce a analizat actele depuse în susținerea cererii, în limitele legale a constatat că toate capetele cererii excedează fuziunii, că prin hotărârile de aprobare a fuziunii se aprobă fuziunea potrivit proiectului publicat în M.Oficial „şi nimic altceva” iar actul  modificator nu poate conţine alte modificări decât cele rezultate din fuziune conform proiectului publicat, că alte modificări, care  nu sunt urmarea fuziunii conform proiectului, nu fac obiectul aprobării de către instanţă.

Concret, instanţa a constatat că decizia asociatului unic prevede ca efect al fuziunii extinderea obiectului de activitate al societăţii absorbante cu un număr de activităţi care îl depăşeşte pe cel al societăţii absorbite, indicând şi că, atât în decizia asociatului unic, cât şi în hotărârea AGA, prevăd lista cu imobilele pentru care proprietatea se transferă ca efect al fuziunii, cu toate că această listă nu se regăseşte în Proiectul de fuziune şi nu există nicio dovadă a dreptului de proprietate al societăţii absorbite asupra imobilelor, neregularităţi care există şi în actul adiţional la actul constitutiv al societăţii absorbante.

Instanţa a considerat remarcabilă dispoziţia finală din decizia asociatului unic şi din hotărârea adunării generale, prin care organele care le-au emis stabilesc că în urma fuziunii actul constitutiv al societăţii absorbite devine nul de drept.

Argumentele pentru care instanţa de fond a respins cererea de fuziune, sunt contrazise atât de dispoziţiile de drept material incidente în cauză cât şi de actele depuse la dosar.

Potrivit art. 4 alin. 1 şi 3 din OUG nr. 116/2009 rep.,  instanţa are competenţa de a verifica legalitatea hotărârii asupra fuziunii şi a actului constitutiv/modificator precum şi de a soluţiona cererea de înregistrare în registrul comerţului a menţiunilor privitoare la fuziune, în final de a dispune şi înregistrarea menţiunii de fuziune în registrul comerţului.

Prin hotărârile nr. 3 din 14.12.2016, cele două societăţi au aprobat Proiectul de Fuziune publicat în M.Oficial şi pe baza acestuia au aprobat fuziunea prin absorbţie, în urma fuziunii, societatea absorbită urmând a fi radiată din registrul comerţului, pierzându-şi astfel personalitatea juridică iar societatea absorbantă preluând toate activităţile şi operaţiunile în derulare ale societăţii absorbite. Societatea absorbantă a decis ca datoriile societăţii absorbite să-i fie transferate, să-i fie transferaţi salariaţii, a decis şi extinderea obiectului de activitate secundar iar ca efect al fuziunii, să-şi majoreze capitalul social, să preia întreg pasivul şi activul societăţii absorbite şi să actualizeze actul constitutiv. La rândul său, societatea absorbită, a hotărât că bunurile sale mobile şi imobile trec în patrimoniul societăţii absorbante, că toate conturile, autorizaţiile, contractele, drepturile de folosinţă pe care le deţine vor fi preluate la 31.12.2016 de societatea absorbantă, la aceeaşi dată vor fi transferaţi salariaţii. Este adevărat că la pct. 7, societatea absorbită a menţionat că  urmare a fuziunii, actul constitutiv al acestei societăţi devine nul de drept şi că nulitatea actului juridic este o sancţiune legală a desfiinţării cu efecte retroactive pentru încheierea lui cu încălcarea condiţiilor de lege, însă instanţa de fond, după ce a constatat că menţiunea respectivă are la bază numai o confuzie creată de lipsa de pregătire juridică, a conchis că „această dispoziţie nu este mai puţin nelegală”.

Faptul că a fost înserată o asemenea menţiune nu produce nici o  consecinţă juridică, nu afectează legalitatea întregii hotărâri, cel mult fiind fără nici un efect, deoarece confuzia juridică este evidentă, nulitatea, condiţiile de nulitate, constatarea acesteia sunt reglementate de legiuitor.

În ceea ce priveşte extinderea obiectului secundar de activitate, instanţa s-a raportat la actul de dosar care reprezintă un certificat constatator emis la data de 25.06.2012 de ORC care atestă că s-au înregistrat pe propria răspundere modificările intervenite faţă de declaraţia tip depusă anterior, la 13.03.2008, cu privire la îndeplinirea condiţiilor de funcţionare, specifice pentru fiecare autoritate publică, activitatea declarată, încadrată în clasa CAEN, cu valabilitate până la modificarea condiţiilor de funcţionare sau activităţilor pentru care s-a dat declaraţia. În acest certificat constatator sunt menţionate codurile CAEN 1412; 1419; 3240; 3299; 4531; 4616; 4642; 5210 şi 5224, însă acest document nu este o dovadă a faptului că doar acesta este obiectul secundar de activitate al societăţii absorbite ci că doar acestea sunt vizate de modificările intervenite. Prin urmare, instanţa de fond, pentru a putea ajunge la concluzia că în decizia asociatului unic al societăţii absorbante s-a prevăzut ca efect al fuziunii extinderea obiectului secundar de activitate cu un număr de activităţi care îl depăşeşte pe cel al societăţii absorbite, trebuia şi putea să solicite informaţiile de la ORC privind activitatea principală şi secundară a acestei societăţi la data aprobării proiectului de fuziune, La solicitarea instanţei de recurs, a fost depus listingul eliberat de ORC de pe lângă Tribunalul Harghita din care rezultă informaţii clare cu privire la obiectul secundar de activitate, dar şi înregistrarea declaraţiei pe propria răspundere certificată prin actul de la dosar care vizează obiectul de activitate de la sediul secundar: DEPOZIT şi care cuprinde doar o parte din activităţile secundare enumerate. Prin urmare, nu este vorba despre o extindere a obiectului secundar de activitate peste cel avut de societatea absorbită, ci o extindere cu activităţi secundare cu care era înregistrată această societate, conform actului doveditor aflat dosar recurs.

