Potrivit art. 8 din Codul Muncii „ relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei credinţe”. Relaţiile de muncă dintre angajatori şi salariaţi au la bază şi principiul negocierii ( art. 17, 20, 37 Codul Muncii).
În conformitate cu art. 17 alin. 5 din Codul Muncii, orice modificare a contractului individual de muncă se face pe baza numai acordului părţilor.
Art. 41 prevede în mod expres această dispoziţie, precizând la alin.. 2 că „ modificarea contractului individual de muncă se referă şi la locul şi felul muncii ( lit. b) şi c). Prin decizia contestată în speță unitatea angajatoare a încălcat dispoziţiile legale, schimbând în mod unilateral locul şi felul muncii salariatei cu ignorarea clauzelor negociate şi aprobate inițial între părţi.
Tribunalul Dolj
Contract de muncă. Actiune in nulitate act aditional prin care s-a prevăzut obligativitatea medicului rezident de a funcţiona ca specialist pe acelaşi post pe o perioadă de minim 5 ani de la obţinerea specialităţii , în caz contrar urmând să restitu...
Curtea de Apel Târgu Mureș
Litigiu de muncă. Contestaţie împotriva deciziei de concediere, art. 69 alin. 2 lit. d prevede faptul că decizia de concediere trebuie să conţină în mod obligatoriu, în cazul concedierilor colective, criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi
Tribunalul Gorj
Litigiu de muncă - despăgubire
Tribunalul Hunedoara
Contract colectiv de munca. Nelegalitatea unor clauze stipulate cu respectarea dispozitiilor legii 130/1996 privind contractul colectiv de munca
Curtea de Apel Timișoara
Demisie. Preaviz. Efecte. Nulitatea deciziei de sancţionare disciplinară emisă după încetarea contractului individual de muncă ca urmare a demisiei