În ceea ce priveşte lista imobilelor pentru care proprietatea se transferă ca efect al fuziunii, într-adevăr, abia în decizia asociatului unic şi hotărârea adunării generale se prevede lista imobilelor pentru care proprietatea se transferă ca efect al fuziunii, listă care nu se regăseşte în proiectul de fuziune, însă instanţa de fond omite faptul că a fost sesizată cu soluţionarea unei cereri de înscriere a menţiunii fuziunii prin absorbţie care este supusă unei proceduri simplificate reglementată de art. 2461 din Legea nr. 31/1990 rep., şi că în art. 241 din acelaşi act normativ sunt enumerate elementele pe care trebuie să le conţină raportul de fuziune sau de divizare iar descrierea şi repartizarea exactă a activelor şi pasivelor ce urmează a fi transferate este prevăzută la lit. „k”, cu menţiunea expresă „în cazul divizării”. Prin urmare nu există o asemenea cerinţă imperativă în cazul fuziunii prin absorbţie, operaţiune simplificată prin voinţa legiuitorului şi care se caracterizează prin absenţa unor formalităţi de procedură.

Instanţa de recurs constată şi că de fapt Proiectul de fuziune prin absorbţie conţine pct. 5 „Stabilirea evaluarea activului şi pasivului societăţii implicate în fuziune”, unde sunt prezentate patrimoniile celor două societăţi, cu menţiunea că elementele de detaliu privind activul societăţilor absorbite sunt evidenţiate în bilanţul contabil înainte de fuziune, prezentat în Anexa nr. 2 şi că patrimoniul societăţii absorbite va fi predat ca efect al fuziunii societăţii absorbante pe bază de proces verbal.

Din lista imobilelor al căror drept de proprietate se transferă ca efect al fuziunii, cuprinsă în Decizia asociatului unic şi hotărârea AGA, de aprobare a Proiectului de fuziune şi a fuziunii prin absorbţie, fac parte construcţie sediu firmă, construcţie atelier de croitorie, construcţie depozit şi terenul intravilan aferent, imobile înscrise în CF, aflată în proprietatea societăţii absorbite, conform Extrasului de CF – pentru informare depus la dosarul instanţei de recurs.

În contextul celor arătate motivele pentru care instanţa de fond a respins cererea societăţii absorbante sunt lipsite de fundament juridic şi contrazise de actele aflate la dosar, neexistând motive de nelegalitate care să împiedice înscrierea menţiunii de fuziune prin absorbţie.

În ceea ce priveşte cererea de constatare a transferului dreptului de proprietate asupra imobilelor menţionate din patrimoniul societăţii absorbite în cel al societăţii absorbante, instanţa de recurs constată că nu se justifică o dispoziţie expresă în acest sens deoarece transferul, atât în raporturile dintre societatea absorbită şi cea absorbantă, cât şi în raporturile cu terţii al tuturor activelor şi pasivelor societăţii absorbite are loc prin efectul legii (art. 250 alin. 1 lit. „a”), fiind deci o consecinţă a fuziunii prin absorbţie.

Pentru considerentele arătate, văzând şi prevederile art. 4 din OUG nr. 116/2009 rep., coroborate cu prevederile art. 241, 2461, 250 din Legea nr 31/1990 rep., instanţa constată că se verifică motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, instanţa de fond interpretând şi aplicând greşit normele de drept material menţionate în raport de actele aflate la dosar, astfel că, va admite recursul şi va casa sentinţa atacată iar în rejudecare, va admite cererea de înregistrare în Registrul Comerţului de pe lângă Tribunalul Harghita a menţiunilor privitoare la fuziunea societăţilor, a Hotărârii AGA a societăţii absorbite şi a Deciziei asociatului unic al societăţii absorbante înregistrate cu nr. 3 la data de 14.12.2016 prin care a fost aprobat Proiectul de Fuziune, precum şi a actului constitutiv actualizat nr. 3/20 ianuarie 2017, cu toate efectele juridice ale acestei proceduri de reorganizare.